Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Am ales aceasta tema in ideea de a cunoaste cat mai bine aceasta tara astfel incat in urma cercetarilor
noastre va putem spune ca:
- Japonia (sens literal: „originea soarelui”) este o tara insulara din Asia de Est, situata pe un lant de insule
aflate intre Oceanul Pacific si Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeana.
- Este cunoscuta in romaneste si sub numele de Tara Soarelui Rasare.
- Potrivit legendei, Japonia a fost creata de catre zei care au infipt o sabie in ocean, la scoaterea ei
formandu-se patru picaturi ce au devenit insulele principale, precum si o multitudine de insule mici (peste
5000).
- Japonia este considerata o mare putere, este a treia cea mai mare economie a lumii si al cincilea cel mai
mare exportator si importator.
Istorie
3
Pictura japoneza
Pictura japoneza (kaiga) este una dintre cele mai vechi
manifestari artistice din istoria Japoniei. La fel ca
majoritatea fenomenelor culturale japoneze, pictura este
rezultatul unui amalgam sincretic intre manifestarile
artistice ale populatiei indigene in contact cu civilizatia
chineza, care se afla la baza istoriei culturale a acestui
popor.
Cele 9 perioade distincte japoneze
Perioada Asuka in istoria si arta Japoneza, era de la 552 pana la 700, care a
inceput cu introducerea budismului din Coreea si a culminat cu adoptarea
unui model de guvernare chinez.
Perioada Asuka a fost o perioada de transformare pntru societatea japoneza.
Est numit pentru zona Asuka de la capatul sudic.
Arta si-a gasit expresia in templele din acasta perioada. Primul major este
considerat Asuka-dera sponsorizat de Soga. Printul Shotoku a intemeiat
Templul Horyu in afara orasului Nara, desi reconstruita ultrior, contine mai
multe exemple de sculptura budista timpurie.
Perioada Nara
Perioada Nara este perioada din istoria Japonei dintre anii 710
si 794, carre a urmat dupa Perioada Asuka. Conform cartii
antice japoneze Nihon Shoki, denumirea ,,Nara” este derivata
de la verbul ,,a nivela”. Teoriile moderne sugereaza ca
denumirea este inrudita cu cuvantul coreean nara.
In aceasta perioada ocupatia principala a societatii japoneze a
fost agricultura, populatia fiind concentrata in sate. Majoritatea
satenilor profesau sintonismul, o religie bazata pe cultul
spiritilor naturii si ai stramosilor.
Japonia din aceasta perioada a fost o monarhie de tip
absolutista, avand ca model sistemul chinez, bazat pe o
structura administrativ birocratica.
Perioada Heian
Dupa un secol de razboaie interne, Japonia a fost reunita de trei titani ai acelor vremuri: Oda Nobunaga, Toyotomi
Hideyoshi si Tokugawa Ieyasu. Denumirea acestei perioade provine de la numele ce-l purtau locatiile castelelor lui Nobunaga -
Azuchi, langa Kyoto, si a lui Hideyoshi - Momoyama in provincia Fushimi.
In aceasta perioada a devenit foarte populara construirea de castele, ca un simbol al puterii lorzilor feulari. Acestea erau imense,
puternic ormanentate, la fel ca si toate obiectele care le impodobeau. In puternic contrast, la fel de popular era construirea caselor
pentru ceremonia ceaiului - mici si cu ornamente simple, dar care nu sunt lipsite de frumusete.
Perioada Edo
Inceputul perioadei Edo coincide cu anul 1600, cand Tokugawa Ieyasu a infrant
principalii sai rivali in batalia de la Sekigahara (undeva intre Kyoto si Nagoya) si a
durat pana in 1868, anul restaurarii Meiji, adica mai bine de 250 de ani. Chiar si
pentru japonezi este de mirare cum cineva a reusit sa detina puterea suprema
atatia ani, caci planificarea sistemului de guvernare a fost facuta insusi de
intemeietorul acestui shogunat, si chiar daca nu au fost impuse de el insusi, au
facut-o urmasii acestuia. Motivul pentru care a cazut a fost, din punctul de vedere
a multi istorici, incapacitatea ultimilor shoguni de a se schimba, sau cel putin de
schimbare a sistemului de guvernare astfel incat sa asimileze noile tendinte
internationale. Cu toate acestea insa, aceasta perioada este considerata perioada
de glorie a Japoniei, o perioada de pace la care multe alte state tajesc, ce a permis
dezvoltarea unei culturi si a unei civilizatii puternice care, asa cum se poate
observa astazi este una dintre cele mai puternice din lume la ora actuala.
Perioade
Sculptura japoneza
Sculptura din Japonia a început din figure. În perioada Kofun din secolele al III-lea și al VI-lea
d.Hr., figurile haniwa din teracotă ale oamenilor și animalelor într-un stil simplist au fost ridicate în
afara mormintelor importante.
