Ultimul samurai

Filmul.
Regia – Edward Zwick, roluri principale – Tom Cruise, Ken Watanabe.
Scenariu - John Logan , Marshall Herskovitz , Edward Zwick.
Acţiunea filmului se petrece în anul 1876 - că pitanul Nathan Algren, un
fost soldat care a participat la Campaniile Indiene, în urma că rora a ră mas
mutilat sufletește, din pricina ororilor ră zboiului și fă ră perspective de viitor este
angajat de că tre tâ nă rul împă rat al Japoniei pentru a antrena o armată modernă .
Ajuns în Ţara Soarelui-Ră sare, Algren descoperă că "armata" imperială este doar
un batalion de oameni simpli care se sperie de armele de foc şi nu sunt pregă tiţi
moral pentru o luptă , așa cum e prevă zută în concepția occidentală . Algren
descoperă că se află , de fapt, în mijlocul unei dispute pentru putere, între doi
oameni care încearcă să câ știge influenţa împă ratului. Pe de o parte este
ministrul Omura, un capitalist, atras de interesele comerciale americane, care
încearcă să modernizeze ţara şi să ridice politica de izolare a Japoniei care dura
de peste 200 de ani. Pe de altă parte se află Katsumoto, un general samurai care,
împreună cu armata lui de luptă tori renegaţi, doreşte să conserve tradiţiile și
spiritul imperiului.
Încercâ nd să suprime și ultima redută a samurailor, Omura aruncă în
luptă armata, încă nepregă tită , a împă ratului. În ciuda avantajului armelor
moderne, soldaţii imperiali nu pot face faţă samurailor, care, deşi mai puţini la
numă r, au experienţa ră zboiului. În timpul luptei, Algren este capturat şi dus în
tabă ra din munţi a lui Katsumoto, care îi cruţă viaţa lui Algren, încearcâ nd să -l
înțeleagă și să îl facă pe acesta să înțeleagă , la râ ndul lui, ideile pentru care luptă
samuraii. Între cei doi se dezvoltă o afinitate spirituală .
Algren începe să îşi însuşească codul cavaleresc "bushido", al ră zboinicilor
japonezi. Viaţa în acea tabă ră se dovedeşte a fi o vindecare pentru sufletul să u
ră nit. El este gă zduit chiar în casa surorii lui Katsumoto, Taka, al că rei soț murise
în prima luptă . Astfel, din prizonier, că pitanul devenit musafir, află despre viața
samurailor: cinste și compasiune, datorie și onoare. El învață nu numai arta
ră zboiului lor, dar mai important, despre frumusețea sufletului lor și poezia
vieții, despre înțelepciune și cumpă tare, despre codul lor de maniere, despre ce
prețuiesc ei mai mult. El află că pentru un samurai, mai mult decâ t viața, în sine,
contează modul în care tră iește și cu ce contribuie la binele și armonia
universului. Metafora care surprinde cel mai bine esența filmului stă în scena
admiră rii bobocilor de magnolie: “să observi frumusețea unui boboc de floare”.
Aflâ nd că între timp, armata imperială a fost transformată într-o
adevă rată maşină rie de luptă , susţinută de armamentul occidental de ultimul tip,
Algren alege să intre în luptă ală turi de samuraii pe cale de dispariţie, chiar dacă
aceasta putea fi ultima sa luptă . Katsumoto îşi va conduce oamenii în luptă .
Diferenţa dintre cele două armate era foarte mare, pe de o parte ca numă r și pe
de altă parte, din punct de vedere al armelor: puști cu baionetă și tunuri contra
să bii și arcuri cu să geți. Acest lucru încearcă să scoată în evidenţă diferenţele
ideologice și să îi pună accentul pe samurai, ca fiind personajele pozitive. Deși
samuraii folosesc tactici militare deosebite și au abilită ți speciale pentru lupta
corp la corp, Katsumoto moare în luptă și rebeliunea este înă bușită .
În realitate însă , rebelii conduşi de Takamori (personajul real după care a
fost inspirat Katsumoto) au folosit uniforme în stil occidental, arme de foc și 60
de piese de artilerie. Doar câ ţiva au folosit armuri tradiționale de samurai.
Bă tă lia finală de la Shiroyama a intrat în istorie şi a marcat sfâ rşitul clasei
razboinice a samurailor. Takamori , în fruntea unui grup de 400 de ră zboinici,
ultimii supraviețuitori din cei 40.000 a hotă râ t să lanseze un ultim atac asupra
forţelor imperiale. Atunci el a decis ca toţi să folosească doar arcul şi sabia,
pentru a atrage atenţia asupra cauzei lor.
Că pitanul Algren, personaj fictiv este bazat pe un personaj real, francezul
Jules Brunet. Acesta a fost adus în Japonia pentru a instrui soldaţii japonezi în
folosirea artileriei.
Filmul este despre nou și vechi, tradiție și inovație, dreptate și
adevăr, demnitate și curaj, onoare și sacrificiu și deasupra tuturor, iubirea,
sub toate formele ei: iubirea pentru soț și copii, pentru frate și soră, iubirea
la prima vedere, iubirea pentru prieteni și iubirea pentru țară.

