M anual de M atem atică

pentru

clasa a IH-a a institutelor pedagogice

de

Valeriu Suciu Niculae F. Negrujiu

prof. la inst. ped. prof. gimn.

Manual aprobat pentru Institutele pedagogice cu limba de propnnere

română, şi tipărit cu ajutorul înaltului Minister reg. ung. de culte şi
instrucţiunea publică conform ord. Nr. 109209—1916.

E d itu ra a u to rilo r.

Balázsfalva 1916.
Tipografia Seminarului teologic greco-catolic. Balársfalva

F r e ţ u á cor.
 M anual de M atem atică
pentru

clasa a IlI-a a institutelor pedagogice

de

Valeriu Suciu N iculae F. Negruţiu

prof. la inst. ped. prof. gimn.

Manual aprobat pentru Institutele pedagogice cn limba de propunere

română, şi tipărit cu ajutorul înaltului Minister reg. ung. d« culte şi
instrucţiunea publică conform ord. Nr. 109209—1916.

E d itu ra a u to rilo r.

B a lă z s fa lv a 1916.

Tipografia Seminarului teologic greco-catolic. Baláisfalva

BCU Cluj-Napoca
 I.

Aritmetică.
 SECŢIUNEA I.

Mărimi proporţionale. Proporţionalitate.

1. Noţiunea şi speciile mărimilor proporţionale.
Un proprietar îşi rigolează pământul destinat pentru
sădirea viei. Făcând calcul observă, că de aplică mai
mulţi lucrători, plăteşte mai mult şi de aplică mai puţini
lucrători plăteşte mai puţin la. zi. în schimb dacă aplică
mai mulţi lucrători, isprăveşte mai curând, dacă aplică
mai puţini lucrători, rigolarea durează timp mai înde­
lungat.
în cazul acesta proprietarul a asămănat numărul
lucrătorilor cu mărimea plăţii şi cu timp.ul de lipsă pen­
tru isprăvirea lucrului intenţionat şi a observat, că schim-
bându-se ori-care din acestea 3 mărimi urmează, şi
schimbarea celoralalte două, scăzând ori crescând In
mod propoţional, după natura mărimilor, adecă de câte-
ori creşte o mărime de atâtea-ori creşte ori scade şi
cealaltă mărime, ori scăzând una scade, respective creşte
şi cealaltă.
M ărimile, cari, dacă se schimbă tina, fa c să se
schimbe şi celelalte, se numesc mărimi dependente.
Mărimi dependente sunt număr.ul lucrătorilor şi mă­
rimea ; plăţii, numărul lucrătorilor şi cantitatea lucrului
isprăvit, plata şi timpul de lucru şi lucrul isprăvit. Can­
titatea mărfii şi preţul ei. Iuţeala corpului şi calea per-
cursă de el, timpul şi iuţeala, timpul şi calea percursă.
Capitalul şi interesul ş. a. » —
X
 2

Dintre mărimile dependente unele crescând produc

creşterea, iar scăzând produc scăderea celeiaJalte mărimi.
Astfel de mărimi se numesc mărimi dreplproporţionale, ori
zicem, că mărimile se află în raport drept. Bunăoară,
mai mulţi lucrători isprăvesc mai mult lucru şi câştigă
mai multă plată, iar lucrători mai puţini isprăvesc lucru
mai puţin şi câştigă mai puţin.
Dacă creşterea unei mărimi aduce cu sine scăderea
mărimii dependente, ori scăderea unei mărimi aduce cu
sine creşterea mărimii dependente, atunci mărimile se
numesc invers proporţionale, ori zicem, că ele se află în
raport invers (întors). P. e. Mai mulţi lucrători ispră­
vesc un lucru în timp mai scurt, iar mai puţini lucrători
isprăvesc acelaş lucru în timp mai îndelungat.
Dacă trenul progresează cu iuţeală mai mare, ajunge
la destinaţiune în timp mai scurt, iar dacă are iuţeală
mai mică, face acelaş drum în timp mai îndelungat.
Suprafaţă pătratului încă depinde delà mărimea la­
turii, căci suprafaţa pătratului cu lăture mai mare e mai
mare decât a pătratului cu lăture mai mică. Tot asemenea şi
volumul cubului depinde delà muchea sa, numai cât su­
prafaţa pătratului creşte cu pătratul laturii sale şi vo­
lumul cubului cu cubul muchii sale. Dependenţa aceasta
se deosebeşte de dependenţa amintită mai înainte, căci
acolo mărimile cresc ori scad simplu la potenţa întâia,
pe când la pătrat şi la cub cresc ori scad cu potenţa
a doua a laturii, respective cu potenţa a treia a muchii,
în celea următoare ne vom ocupă numai cu mărimile
simplu proporţionale.
Problemele din aritmetica şcolii primare, în cea mai
mare parte sunt combinaţiuni de mărimi simplu propor­
ţionale.
Probleme: 1. Spuneţi câteva mărimi drept proporţioale de
creştere, apoi de scădere.
 3 -

2. Spuneţi câteva mărimi invers proporţionale de creştere

şi scădere, apoi de scădere şi creştere.
3. Deschideţi aritmetica din şcoala primară şi rezolviţi oral
câteva probleme.

2. Regula de trei simplă.

Cele mai multe probleme de înmulţire şi Împărţire
conţin mărimi proporţionale. P. e. 8 m pănură costă
24 K, cât costă 12 m? Ori, 12 zidari isprăvesc un zid
în 18 zile, în câte zile isprăvesc acelaş zid numai 4
zidari?
Problemele acestea stau din 2 părţi. în partea
întâia se afirmă ceva despre legătura dintre 2 mărimi,
iar'în a doua se întreabă după legătura dintre alte 2
mărimi de aceeaş natură. Partea Întâia cuprinde a fir­
m area sau condiţiunea, iar a doaua cuprinde întrebarea.
în problemele acestea sunt 4 mărimi, dintre cari cu­
noaştem 3, iar a patra e necunoscută şi chiar valoarea ei
o căutăm prin întrebarea din partea a doua.
Fiindcă în problemele acestea, din 3 mărimi cuno­
scute avem să determinăm valoarea mărimii a patra,
regula, ce o folosim pentru rezolvirea lor, o numim
regula de trei. Rezolvirea se întâmplă în mai multe feluri.
I. Rezolvirea prin conduziune.
Problemele, ce le putem rezolvi prin conduziune
(deducere) le împărţim în 3 grupe:
a) C onduziune delà unitate la multiplu.
P. e. 1. Un metru de pănură costă 3 K, cât costă
5 m?
Socotim aşâ: Dacă 1 m
Im 3 K
costă 3 K, atunci 5 m costă
5 » x »
de 5 ori cât 1 m, adecă:
x = 3 X 5 = 15 K
3 X 5 = 15 K.
1*
 4

2. Un zidar isprăveşte un zid tn 45 zile, în câte

zile isprăvesc acelaş zid 9 zidari?
Socotim astfel: Dacă 1
zidar isprăveşte în 45 zile, atunci
1 zidar 45 zile
9 zidari lucrând mai mult pe zi,
9 » x ■>
isprăvesc lucrul de 9 ori mai
x = 45 ; 9 = 5 zile
curând decât 1 zidar, adecă
45 : 9 = 5 zile.
R e g u l ă C â n d concludem delà unitate la multiplu,
atunci rezolvirea se în tâm ilă prin înmulţire, respective
prin împărţire simplă şi anum e: dacă mărimile sunt
drept proporţionale, valoarea unităţii o înmulţim cu mul­
tiplul ei, ia r când mărimile sunt invers proporţionale,
valoarea unităţii o împărţim cu multiplul ei.

b) Concluziune delà multiplu la unitate.

P. e. 1. Cinci metri de pănură costă 15 K, cât
costă 1 m?
Socotim aşâ: Dacă 5 m
5m 15 K
costă 15 K , atunci 1 m costă
1 » x »
de 5 ori mai puţin adecă
x => 15 : 5 — 3 K
15 : 5 = 3 K.
2. Opt zidari isprăvesc un zid în 5 zile; în câte
zile isprăveşte acelaş zid 1 zidar?
Socotim aşâ: Dacă 8 zi-
8 zidari în 5 zile dări isprăvesc în 5 zile, atunci
1 » x * 1 singur zidar are să lucre
x = 5 X S = 40 zile de 8 ori mai mult, adecă
5 X 8 = 40 zile.
R e g u l ă , ! Câna concludem delà multiplu La unitate,
atunci fiin d mărimile drept proporţionale împărţim va­
loarea multiplului cu însuş multiplul, ia r când mărimile
sunt invers proporţionale înmulţim valoarea multiplului
cu însuş multiplul.
 5

• c) Concluziune delà un multiplu Iá ált multiplu.

P. e. 1. Cinci metri de pănură costă 15 K , cât
costă 20 na?
Ca să putem află va­
5m 15 K
loarea celor 20 m, calcu­
20 » x »1
lăm mai întâiu valoarea
1 m costă 1 5 :5 — 3 K
unui metru; apoi din va­
20 m costă 3 X 20 = 60 K. loarea acestuia concludem
la valoarea celor 20 m din întrebare. Stăm deci în
faţa unei probleme duple, cs re cuprinde în sine amân-
două cazurile de sub a) şi b),
2. 16 lucrători sapă un loc de cucuruz în 5 zile
în câte zile isprăvesc acelaş lucru 4 lucrători?
Şi în problema aceasta
16 lucrători 5 zile purcedem căutând în câte
4 »____ x » •zile isprăveşte 1 lucrător,
1 lucrător 5 X 16 = 80 zile apoi calculăm în câte zile
4 » 8 0 :4 = 20 zile. isprăvesc acelaş lucru 4
lucrători.
R e g u l ă .* Când concludem delà un multiplu la alt
multiplu, atunci din mărimile p ărţii întâia determinăm
valoarea unităţii, apoi cu ajutorul unităţii aflăm valoarea
multiplului al doilea.
Când concludem delà multiplu la multiplu ne fo­
losim de mijlocirea unităţii şi în problemele de mai sus
i-am şi căutat valoarea. Lucrul acesta noi nu-1 inten­
ţionăm, ci îl facem numai din nevoie. De aceea, ca să
nu facem lucru superfluu, de comun nici nu calculăm
deplin valoarea unităţii, ci numai b indicăm şi calculăm
singur valoarea multiplului al doilea.
P. e. 1. 20 Kg de marfă costă 32 K ; cât ,costă
15 Kg?
 6 -

20 Kg 32 K
15 » x » Purcedem astfel: Dacă 20 Kg
20 Kg 32K costă 32 K , atunci 1 Kg costă de
1 » If * 20 ori mai puţin, adecă I f K, iar
15 * 3 2 X 1 5 » 15 Kg de 15 ori mai mult, adecă
20 1 1 X 1 5 = 24 K .
• x = 24K .
2. 20 elevi se ajung 15 zile cu anumită cantitate
de mâncare; câte zile se ajung 5 elevi cu aceeaş can­
titate?
20 elevi 15 zile
5 > x > Procedura e ca în
20 elevi 15 zile problema precedentă, nu­
1 > 15X 20 > mai că mărimile sunt in­
5 * 15 X 20 vers proporţionale.
5
x = 60 zile.
3. 35 lh Kg zăhar costă
zăhar?
In problema aceasta
71 T 852 T,
T Kg mărimile cunoscute sunt
-2 5 K
numeri mestecaţi. îi schim­
49
X » băm In fracţiuni ordinare,
T >
apoi căutăm valoarea uni­
71 T 852 T,
-2 Kg tăţii fracţionare din afir­
25 K
mare. Trecem apoi la va­
1 852
loarea unităţii de întregi,
2 * 25X 71 *
de aci la valoarea unităţii
852X 2
1 » fracţionare din întrebare,
25X 71 *
în sfârşit la valoarea în­
1 852X 2
tregii mărimi dîn întrebare.
T > 25X 71X 4 *
Făcând prescurtările, în­
49 v 852X 2X 49
mulţirile şi împărţirea in­
t *k * 25X 71X 4 *
dicată, căpătăm valoarea
X = 11 »/» K .
mărimii căutate,
 7

în şcoala primară problemele după regula de trei

se rezoalvă numai prin concluziune. în institutele pedago­
gice însă spre acest scop ne stau la dispoziţie ş\proporţiu-
nile, apoi metodul linear şi procedura numită practica
italiană.

II. Rezolvirea prin proporţiune.

Ştim, că din 3 membri cunoscuţi ai proporţiunii
putem determină pe al patrălea. în problemele, la cari
aplicăm regula de trei, încă avem de a face cu 3 mă­
rimi cunoscute şi căutăm valoarea celei de a patra. Va
să zică, la rezolvirea acestor probleme putem aplică cu
succes una dintre legile proporţiunilor. Procedura o ob­
servăm din următoarele 2 probleme:
1. Şase lucrători câştigă 42 K, cât câştigă în ace­
leaşi împrejurări 15 lucrători?
Socotim astfel : In prob­
6 lucrători 42 K lemă ne stau în faţă 2 rân­
15 x » duri de mărimi proporţio­
x : 42 == 1 5 : 6 nale: lucrătorii şi plata (câ­
42 X 15 ştigul). De câte ori e mai
x: = 105 K mare numărul lucrătorilor, de
atâtea ori e mai mare şi câ­
ştigul. Facem dară din câştiguri un raport şi din nu­
mărul lucrătorilor alt raport. Acestea raporturi, fiindcă
mărimile cresc în acelaş fel, sunt egale. Fiind raportu­
rile egale le împreunăm cu semnul egalităţii şi căpătăm
o proporţiune, din care, după o lege cunoscută a pro­
porţiunilor putem determină valoarea lui x , adecă a mă­
rimii necunoscute. Raporturile le facem după natura
mărimilor proporţionale. Dacă acestea sunt drept pro­
porţionale, atunci raporturile le facem în acelaş fel, de
creştere ori scădere, pentrucă bunăoară, şi câştigul creşte
 8

ori scade după numărul mai mare ori mai mic al lu­
crătorilor.
2. 12 lucrători isprăvesc un lucru în 18 zile; în câte
zile isprăvesc acelaş lucru 8 lucrători?
In problema aceasta
12 lucrători 18 zile mărimile sunt invers pro­*2
8 » porţionale, pentru aceea
x : 18 = 12 : 8 raporturile le formăm în
sens contrar, căci de cate
= 27 zile
ori va fi mai mic numărul
lucrătorilor, de atâtea ori e
mai mare numărul zilelor, în cari vor isprăvi lucrul in­
tenţionat. Rezultatul îl putem controla rezolvind aceeaş
problemă şi prin concluziune. Dacă căpătăm rezultate
egale, procedura noastră a fost corectă.
JtCfflllÛl M ărimea necunoscută o punem în raport
cu m ărim ea de aceeaş numire ; după raport punem sem­
nul egalităţii, apoi form ăm raportul a l doilea din celelalte
2 mărimi de aceeaş numire şi încă dacă mărimile sunt
drept proporţionale, atunci facem şi raportul a l doilea în
acelaş sens, ia r dacă mărimile sunt invers proporţionale,
atunci raportul a l doilea îl formăm în sens contrar.
(Dacă la raportul întâiu am început din jos. la raportul
al doilea începem din sus).
III. Metodul linear.
Pe lângă proporţiuni mai putem foori şi aşă nu­
mitul: metod Linear, în care membrii raporiurilor nu-i
punem în acelaş şir ca la proporţiune, ci de-a dreapta
şi de-a stânga unei linii verticale.
P. e. 30 Kg de marfă costă 42 K; cât costă 14 Kg?
x 42 K In stânga verticalei
30 14 Kg punem mărimea necuno­
scută, în partea dreaptă
mărimea de aceeaş nu-
 9

mire, adecă membrul extern al întâiului raport vine de-a

stânga, cel intern de-a dreapta verticalei. Tot aşâ pu­
nem şi membrii raportului al doilea, pe cel intern de-a
dreapta şi pe cel extern de-a stânga verticalei. Apoi
productul membrilor din dreapta îl împărţim cu mem­
brul cunoscut din stânga.
Metodul acesta se foloseşte cu deosebire, când mă­
rimile sunt date prin numeri mestecaţi, respective prin
fracţiuni ordinare, căci în acest caz eliminăm uşor nu­
mitorii.
P. e. Un călător percurge în 7 3Uh cale de 42 5/s km,
câtă cale percurge în 1 2 4/s h?
în problemă am schimbat numerii
X 341/g
mestecaţi în fracţiuni ordinare. Ştim, că
31/4 64/s
valoarea proporţiunilor nu se schimbă
341/8 X 64/5 dacă înmulţim ori împărţim cu acelaş
31/4
număr un membru intern şi altul extern
al proporţiunii. Pe baza acestei legi numitorii din
dreapta verticalei îi trecem ca factori pe partea stângă
a ei, iar numitorul din stânga îl trecem ca factoi |<
partea dn-aptă a verticale i.
x 1 11
După eventuale prescur­
1g , M 8
5 4
tări din dreapta şi stânga
1 Bl I verticalei, productul nu-
merilor din dreapta îl îm-
11X 8X 4
70 4 K. pârţim cu productul nu-
A 1X 5X 1
merilor din stânga; rezul-
tatul căpătat e valoarea căutată a lui x.
IV. Practica italiană.
Metodul acesta de rezolvire al problemelor de regula
de trei şi-a luat numele delà felul Italienilor de a rezolvi
acest soiu de probleme.
întreg meşteşugul acestui metod stă în descompu­
 10

nerea în părţi potrivite — de multipli ori măsuri — a

mărimii, a cărei valoare o căutăm. Apoi căutăm valoarea
echivalentă a părţilor fi le adaugem. Suma este valoarea
căutată.
P. e. Salarul anual al unui învăţător e 1400 K.
Câţi bani a incassat învăţătorul în 3 ani 7 luni şi 24 zile?
1 an 1400 K
3 ani 7 luni 24 zile x »
3 ani = 1400X 3 = 4200 — K
6 luni = 1400 : 2 = 7 0 0 — »
1 > = 700 : 6 = 116-67 »
15 zile = 116-67 : 2 = 58 33 >
3 » = 5833: 5 = 1167 »
6 > = 1 1 -6 7 X 2 = 23 34 >__
3 ani 7 luni 24 zile = 5110'01 K
x = 511001 K.
Felul acesta de a rezolvi problemele regulii de trei
e foarte aproape de mintea oamenilor cu mai puţină
carte, căci trecerea delà o mărime la alta se observă
foarte uşor. E practic şi pentru ţărănimea noastră, care
încă are multe socoţi băneşti.
Probleme. 1. Un metru de pănură costă 4 K ; cât costă
25 m ?
2. Un porc costă 75 K; cât costă 38 porci de aceeaş
mărime?
3. 46 miei au costat 322 K; cât a costat 1 miel?
4. 25 1 de vin au costat 30 K ; cât costă 1 1?
5. 15 lucrători câştigă 80 K; cât câştigă 36 lucrători între
aceleaşi împrejurării
6. Un comerciant câştigă la 5 3/i m pănură 12 1/2 K; cât
câştigă la 44 V2 m ■
7. Un lucrător a câştigat în 7 zile 25 4/g K; cât câştigă în
24 zile ?
8. Din 13 m de pânză se pot tace 5 cămeşi; câtă pânză e
de lipsă la 12 cămeşi?
 11