Sosirea budismului în secolul al VI-lea a adus cu sine tradiții sofisticate în sculptură, stilurile
chinezești mediate prin Coreea. Se spune că Jōchō este unul dintre cei mai mari sculptori budisti
nu numai în perioada Heian, ci și în istoria statuilor budiste din Japonia.
Aproape toate sculpturile mari semnificative ulterioare din Japonia erau budiste, cu unele echivalente
shintoiste , iar după ce budismul a declinat în Japonia în secolul al XV-lea, sculptura monumentală a devenit
în mare măsură o decorație arhitecturală și mai puțin semnificativă. Cu toate acestea , în lucrare sculpturală
artele decorative a fost dezvoltat la un nivel remarcabil de realizare tehnică și rafinament în obiecte mici ,
cum ar fi INRO și Netsuke în mai multe materiale, și metal tosogu sau monturi sabie.
Ceramica japoneza
Metafora vasului din lut, în atitudinea artei moderniste a
ceramicii, devine una progresistă. În căutarea unor imagini cultural
autentice artiştii zilelor noastre preiau vechile tradiţii explorând
idei de etnicitate culturală. Kamada Kōji spunea: „Sper ca oamenii
care trăiesc în lumea modernă de astăzi, indiferent unde se află,
pot înţelege cu adevărat bucuria de trecere peste zidul de limbă
pentru a aprecia tenmoku.” Ca şi porţelanul celadon, Tenmoku semnifică calitatea misteriosă,
orientală, a unei vechi ceramici glazurate. Glazura Tenmoku este folosită
acum în întreaga lume. Denumirea provine din Japonia, dar rădăcina
acestui tip de ceramică este în China, şi anume Muntele Tenmoku. În
timpul dinastiei Song (960-1279), un preot japonez a adus boluri negre de
la templul aflat pe acest munte în Japonia şi le-a dat această denumire.
De atunci, bolurile Tenmoku au fost realizate ca adevărate opere de artă
pentru ceremonia ceaiului.
Tesutul japonez
Țesutul japonez este o hârtie subțire, puternică, fabricată din fibre vegetale . Țesut japonez poate fi realizat dintr - unul din cele trei
plante, de Kozo plante, al Mitsumata arbust și gampi arborele. Fibrele lungi și puternice ale plantei kōzo produc hârtii foarte puternice,
stabile din punct de vedere dimensional și sunt cele mai utilizate fibre la fabricarea hârtiei japoneze. Țesutul obținut din kōzo , sau
kōzogami, vine în grosimi și culori diferite și este o hârtie ideală pentru a fi folosită la repararea cărților. Majoritatea țesuturilor de
curățare sunt fabricate din fibre kōzo , deși sunt utilizate și hârtii mitsumata și gampi.
Obiecte de artizanat
Amigurumi
Este o croșetare simplă a jucăriilor. Produsele sunt miniaturizate, de obicei
dimensiunea acestora fiind de 2 până la 8 cm.
Densitatea de tricotat este foarte mare. Pentru a obține acest rezultat, este necesar
să alegeți un cârlig mai mic decât firele necesită.
Produsul este tricotat într-o spirală cu croșete simple.
Clasic amigurumi diferă disproporționat - au un cap mare și un mic corp.
Kanzashi
Sunt ornamente pentru păr utilizate în coafurile japoneze tradiționale. Realizarea acestor
podoabe au atins punctul culminant în perioada Edo. Este posibil ca unele modele să fi fost
modificate pentru autoapărare.
Termenul „kanzashi” în zilele de azi este aplicat florilor de pânză pliate care împodobeau în mod
tradițional tsumami kanzashi sau tehnicii folosite pentru a realiza acele flori pliate.
Temari
Această tehnică a meșteșugurilor japoneze presupune broderie pe bile. Strămoșul său este
China, dar a devenit deosebit de popular în Japonia. Inițial, bilele au fost făcute în acest fel,
fixând o formă rotundă cu fire, iar mai târziu jonglerii au început să le decoreze pentru a
atrage atenția publicului, precum și mamele pentru copii mici.
Midzuhiki
Această tehnică este o rudă îndepărtată a macramei, constă în tricotarea nodurilor.
Există foarte multe noduri, chiar și cel mai experimentat maestru nu-și amintește deloc pe jumătate. Se
utilizeaza la impachetarea cadourilor, lucrurilor sau ca farmec. În Japonia, există un anumit limbaj de
noduri, datorită căruia prezentarea unui mic pește în această tehnică, poate dori noroc, bogăție și
prosperitate și o carte a cărei ambalare este fixată cu un nod frumos poate deveni o dorință de înțelepciune
și de fericire.
Kinusayga
Baza unor astfel de produse sunt plăcile de lemn, pe care se aplică mai întâi desenul și apoi se
taie canelurile prin conturul acestuia. Inițial, această tehnică a folosit kimonos vechi, care au fost
tăiate în bucăți mici și au acoperit fiecare element de panou, prinzând marginile țesăturii în
canelurile tăiate. În acest fel, a fost obținut un model de mozaic, dar, spre deosebire de mozaic,
firele și acele nu sunt folosite aici.
Cei doi mari artisti japonezi