Adevărul istoric.
Începâ nd cu anul 1192, Japonia medievală a fost câ rmuită de shoguni timp de
șapte secole, însă doar cinci familii au deținut demnitatea shogunală : Minamoto,
Fujiwara, familia imperială , Ashikaga și Tokugawa.
Restaurarea Meiji (Revoluția/ Reforma/ Reînnoirea), a reprezentat în istoria
Japoniei, un șir de evenimente, care au început în anul 1868 și care au dus la
dispariția șogunatului și restaurarea conducerii imperiale în Japonia. Această
perioadă a adus schimbă ri mari în Japonia, asupra structurilor politice,
economice, militare și sociale, de la sfâ rșitul perioadei Edo (numit Ș ogunatul
tâ rziu Tokugawa) și începutul perioadei Meiji. În februarie 1867, împă ratul
Kō mei moare, iar la tron urmează fiul să u Mutsuhito (Meiji), în vâ rstă de 15 ani.
Shogunul Tokugawa Yoshinobu ajunsese, practic, lipsit de orice sprijin armat,
fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunțat la funcțiile sale. Liderul
forțelor imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu Kaishu, s-
au întâ lnit și au discutat predarea pașnică a puterii. Cu toate că shogunul a
acceptat restaurația și a retras trupele la Osaka, la sfâ rșitul lui ianuarie 1868, alte
forțe Tokugawa au încearcat să recucerească Kyoto, dar au fost înfrâ nte de că tre
forțele din provinciile Satsuma, Choshu și Tosa. Ră zboiul Boshin, între anii 1867
și 1868 a dus la desființarea șogunatului. Bă tă lia finală s-a dat la Toba-Fushimi.
Această bă tă lie practic a încheiat dominația familiei Tokugawa, cu toate că alte
familii Tokugawa din nord au rezistat încă mult, iar flota din portul Hokkaido a
rezistat pâ nă în anul 1869. La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea
puterii precum și abolirea regimului shogunatului. La 26 noiembrie 1868
împă ratul și-a instalat curtea și reședința la Edo, oraș ce primește numele de
Tokyo. A început o nouă epocă în istoria Japoniei pe care împă ratul Matsuhito, la
cererea reformatorilor, a numit-o Meiji („guvernarea luminată ”). În această
perioadă a fost cultivat spiritul subordonă rii totale față de împă rat și față de
instituțiile de stat. De la restaurația Meiji și pâ nă la sfâ rșitul celui de-al doilea
ră zboi mondial împă ratul va fi conducă torul guvernului și al armatei.
Avâ nd convingerea convingerea că europenii nu erau nimic altceva decâ t niște
popoare necivilizate, al că ror scop era creștinarea, cucerirea și colonizarea
Japoniei, pâ nă la momentul 1868 societatea japoneză a dus o politică de izolare
totală , de respingere chiar, față de tot ceea ce însemna european: cultură , religie,
vestimentație, obiceiuri, inclusiv comerț și legă turi diplomatice. Populația niponă
își va pă stra astfel aura de enigmă și fascinație în ochii europenilor. Clasele
sociale erau de tip “arhaic”, iar cultura și educația erau strict bazate pe valorile și
tradițiile nipone.
Comandantul Matthew Perry a sosit cu navele sale masive, care aveau la bord
tunuri performante și i-a convins pe japonezi să deschidă mai multe porturi
pentru a face din nou comerţ cu restul lumii. Japonezii au realizat că sunt depă şiţi
de că tre celelalte ță ri din lumea occidentală .
Anul 1868 va marca însă un punct de cotitură în ceea ce privește acest lucru, o
dată cu Restaurarea Meiji a celui de-al 122-lea împarat japonez, Mutsuhito.
Impactul va fi unul foarte mare deoarece se va trece de la un stil de viață
conservatorist, tradiționalist, la unul care urmă rea modernizarea Japoniei, prin
preluarea și asimilarea valorilor europene, respinse și detestate, de că tre elitele
japoneze reprezentate în principal de că tre samuraii de rang înalt pâ nă în acel
moment. Va începe o serie amplă de reforme menite să aducă Japonia la același
nivel politic, economic și militar la care se aflau deja statele vest-europene și
Statele Unite. Împă ratul Meiji și guvernul să u au dorit o modernizare rapidă a
Japoniei pentru a prinde câ t mai repede din urmă Occidentul. Mai mulți studenți
și oameni politici au fost trimiși în S.U.A. și Europa pentru a se familiariza cu
tehnologia și în mod special cu tehnica militară .
Pentru a putea fi introduse într-un ritm rapid noile învă ță turi aduse și pentru un
bun control administrativ se va ajunge la desființarea domeniilor feudale,
încercâ nd totuși să fie menținută imunitatea samurailor, care atacau pe plan
local stră inii și puneau în pericol întregul planul de reformare și modernizare. În
august 1871 au fost desființate domeniile feudale. Această reformă a afectat mai
ales pe samurai, care erau plă tiți de că tre lorzii feudali. În 1876 a fost abolită
casta samurailor, prin interzicerea purtă rii de să bii a celor care nu fă ceau parte
din armată .