9. într’o fabrică lucrătorii câştigă câte 3 2/5 K, lucrând câte

9 V2 h; cât câştigă, dacă lucră numai 7 3/4 h ja zi?
10. 15 lucrători isprăvesc un zid în 25 zile; in câte zile
isprăvesc un asemenea zid 39 zidari?
11. Dintr’o cantitate de tort se ţes 25 4/s m de pânză cu
lăţime de 60 cm; câţi metri căpătăm din aceeaş cantitate de
tort, dacă lăţimea pânzii e numai de 36 cm?
12. O roată se învârteşte în 15' de 480 ori; de câte ori se
învârteşte în 38'?
13. O carte stă din 15 coaie tipărite, având pe fiecare pa­
gină câte 45 şire; câte coaie ar aveă cartea, dacă pe o pagină
s’ar fi tipărit numai 30 şire?
14. Pe marginea unui drum sunt 768 pomi la distanţă de
71/2 m unul de altul; câţi pomi ar fi încăput pe acelaş drum,
dacă îi sădiam Ia distanţă de 8 m?
15. Averea alor 2 oameni se rapoartă ca 3 1/2 : 4 5/6; câtă
avere are al doilea, dacă a celui dintâiu face 6400 K?
16. Dintr’o cantitate de tort am căpătat 524 m pânză, lată
de 34 cm. După ce s’au ţesut 160 m, restul tortului se ţese ca
pânză de 40 cm lată; câţi metri vom căpătă din acest rest
de tort?
17. 18 lucrători ar sapă un bazin în 25 zile, dar după 6
zile mai primesc în lucru 8 lucrători; în câte zile se va isprăvi
lucrul?
18. Un lan de grâu îl pot seceră 54 lucrători în 9 zile.
După 2 zile proprietarul doreşte să gate seceratul în 3 zile; câţi
lucrători trebuie să mai angajeze?
19. Un băţ vertical de 1 1/2 m aruncă umbră de 6 2/4 m;
cât de înalt e turnul, care în acelaş moment aruncă umbră de
45 1/2 m ?
20. Dacă preţul grâului se raportă cătră preţul cucuruzului ca
7‘5 : 4; cât costă aceeaş cantitate de grâu, dacă cucuruzul
costă 645’6 K?
21. Câtă cale percurge un tren în 5 h 4 0 J, dacă în 2 h 3 0 '
percurge 110 Km 540 m?
22. Un proprietar şi-a asigurat averea pe 15400 K; câte
coroane plăteşte ca premiu de asigurare, dacă după 1000 K
plăteşte 2 5 4 K?
 12

23. Un bazin se poate umpleà pe 2 ţevi, pe una în 4 h, pe

cealaltă în 8 h. In câte ore s’ar umpleà bazinul, dacă ar curge
apa pe amândouă ţevile deodată?
24. Sunetul se propagă cu iuţeală de 333 m la secundă.
La ce distanţă sunt norii, delà cari vine tunetul în 5 1 /2 "? în
câte secunde ajunge la noi tunetul delà norii, ce se mişcă la
înălţime de 4600 m?
25. Presiunea atmosferică e de 1'034 Kg pe 1 cm2; la ce greu­
tate corespunde presiunea atmosferică pe trupul omului, a cărui
suprafaţă e de 1 V2 m2?
26. Dintre 2 roţi dinţate, ce se îmbucă, una are 70 mă­
sele, cealaltă 100. De câteori se învârteşte întâia, până ce a
doua se învârteşte de 500 ori ?
27. Câte grade arată termometrul Celsius, când termo­
metrul Réaumur arată 365°?
28. Un Kg cărbune de piatră produce 7000 calorii de căl­
dură; câte kilograme dau 280000 calorii?
29. O sută de dolari valorează 500 K; a) câţi dolari fac
645 K, b) câte coroane fac 245 dolari?
30. Plata anuală a unui funcţionar mic è 1200 K; câţi bani
i-se cuvin în 2 ani 3 luni şi 18 zile?
31. Un călător percurge in 3h cale de 16'2 Km; câtă cale
j c ' <ir g r in 5 h 4 1 ‘ ?
32. Rt zoiviţi câteva propteme după regula de trei din ma­
nualul de aritmetică pentru şcoala primară.

3. Regula de trei compusă.

în problemele de până aci — după regula de trei
— valoarea mărimii necunoscute eră dependentă numai
de o condiţie. Sunt însă probleme, în cari mărimea ne­
cunoscută depinde delà 2, ori mai multe condiţiuni. în
aceste cazuri ne foiosim de regula de trei compusă.
P. e. 1. Dacă 15 lucrători câştigă în 8 zile 300 K,
cât câştigă în aceleaşi împrejurări 34 lucrători în 6 zile ?
în problema aceasta câştigul depinde nu numai delà nu­
mărul lucrătorilor, ci şi delà numărul zilelor de lucru.
 2. Daca 20 lucrături isprăvesc îtj 30 de zile un
şanţ de 375 m lung, 2 m lat şi 1'5 madânc, câţi metri
de şanţ vor săpâ 14 lucrători în 21 zile, aşâ ca şanţul
să fie de 1'5 m lat şi 80 cm adânc? In problema
aceasta lungimea şanţului de săpat depinde delà nu­
mărul lucrătorilor, numărul zilelor de lucru, apoi delà
lăţimea
) si
j adâncimea sântului.
> >
Problemele acestea încă se pot rezolvi prin con-
cluziune şi cu ajutorul proporţiunilor. Stau şi ele din
2 părţi: o afirmaţiune şi o întrebare. Fiecărei mărimi
din afirmaţiune îi corespunde câte o mărime de aceeaş
numire în întrebare, mărimile apoi sunt drept-, ori in­
vers proporţionale.
I. Rezolvirea prin conduziune.
Modul de rezolvire al acestor probleme îl arătăm
în 2 probleme cu mărimi drept- şi invers proporţionale.
P. e. 1. 15 lucrători câştigă în 8 zile 300 K; cât
câştigă în aceleaşi împrejurări 34 lucrători în 6 zile?
15 lucrători 8 zile 300 K
34 x
15 lucrători 8 zile 300 K
1 » 8 » 300
15 *
34 » 8 » 300X 34
15
34 1 » 300X 34
15X 8 '
300 X 34 X 6
34 6 *
15 X 8
x = 510 K.
3 lucrători isprăvesc un canal de 30
i lucră pe zi câte 12 h; câţi lucrători iv i
 14

un canal de 24 m în 16 zile, dacă ar lucră numai

lOh la zi?

15 zile 30 m 12 h 20 lucrători
16 » 24 » 10 » x »
15 zile 30 m 12 h 20 lucrători
1 » 30 » 12 » 20 X 15
20 X 15
co

16 » 30 »
16
20 X 15
16 » 1 » 12 »
16 X 30
20 X 15 X 24
16 » 24 » 1 2 *
16 X 30
20 X 1 5 X 2 4 X 12
16 » 24 » 1»
16X 30
16 zile 24 m 10 h 20 X 15 X 24 X 12 .
16X30X10 Iuciaton
x = 18 lucrători.

R e g u lă .* Scriem mărimile din afirm are aşa, ca

cea corespunzătoare necunoscutei să rămână în urmă. Sub
şirul acesta scriem mărimile din întrebare, apoi tragem
o linie orizontală. D upă aceea prin mijocirea unităţii,
ţinând seamă de raportul drept ori invers a l mărimilor
combinate form ăm produrturi, respective cvoţienţi. P enh u
uşurarea lucrării nu îndeplinim înmulţirile şi împărţirile
la fiecare combinaţie, căci nu avem trebuinţă de acestea
rezultate mijlocitoare, ci numai le indicăm şi abia la
urmă le îndeplinim.
In şcoala primară acest soiu de probleme se ro-
zolvă numai prin concluziune, în institutele pedagogice
mai folosim şi proporţiunile şi metodul linear.
 15

II. Rezolvirea prin proporţiune.

Problemele, ce sunt de rezolvit prin regula de trei
compusă se pot descompune în mai multe probleme
după regula de trei simplă şi trecând problema prin
descompunerea aceasta căpătăm rezultatul final.
P. e. Din 15 Kg de tort căpătăm 76 m pânză de
50 cm lată, câţi metri de pânză căpătăm din 60 Kg
de tort, dacă lăţimea pânzei e de 40 cm ?
Intâiu considerăm numai numărul kilogramelor de
tort şi lungimea pânzei şi zicem: Din 15 Kg de tort că­
pătăm 76 m, din 60 Kg căpătăm mai mulţi metri,
15 Kg 76 m
60 » x »

x : 76 = 6 0 :1 5 x = — = 304 m
Aflând numărul metrilor îi aducem în combinaţie cu
304 m 50 cm lătimea din aceeaş cantitate
de tort şi zicem: Dacă din
y » 40 »
o cantita
y : 304 = 5 0 : 40
căpătăm 304 m pânză de 50 cm
304 V 50
y~ 4Q ~ 380 m lată, câţi metri căpătăm, dacă lă­
ţimea pânzei e numai de 40 cm ?
Problema originală am descompus-o în 2 părţi, re-
zolvind fiecare după regula de trei simplă. Noi însă nu
avem trebuinţă, să ştim şi lungimea pânzei de 50 cm
lată, de aceea rezolvirea completă a părţii întâia e su­
perfluă, se poate numai indică şi rezultatul il înlocuim
în partea a doua prin litera x.
15 Kg 76 m x m 50 cm
60 » x » y » 40 »
x : 76 = 60 : 15 y : x = 50 : 40
Punând aceste 2 proporţiuni una sub alta, putem
 16 —

face din ele o proporţiune compusă, multiplicând între

sine membrii omonimi.
x : 76 = 60 : 15
y : x = 50 : 40
xy : 76 x = 60 X 5 0 : 15 X 40 Prescurtăm cu x
y : 76 = 60 X 50 : 15 X 40 membrul întâiu şi al
76 X 60 X 50 doilea al proporţiunii,
y~ 15 X 10 apoi căutăm valoarea
y = 380 m lui y.
Procedura aceasta e mai comoadă, de aceea se şi
foloseşte mai des.
P. e. La padimentarea unei odăi se recer 20 scân­
duri de 3 ‘9 m lungi şi 15 cm late; câte scânduri ne
trebuie, dacă lungimea lor e 5 m, iar lăţimea numai
13 cm ?
20 scânduri 3 -9 m 15 cm
x » 5 » 13 »
x : 20 = 3-9 : 5
15 : 13
2 0 X 3 - 9 X 15
x = 18 scânduri
5X13
R e g u l ă ! Punem în raport mărimea necunoscută
cu mărimea corespunzătoare de aceeaş numir'e, apoi com­
binăm specia aceasta cu specia a doua, certând dacă
mărimile sunt drept- ori invers proporţionale şi formăm
raportul a i doilea, pe care prin semnul egalităţii îl
împreunăm cu raportul necunoscutei. După aceea com­
binăm specia întâiă cu a treia şi formăm raportul a l
treilea şi-l punem sub raportul a l doilea. Din raportu­
rile 2 şi j fa cem raport compus, apoi rezolvim propor-
ţiunea. V aloarea tui x este valoarea mărimii necunoscute.
De câte ori se pot, se fac şi prescurtări, cari uşurează
calcularea.
 *- 19 -

III. Metodul linear.

In cadrul metodului cu proporţiuni putem aminti şi
metodul linear, de care s’a vorbit şi la regula de trei
simplă. Necunoscuta o scriem de-a stânga liniei verti­
cale, iar mărimea de o specie cu necunoscuta de-a
dreapta. Membrii celoralalte raporturi îi scriem de-a
dreapta şi de-a stânga, aşă fel, ca cei interni să fie toţi
de-a dreapta, cei externi să fie toţi de-a stânga. Valoarea
necunoscutei este egală la productul membrilor din dreapta
înfrânt cu productul membrilor din stânga verticalei.
P. e. La o zidire lucrează 120 zidari în decurs de
12 săptămâni, câte 8 h pe zi; câţi zidari ar isprăvi
aceeaş zidire în 10 săptămâni lucrând numai 6 h pe zi?
x 120
120 X 12 X 8
10 12 192 zidari.
10X6
6 8
Probleme. 1. Patru lucrători câştigă în 7 zile 68'5 K; cât
câştigă în aceleaşi împrejurări 12 lucrători în 5 zile?
2. 15 lampe consumă 125 Kg petrol în 60 h; cât petrol
consumă 25 lampe de acelaş număr în 45 h?
3. Un cărăuş transpoartă 745 Kg marfă la distanţă de
24 2/5 Km pentru 14 V2 K; cât se cuvine cărăuşului pentru
1462 Kg la distanţă de 18 >/2 Kmî
4. Cu o pumpă în 25' scoatem 46‘5 Dl de apă delà o
adâncime de 12'4 m; câte décalitre de apă putem scoate cu
aceeaş pumpă delà 10'2 m, în 35'?
5. Din 36'2 Kg de tort se pot ţese 75'4 m pânză, de 50 cm
lată; câţi metri se pot ţese din 48'5 Kg tort, dacă lăţimea pânzei
e numai 45 cm?
6. Făcând foc în 5 cuptoare ne ajungem 6 luni cu 32'5 m3
lemne; câte lemne ne trebuie în 7 cuptoare făcând foc numai
în decurs de 4 luni?
7. într’un grânar de 12 m lung, 1’4 m lat şi 2'5 m înalt
putem aşeză 420 HI de grâu; cât de lung va fi grânarul, in care
încap 5000 HI, dacă lăţimea lui e de 1 8 m, iar înălţimea
de 2-l m?
2
 é. íntr’o carte sunt 245 pagini, pe fiecare pagină 38 şire şi
într’un şir câte 40 litere; câte pagini ar avea cartea, dacă pe
câte-o pagină lăsăm numai 32 şire şi în şir câte 30 litere?
9. Intr’o fabrică de tutun lucrează 95 fete, cari pe lângă
8 h de lucru pregătesc 24700 ţigarete în 6 V2 zile; în câte zile
pregătesc 120 de fete 70000 ţigarete, lucrând pe zi câte 7 t/2 h ?
10. Capitalul de 5450 K în 85 zile cu 5 '4 % aduce un in­
teres de 69’62 K; cât interes aduce capitalul de 6451'5 K în
60 zile cu 6'5 0/0 ?
11. Capitalul de 754 K. în 3 5 ani cu 54-% aduce un in­
teres de 14251 K; în cât timp aduce capitalul de 1425'4 K
interes de 654‘8 K pe lângă 6 0/0?
12. Capitalul de 500 K în 2 5 ani pe lângă 6‘2 0/0 aduce
interes de 77'50 K; ce capital aduce în 4‘25 ani cu 5'2 % in­
teres de 460 K?
13. Un ţăran ia în arândă un păşunat de 650 m lung şi
350 m lat cu 542 K, din acest păşunat cedează altui ţăran té­
rkor de 240 m lung şi 150 lat, câtă arândă plăteşte ţăranul al
doilea ?
14. La un val de pânză de 58 m lung şi 60 cm lat se
recer 27‘4 Kg de tort; cât tort e de lipsă la un val de pânză
de 45 m lung şi 50 cm lat?
15. La o moară cu 4 pietri în 25 h se macină 28 HI de
grâu, între aceleaşi împrejurări o moară cu 6 pietri câte hecto­
litre macină în 14 h?
16. 26 lucrători lucrând la zi câte 8 h, în 18 zile câştigă
11232 K; cât câştigă 15 lucrători în23 zile,lucrând la zi 9h?
17. Măselele alor 2 roate se îmbucă împrumutat. Roata
întâia are 50 măsele, şi în 14' se învârteşte de 160 ori;
minute se învârteşte roata a doua de 190 ori, dacă are 85
măsele ?
18. Un bazin, ce are lungime de 42 m, lăţime 16 m şi
adâncime de 2 5 m, se umple pe 3 ţevi în 14 h; în câte ore se
umple alt bazin pe 5 ţevi de aceeaş grosime, dacă lungimea lui
e de 34 m, lăţimea de 20 m şi adâncimea de 2‘8 m ?
 - i9 ^

SECŢIU N EA II.

