Agrochimia azotului şi fosforului

1. Cea mai utilizată metodă de dozare a azotului nitric este cea:

a – fotometrică
b – cromatografică
c – colorimetrică
2. Colorația galbenă a extractului de sol folosit la dozarea azotului nitric este dată de:
a – metiloranj
b – amestecul de reducători
c – hidroxidul de sodiu
3. Obținerea extractului de sol pentru determinarea azotului amoniacal din sol se bazează pe
trecerea ionilor de amoniu din CAS în soluția solului cu ajutorul soluției unei sări formate din:
a – o bază tare + un acid tare
b – o bază tare + un acid slab
c – o bază slabă + un acid slab
4. Soluția etalon de lucru folosită pentru realizarea seriei de etaloane la dozarea azotului
amoniacal are o concentrație de:
a – 7 µg/ml
b – 10 µg/ml
c – 70 µg/ml
5. Pentru dozarea anionului fosfat în extractul de sol, pe langă apa distilată și amestecul de
reducători se mai adaugă:
a – clorură stanoasă
b – acid ascorbic
c – molibdat de amoniu
6. Pentru determinarea conținutului de fosfor asimilabil din sol anionul fosfat extras se
determină colorimetric, ca:
a – albastru de molibden
b – acid ascorbic
c – acid clorhidric
7. Dozarea anionului fosfat ca albastru de molibden se face prin colorimetrarea soluţiilor la
lungimea de undă de:
a – 710 nm
b – 720 nm
c – 715 nm