împărţirea proporţională. Părţi

proporţionale.
4. împărţirea proporţională. Regula asocierii.
Dacă împărţim suma de 50 K între 4 persoane,
în părţi egale, fiecare capătă a patra parte, adecă
50 : 4 = 12'5 K. Se întâmplă însă uneori, că suma dată nu
trebuie împăiţită în părţi egale, ci în raportul unor numeri
daţi, bunăoară cel dintâiu să capete 1 parte, al doilea 2 părţi,
al treilea 3 părţi şi al patrălea 4 părţi. In acest caz nu
mai e vorbă de împărţire în părţi egale, ci în raportul
numerilor 1 : 2 : 3 : 4.
împărţirea unei sume în raportul unor numeri daţi
se numeşte împărţire proporţională. Numerii daţi se nu­
mesc numeri proporţionali, iar părţile aflate se numesc
părţi proporţionale. Dacă împărţirea atârnă numai delà
o serie, de numeri proporţionali se numeşte împărţire
proporţională sim plă; dacă atârnă delà 2, ori mai multe
serii de numeri proporţionali, se numeşte împărţire pro­
porţională compusă.
Când împărţirea proporţională se refereşte la ceva
câştig ori pagubă provenită din o întreprindere, la care
au contribuit mai multe persoane cu sume diferite, îm­
părţirea aceasta o numim regula asocierii. Contrrbuirile
singuratice se numesc depozite, când însă părţile sunt
fixate în sume anumite, acestea se numesc acţiuni, sin­
guraticii contribuenţi acţionari, iar suma adunată capital
societar. Câştigul după o acţiune se numeşte 'dividendă.
Felul de rezolvire al problemelor de împărţire pro­
porţională îl arătăm în următoarele probleme.
1. Suma de 270 K să se împărţească între 3 per.-
2*
soane tn raportul numerilor 2 : 3 : 4 , adecă A să capete
2 părţi, B 3 părţi şi C 4 părţi. Competinţa fiecăruia o
cunoaştem, dacă socotim, câte coroane se vin pe 1 parte.
270
De toate sunt 9 părţi, pe 1 parte se vin — = 3C K.
A capătă 2 părţi, adecă 30 X 2 = 60 K, B 3 părţi,
adecă 30 X 3 = 90 K şi C 4 părţi adecă 30 X 4 = 120 K.
Părţile adause dau 270 K. ( 6 0 -|-90 + 120 = 270).
2. Numărul 399 să se împărţească în 3 părţi în
2 _3 4_
raportul ca Şi aici avem să socotim, cât
~3 : 4 : 5 '
se vine pe unitate, de aceea numerii proporţionali îi
aducem la numitor comun (60) şi prin aceasta numerii
40 45 48
proporţionali vor fi înmulţind întreg raportul
60 : 60 : 60
cu 60, ne scăpăm de numitori. Astfel numerii propor­
ţionali vor fi 40 : 4 5 : 4 8 . Suma acestora e 133 şi
399 : 133 = 3. Partea întâia este 3 X 40 = 120, a
doua 3 X 45 = 135, iar a treia 3 X 48 = 144. Părţile
adause dau chiar 399. (120 + 135 + 144 = 399).
3. La o întreprindere contribuesc 3 persoane. A d
4000 K, B dă 6000 K, iar C dă 8000 K. întreprinderea
se desface cu câştig de 2700 K. Cât se cuvine fiecărui
părtaş? Şi aici socotim câştigul după 1 K. S ’au fo­
losit la întreprindere 18000 K. După 1 K se vine
2700 : 18000 = 0 ‘15 K. A capătă 0 15 X 4000 = 600 K;
B capătă 0 1 5 X 6 0 0 0 = 9 0 0 K şi C capătă O-15X 8000= 1200
K. Câştigurile împreună dau tocmai 2700 K.
(600 + 900 + 1230 = 2700 K).
Procedura în scris e următoarea:
1. 2 X '3 0 = 60 K 2. +3 = 40/60 4 0 X 3 = 120
3 X 30 = 90 » 3/4 = 45/eo 4 5 X 3 = 135
4 X 30 = 120 » 4/5 = 48/60 48X3 144
2 7 0 :9 = 30 270 K 399: 133
/ = 3;} 399
 ii -

3 4000 4 2 X 300 = 600 K

6000 6 3 X 3 0 0 = 900 *
8000 8 4 X 3 0 0 = 1200 *
2700 : 9 = 300 2700 K.
R e g i l l l l l NumerU proporţionali îi scriem -unul sub
altul, îi adaugem ; cu suma împărţim numărul original,
ia r cu cvoţienlul căpătat înmulţim numerii proporţio­
nali Suma părţilor proporţionale ne dă numărul ori­
ginal. Când numerii Proporţionali sunt fracţiuni, îi
schimbăm în numeri întregi, iar dacă numerii proporţio­
nali sunt m ai mari şi au măsură comună îi prescurtăm,
căci prin aceasta proporţionalitatea nu sufere şi calcu­
la r e a devine mai uşoară.
Problemele de împărţire proporţională le putem re­
zolvi şi prin regula de trei, ori şi cu ajutorul ecva-
ţiunilor.
P. e. La o întreprindere au contribuit 3 persoane :
A dă 450 K, B 540 K şi C 680 K Câte coroane se
cuvin fiecăreia din câştigul de 334 K?
1 Prin regula de trei:
Partea lui A: 1670 K 334 K B: 1670 K 334 K
450 » x 540 »
X : 334 = 450 : 1670 334 = 540 : 1670
334 X 450 334 X 540
x = = 90 K x = 108 K
1670 1670
C: 1670 K 334 K
680 » x
x : 334 = 680 : 1670
334 X 680
x = = 136 K.
1670
Socotim aşă : Pentru întreagă întreprinderea s’au
{Lţ 1670 K, cu cari s’a realizat câştig de 334 K. A ;
 22

contribuit la întreprindere numai cu 450 K, deci în

acelaş raport va căpătă şi din câştig. Tot asemenea
purcedem şi pentru B şi C.
2. Prin ecvaţiune : 450 x + 540 x + 680 x = 334 K.
1670 x = 334
_ 334
x “ 1670
x = 0-2
Combinăm astfel: Câştigul după 1 K fiind necu­
noscut îl însemnăm cu x. In acest caz A câştigă 450 x,
B 540 x şi C 680 x, iar toţi împreună 334 K. Din
combinarea aceasta a mărimilor formăm ecvaţiunea de
mai sus, în care x = 0 ‘2 şi de aci A capătă 90 K,
B 108 K şi C 136 K.
Probleme. 1. Suma de 765 K să se împărţească în raportul
numerilor 4 : 5 : 9 .
2. Numărtil 468 să se împărţească în raportul invers al
numerilor 2 : 3 : 4 .
3. Numărul 457 să se împărţească în raportul numerilor
4/ s : 3h : 2/ q .
4. Să împărţim suma de 173217 K între 4 persoane în ra­
portul numerilor 3/4 ; 3/5 ; l/2 ; 3/7.
5. Să împărţim 3219 K între 3 persoane după raportul
3:5:7.
6. Câştigul de 76T7 K trebuie împărţit între 3 persoane
aşâ fel, ca B să capete de 2 ori cât A şi C de 2 ori cât B.
Cât primeşte fiecare?
7. Trei persoane întreprind în comun o neguţătorie. A dă
4500 K, B dă 6000 K şi C dă 2400 K. Cât se cuvine fiecăreia
din câştigul de 2560 K?
8. La o firmă comercială bancrotată pentru creditori ră­
mân 6000 K. Cât capătă fiecare creditor, dacă A a avut o
pretenziune de 3500 K, B de 7400 K şi C de 3600 K?
9. Patru prietini cumpără un loz contribuind A cu 44 K,
B cu 36 K, C cu 22 K şi D cu 18 K. Cât se cuvine fiecăruia
din câştigul de 648 K?
 23

10. La salarul de 2000 K al unui notar contribue 3 comune

în raport cu darea comunală. Cât contribue fiecare comună,
dacă darea celei dintâiu face 452460 K, a comunei a doua
3468'50 K şi a celei de a treia 2785’40 K?
11. Graţionalul de 6000 K să se împărţească între 5 func­
ţionari in raport invers cu salarele lor. Cât se cuvine fiecăruia,
dacă salarul lui A e de 5000 K, alui B de 1800 K, alui C de
2200 K, alui D de 2400 K şi alui E de 3000 K ?
12. Trei părtaşi ţin în arândă un păşunat cu 460 K. A are
la păşune 15 vite, B 25 şi C 32 vite. Cât plăteşte fiecare din
preţul arândei?
13. La o prăvălie au sosit 4 valuri de pănură şi au costat
1564 V2 K. Cât costă separat fiecare val, dacă în cel dintâiu
sunt 35 1/2 ,n> 'n al doilea 40 2/5 m, în al treilea 44 1/5 m şi în
patrălea 50 3/4 m?
14. O moştenire de 3997’50 K trebuie împărţită între 4
erezi aşă fel, ca partea fiecăruia să se raporteze cătră a celui
următor ca 2 : 3 .
15. Câştigul de 720'60 K trebuie împărţit între 3 persoane
aşă, ca întâia să capete de 3 ori cât a doua şi a doua de 2 ori
cât a treia. Câte coroane primeşte fiecare?
16 întreprinderea alor 4 neguţători s’a încheiat cu pierdere
de 540'74 K. La întreprindere au contribuit: A cu 2400 K,
B cu 3200 K, C cu 3800 K şi D cu 2000 K. împărţindu-şi ca­
pitalul rămas, cât capătă fiecare?
17. Suma de 6450 K trebuie împărţită între 3 persoane
astfel, ca A să capete 1/3, B 1/5 şi C restul. înainte de împăr­
ţirea faptică C abzice de partea sa, dar doreşte ca partea lui
să fie împărţită între A şi B invers cu părţile lor; a) cât s’ar
cuveni fiecăruia şi b) cât capătă A şi B după ce C a abzis de
partea sa ?
18. Din moştenirea de 6300 K A capătă 1/3, B 3/'4 din
partea lui A, iar C restul. Cât primeşte fiecare?

5. Regula asocierii compuse.

Ss întâmplă, că câştigul ori pierderea provenită din
o întreprindere să nu atârne numai delà o serie de nu-
ţperj proporţionali, ci delà 2, ori mai piuite serii, atunci
 24

împărţirea se face ţinând seamă de toate seriile şi re­

gula se numeşte regula asocierii compuse.
P. e. Trei tovarăşi iau în arândă un păşunat cu
159 82 K. Unul duce la păşune 3 vite şi le ţine 3 luni,
altul duce 10 vite şi le ţine 2"5 luni şi al treilea duce
14 vite şi le ţine numai 1'5 luni. Este evident, că fie­
care tovarăş va contribui la acoperirea arândei şi după
numărul vitelor şi după timpul, cât le-a ţinut la păşunat.
5 vite 3 • luni 1 5 X 2 6 2 = 39-30 K
10 » 2 5 » 25 X 2-62 = 65-50 »
14 » 1-5 » 21 X 2 62 = 55 02 »
1 5 9 - 8 2 : 6 1 = 2-62 159'82K .
Din cele 2 serii dé numeri proporţionali facem una
singură, adecă reducem regula asocierii compuse la cea
simplă, raţionând astfel : Taxa de arândă nu se schimbă,
dacă A ar fi dus 15 vite, dar le ţine numai 1 lună, căci
tot atâta iarbă ar fi consumat; tot asemenea dacă B ar
fi dus 25 vite şi C 21 vite tot numai în câte o lună.
Timpul fiind redus la acelaş Interval îl scoatem din
combinaţie şi regula e redusă la asocierea simplă. In
problema de mai sus am multiplicat seriile numerilor
proporţionali, dar se dau cazuri, când seriile trebuie
împărţite.
P. e Un proprietar vrea să macine cât se poate
mai în grabă 76 HI de grâu, de aceea împărţeşte mă-
cinişul la 4 mori vecine. Moara A macină in 3 h 12 HI,
moara B în 4 h 14 HI, moara C în 2 h 9 HI şi moara
D în 5 h 16 HI. Câte hectolitre va duce la fiecare
moară ?
3 h 12 HI 12/3 4 40 X 0-5 = 20 HI
4 » 14 » W/4 3-5 35 X 0-5 = 17-5 »
2» 9 » 9/2 4-5 45 X 0 5 = 22-5 »
5 * 16 » 16/s 3 2 3 2 X 0 5 = 16-— »
7 6 :1 5 2 = 0-5 7 6 ‘— H I
 25

Socotim, câte hectolitre macină fiecare moară într’o

ora, ceea ce ştim, dacă împărţim numărul hectolitrelor
cu numărul orelor. In chipul acesta cele 2 serii le re­
ducem la o singură serie de numeri proporţionali, apoi
continuăm după regula asocierii simple.
R eg u lă .* Problem ele de asociere compusă le re-
zolvim astfel, că prin înmulţirea respective împărţirea
—■ după natura mărimilor — seriilor de numeri p ro ­
porţionali, p e acestea le reducem la o singură serie, apoi
continuăm după regula asocierii simple.
Probleme. 1. La o întreprindere au contribuit 3 persoane.
A dă 5400 K şi le lasă acolo timp de 7 luni, B 4500 K pe
8 luni şi C 3900 K pe 10 luni. Câte coroane se cuvin fiecăruia
din câştigul de 2400 K ?
2. Trei tovarăşi duc pietriş pe o şosea. întâiul dă 5 cară
în decurs de 6 săptămâni, al doilea 6 cară în 4 săptămâni şi al
treilea 2 cară în 8 săptămâni. Cât primeşte fiecare din câştigul
de 1350 K?
3. La cheltuelile unui pod contribue 3 comune şi încă
drept proporţional cu numărul locuitorilor şi invers proporţional
cu depărtarea lor delà pod. Comuna A are 2450 locuitori şi e
la depărtare de 4 Km, comuna B are 3652 locuitori şi e la dis­
tanţă de 5 Km, iar comuna C are 1(150 locuitori şi e la dis­
tanţă de 6 Km. Cât contribue fiecare comună la cheltuelile
de 6500 K?
4. Pentru transportarea unei mărfi se asociează patru
prietini. A dă 2 cai în 18 zile, B 3 cai în 16 zile, C 4 cai în
15 zile şi D 5 cai în 10 zile. Cât se cuvine fiecărui părtaş din
câştigul de 540 K?
5. Un burlac a lăsat celor 3 servitori ai săi suma de
1200 K, ca să o împărţească intre* ei proporţional cu etatea lor
şi cu timpul de serviciu. A eră de 54 ani şi cu serviciu de
20 ani, B de 36 ani şi cu serviciu de 11 ani, C de 24 ani şi
l-a servit 8 ani. Câte coroane îi compete fiecăruia?
6. Doi păpucari confecţionează ghete petru târg. Primul
dă 5 lucrători în 16 zile pe lângă 8 h d& lucru la zi, al doilea
dă 8 lucrători în 15 zile, pe lângă 7 i/a h la zi. Din câştigul
curat de 480 K cât se cuvine fiecărui păpucar?
 — 26

7. înt r’un păşunat luat în arândă cu 170'2 K trei tovarăşi

duc oi. A duce 60 de oi, dar după 8 săptămâni vinde 25 oi,
iar celealalte le mai ţine la păşunat 7 săptămâni. B duce 100
oi şi le ţine 26 săptămâni. C duce 45 oi, iar după 10 săptă­
mâni mai cumpără 35 oi şi toate le ţine încă 6 săptămâni la
păşunat. Câte coroane plăteşte fiecare din arândă?
8. Trei cărăuşi transportează marfă pentru 200 K. A duce
50 q la distanţă de 50 Km, B 70 q la 40 Km şi C 90 q la 30 Km.
Cât primeşte fiecare din taxa de 200 K?
9. Suma de 2900 K să se împărţească între 3 persoane,
drept proporţional cu etatea lor de 45, 54 şi 63 ani şi invers
proporţional cu averea lor de 5000, 4000 şi 3000 K.
In legătură cu împărţirea proporţională se tractează
şi problemele, în cari se caută câtă cantitate avem să
luăm din mai multe materii spre a pregăti o cantitate
anumită de materie compusă, dacă cunoaştem numerii
proporţionali în raportul cărora trebuie făcută ame­
stecarea.
P. e. Pulverea de puşcă se compune din 75 părţi
salitru, 13 părţi cărbune şi 12 părţi sulfur. Ce cantitate
trebuie să luăm din fiecare materie, ca să căpătăm
540 Kg pulvere de puşcă ?
75 X 5 4 = 4.05-— Kg
1 3 X 5 - 4 = 70-2 » Problemele acestea se
rezolvesc după împărţirea
12 X 5-4 = 64 8 »
proporţională simplă.
540 : 100 = 5-4 540 — Kg
Probleme: 1. Porţelanul se pregăteşte din 25 părţi de lut,
2 părţi de cvarţ şi 1 parte ghips. Cât vom luâ din fiecare ma­
terie, ca să căpătăm o massă de 1587'6 Kg?
2. Tinta roşie se pregăteşte din l -25 Dg alaun, 20 Dg
fernambuc, 8T25 Dg gumi arabic. Preste acestea se varsă 1 1
oţăt de vin. Cât vom luă din materiile pomenite, ca să că­
pătăm 6'15 Kg şi preste aceasta cât oţăt trebuie să turnăm?
3. Metalul de clopote se compune din 39 părţi aramă şi
11 părţi cositoriu. Câtă aramă şi cât cositoriu se recere la un
clopot de 5 2 5 5 Kg? Cât pentru clopotul cel mare delà bi-
 27

serica sf. Petru din Roma, care cântăreşte 21280 Kg şi cel al

bazilicei din Budapest, care cântăreşte 7500 Kg?
4 Argintul nou conţine 53'4 părţi de cupru, 291 părţi
zinc şi 17'5 părţi nickel. Cât vom luâ din fiecare metal, ca să
pregătim 4 Kg 58 Dg argint nou?
5. Cerneala neagră se pregăteşte din 100 g globurele de
stejar, 5 2 5 g vitriol de fier, 17'5 g gumi arabic şi 1000g apă de
ploaie. Câte grame luăm din fiecare materie, ca să pregătim
5‘4 Kg cerneală?
6. Formula apei e H2O, pondul atomului de hidrogen e 1 ,
a oxigenului e 16. Cât oxigen şi cât hidrogen se află în
4-59 HI apă?
7. Formula acidului sulfuric este H2SO4. Pondul atomului
de sulfure e 32. Câte grame sunt din fiecare element in
882 g. acid sulfuric?
8. Amalgamul presărat pe perinuţele maşinei electrice se
compune din 1 parte cositoriu, 1 parte zinc şi 2 părţi mer-
curiu. Cât vom lua din fiecare metal, ca să pregătim 30 g de
amalgam?
9. Aerul conţine 21 părţi oxigen şi 79 părţi nitrogen. Cât
oxigen şi nitrogen se c/flă în o chilie de 6 2 m lungă, 4'5 m
lată şi 4 m înaltă?

6. Valoarea mijlocie.
Când amestecăm mai multe sorte, valoarea ame­
stecului este egală cu valoarea singuraticelor sorte la­
olaltă, şi valoarea unităţii din amestecul făcut o numim
valoarea mijlocie a amestecului.
P. e. Un negustor amestecă 50 ferdele de grâu à
4 K, 108 ferdele à 3'60 K şi 24 ferdele à 3'— K, în
cât i-se vine ferdela de grâu amestecat ?
5 0 'ferdele à 4 '— K = 200— K
108 » » 3 60 » = 388'80 »
24 » »3 — » = 72— *
182 660-881C : 182 = 3 63 K.
 28

R e g u lă : V aloared mijlocie o aflăm aşâ, că so­

cotim valoarea singuraticelor sorte, valorile aceste le
adunăm şi suma lor o împărţim cu suma cantităţilor
amestecate.
Când cantităţile sortelor amestecate sunt egale, re­
spective sunt unităţile Insele, atunci suma valorilor o
îmoărţim cu numărul sortelor. Rezultatul se numeşte
media proporţională aritmetică.
P. e. Un negustor amestecă făină de 52 f, 48 f şi
35 f kilogramul. Cu cât are să vândă kilogramul de
făină amestecată ?
52 + 48 + 35 = 135 Va vinde 1 Kg de fă-
135 : 3 = 45 f. ină amestecată, cu 45 f.
Probleme. 1. Un călător percurge în ora întâia 6 2 Km, în
a doua 6 Km, în a treia 5'8 Km, în a patra 5'4 Km. în calcul
mijlociu câtă cale percurge într’o oră?
2. într’o zi dimineaţa au fost 4°, la amiazi 9° şi seara 2°.
Care e temperatura medie a zilei?
3. Presiunea aerului eră dimineaţa 754'6 mm, la prânz
750'5 mm şi seara 768’2 mm. Care e presiunea medie?
4. La o prăvălie se incassează Luni 3464-K, Marţi 458'9K ,
Miercuri 314'24 K, Joi 795'32 K, Vineri 256-40 K, Sâmbătă
581'38 K şi Duminecă 195 82 K. Care-i media de incassare la zi?
5. într’o comună a crescut populaţiunea într’un an cu 245, în
al doilea cu 164, în al treilea cu 199, în al patrălea în urma
unei epidemii a scăzut cu 48, în al cincelea a crescut cu 144
locuitori. Care e creşterea medie în aceşti cinci ani ?
6. Un cârciumar amestecă 56 HI vin à 84 K cu 25 HI
à 60 K şi cu 13 HI à 42 K. Cât costă litra din vinul ame­
stecat ?
7. Un neguţător amestecă 2'5 Kg cafea à 3 ’4 K cu 7‘8 Kg
à 4'4 K. Cât costă 1 Dg din cafeaua amestecată?
8. Un întreprinzător aplică 15 lucrători à 2'40, 20 lucrători
à 2'80 K Şi 34 lucrători à 3‘— K. în mijlociu cât câştigă un
lucrător?
9. Amestecând 15 1 apă de 40° cu 18 1 apă de 64° şi cu
21 1 apă de 8°, ce temparatură medie are apa amestecată?
 - 29 -

10. Amestecând 8 1 spirt de 75<Vo cu 12 1 spirt de 92<ty0

şi cu 25 1 apă, de câte grade e vinarsul căpătat?
11. Un brutar amestecă făină de 30 f, cu făină de 36 f în
tn raportul ca 2 : 3 . Din 4 Kg făină coace 5 Kg de pâne.
Coptul alor 100 Kg se compută în 3 K. Cu cât poate el vinde
kilogramul de pâne, dăcă la 1 Kg vrea să câştige 8'5 % ?

7. Regula aligaţiunii.
In cadrul regulii asocierii s’a amintit şi amestecarea
alor 2 ori mai multe materii, ca să obţinem o materie
nouă. In cele 2 cazuri amintite a fost dată proporţia
de amestecare şi s’au căutat singuraticele cantităţi, ori
fiind date materiile şi valorile lor s’a căutat media uni­
tăţii amestecate.
Adeseori însă amestecarea e combinată altfel şi
anume fiind date valorile materiilor de amestecat, se
caută numerii proporţionali în raportul cărora trebuie
făcu tă am estecarea, ca să obţinem o materie nouă de
valoare mijlocie, dar determinată. P. e. din grâu de
7 50 K şi 5 ‘80 K să facem grâu amestecat de 6 20 K.
Regula după care se rezolvă astfel de probleme, se
numeşte regula aligaţiunii. Dacă amestecăm numai 2
materii, aplicăm reguta aligaţiunii simple, iar dacă se
amestecă mai multe materii regula aligaţiunii compuse.
Amestecarea însas se face: 1. că vechile materii se
recunosc şi după amestecare d. e. grâul mestecat cu
săcară, diversele sorte de cafea amestecată; 2. că în
noua materie vechile materii nu se mai recunosc, dar
împreună fac aceeaş materie, d. e. 2 soiuri de vin ame­
stecate ne dau tot vin, dar cu alt gust eventual altă
coloare; 3. pă materiile amestecate dau un corp nou,
deosebit de ele, d. e. oxigenul şi hidrogenul ne dau apă.
Amestecarea aceasta se numeşte combinaţiune; şi 4. că
amestecarea se întâmplă prin topirea împreună a mai
multor metale. Materia nouă se numeşte aliagiu.
 áő
I. Regula aligaţiunii simple.
Rezolvând o problemă observăm cu uşurinţă pro­
cedura, ce trebuie să o urmăm. D. e. Un comerciant
are vin de 80 f şi de 140 f, publicul însă doreşte vin
de 100 i. Cum trebuie amestecate acestea 2 soiuri de
vin, ca nici comerciantul să nu rămână de pagubă, dar
nici publicul să nu fie înşelat?
Combinăm astfel: dacă vinul de 80 f îl vinde cu
100 f, la fiecare litră câştigă 20 f, iar dacă vinde cu
100 f vinul de 140 f, pierde 40 f la fiecare litră. Ca
să contrabalanseze paguba cu câştigul, va luâ atâta vin
din cel de 80, ca câştigul realizat să fie tocmai aşâ de
mare ca paguba împreunată cu vânzarea vinului de 140 f
în preţ* de 100 f. In cazul de ţaţă câştigul la o litră e
20 f, iar paguba 40 f, adecă numai la 2 litre vin
mai slab câştigă atâta, cât pierde la o litră vin mai bun.
Urmează dară, că tot la 2 litre vin mai slab punem o
litră vin mai bun. Deci numerii proporţionali sunt 2 : 1 .
In scris purcedem astfel : V ilorile date le punem una
80 40 4 I 2 sub alta, iar între ele la stânga,
100
140 20 2 I 1 scriem valoarea mijlocie. In
dreapta valorilor date tragem o linie verticală. Valoarea
m ai mică o subtragem din cea mijlocie şi diferinţa o
punem la dreapta valorii m ai m are lângă lin ia verticală,
apoi subtragem valoarea mijlocie din valoarea mai mare
si diferinţa o punem la dreapta valorii m ai mici lângă
linia verticală. D iferenţele acestea sunt numerii propor­
ţionali căutaţi, cari dacă se pot, se prescurtează, ca şi
în exemplul de faţă.
Dacă voim o cantitate anumită de vin amestecat,
continuăm lucrarea după împărţirea proporţională. D. e.
în problema de mai înainte să facem 72 HI vin amestecat.
Numeri proporţionali sunt 2 şi 1.
I
 ^ si -

2 X 24 = 48 HI
Din vinul mai slab luăm 48 Hl,
1 X 24 = 24 *
iar din cel mai bun 24 Hl.
72 : 3 = 24 72 HI
Proba regulii aligaţiunii o avem In regula valorii
mijlocie.
48 HI à 80 K — 3840 K
24 » » 140 » = 3360 »
72 HI 7200 K : 72 HI = 100 K iar litra 100 f.
Adecă amestecând cele 2 soiuri de vin după ra­
portul aflat, valoarea litrei de vin amestecat e toc­
mai 100 f.
Problemele de regula aligaţiunii se pot rezolvi şi
prin ecvaţiuni.
P. e. Un neguţător are 2 soiuri de grâu unul cu
20'— K, altul cu 24'— K hectolitra. Câte hectolitre va
luâ din fiecare soiu, ca să capete 45 HI à 2 1 '— K ?
Din soiul prim va luâ x HI, iar din al doilea y HI,
apoi facem o grupă de ecvaţiuni.
x + y = 45 4y = 45
20 x + 24y = 45 X 21 y —45/*
x = 45 — y y = 11-25 HI
20 (45—y) + 24y = 945 x = 45 — 11-25
900 — 20y + 33y = 945 x = 33'75 HI.
Probleme. 1. Un comerciant are 2 soiuri de urez, una cu
72 f, alta cu 48 f. în ce raport trebuie amestecate, ca 1 Kg
din ureiul amestecat să costese 60 f?
2. Un cârciumar are vin de 70 f şi 120 f litra; cum tre­
buie amestecate aceste soiuri de vin, ca să capete vin de
100 f litra?
3. în ce raport trebuie amestecat spirtul de 92 % cu cel
-de 7 0 % , ca să căpătăm spirt de 76 % ?
4. în ce raport trebuie amestecat rumul de 6'5 K cu cel
de 4'2 K, ca să căpătăm rum de 5'— K litra? Cât vom luă din
fiecare soiu, ca să căpătăm 450 1 rum, de 5-— K litra?
 — 32 —

5. Câte litre apă de 33 C° trebuie să amestecăm cu 14 1 apă

de 54 C°, ca să căpătăm apă de 40 C°? Câte litre de apă de 40 C°
vom aveă după amestecare?
6. Câte kilograme tea de 18 K trebuie să amestecăm cu
4'5 Kg de 26'5 K, ca să căpătăm tea de 24'— K kilogramul ?
Câte kilograme de tea amestecată vom aveă?
7. Câtă apă turnăm în 15 1 spirt de 9 0 % , ca să căpătăm
vinars de 2 4 % ? Câte litre de vinars vom aveă?
8. Câte kilograme de apă vom turnă în 5'4 Kg soluţiune
de sare cu desime de 1*5, ca soluţiunea nouă să aibă desime
de 1*2 ?
9. Un neguţător de bucate amestecă grâul curat cu săcară
1 HI grâu costă 24'— K, 1 HI săcară 16'4 K, câte hectolitre va
luă din fiecare, ca să aibă 450 HI à 18 K?
10. Un neguţător are 48 HI grâu à 82 Kg, câte hectolitre
de grâu de 75 Kg va amestecă cu acesta, ca să aibă grâu de
80 Kg hectolitra?

II. Regula aligaţiunii compuse.

Câte odată avem să amestecăm mai multe materii,
ca să obţinem o materie nouă de o valoare determi­
nată. în atari cazuri ne folosim de regula aligaţiunii
compuse. Principiul, ca câştigul să se niveleze cu pier­
derea, e valabil şi la aligaţiunea compusă, deci câştigul
delà sortele mai slabe trebuie să fie egal cu pierderea
delà sortele mai bune.
P. e. 1. în ce raport trebuie amestecat spirtul de
92 °/o cu spirt de 85 °/o şi de 74 %, ca să căpătăm spirt
de 90 °/o ?
In problema aceasta avem 2 soiuri
92 5 + 1 6
90 mai slabe şi unul mai bun, decât
85 2
cel mijlociu. Câştigul delà cele 2
74 2
mai slabe trebuie pierdut la cel mai
bun. Numerii proporţionali ai soiului mai bun li adaugem.
2. în ce raport trebuie amestecate vinurile de 80 f,
100 f, 160 f şi 200 f litra, ca să căpătăm vin cu 120 f litra ?
 a) 80 80 4 b) 80 40
100 40 2 100 80
120 160 20 1 120 160 40
200 40 2 200 20
In problema aceasta putem face 2 combinări. Sub a)
s’au combinat soiurile cele mai apropiate, apoi cele mai
depărtate; sub b) soiul cel mai apropiat cu cel mai de­
părtat, apoi cel mai depărtat cu cel mai apropiat. In
cazuri de acestea problema e nedeterminată, şi de aceea
ca să devină determinată mai punem o condiţie, bună
oară sub a) ca din soiul cel mai slab să luăm cât mai
mult, iar sub b) ca din soiul cel mai bun să luăm cât
mai puţin. x
Procedura e următoarea: Valorile date le scriem
una sub alta delà cea mai mare până la cea mai mică,
ori întors şi după ele tragem o linie verticală. In stânga
între 2 mărimi una mat mare şi alta mai mică scriem va­
loarea mijlocie. Combinăm apoi câte 2 valori — una
mai bună şi alta mai slabă — cu cea mijlocie şi dife-
rinţele aflate le scriem ca şi la aligaţiunea simplă.
Probleme. 1. în ce raport trebuie amestecat spirtul de
9 2 % cu spirt de 8 5 % , 8 0 % şi 70% , ca să căpătăm spirt
de 820/0?
2. Cum trebuie amestecate vinurile de 150 f, 120 f, şi 80 f
ca să căpătăm 5 HI cu 100 f litra?
3. Un comerciant are 4 sorte de grâu, ferdela cu 4‘— K,
3‘80 K, 3'50 K şi cu 3'— K, cum va amestecă aceste 4 sorte
de grâu, ca din cel mai bun să pună cât mai puţin şi ferdela
de grâu amestecat să fie cu 3 60 K?
4. Un comerciant are 4 sorte de cafea, cu 4'50 K, 4 ‘20 K,
3'40 K şi 3'— K kilogramul. Cum va amestecă cafeaua, ca din
cel mai slab să ia cât mai puţin şi kilogramul de cafea ame­
stecată să o poată vinde cu 4 '— K. Din soiul cel mai bun
are 10 Kg. Cât va luă din fiecare sortă şi cu totul câtă cafea
amestecată va avea?
3
 - 44 -

5. într’o prăvălie sunt 5 sorte de făină, kilogramul cu 36 f,

40 f, 46 f, 50 f şi 60 f şi proprietarul vrea să facă făină de
44 f kilogramul. Cum va face amestecarea, ca din făina mai
bună să ia cât mai puţin şi de tot să capete 340 Kg?
6. într'o baie se află apă cu temperatură de 48 C°, 44 C°,
26 C° şi Í5C 0 şi îngrijitorul are lipsă de apă cu temperatură de
3 2 C°. Cum va amestecă aceste 4 feluri de apă, ca din cea mai
caldă să ia, cât se poate mai puţin? Câte litre va luă din fie­
care, dacă din cea de 15° are 211 şi în acest caz, câte litre
de apă de 32° va aveă la dispoziţie?

SE CŢIU N E A III.
Calcularea procentului.
8. Noţiunea procentului.
Să rezolvim problema următoare: Un comerciant
cumpără grâu de 830 K şi săcară de 980 K. Vânzând
şi grâul şi săcara, câştigă la grâu 9 1 3 0 K, iar la săcară
98 K. In raport cu preţul cumpărării, la care marfă a
câştigat mai mult?
La săcară a câştigat mai multe coroane, dar şi preţul
cumpărării a fost mai mare, de aceea trebuie să aflăm
altă cale de comparaţie, socotind cât ar fi câştigat la
aceeaş sumă de bani. Suma aceasta o putem luă după
plac, dar de comun se ia numărul 100, căci cu acesta
putem multiplică şi împărţi mai uşor.
Calculăm cu ajutorul regulii de trei simple prin
concluziune.
a) 830 K 91-30 K b ) 980 K 98 K
100 » x » 100 » y *
830 K 91-30 K 980 K 98 K
1 » 91*30 » 1 » 98 »
830 980
100 K 9 1 -3 0 X 1 0 0 100 K 98 X 1
830 980
x = 11 K y = 10 K
 — 3Í> —

, La grâu a câştigat mai mult, căci: după 100 tt a

realizat câştig de 11 K, iar la săcară numai,de 10 K.
In vieaţa comercială zicem, că la grâu a câştigat
11 procente şi le însemnăm astfel: llP/o, iar la săcară
10 procente (10°/o).
In acelaş chip putem calculă în procente, câte ca­
zuri de naştere şi câte de moarte au fost lntr’un> orăşel
cu poporaţiune de 2450 locuitori, dacă în decursul anului
s’au născut 147 şi au murit 98 de indivizi. Vom află,
că la sută au fost 6 cazuri de naştere şi 4 de moarte.
Adecă natalitatea a fost de 6% , iar mortalitatea de 4 % .
Felul acesta de comparaţie se poate face la orice
soiu de mărimi, deci sub procent înţelegem numărul,
care ne arată, c& din io o unităţi, câte unităţi de acelaş
fe l să luăm.
In unele cazuri, mai cu seamă când procentul ar
fi exprimat prin număr prea mic, comparaţia se face nu
cu numărul 100 ci cu 1000. In cazul acesta numărul
căpătat se numeşte promil şi se înseamnă cu %o. D. e.
zicem, că în urma unei boale epidemice intr’o ţară cu
bună igienă publică au murit numai l5°/oo locuitori,
adecă 15 din 1000 locuitori Dacă am fi comparat nu­
mărul total al locuitorilor cu 100, am fi aflat, că au
murit un om şi jumătate.
Procentul şi promilul sunt des folosite, mai ales In
vieaţa comercială. Problemele de natura aceasta se
grupează sub numirea de calcularea procentului, respec­
tive a promilului.
In şcoala primară calcularea procentului se tratează
în clasele V şi VI.
In problemele acestea avem 4 mărimi, dintre cari 3
aii nume deosebite. D. e. Un negustor a cumpărat
marfă de 576 K şi a vândut-o cu .6 2 2 ‘08, la 100 K a
3*
 - 36 -

câştigat 8 K. Suma de 576 K se numeşte sumă fu n d a ­

mentală sau capital şi se înseamnă cu c , câştigul total
d e '46'08 K se numeşte dobândă sau interes şi se în­
seamnă cu i , iar câştigul după 100 K se numeşte procent
şi se Înseamnă cu p ori %.
In singuraticele probleme suma fundamentală poate
fi dată curată, sau mărită, ori scăzută cu interesul.
D. e. 1. Un negustor a cumpărat marfă de 576 K
şi a vândut-o cu câştig de 46'08 K ; câte % a câştigat ?
Acest soiu de calcul se numeşte la sută.
2. Un negustor a vândut marfa cu 622'08 K, reali­
zând astfel câştig de 8 %, cât face câştigul total, re­
spective cu cât a cumpărat marfa? Calculul acesta se
numeşte pe sută.
3. Un negustor şi-a vândut marfa cu 570 4 K şi In
chipul acesta a pierdut 8% . Câte coroane a pierdut,
respective cu câte coroane a cumpărat marfa ? Calculul
acesta se numeşte în sută.

9. Calcularea procentului la sută.

Lucrând o problemă vom scoate regulele generale
sau formulele.
D. e. 1. Un negustor a cumpărat o păreche de boi
cu 1250 K şi i-a vândut cu câştig de 4 % ; câte coroane
a câştigat?
La 100 K a câştigat 4 K, la 1250 K a câştigat
mai mult. Rezultatul II putem află cu ajutorul regulii de
trei prin concluziune ori prin proporţiune.
a) 100.K — 4 K
4 X 1250
1250 » x » 1250 »
100
100 K 4K
4 X 1250
4 = 50 K.
I » 100
100
 — 37 -

b) 100 K — 4 K 1250 X 4
1250 » x » X 100
x : 4 = 1250 : 100 x = 50 K
In amândouă formele am căpătat acelaş rezultat, a
câştigat adecă 50 K.
Suplinind mărimile din problemă cu iniţialele nu­
melor, ce reprezentă aceşti numeri căpătăm formula:
c . p
i — ţQQ ■ R e g u l ă : Interesul este egal la capital în­
mulţit cu procent şi împărţit cu ioo.
2. Un negustor a cumpărat o păreche de boi şi
vândut-o cu un câştig de 4% . In chipul acesta a câ­
ştigat 50 K. Cu cât a fost cumpărat boii?
Câştigul de 4 K corespunde la 100 K din preţul
cumpărării, ce capital corespunde câtigului de 50 K?
In problema aceasta se caută capitalul L-am puteâ
aflâ cu ajutorul regulii de trei, cum am făcut la calcu­
larea interesului, dar cunoscând formula interesului, pe
aceasta o socotim de ecvaţiune şi o rezolvim luând pe c
de necunoscută. După schimbările cunoscute căpătăm for­

mula: c R e g u l ă : Capitalul este egal la

interes înmulţit cu ioo şi împărţit cu procent.
Suplinind literile din formulă cu numerii corespun­
50 X 100
zători ai problemei aflăm că c = 1250 K.
3. Un negustor a cumpărat o păreche de boi
1250 K şi a vândut-o cu un câştig de 50 K. Câte
procente a câştigat?
La 1250 K a câştigat 50 K, la 100 K câştigă mai
puţin Rezultatul îl putem află ori prin regulă de trei,
ori socotind formula interesului ca ecvaţiune şi o rezolvim
„ i X 100
după p . In acest caz aflăm, că p = ------ --— ,
 — 38

R eg u lă : Procentul este egal la interes înmulţit cu

zoo f i împărţit cu capital.
Suplinind literele din formulă cu numerii corespun-
50 X 100
zători ai problemei aflăm, că p = — 1250— = 4% .

10. Calcularea procentului pe sută.

1. Un neguţător şi-a vândut marfa cu 650 K şi
câştigat 4% . Cât de mare e câştigul total, şi cu cât
a cumpărat marfa ?
La 100 K a câştigat 4 K, de aci In 104 K delà
vânzare se cuprinde suma fundamentală de 100 K şi
4 K câştig. Mai departe urmăm după regula de trei.
a) 104 K 4 K b) 104 K 100 K
650 » x » 650 » y »
x : 4 = 650 : 104 y 100 = 650 : 104
^ 650X 4 650 X 100
X= 104 y“ 104
x = 25 K y = 625 K.
Suplinind numerii cu literele corespunzătoare avem
s.p
formulele generale : i unde s = c + i.
lOO + p ’
Sub a) am calculat câştigul (interesul) şi sub b) s’a
calculat preţul cumpărării (suma fundamentală, capitalul).
R e g u lă : Fiind dat procentul şi suma fundamen­
tală mărită cu interesul aflăm a) interesul aşa, că în­
mulţim procentul cu suma fundam entală m ărită cu inte­
resul şi productul îl împărţim cu 100 + p, iar b) suma
fundam entală aşa, că suma fundam entală mărită cu in­
teresul o înmulţim cu 100, iar productul îl împărţim cu
1 0 0 + p.
2. Un neguţător şi-a vândut marfa cu câştig de 4 %
şi în chipul acesta a câştigat 25 K; cu cât a vândut marfa?
 I

— 39 —

La 100 K a câştigat 4 K deci în 104 K se cuprinde

şi suma fundamentală de 100 K şi câştigul de 4 K.
Mai departe prin regula de trei.
4 K 104 K
25 » x » Suplinind literele corespun­
x : 104 = 25 : 4 zătoare avem formula gene-
x = 104 X 25 generală: s - ^ ° 2 ± p L1.

x = 650 K.
R e g u l ă .* Fiind dat procentul şi interesul, aflăm
su7na fundamentala mărită cu interesul ăşâ, că interesul
îi înmulţim cu ( ioo + p) şi productul îl împărţim cu
procentul.
Acelaş lucru îl putem află, dacă cu formula
i .100 f „ ,
c = -------- căutăm suma fundamentală şi la aceasta
P ?
adaugem interesul.
3. Un neguţător şi-a vândut marfa cu 650 K câ
ştigând 25 K ; câte procente a câştigat?
Problema aceasta nu o putem rezolvi direct, ci sub-
trăgând câştigul din suma fundamentală mărită cu inte­
resul, aflăm suma fundamentală curată, iar de aci după

formula p căpătăm procentul. în cazul con-

25 X 100
creţ 650 — 25 = 625, p = 4%
625

‘ 11. Calcularea procentului în sută.

1 Un neguţător şi-a vândut marfa cu 684 K, pier
zând astfel 5 % , cât de mare e pierderea totală, şi cu
cât a cumpărat marfa ?
La 100 K din preţul de cumpărare a pierdut 5 K,
deci preţul vânzării este numai 95 K, faţă de 100 K
delà cumpărare. Mai departe prin regula de trei.
 40

a) 95 K 5 K b) 95 K 100 K
684 » x » 684 » _y^_*
x 7 5 = 684 : 95 y : 100 = 684 : 95
684X 5 684 X 100
x ~ 95 y = ----- 9 5 ~
x = 36 K y = 720 K.
Suplinind numerii speciali cu literele corespunzătoare,
r 1. • d.p d . 100
căpătăm formulele : i = şi c = r™ — r, unde
100— p 100—p'
d—c —
Sub a) s’a calculat pierderea (interesul), iar sub b)
preţul cumpărării (suma fundamentală).
R e g u l ă : Fiind dat procentul şi suma fundamen­
tală micşorată cu interesul aflăm, a) interesul aşâ, cd
procentul îl înmulţim cu suma fundamentală micşorată
cii interesul şi productul îl împărţim cu io o — p, iar b)
suma fundamentală o aflăm aşă, că suma fundamentală
micşorată cu interesul o înmulţim cu ioo şi productul
acesta îl împărţim cu io o —p.
2. Un neguţător a pierdut la o marfă 36 K, adecă
5°/o, cu cât a vândut marfa ?
La 100 K a pierdut 5 K, deci In preţul vânzării
sunt numai 95 K faţă de 100 K delà cumpărare. Mai
departe prin regula de trei.
5 K 95 K
Suplinind numerii speciali cu
36 » x »
literele corespunzătoare că­
x : 95 = 36 : 5
pătăm formula :
95 X 36
x 5 d _ (1 0 0 -p )i
x = 684 K P
R e g u lă : Fiind dat procentul şi pierderea preţul
vânzării îl aflăm aşa, că înmulţim pierderea cu (io o — p*)
şi productul îl împărţim çu procentul.
 41

3. Un neguţător şi-a vândut marfa cu 684 K pier

zând astfel 36 K ; câte procente a pierdut?
Problema aceasta nu o putem rezolvi direct, căci
procentul se refereşte la 100, iar in problemă nu este
mărime corespunzătoare, cu care să se aducă In com­
binaţie. Trebuie să adaugem pierderea la preţul vân­
i X 100
zării, apoi după formula p = aflăm procentul
căutat. In cazul concret: 684 + 36 = 720 K,
36 X 100 . „
p~ 720 “ 5 /o-

12. Calcularea promilului.

Toate formulele desvoltate la calcularea procentului
sunt valabile şi la calcularea promilului, numai în locul
la 100 să punem 1000.
P. e. în urma unei boale epidemice într’un oraş cu
6750 locuitori au murit 4 °/oo, câţi locuitori au murit?
1000 4
6750 x
x : 4 = 6750 : 1000 cX % o
In general i , iar de aci
_ 6750 X 4 1000
x ~ 1000 i X 1000
prin ecvaţiunni: c =
x = 27 locuitori °/oo
„ i X 1000
şi °/oo — -------------

Probleme. 1. Cât fac 2 o/0 din 500, 650, 720, 1048 K?

2. Cât fac 3-50/0 din 460, 546, 1235, 4645 4 K?
3. Cât fac 70/00 din 600, 850, 1400, 5643‘5 K?
4. într’un orăşel au fost 3460 locuitori, crescând popora-
ţiunea cu 5 % câţi locuitori sunt la sfârşitul anului?
5. La o zidire au fost aduse 54600 cărămizi. S'au sfârmat
2-5 % , câte cărămizi au rămas întregi?
6. La o prăvălie se vindea kilogramul de făină cu 46 f,
 42

s’a scumpit apoi cu 8% , cu cât se vindeâ kilogramul de

făină după scumpire?
7. Macul dă 330/0 oleu. Cât oleu căpătăm din 5 -64 q de mac?
8. Un proprietar a cumpărat o maşină de trierat şi cu
transport cu tot l-a costat 5685'4 K. Spesele de transport fac
12'5% . Cât a costat maşina şi cât au fost spesele?
9. O casă valorează 5600 K, câtă chirie capătă proprie­
tarul, dacă chiria face 5*8 % ?
10. Un proprietar a avut 65*30 q grâu. Prin curăţire şi
înmagazinare s’au pierdut 2*4o/oo- Cât grâu mai are proprietarul ?
11. Crumpenele conţin 17 % năspreală, câtă năspreală ob­
ţinem din 5687-9 Kg crumpene?
12. Un comerciant a falimentat şi se împacă cu creditorii
cu 54*5% ; cât capătă creditorul, care a avut o pretenziune de
6752-8 K?
13. Unui iuncţioar i-s'a urcat salarul cu 8*5 °/o şi astfel
căpătă cu 119 K mai mult decât în trecut, cât salar a avut?
14. Carnea de vită, friptă e cu 19'2% mai uşoară decât în
stare crudă, câtă carne trebuie să punem la fript, ca să ne ră­
mână 14'5 Kg?
15. Cât valorează casa dată în chirie cu 540 K, socotind
chiria în 5*4 o/0?
16. Preţul bucatelor a crescut cu 7*5 °/o- Cu cât am fi
cumpărat mai înainte bucatele, pentru cari acum dăm 646*5 K?
17. Din un porc gras s’au scos 54'6 Kg unsoare. Cât a
cântărit porcul viu, dacă unsoarBa face 38*2o/o ?
18. Un comerciant vânzându-şi marfa cu câştig de 7*2o/0 a
câştigat 58'4 K. Cu cât a cumpărat marfa?
19. Cu ce capital a lucrat comerciantul, care pe lângă
15*3 O/o a câştigat 1564*60 K?
20. O întreprindere s’a sfârşit cu pierdere de 23'40/0; cu cât a
contribuit tovarăşul, care a pierdut 460 K?
21. Ce poporaţiune a avut oraşul, care pe lângă creştere
de 180/0, a crescut cu 2700 locuitori?
22. Un întreprinzător a câştigat 13*60/0 din suma preliminată
la zidirea unei case. Cât de mare e suma preliminată, dacă
întreprinzătorul a câştigat 864*24 K?
23. Cât valorează moşia dată în arândă cu 432T50 K, dacă
arânda o socotim cu 5*4 °/q?
 43

.24. Din trestia de zăhar se scot 12°,o zăhar crud, câte mäji
metrice de trestie de zăhar vom prelucră, ca să căpătăm 543'2 q
zăhar crud?
25. Un ţăran isteţ a cumpărat o păreche de boi cu 950 K
şi i-a vândut îndată cu 1020 K; câte °/o a câştigat?
26. Un comerciant vinde cu 675'4 K maria cumpărată cu
530'80 K; câte % a câştigat?
27. Un funcţionar are salar de 2700 K. Din banii aceştia
cheltueşte pe mâncare 1300 K, pe îmbrăcăminte 450 K, pe cărţi
şi alte lucruri de ştiinţă 295 K, pe distracţii şi călătorii 3 6 0 4 0 K,
iar restul îl depune spre păstrare. Să se exprime în procente
singuraticele poziţii?
28. într’un institut pedagogic au fost 115 elevi. Dintre
aceştia 12 au primit nota generală eminent, 28 lăudabil, 25 bun,
54 îndestulitor şi restul neîndestulitor. Să se exprime în % cu
2 note zecimale singuraticele grupări de calcul.
29. Suprafaţa ţării noastre e de 324967 Km2; din aceştia
139719 Km2 sunt pământ arător, 71234 Km2 fânaţ şi păşune,
88851 Km2 pădure, iar restul este neproductiv. Să se exprime
în o/o diferitele soiuri de pământ ale ţerii.
30. în Ungaria la a. 1890 au fost 17463791 locuitori, în
anul 1900 au fost 19254559, iar în 1910 au fost 20886487 lo­
cuitori, cu câte % a crescut poporaţiunea din 10 în 10 ani?
31. în capitala ţerii în anul 1910 au fost 880371 locuitori;
câte °/o erau aceştia din întreagă poporaţiunea ţerii?
32. într’o prăvălie s’a făcut învârtire anuală de 75465'40 K,
în anul următor de 92646 24 K; cu câte % s’a urcat învârtirea
totală în anul al doilea?
33. Averea unui proprietar e preţuită: moşia în 25460 K,
casa, superedificatele şi rechizitele economice în 12345 K, ani­
malele în 18350 K, bucatele în 2436'50 K, iar hârtiile de va­
loare şi banii în numărar în 938L48 K. Să se exprime în %
singuraticele poziţii de avere ale proprietarului.
34. La edificarea unei biserici locuitorii contribue după,
darea directă. Câte o/o plătesc poporenii, dacă cel cu dare de
186'40 K plăteşte o repartiţie de 1118 K?
35. Când măcinăm grâul şi cernem făina, o parte se pierde
ca praf, alta trece în tăriţe. Câte °/o fac pierderea şi tăriţele
dacă din 670 Kg de grâu căpătăm 5 3 9 3 5 K de făină?
 44

36. Din 765'4 Kg piatră de var căpătăm 388'8 K var ars_

Câte 0/0 s’au pierdut prin ardere?
37. Un neguţător şi-a vândut marfa cu o pierdere de 13% ,
incassând astfel numai 34560 K. Cu cât a cumpărat el marfa?
38. Alt negustor şi-a vândut marfa cu 765'40 K, realizând
astfel un câştig de 15% , cu cât a cumpărat marfa?
39. Vânzându-şi un neguţător marfa cu câştig de 9 % , a
câştigat 12340 K, cu cât a cumpărat marfa?
40. Pierzând 8 '5 % a pierdut în marfă 215'80 K; cu cât a
cumpărat neguţătorul marfa?

13. Aplicarea practică a calculării procentului şi

promilului.
a) Capital şi interes.
Orice sumă de bani se numeşte capital. Persoana,
care împrumută cuiva bani, se numeşte creditor, iar cel
care iea bani împrumut se numeşte debitor. Banii, ce
îi dă debitorul creditorului pentru capitalul folosit, se
numeşte interes, inrteresul după 100 K se numeşte p ro ­
cent (%) şi după 1000 prom il (%o).
Toate 3 formulele delà calcularea procentului se aplică
fără nici o schimbare şi la problemele de capital şi interes.
Probleme. 1. Victor Pop dă împrumut lui Simion Capătă
546'30 K cu 5 '2% . Cât interes plăteşte debitorul Simion Capătă?
2. Torna Păcală a împrumutat delà Gheorghe Suciu
6725'80 K şi i-a plătit ca interes 369'92 K, cu câte % a îm­
prumutat banii?
3. Solomon Costea a împrumutat lui Ghedeon Tulea o
sumă de bani cu 5’8 % şi a căpătat ca interes 85'46 K ; cât de
mare a fost capitalul împrumutat?
4. Cât valorează casa dată în chirie cu 580 K, dacă com-
putăm 6‘5 % ?
5. O moşie in valoare de 54600 K se dă în arândâ cu
7‘2 % , câtă arândă capătă proprietarul?
6. Ce capital reprezentă diploma funcţionarului CU salar
de 3800 K, dacă socotim numai 4 '5 % ?
 b) Câştig şi pierdere.
Toţi oamenii, dar mai cu seamă comercianţii îşi
schimbă încontinuu, îşi învârtesc capitalul, cumpărând şi
vânzând marfă. Marfa are preţ de cumpărare şi p reţ
de vânzare. Când preţul de vânzare e mai mare decât
cel de cumpărare, comerciantul câştigă; iar când preţul
de vânzare e mai mic, comerciantul pierde. La proble­
mele de vindere-cumpărare obvin 4 termini tehnici:
preţul de cumpărare, preţul de vânzare, câştigul şi
pierderea.
Formulele desvoltate la calcularea procentului se
folosesc neschimbate şi la acest soiu de probleme.
Probleme. 1 . Un comerciant a cumpărat grâu de 5468 50 K
şi l-a vândut cu câştig de 6'20/0; câte coroane a câştigat?
2. Un ţăran a cumpărat o păreche de boi cu 850 K şi i-a
vândut în acelaş târg cu 960 K, câte % a câştigat?
3. Un comerciant a câştigat 3456'80 K, cu ce capital a
lucrat, dacă a câştigat 15'3% ?
4. Un comerciant şi-a vândut marfa cu 3260 50 K, câşti­
gând astfel H ‘4 % ; cu cât a cumpărat el marfa?
5. Un comerciant vânzând pe credit, din pretenziunile sale
de 1234’56 K, a incassat numai 1148‘56 K; câte % a pierdut?
6. Aranjamentul unei prăvălii a costat 1567'42 K; după
un an scade preţul aranjamentului cu 5 °/o; cât valorează atunci
aranjamentul ?
7. Un ţăran a cumpărat o vacă cu 454 K ; ieftivindu-se
vitele a vândut-o cu 360 K; câte °/j a pierdut?
8. Câte % a pierdut comerciantul, care vânzându-şi marfa
cu 548'60 K, a pierdut 85-30 K?

c) Brutto, tara şi netto.

Mărfurile atât din prăvălie, cât mai cu seamă din
alte localităţi le primim pachetate, ca să nu se împrăştie
şi să nu se strice. Unele se pun numai în hârtie, altele
în lăzi ori butoaie, şi se cântăresc atât singure, cât şi
cu învălişul lor.
 — 46

Pondu] mărfii împreună cu învălisul ei se numeşte

pond brutto, al învălişului singur pond tara, iar al mărfii
singure pond netto. Unele mărfuri în decursul spediţiei
pierd din greutate, la acestea cumpărătorului i-se iartă
ceva din pond şi scăzământul acesta se numeşte suf r a ­
tata. Se socoteşte în promile delà primul pond netto.
La mărfuri de comun li-se măsoară pondul brutto,
iar tara şi netto se dau în %, de aceea problemele ace­
stea încă se ţin de problemele referitoare la calcularea
procentului. In procente tara + netto = brutto = 100%.
Brutto — netto = tara şi brutto — tara = netto.
In cadrul acestor probleme putem aminti şi socoţile
de întrate şi ieşite ale petrecerilor şi concertelor. întreg
venitul, adecă toate intratele dau venitul brutto, iar ve­
nitul rămas după subtragerea speselor se numeşte ve­
nitul curat.
Formulele delà calcularea procentului le folosim şi
açi fără nici o schimbare.
Probleme. 1. O corfă de struguri cântăreşte 5 Kg, tara
face 3’5 % , câte kilograme sunt strugurii?
2. Pondul brutto a alor 7 butoaie de urez e 238 Kg, tara
face 7’5 % , iar supratara 5%o, care-i pondul netto al urezului?
3. Pondul netto a alor 5 căpăţini de zăhar e 26'80 Kg; cât
face pondul brutto, dacă tara e 3 '6 % ?
4. Un comerciant primeşte 12‘5 q marfă, din care 12 o/0 e
tara, 2 % o supratara, cheituelile de transport sunt 25'4 K, marfa
însăşi 765'80 K. Cu cât va vinde kilogramul, dacă vrea să câ­
ştige 150/0?
5. La o petrecere de vară s'au incassat 362'40 K. Din
acestea 86’80 K au fost suprasolviri. Cheituelile s’au urcat la
114'54 K; câte % sunt suprasolvirile şi câte % venitul curat?
6. La o petrecere de vară subtrăgându-se spesele de
84'94 K, a rămas venit curat de 85’8 0/0, Cât a fost venitul
brutto ?
7. La un concert s’au făcut cheltueli de 485 60 K, iar In­
tratele au fost numai 398'80 K. Câte % a fost pierderea?
 á. Ún comerciant a plătit pentru marfa comandată şi adusă
în prăvălie 465'20 K. Kilogramul netto e socotit în 1‘20 K,
tara face 8'8 % , cât de mare e pondul brutto, tara şi netto al
acestei mărfi ?

d) Cassa sconto, rabat.

Oamenii singuratici îşi procură mărfurile de lipsă de
comun delà comercianţii mici, iar aceştia delà comer­
cianţii mari ori delà fabrici. Adesea-ori oamenii singu­
ratici, dar mai cu seamă comercianţii mici. nu au banii
în numărar şi nu plătesc îndată marfa comandată, ci o
iau pe credit, pe aşteptare. Comercianţii mari şi fabri­
cile îşi fac cunoscute preţurile mărfurilor în aşâ numitele
broşuri de preţ curent, în cari preţul mărfurilor e ceva
mai urcat, cunoscând datina comercianţilor de a luă
marfa pe credit. Dacă însă cumpărătorul nu se folo­
seşte de creditul îndatinat (3— 6 luni), ci plăteşte marfa
cu bani gata, atunci din preţul indicat i-se ieartă ceva;
scăzământul acesta se numeşte cassa sconto şi se soco­
teşte în procente.
Tipografiile, respective casele de editură nu-şi pot
vinde ele singure toate cărţile scoase de sub tipar, ci
le trimit spre vânzare şi la librării străine. Acestea nu
le pot vinde decât cu preţul arătat pe învălitoare şi ca
lucrul să nu rămână neresplătit editorii dau libraritor un
scăzământ de preţ, care se numeşte rabat şi acesta încă
se socoteşte în %. Tot rabat se numeşte şi scăză­
mântul ce-1 dau fabricanţii, cari îşi vând prin alte per­
soane mărfurile pe lângă preţuri fixe.
Problemele de cassa sconto şi rabat încă se rezolvă
după formulele delà calcularea procentului.
Probleme. 1 . Un orologiu de argint costă 56 K după preţ
curent, dar plătit îndată, cumpărătorul capătă cassa sconto de
3 '2 % . Cu cât plăteşte orologiul?
 - H -

2. Un comerciant pe lingă cassa sconto de 2'5 % plăteşte

pentru marfa procurată 564'30 K; cât era preţul original al
mărfii ?
3. Un comerciant capătă cassa sconto 82‘36 K şi plăteşte
1248'50 K; câte % e cassa sconto ?
4. Un comerciant cumpără marfă de 346 82 K, i-se dă cassa
sconto 2'2°/o şi el vrea să câştige 8 ’6 % ; câţi bani va incassă
comerciantul din marfa vândută?
5. Un învăţător pentru cărţile şi rechizitele şcolare cumpă­
rate delà librăria din apropiere şi plasate între elevii săi capătă
rabat de 18 % . Rabatul îl foloseşte pentru biblioteca şcolară.
Cât câştig a făcut bibliotecii în 3 ani, dacă în anul întâiu a
cumpărat de 245'80 K, în al doilea de 304'60 K şi în al treilea
de 295-30 K?
6. Un librar a câştigat din rabat 465 46 K; câţi bani a
trimis editorului, dacă rabatul face 2 4 % din preţul original?
7. Cât de mare e preţul cărţii, pentru care editorul, după
subtragerea rabatului de 25 % , capătă 1‘80 K?
8. Un editor scoate o carte de 12 coaie în 2000 exemplare.
Autorului îi plăteşte 50 K de coală, tiparul costă 60 K de coală.
Alte spese se urcă la 92'80 K. Vinde exemplarul cu T20 K.
Cât câştig curat are editorul, dacă 500 ex. le vinde însuş, iar
celealalte exemplare le vinde prin librari, dându-le 2 3 % rabat?

e) Courtage, proviziune, tantiemă, dividendă.

Vânzarea şi cumpărarea mărfurilor adeseori nu se
Întâmplă direct Intre proprietar şi cumpărător, ci prin
mijlocirea unei a treia persoane. Persoana mijlocitoare
se numeşte sensal, ori samsar, iar remuneraţiunea pentru
târgul făcut se numeşte sensarie ori courtage.
Dacă persoana mijlocitoare are marfă în depozit,
în comisiune, atunci se numeşte comisionar, iar remune­
raţiunea proviziune.
La întreprinderile mai mari funcţionarii îşi au plata
lor lunară respective anuală, iar pe lângă aceasta se mai
împărtăşesc şi de o anumită remuneraţiune din venitul
curat; aceasta se numeşte tantiemă; iar câştigul acţio-
 — 49 -

narilor după banii vărsaţi în întreprindere se numeşte

dividendă.
Toate problemele de natura acestora se rezoalvă
după formulele delà calcularea procentului.
Probleme. 1 . La un târg de săptămână un senzal cum­
pără 45‘4 Hi de grâu à 24'80 K şi 14‘5 Hi cucuruz à 14'20 K;
cât courtage capătă, dacă i-se socotesc 0 '5 % ?
2. Un senzal a câştigat 83'84 K, pe lângă un courtage de
0 7 5 % ; cât de mare a fost afacerea?
3. Un samsar a vândut o marfă pe lângă courtage de
0'40/o, şi subtrăgându-şi remuneraţiunea sa a dat proprietarului
364 K. Cu cât a vândut marfa?
4. O fabrică are în diverse oraşe ale ţerii depozite, în cari .
vinde marfa prin comisionari. într’un depozit s’a vândut marfă
de 5432T8 K; câţi bani căpătă fabrica, dacă comisionarul se
mulţămeşte cu proviziune de 3‘5°/o?
5. Dacă previziunea de 2'8<Vo a unui comisionar face
120'50 K, câtă marfă a vândut comisionarul?
6. Un comerciant vinde în comisiune un butoiu de cafea.
Pondul brutto al mărfii e 164 Kg. Tara face 4'5°/o. Kilogramul
de cafea se vinde cu 3 ‘80 K, previziunea face 1'5% . Câţi bani
trimite comisionarul persoanei, care i-a încredinţat vânzarea?
7. La un institut finanţiar se realizează câştig curat de
126480'50 K. Directorul capătă tantiemă l'5°/o, iar toţi ceilalţi
8 funcţionari capătă 2 % . Câtă tantiemă capătă directorul şi
câtă singuraticii funcţionari?
8. Din câştigul curat de 746940 K al unei întreprinderi,
tantiema face 250 K, câte % sunt acestea ?
9. Funcţionarii unei întreprinderi au incassat ca tantiemă
780'60 K, adecă 2 '5 % ; cât de mare a fost venitul curat?
10. Un acţionar are acţiuni în valoare de 16750 K, divi-
denda face 5°/o, iar supradividenda 6'50/0. Câtă dividendă ca­
pătă acţionarul?
11. Un institut de credit cu capital societar de 560,000 K
a dat acţionarilor dividendă 48640 K, de câte % e dividendă?
12. Ce capital societar are întreprinderea, care dând divi­
dendă de 8'8°/o au împărţit acţionarilor 52800 K?
4
 Preţul diferitelor mărfuri şi alte transacţiuni finan-
ţiare se efeptuesc prin diferitele soiuri de bani : de aur,
de argint ori de hârtie. Banii, cari trebuie primiţi pentru
orice transacţiune finanţiară în sumă cât de mare, se
numesc barit legali. Aceştia de comun sunt bani de
aur. Dacă Insă bănii" legali ai unei ţeri, bunăoară în
Üngariä înainte de 1892, nu sunt de aur ci de argint
ori chiar de hârtie, atunci banii de aur se plătesc cu
sume mai mari decât e valoarea lor nominală. Adausul
acesta se numeşte agio. Deoarece valoarea internă a
monetelor de argint e cu mult mai mică decât cea no­
minală, când creditul extern al unei ţeri nu e îndestu-
litor,i atunci se întâmplă, că banii aceştia să fie schim­
baţi în valoare mai mică decât cea nominală; diferinţă
aceasta o numim disagio. Dacă valoarea actuală a
banilor e tocmai cea nominală, zicem că banii se schimbă
d l pari. Valoare al pari au banii de aur de 20 K şi
10 K. Agio au banii de aur de 8 fl (20 fr) şi 4 fl (10 fr)
şi ducaţii imperiali de 4'725 fl.
Formulele pentru calcularea procentului se folosesc
şi la acest soiu de probleme.
Problème. 1. Cât costă 15 piese Napoleon d’ori à 8 fl
(20 fr), dacă agio-ul e socotit în 19 % ?
2. De câte % e agio-ul, dacă pentru 2785'45 K' în hârtie
căpătăm 250 piese ducaţi imperiali à 4'725 fl?
3. Cât costă un orologiu din Elveţia, dacă acolo ni-se com-
pută în 275 franci în aur? Agio-ul face l7 ‘5 % . Transportul
costă 12’8 K, iar vama 2'9 % a preţului. 100 iranci = 9 2 5 K.
4. Câte coroane în aur căpătăm pentru 3435'40 K în ar­
gint pe lângă agio de 16'8% ?
5. Cu câte % s’a urcat agio-ul Napoleon d’or-ului, dacă
acesta se plătiâ cu 18'60 K, iar mai târziu cu 1904 K?
6. Pentru 240 piese de Napoleon d’ori de 4 fl (10 fr) că­
pătăm 2718'91 K, de câte 0/0 e agio-ul?
 - sí -

g) Premii de asigurare.
Averea şi vieaţa omului în continuu éste expusă la
nimicire prin foc, apă, grindină, boală ori alte nenoro­
ciri, aşâ încât noi ori erezii noştri putem suferi: pagube
foarte însemnate, câte odată ireparabile.
Ca cel puţin în parte să fim feriţi de pagubele
acestea, ce ne pot ajunge fără vina noastră, s’audnfiinţat
pretutindenea aşa numitele societăţi de asigurare, cari în
schimbul unei sume potrivite, numită premiu de asigurare,
ia asupra sa pierderile singuraticilor. Deşi premiile de
asigurare relative sunt mici, totuş societăţile fac câştiguri
frumoase, căci pierderile singuraticilor de comun sunt
mai mici decât totalitatea premiilor de asigurare.
Societăţi de asigurare sunt de multe feluri. îşi asi­
gură oamenii averea contra focului, apei, grindinei, con­
tra nenorocirilor pe mare ori pe tren, contra furtului ş. a.
Tot asemenea vieaţa contra morburilor şi a orice fel de
nenorociri. Se asigură oamenii nunumai pentru caz de
moarte, ci şi pentru cazul, când ar deveni neapţi de
lucru. Aceeaş societate se ocupă cu mai mulţi râmi de
operaţiune.
Mărimea sumei asigurate o hotăreşte cel ce se asi­
gură, iar premiul de asigurare îl determină societatea.
Mărimea premiului de asigurare depinde delà multe îm­
prejurări. Bvmăoară la asigurarea contra focului e de
importanţă materialul, din care sunt făcute edificiile, cum
sunt edificiile din jur, care-i moralitatea asiguratului şi a
celor din localitate, în ce relaţiune de prietinie ori duş­
mănie trăieşte asiguratul cu locuitorii din: jur şi altele.
Cel asigurat pe lângă premiul de asigurare mai
plăteşte o taxă de primire, care e l%o, apoi taxe de
timbru şi de incassare, a căror procent variează Afa­
cerile de asigurare le împlineşte societatea prin agenţi,
4*
 — 52 —

éarí cutrieră regiuni întregi, ori sunt numai pentru câte

o localitate. Aceştia capătă proviziune, cam 0 2 5 — 1 % a
sumei asigurate.
Formulele delà calcularea procentului sunt valabile
şi la problemele de asigurări.
Probleme. 1. Un proprietar şi-a asigurat viia pe 560 K,
plătind 7‘2 % ca premiu de asigurare. Cât de mare e acest
premiu? Bătând grindina s’au plătit 8 5 % a sumei asigurate,
câte.coroane a căpătat proprietarul?
2. Pe ce sumă şi-a asigurat recoalta proprietarul acela, care
pe lângă 2'4 °/o plăteşte 114'5 K ca premiu de asigurare?
3. Un comerciant şi-a asigurat pe 5640 K marfa contra
accindentelor pe mare şi plăteşte 15'8 K; de câte % 0 e premiul?
4. Care asigurare e mai favorabilă, dacă pentru edificiile
asigurate în 24000 K, plătesc anual 72 K, ori asigurând edificiile
pe 12 ani, anul întâiu şi cel din urmă e în cinste, iar în ceilalţi
plătesc 4'5 °/0 ca premiu de asigurare ?
5. Un funcţionar plăteşte anual 225 K, ca premiu; pe ce
sumă e asigurat funcţionarul, dacă societatea îi compută 4'5 % ?
6. Un profesor s’a asigurat pe 5000 K şi plăteşte anual
1 4 0 K; de câte % e premiul de asigurare?
7. Un om de 22 ani după 3500 K plăteşte 64'26 K anual,
altul de 38 ani după aceeaş sumă plăteşte 95'34 °/0. Cu câte%
e mai scumpă asigurarea celui mai bătrân?

h) Dare şi aruncuri.
Omul trăeşte în societate : familie, comună, comitat,
stat. Atât singuraticii, cât şi diversele grupări de oameni
au lipsuri, cari trebuesc mulţămite. Indivizii se nutresc,
se îmbracă, se apără în contra intemperiilor. Tot ase­
menea şi familiile, comunele, comitatele ori chiar statele
au lipsă de bună rânduială, ca singuraticii să-şi vadă cu
succes de daraverile lor. Lipsurile şi-le acoper folosind
raţional bunurile, ce ni-le ofere natura, munca şi capi­
talul. Aceşti 3 factori stau la îndemână singuraticilor,
cari apoi tot în interesul lor trebuie să concurgă şi la
 53

susţinerea comunităţilor mai mari ori mai mici dându-le

lor o parte din câştigul realizat. Chiar şi la susţinerea
familiei concurg toţi membrii harnici de lucru. Cu atât
mai vârtos vor concurge singuraticii şi la susţinerea co­
munelor politice ori bisericeşti, şi în măsură însemnată
la susţinerea statului.
Sumele de bani, cu cari concurg singuraticii la sus­
ţinerea statului, se numesc dări. Sunt dări directe şi
indirecte sau de consum. Dări directe sunt darea de
pământ, de chirie, de câştig, de vânat, de miliţie, de
drum ş. a. Dări indirecte sunt darea după beuturile
alcoolice, de zăhar, de carne, competinţele de timbru,
de transcrieri, de vindere-cumpărare s. a.
Pentru susţinerea comitatelor şi a comunelor poli­
tice şi bisericeşti concurgem prin aruncuri comitatense
şi comunale sau prin repartiţii. In vieaţa comunelor
noastre bisericeşti aruncurile şi repartiţiile sunt lucruri
foarte cunoscute, căci aproape toate zidirile publice se
ridică prin repartiţii, ba chiar şi unii slujbaşi se plătesc
tot din repartiţie.
Atât statul, cât şi celealalte comunităţi, ba chiar şi
privaţii îşi compun înainte la începutul fiecărui an, rè-
spective la sfârşitul anului precedent budgetul, adecă
planul venitelor şi cheltuelilor de peste an; altfel uşor
ajung la ruină.
Dările şi aruncurile se prescriu în procente, bună­
oară darea de pământ in 25’5 % a venitului catastral,
darea institutelor de credit în 10 % a câştigului curat.
Repartiţiile comunale în 5 — 5 0 % , ba şi în 100% şi
câte odată şi preste 100 % a dărilor directe, după cum
cer lipsurile singuraticelor comune. — Din această cauză
problemele acestea îpcă le tratăm în cadrul calculării
prpcentului.
 - 54

Probleme. 1. Câtă dare plăteşte un advocat după venitul

curat de 9560 80, dacă darea se compută în 10 % ?
2. Funcţionarii cu salar regulat plătesc dare după mărimea
salarului, d. e. după 1600 K plătesc 22 K, după 3000 K plătesc
58 K. Câte % face darea în aceste 2 cazuri ?
2. înt r’un oraş darea de chirie se compută aşă: Din chirie
se subtrag 20 °/0 pentru susţinerea edificiului, restul e venitul
curat. După acesta plăteşte proprietarul 20 °/0 dare de chirie şi
30 °/0 din darea de chirie o plăteşte în arunc comunal. Câtă
dare şi arunc plăteşte proprietarul, care capătă chirie de 6400 K ?
4. După o moştenire de 18285 K s’a prescris o competinţă
erarială de 633’58 K. Câte °/0 face competinţă erarială?
5. Intr’o comună s’a zidit biserică nouă şi repartiţia s’a
făcut după dare, computându-se 27 °/0. Câtă dare plăteşte per­
soana, care a fost repartizată cu 85'40 K?
6. Un învăţător are salar de 2400 K. La acoperirea sa­
larului concurg şi poporenii cu repartiţie de 4'5 °/0. Câtă re­
partiţie plăteşte poporeanul cu dare de 72'80 K?
7. Oraşul Balázsfalva—Blaj şi-a compus budgetul pe 1916
cu 838314 K. la venite şi cu 21391'41 K la ieşite. Diferenţa se
acopere din aruncul după darea directă de 42160 48 K. De
câte °/o, e aruncul comunal? Intre venite figurează taxele plă­
tite pentru abatorul comunal cu 1200 K şi venitul din şedulele
vitelor vândute cu 1300 K. Câte °/0 fac venitele acestea din
tótálitatéa venitelor ?
8. Intre poziţiile cheltuelilor din tema Nr. 7 aflăm plăţile
funcţionarilor cu 7865'25 K. Poziţia aceasta în anul 1914 a fost
de 9265 25 K, Cu câte °/0 a scăzut poziţia plăţilor?
9. Poziţia dărilor comunale din tema Nr 7 e fixată în
323'06 K. In anul 1914 a fost 375'01 K. Cu câte % a scăzut
darea ?
' 10. Poziţia: susţinerea edificiilor e fixată în 2150 K. Câte
•°/o face din totalul ieşitelor?
14, Budgetul comitatului Alsótehér pe a. 1914 s’a stabilit
în 364540 K atât la intrate, cât si la ieşite. Venitele comită-
tului sunt numai de 3764 K, restul îl dă statul. Câte °/0 face
contribuţia statului ? Plăţile fucţionarilor dau suma de 246867 K,
spesele de cancelarie 12440 K, iar diurnele şi spesele de călă­
torie 23560 K. Câte °/0 fac aceste 3 poziţii ?
 12. In anul 1911 budgetul statului a avut 1.543,959.933 K la
venite şi 1.499,917.955 K la,,cheltueli. Câte % face salçjul activ?
13. Ministerul de culte şi instrucţiunea publică a dispus
de 8,239.729 K la venite şi de 86,168.293 K la cheltueli. Câte %
fac cheltuelile acoperite din alte venite ale statului? Şi câte %
fac cheltuelile acestui minister faţă de a ministerului de hort-
vezi, care a cheltuit numai 57,617.366 K? '
14. Ministerul de finanţe a dispus de 984,234.790 K , la ve­
nite şi de 241,054.170 K la cheltueli. Cu câte °/o sunt mai favo­
rabile aceste poziţii decât cele similare ale ministerului de culte ?
15. Intre cheltuelile ministerului de culte aflăm: a)r susţi­
nerea universităţii din Budapest cu 2,787.659 K ; b) ajutorul
şcolilor primare, cari nu sunt de stat, cu 12,902.000 K; c) susţi­
nerea institutelor pedagogice de, stat cu 1,374.618 K şi d) aju­
torul institutelor pedagogice confesionale cu 277.318 K. Câte %
fac singuraticele poziţii din totalul cheltuelilor acestui minister?

i) D em ografie, statistică.
Vrednicia şi importanţa unui stat depinde delà nu­
mărul, moralitatea, cultura, sănătatea şi averea, locui­
torilor lui. Ca conducătorii statelor să poată cunoaşte
aceste stări ale locuitorilor încă din timpuri foarte vechi
s’au îngrigit de culegerea datelor referitoare la creşterea
şi scăderea poporaţiunii prin naşteri şi decese, prin iri-
migrare şi emigrare. Ţine statul îţi evidenţă religia,
ocupaţiunea, naţionalitatea, vrâsta, averea mişcătoare şi
nemişcătoare şi alte condiţii dé traiu ale locuitorilor.
Unele date se culeg an de an, iar o lucrare mai temei­
nică se face din 10 în 10 ani. Ştiinţa, care se ocupă
cu chestiunile pomenite se numeşte statistică, respective
demografie. Toate datele delà indivizi şi corporaţiuni
se adună în centrele comitatense, respective la oficiul
central de statistică din capitală, unde apoi prelucrate
apar în volume şi din numerii seci ai coloanelor se fac
deduceri de importanţă capitală pentru progresul ori re­
gresul ţerii în genere şi în diferiţii râmi d e , activitate, iţi
locuitorilor.
 56

Problemele acestea de asemenea cad în cadrul cal­

culării procentului şi a promilului, căci deducerile sunt
cu mult mai evidente. Raport statistic face şi fiecare
învăţător la sfârşitul anului şcolar despre circulaţia şi
clasificarea elevilor şi din acelea se poate orientà mai
bine în viitor.
Probleme. 1. La institutul pedagogic din Balâzsfalva—Blaj
în anul şcolar 1914/15 s’au înscris 115 elevi ordinari şi 2 pri-
vatişti, examinaţi au fost 107 ordinari şi 2 privatişti. Câte pro­
cente au fost examinaţi? După condiţia părinţilor au fost de
agricultori 66, industriaşi 3, învăţători 23, preoţi 17, funcţionari 8.
După progres au fost: cu nota lăudabil 9, cu bine 23, cu înde-
stulitor 63, cu neîndestulitor 14. Să se exprime în procente
singuraticele poziţii.
2. La gimnaziul superior din Balâzsfalva—Blaj în anul şco­
lar 1914/15 au fost 545 elevi la începutul şi 526 la sfârşitul
anului. Câte °/0 au depus examenul ? După clase au fost delà
I—VIII: 67, 63, 71, 86, 71, 58, 62, 48. După progres au avut
nota: eminent 36, bun 138, îndestulitor 245, restul neîndestu­
litor. Să se exprime în °/0 singuraticele poziţii.
3. In comitatul Alsófehér în a. 1910 au fost 221618 locui­
tori, iar în oraşul Balâzsfalva—Blaj 2204. Câte °/0 fac locuitorii
oraşului din locuitorii comitatului?
4. In ac.elaş an în întreagă ţara au fost 20886487 locuitori.
Câte °/0 sunt locuitorii comitatului Alsófehér din locuitorii ţerii ?
5. In comitutul Alsófehér în anul 1913 s’au prezentat la
asentare 4559 leciori şi au fost asentaţi 1126. In anul 1915 au
lost 6 asentări. S’au prezentat 24939 bărbaţi născuţi între anii
1865— 1897. Au fost asentaţi 9550. Câte °/o fac cei asentaţi în
anul 1913 şi separat în 1915?
6. In acelaş comitat au fost 6049 bărbaţi cu drept de vot;
câte °/0 sunt aceştia din totalitatea locuitorilor?
7. In toate institutele pedagogice din Ungaria în anul
şcolar 1912/13 au fost 4739 elevi şi 5210 eleve. Câte °/0
fac fetele?
8. Dintre elevii şi elevele preparandiilor ungare 3645 au
fost în institutele statului şi 6304 în ale çonfesitinilor, câte °/g
au fost la stat?
 57

9. In institutele pedagogice româneşti în anul şcolar 1911/12

au fost în Balásfalva— Blaj 75, în Nagyvárad— Oradeamare 46,
în Szamosujvár— Gherla 43, în Arad 66, in Karánsebes—Caran­
sebeş 20 şi în Nagyszeben— Sibiu 120. Câte °/o fac elevii ace­
stor institute din totalitatea elevilor preparandiali: 8286 şi câte °/o
fac elevii singuraticelor institute româneşti din totalitatea ace­
stor elevi?
10. în anul şcolar 1911/12 în întreagă ţara au fost 16635
şcoli de toate zilele cu 33756 învăţători şi 1955610 elevi; în
anul şcolar 1910/11 au fost 16350 şcoli cu 32865 învăţători şi
1942438 elevi. Cu câte % a crescut fiecare poziţie?
11. Elevi români au fost în 1910/11 225985, iar în 1911/12
230855. Cu câte °/o a crescut numărul elevilor români?
12. Câte °/o fac elevii şcolilor primare din totalitatea locui­
torilor ţerii ?
13. Din locuitorii Ungariei 10541154 sunt femei, câte %o
fac femeile şi câte bărbaţii?
14. După confesiune in anul 1910 elevii şcolari au fost
11 % greco-catolici, 12'8 % greco-orientali, câţi elevi greco-
catolici şi câţi greco-orientali au fost în anul 1910 în Ungaria?

14. Regula catenară.

Având să rezolvim o problemă, In care obvin o
serie întreagă de mărimi dependente unele de altele ca
şi singuraticele verigi a unei catene putem aplică regula
de trei prin mai multe concluziuni. Procedura aceasta
Insă e anevoioasă şi durează mult, de aceea ne folosim
de altă regulă, care In urma legăturii asămănătoare ca
cea a verigilor unei catene, se numeşte regulă catenară.
Rezolvind o problemă ne lămurim îndată asupra
rostului şi esenţei acestei regule.
P. e. Câţi fileri costă 50 Dg din o marfă, din care
6 ‘5 Kg costă 13 franci? Ca să putem rezolvi problema
trebuie să ştim, că 100 Dg = 1 Kg şi 1 franc = 96 f.
Çu ajutorul regulii de trei purcedem astfel:
 58

1. Câte kilograme fac 50 Dg, dacă 100 Dg fac 1 Kg?

« 100 Dg 1 Kg
50 » x »
x : 1 = '5 0 : 100
_ 50 . 1
X ~ 100
50 . 1
2. Câţi franci costă Ţ qq~ Kg, dacă 6 ’5 Kg costă
13 franci?
6 ’5 Kg 13 franci
50 • 1 »
Í0 0 y *
50 . 1
13 = : 6-5
100
50 1 . 13
franci
y 100. 6-5

3. Câţi fileri sunt în franci, dacă 1 franc

face 96 f?
1 franc 96 f
50.1.13
•1 0 0 . 6 - 5 * z *
50.1-13
Z : 96
100.6-5
50.1 . 13.96
z— 96 f.
100 . 6 5 . 1
Acelaş rezultat îl căpătăm pe o cale mult mai uşoară,
raţionând astfel:
Câţi fileri costă 50 Dg, ori mai scurt x 50 Dg
dacă 100 Dg fac 1 Kg, 100 Dg 1 Kg
dacă 6 5 Kg costă 13 franci, 6 5 Kg 13 franci
dacă 1 franc face 96 f? 1 franc 96 f
50. 1 . 13.96
100.6-5.1"
x = 96
 59

Comparând rezultatul acesta cu cel de sub Nr. 3 al

regulii de trei observăm, că şi in numărător şi în numitor
sunt aceiaşi numeri, deci şi rezultatul e acelaş, iar pro­
cedura mai scurtă şi mai comoadă. Din exemplul ace­
sta scoatem
R e g u l i i : 1 ragem o linte verticală, în stânga punem,
m ărim ea necunoscută, ia r in dreapta valoarea ecvivalentâ.
Continuând punem în stânga mărimea din problemă cea
de acelaş ţe l cu cea din dreapta liniei, în fa ţa ei punem
valoarea echivalentă. A celaş Lucru îl facem , până ce înşirăm
toate mărimile din problem ă şi în partea dreaptă ajun­
gem la mărimea de acelaş f e l cu mărimea necunoscută
delà început, din stânga. V aloarea necunoscutei este
egală cu productul numerilor din dreapta liniei împărţit
cu productul numerilor din stânga liniei verticale.
Probleme. 1. Doi proprietari iac târg Schimbându-şi vinul
pe grâu. A dă lui B 36 ferdele de grâu à 4'50 K şi cere can­
titatea corespunzătoare de vin. Cât vin dă B, dacă o ferie (Dl)
de vin costă 7'20 K?
2. Cât costă 8 Kg de pâne, dacă 1 HI grâu cântăreşte
80 Kg şi costă 22'50 K. Grâul prin măcinare pierde 18 % , din
1 Kg făină căpătăm L25 Kg pâne si brutarul vrea să câş­
tige 12 0/0?
3. Un comerciant cumpără marfă în greutate de 246'50 Kg
brutto. Tara face 4'5 °/o- 1 Kg netto costă 2'4 K. Vânzând
marfa câştigă 8 % ; cu cât a vândut toată marfa?
4. Un comerciant cumpără 320 butelii de vin, cari împreună
cu spesele de transport costă 850 maree. Cu cât trebuie să
vândă butelia, dacă vrea să câştige 1 4 % şi 1 marcă = 1T7 K.
ß. 1 rudă de aur, în care din 1000 g 820 g sunt aur curat
cântăreşte 1'45 Kg; ce valoare reprezintă ruda, dacă 1 Kg curat
se plăteşte cu 3280 K?
6. Câte centenare de London fac 1234 Kg, dacă. 100 punzi
de London fac 45'36 Kg şi 1 centenar face 112 punzi?]
7. Un sac de cafea cântăreşte 346‘84 Kg, tara face 5'4 % ,
cafeaua costă 838’84 K cu spese cu tot, comerciantul vrea să
câştige 12'5 % . Cu cât va vinde kilogramul?
 60

8. Câţi kilometri fac 432 werste ruseşti, dacă 100 werste

fac 14'38 miluri geografice, 1 mii geografic e 0'98 miluri au-
striace, 1 mii austriac = 24000 urme vieneze şi 55 m fac 174
urme vieneze?
9. Un comerciant a cumpărat 183 Kg marfă cu 315'40 K,
a vândut 54 Kg cu 150 K, câte % a câştigat?
10. Un comerciant a cumpărat 465 Kg marfă, din care
3'5 % e tara. Kilogramul netto l-a cumpărat cu 2'8 K, iar vama
şi transportul e 5 % din preţul cumpărării. Cu cât va vinde
toată marfa, ca să câştige 1 6 % ?

SECŢIUNEA IV.

Aliage şi calcul de monete.

15. Noţiunea şi categoriile aliagelor.
Amestecarea metalelor prin topire se numeşte
aliagiu. Aliagele mai însemnate sunt celea produse
prin topirea metalelor nobile (aur, argint şi platină) cu me­
tale nenobile. Aurul şi argintul se amestecă cu aramă
roşie, pentru ca să devină mai tari, mai puţin expuse la
tocire şi mai ieftine.
La aliage distingem 3 ponduri; 1. pondul fin e
numai pondul metalului nobil, 2. pondul adaus e numai
pondul metalului nenobil şi 3. pondul total sau pondul
aliagiului e suma pondului fin şi a celui adaus. Aceste
3 ponduri corespund celor ponduri ale mărfurilor : netto,
tara şi brutto şi cunoscând 2 din ele putem află pe al
treilea prin adaugere, respective prin subtragere.
La aliage mai distingem şi fineţa sau titlul aliagiului.
Acesta e raportul dintre pondul fin şi cel total al aliagiului
şi se exprimă în grame, respective în promile, D. e.
Sub aliagiul de aur, de 0 840 înţelegem aliagiul, în care
din 1000 g 840 g sunt aur curat şi 160 g aramă.
Deoarece privind simplu un aliagiu nu putem cu­
noaşte fineţa aceluia, suntem expuşi la pagube însemnate
 - 6Í -

Cumpărând obiecte de aur şi de argint. Ca să tncurt-

jurăm acestea pagube, statele s’au îngrijit, ca toate ob­
iectele de aur şi argint să fie Însemnate, să aibă o
marcă. Aceasta ne arată exact fineţa abagiului. Toţi
aurarii şi fabricile, cari lucrează obiecte de aur şi argint
sunt obligaţi să-şi prezente marfa oficiului pentru pro­
barea ( marcarea, punţarea) aliagelor. Acolo pe cale
chemică, ori prin aşa numita probă de foc se constată
fineţa obiectelor şi se imprimă pe ele o marcă (probă).
Sunt 4— 4 grupe (categorii) de aliage şi anume:
a) a celor de aur : b) a celor de argint:
1. de 0-920 1. de 0 950
2. » 0-840 2. » 0-900
3. » 0-750 3. » 0 800
4. > 0 580 4. » 0 750

Fig. 1.

Fig. 3. Fig. 4.

Marcele acestor categorii sunt: 1. la obiectele mai

mari de aur: capul lui Apollo cu raze de soare, încadrat
 — 62 —

tn linii curbe şi drepte, apoi numărul categoriei ( 1, 2, 3, 4)

(Fig. 1). Obiectele mai mici şi mai puţin fine se înseamnă
cu un cap de căprioară şi Nr 3 ori cu un cap de vulpe
şi Nr 4 (Fig. 3); 2. La obiectele mai mari de argint:
capul D ianei cu semilună, încadrat de asemenea în
linii curbe şi drepte, apoi cu numărul categoriei ( 1, 2,
3, 4) (Fig. 2), iar obiectele mai mici se înseamnă cu
un cap de ogar şi Nr 3 ori cu un cap de leu şi Nr 4
(Fig. 4).
Fineţa obiectelor se poate calculă şi din liniile, ce
încadrează capetele de marcare. Fiecare linie dreaptă
corespunde la 150 %o, curbele concave la 140 °/oo şi
cele convexe la 160°/oo. D. e. La obiectele mari de
aur de categoria a patra sunt 2 linii drepte = 300 %o şi
2 linii curbe concave = 280 %o, adecă 580 %o.
E în interesul aurarilor să-şi facă obiectele exact
după categorii, căci oficiul statului imprimă marca mai
inferioară, când fineţa e între 2 categorii, iar dacă ob­
iectul e sub a patra categorie, atunci se distruge.
în zilele noastre obiectele de aur şi argint se mă­
sură cu gramul. înainte de 1872 se folosiă marca de
K öln — 233 87 q. Aceasta se împărţiă în 24 caraţi şi
caratul în 12 greni pentru obiectele de aur, iar pentru
cele de argint marca se împărţiă în 16 loţi, iar lotul în
16 greni. Obiectele de aur aveau 3 categorii, iar cele
de argint 2 categorii şi anume:
1. La obiectele de aur:
Categoria 1 numită de 3 probe conţineă aur curat
18 caraţi 5 greni.
Categoria 2 numită de 2 probe conţineă aur curat
13 caraţi 1 gren.
Categoria 3 numită de 1 probă conţineă aur curat
7 caraţi 10 greni.
 Comparând categoriile acestea cu cele de azi, adecă
exprimându-le în promile, aflăm că :
18 5/l2
categoria 1 = 24 = 0-767
13 V12
2= = 0-545
24
7 1012
» 3 = —24 = 0'326
2. La obiectele de argint:
Categoria 1 numită de 15 probe conţineâ argint curat 15 loţi
» 2 » > 13 » > > > 13 »
Exprimate în promile:
15
categoria 1 = = 0'938 şi
13
» 2 = Ţg = 0-813.

16. Calculări referitoare la pondul obiectelor de

aur şi argint.
La obiectele dc Mir şi argint distingem 4 mărimi:
pondul fin, pondul i.d s, pondul total şi fineţa. în urma
legăturii strânse dintre acestea 4 mărimi, fiind date 2
putem calculă şi pe celealalte.
Sunt 6 combinaţiuni şi anume:
1. Cunoscând pondul total şi cel fin să căutăm
pondul adaus şi fineţa. D. e. 2 luminare de argint cân­
tăresc 2'8 Kg, iar argintul curat din ele numai 2’1 Kg,
care-i pondul adaus şi fineţa?
Pondul adaus = p. t. — p. f. = 2 8 — 2'1 = 0'7 Kg»

Fineţa = ^ ‘
r p. t. 2‘8 = 0 ‘750
2. Cunoscând pondul total şi cel adaus să căutăm
pondul fin şi fineţa. D. e. O farfurie de argint cântăreşte
 64

1-8 Kg, din aeesta pondul adaus e 0'36 Kg, care-i pon-
dul fin şi fineţa?
Pondul fin = p. t. — p. a. = 1'8 — 0'36 = 1'44 Kg.
p. f. 1'44
Fineî a = pTT = r s o = ° ' 800-
3. Cunoscând pondul total şi fineţa, să căutăm
pondul fin şi pondul adaus. D. e. Un potir de aur de
categoria a doua cântăreşte 1*2 Kg. Care-i pondul fin
şi pondul adaus ?
1000 g 840 g
1200 » x
x : 840 =» 1200 : 1000

x = = 1008 g. Pondul fin e 1008 g,

adecă: pondul total înmulţit cu fin eţa.
Pondul adaus = p. t. — p. f. = 1200 — 1008 = 192 g.
4. Cunoscând pondul fin şi cel adaus, să căutăm
pondul total şi fineţa. D. e. în 9 verigete de aur sunt
5 5 ’5 g aur curat şi 18‘5 g aramă. Care-i pondul total
şi fineţa ?
Pondul total = p. f. + p. a. = 55'5 + 18'5 = 74 g.

Fineta = f r = “ ° ' 750-

5. Cunoscând pondul fin şi fineţa, să căutăm pondul
total şi cel adaus. D. e. Pondul fin al unui lănţişor de
aur de categoria lntâiă e de 46 g, care-i pondul total
şi cel adaus ?
920 g 1000 g
46 » x »
1000 = 46 : 920
1 0 0 0 .4 6
X— 920 “ 50 g'
Pondul total e 50 g, adecă: pondul fin împărţit cufineţa.
Pondul adaus = p. t. — p. f. = 50 — 46 = 4 g.
 - éâ -

6. Cunoscând pondu! adaus şi fineţa, săcăutârr

pondu! fin si cel adaus. D. e. Intr’o cruce de argint de
categoria întâia sunt 20 g aramă. Care-i pondu! fin şi
pondul total al cruçii?
50 g 1000 g
20 » x »
x : 1000 = 20 : 50
1000.20
= 400 Pondul total e 400 g.
50
Pondul fin = p. t. — p. a. = 400 — 20 = 380 g.
In cadrul aliageJor aparţin şi problemele de ame­
stecare a diferitelor calităţi de aur, argint şi aramă,
pentru a obţineâ aliagiu de o calitate anumită. Acestea
se rezolvesc după regula aligaţiunii simple şi compuse.
D. e. 1. Cum vom amestecă aurul fin cu aur de ca­
tegoria a patra, ca să obţinem aur de categoria a doua ?
Din aurul curat vom luă 13 părţi
1000 ]260 13
840 şi din cel de categoria a patra
5801 160 8
numai 8 părţi.
Vrând să facem o cantitate anumită d. e. 630 g,
continuăm cu regula asociării
13 X 30 = 390 g Din aurul curat luăm 390 g
8 X 30 = 240 » şi din cel de categoria a
630 : 21 = 30 630 g patra 240 -g.
Având din o specie o cantitate anumită, continuăm
problema după regula de trei. D. e. In problema pre­
cedentă având 52 g aur curat, câte grame luăm din-
aurul de categoria a patra ?
13 părţi 52 g
8 » x
x : 52 = 8 : 13 Din aurul de categoria a patra
52 . 8 luăm 32 g.
= 32g
13
5
 2. Avem 31 g aur curat, apoi aur de categoria a
treia şi aramă. Câte grame luăm din cele 2 din urmă,
ca să căpătăm aur de categoria a doua şi ce cantitate
de aur vom aveâ ?
1000 90 + 840 930 93 începem cu regula
840
750 160 160 16 aligaţiunii compuse şi
' 0 160 160 16
93 părţi 31 g continuăm prin re-
16 > x » gula de trei.
x : 31 = 16 : 93
31 . 16
5V 3g
93
31 + -5 Vs + 5 Vs = 4 1 2/3 g.
Din aurul de categoria a treia luăm 5 lh g şi tot atâtea
grame din aramă, iar de tot vom aveâ 4 1 2/3 g aur de
categoria a doua.
Valoarea obiectelor de aur şi de argint depinde
delà cantitatea metalului nobil din ele, apoi delà lucrul
cheltuit cu executarea lor. Deosebim aşadară valoarea
internă şi valoarea externă sau de artă a obiectelor de
aur şi de argint. Valoarea internă se află uşor, cuno­
scând valoarea unităţii (Kg ori g). în timpul mai nou
1 Kg aur curat se plăteşte cu 3280 K, iar 1 K g ar­
gint curat cu 96'90 K. Valoarea de artă se compută
în anumite procente a valorii interne.
P. e. Cât valorează un lănţişor de aur de categoria
a doua, dacă lănţişorul cântăreşte 54 g şi valoarea de
artă se compută în 20 °/o a valorii interne.
1000 g 840 g
54 » x »
x : 840 = 54 : 1ŐÖ0
8 4 0 .5 4
x = — jQÖö— = 4 5 ’36 g aur curat
3'28 X 45'36 = 148’78 K e valoarea internă.
 — 67 - i

Valoarea de artă e 2 0 % a celei interne, adecă

148-78 X 20
=- 29-76 K.
100
Valoarea totală este 148 78 + 29’76 : = 178-54 K.
Problema aceasta se poate rezolvi şi cu ajutorul
regulii catenare, precum urmează:
x 54 g
1000 g 840 g
1 g 3-28 K
100 K 120 K
54 X 840 X 3-28 X 120
= 178-54 K.
100Ö X 1 X 100
Probleme. 1. Cât argint curat şi câtă aramă trebuie să
amestecăm, ca să obţinem 4'5 Kg argint de categoria a treia?
2. Un aurar are lipsă de 0'80 Kg aur de categoria a doua;
cât aur de categoria întâiă şi a patra trebuie să amestece?
3. Un aurar are 48 g aur curat, câtă aramă va mai adauge,
ca să capete aur de categoria a treia, şi ce cantitate de aur de
categoria a treia va aveă?
4. Un aurar are lipsă de 4'2 Kg argint de categoria întâia,
câte kilograme va luă din argintul curat, câte din argintul de ca­
tegoria a patra şi din aramă?
5. Cum vom amestecă aurul curat cu aurul de 2 probe şi
1 probă, ca să obţinem aur de 3 probe? Dacă din aurul de
1 probă avtm 54 g, câte grame vom luă din celelalte 2 sorte?
6. Un luminar de argint e făcut din 180 g argint curat şi
60 g aramă. Ce fineţă are şi cât cântăreşte luminarul?
7. Un păhar de aur de categoria a patra cântăreşte 240 g.
Cât aur curat şi câtă aramă este în el?
8. Cât valorează o tavă de argint de categoria a treia,
dacă cântăreşte 1*42 Kg şi valoarea externă i-se compută in
2 5 % a valorii interne?
9. Contopind 140 g aur de categoria a treia cu 540 g aur
de categoria a doua şi cu 260 g aramă, ce fineţă are abagiul şi
ce valoare?
10. Să se exprime în categorii vechi categoriile actuale ale
alîagelor de aur şi argint.
5*
 68 —

i í . Cât costă o lingură,de argint de scos supa, 12 linguri

de supă, şi 12 linguriţe de cafea, toate de categoria a treia,
dacă toate laolaltă cântăresc 1'5 Kg şi valoarea externă se com-
pută în 1 5 % a valorii interne?
12. 5 verigete de aur cântăresc 62 g, din cari 15'4 g e
pondul adaus. Cât aur curat e într’o verigetă şi ce fineţă au?
13. Câte grame de aur curat şi de categoria Întâia trebuie
să adaugem la 20 g aramă, ca să obţinem aur de categoria a
patra şi ce cantitate de aliagiu căpătăm ? Care-i valoarea ace­
stui aliagiu?
14. Care-i valoarea internă a unei vechi cruci de aur de
3 probe, dacă aceasta cântăreşte 84'5g, iar aurului i secompută
un agio de 18% '?
15. Un vas de argint cântăreşte 450 g şi are 13 probe.
Cât argint curat conţine?
16. Contopim 72 g argint cu 8 g aramă; de ce categorie e
aliagiul obţinut?
17. O bară de aur cântăreşte 64 g, pondul fin face 52 g;
de ce categorie e bara? Câtă aramă ar trebui să mai adaugem,
ca bara să fie de categoria a patra ?

17. Bani, moneţe.

Omul are multe trebuinţe: să se alimenteze, îm­
brace, să se păzească de intemperii ş. a. Dar numai
în timpurile preistorice şi-a putut satisface singur, re­
spective în familie toate trebuinţele. Mai târziu oamenii
au simţit lipsa şi a unor producte, ce ei nu le aveau,
dar le vedeau la alţii şi având înşişi alte producte între-
cătoare au început schimbul direct: marfă trebuincioasă
pentru marfă întrecătoare.
Crescând lipsurile şi înmulţindu-se pretenţiile, schim­
bul direct s’a dovedit de prea greoiu; a trebuit deci să
facă loc unui schimb mai comod, în care să figureze o
anumită marfă ca valoare de schimb, care marfă să fie
mai accesibilă, mai uşor de purtat şi de grijit. La p©-
poarele, cari se ocupau cu vânatul, astfel de marfă erau
 69 —

p ieile de animale, la popoarele de păstori boii, probabil

de aci (pecus) se derivă latinescul pecunia. In Africa
erau la modă: perlele, scoicile şi fildeşul, iar in jurul
mării mediterane oleul de lemn. Schimbul acesta indirect
s’a susţinut şi se mai susţine şi azi la popoarele săl­
batice.
Popoarele culte insă au fost silite să caute alt
mijloc de schimb şi mai potrivit cu multiplele lor tre­
buinţe. Orice soiu de marfă cur rinde loc mult, pretinde
multă îngrijire, e incomoadă, expusă la scăderi mai mari
ori mai mici, ceea ce înseamnă o păgubire simţită a
celorce le-ar fi adunat în cantităţi mari. S ’a ivit lipsa
unui obiect de schimb, care să întrunească toate, res­
pective foarte multe însuşiri potrivite comerciului şi in­
dustriei. Astfel de obiecte de schimb sunt metalele
nobile: aurul şi argintul, căci acestea:
1. In urma greutăţii, cu care S 3 scot din adâncurile
pământului, şi a altor însuşiri, au valoare proprie, va­
loare internă.
2. Nu sunt expuse uşor nimicirii, căci nici aerul,
nici apa, nici focul nu le nimiceşte, abia le atacă câ­
teva acide.
3. Valoarea lor e drept-proporţională cu cantitatea,
chiar şi în bucăţi mici încă îsi au valoarea lor pro­
porţională.
4. Reprezentă valori mari, în cantităţi relative destul
de mici.
5. N’au lipsă de îngrijire specială.
6. Nu sunt expuse scăderilor forţate, devalvărilor.
7. Fiind corpuri simple şi cu anumite proprietăţi
statornice nu se pot uşor falsifică.
8. Se pot formă uşor; adecă şi în cantităţi mai
mari şi în mai mici li-se poate da ori-çç formă, impri-
mându-se pe ele orice semne.
 70

Din motivele acestea aurul şi argintul au fost pri­

mite ça mijloc de schimb din timpurile celea mai vechi.
La început ajungeau în piaţă în formă de bare, din cari
comercianţii tăiau bucăţi potrivite şi le măsurau pe cum­
păna, ce totdeauna o aveau la îndemână. Mai târziu
domnitorii ori cetăţile, ba chiar şi comercianţii au dat
bucăţilor de aur şi argint o formă şi mărime anumită şi
astfel ni-se prezentă ca cel mai potrivit mijloc de schimb
ca ban, luând numele de monetă.
In sfârşit domnitorii şi-au rezervat lor — ca privi­
legiu — dreptul de a bate bani şi cu puţine escepţiuni
monetelor le-au dat formă rotundă. Pe avers se scoate
în relie f chipul domnitorului, iar pe revers emblema ţării
şi valoarea monetei. Reliefurile pe lângă indicarea ori-
ginei şi a valorii mai au de scop asigurarea banului
contra pilírii metalului. Acelaş scop îl servesc inscrip­
ţiile, respective crestăturile de pe margine.
Dreptul de a bate bani şi de a-i aduce în circula-
ţiune e privilegiul statelor, căci numai acestea pot ga­
rantă valoarea reală a banilor. Persoanele private, cari
fac bani, comit delict ori crimă. Şi anume falsificarea
banilor de aur, argint şi de hârtie e socotită de crimă;
iar a banilor de schimb şi aducerea în circulaţiune á
banilor falşi e declarată ca delict. Amândouă se pedep­
sesc foarte aspru.
Fiecare ţară prin legi anume statoreşte pondul total,
pondul fin, fineţa, remediul, taxa de batere, forma şi
mărimea singuraticelor monete, apoi pondul monetar,
pondul de circulaţiune, unitatea monetară, etalonul.
1. Pondul total sau de aliagiu e pondul original al
monetei cântărite; bunăoară galbenul de 20 K cântăreşte
6*775 g.
2. Pondul fin sau curăţ e pondul metalului nobil
 71

din o monetă; d. e. tn galbenul de 20 K sunt 6*097 g

aur curat.
3. F in eţa sau titlul e raportul dintre pondul curat
şi cel total; d. e. a banilor de aur e 0*900.
4. Remediul e plusul permis de lege în greutatea
şi fineţa singuraticelor monete, căci nici celea mai fine
maşini nu sunt tn stare să faci lucruri perfecte. Banii
mai uşori de pondul legal se topesc din nou. Reme*
diul de greutate al banilor de aur e 2 % o, iar de
fineţi 1 °/oo.
5. T ax a de batere, ce şi-o rezervă statul pentru
acoperirea cheltuelilor de batere. La banii de aur e
de 5 % o .
6. F orm a si mărimea cuprind reliefurile şi dimen-
ziunile, în cari se prezentă singuraticele monete. D. e.
diametrul galbenilor de 20 K e de 21 mm.
7. Pondul monetar e unitatea de pond, cu care se
măsură monetele; d. e. la noi e kilogramul.
8. Pondul de circulaţiune e pondul cel mai mic, pe
care îl poate avea o monetă; dacă prin tocire îi scade
pondul sub acest minim, moneta trebuie retrasă din cir­
culaţiune. D. e. la galbenii de 10 K e de 3*37 g şi la
oei de 20 K e de 6'74 g.
9. Unitatea m onetară e piesa, ce serveşte de bază
a sistemului monetar. La noi e coroana.
10. Etalonul e raportul dintre pondul monetar şi
unitatea monetară, adecă câte piese se bat din 1 Kg
de aur ori argint curat. In ţara noastră din 1 Kg de
aur curat se bat 328 piese de 10 K.
Sunt o serie întreagă de monete, dar numai unele
din ele trebuie primite de particulari şi oficii publice în
orice cantităţi în valoarea lor nominală. Monetele ace­
stea formează valuta ţării respective. In ţara noastră
 72

g, «zi M', valuta de coroană în aur. S ’a introdus prin arti­

colul de lege XVII din 1892. Până atuncia aveam va-
.Jttlă de argin t (austriacă). Sunt şi ţări bimelaliste, in
cari şi banii de aur şi cei de argint au valoare con­
t a n t ă , nesupusă fluctuaţiunii de curs a aurului şi ar-
.gintului. In ţările mai sărace e valută de hârtie, adecă
;baaii de hârtie se primesc intre orice împrejurări, iar
„banii de aur şi argint au valoare de curs cu agio mai
jurcat ori mai scăzut după împrejurări.
Din punctul de vedere al circulaiiunii monetele sunt
de 3 feluri: 1. bani curenţi, cari trebuie primiţi in va­
loarea lor nominală. La noi banii de aur de 20 K şi
10 K şi piesele de argint de 5 K; 2. bani de schimb,
cari servesc pentru acoperirea lipsurilor mai mărunte a
lucrătorilor şi având valoare internă mai mică decât cea
nominală nu trebuie primiţi decât în sume limitate. La
noi sunt monetele de 2 K, 1 K, 20 f, 10 f, 2 f şi 1 f;
3. bani comerciali destinaţi mai cu seamă pentru co-
merciul extern. La noi Napoleon d’orii de 4 fl şi 8 fl
şi talerii Măriei Terezia.
Valoarea monetelor e de 3 feliuri: 1. V aloarea in­
ternă exprimă valoarea metalului nobil din o monetă,
d. e. aurul curat din o piesă de 20 K valorează tocmai
20 K; 2. V aloarea nominală e valoarea imprimată pe
monetă din partea statului. D. e. 20 K la piesa de
20 K ; 3. V aloarea de curs e valoarea actuală, de azi a
monetelor, d. e. a pieselor de 8 fl e 19'25 K. La gal­
benul de 4 fl (10 franci) se observă bine diferinţa dintre
aceste 3 valori. Valoarea nominală e 4 fl = 8 K ; va­
loarea internă e 9'52 K, iar valoarea de curs 9'62 K.

18. Sistemul de bani din patria noastră.

Prin articolul de lege XVII din 1892 s’a introdus valuta
de coroană în aur. Moţivul a fost devalvarea rapidă a
 73

argintului, căci delà raportul de 1 : 16 a scăzut la 1:32.

De aci a urmat urcarea agiolui In comerciul extern. Prin
acest articol, ca unitate monetară s’a statorit coroana,
care se împarte în 100 fiién . Noi avem bani de aur,
de argint, de nickel, de bronz şi de hârtie.
In acelaş timp şi pe aceeaş bază s’a regulat sistemul
de bani şi în Austria.
1. B an i de aur sunt de 10 K, 20 K şi 100 K cu
fineţă de 0 900. Din 1 Kg aliagiu se bat piese în va­
loare de 2952 K, adecă 295'2 piese de 10 K, 147-6
piese de 20 K şi 29'52 piese de 100 K. Din această
cauză 1 Kg aur curat valorează 3280 K. Diametrul
pieselor de 10 K e de 19 mm, a celor de 20 K e de
21 mm, al celor de 100 K e de 38 mm. Remediu în
greutate de 2 %o, în fineţă de l°/oo. Pondul curat al
pieselor de 10 K e 3 0 4 9 g, a celor de 20 K e 6 0 9 8 g
a celor de 100 K e 3 0 '4 9 g ; pondul total e 3’388 g;
6-775 g şi 33 87 g.
2. B an i de argint sunt de 1 K, 2 K şi 5 K cu fi­
neţă de 0 835. Pondul total al piesei de 1 K e 5 g,
iar cel curat 4 1 7 5 g. Din 1 Kg aliagiu se bat 200 piese.
Pondul celorlalte creşte proporţional.
3. B an i de nicket sunt de 10 f şi 20 f. Din 1 Kg
nickel curat se bat 333 piese de 10 f şi 250 piese de
20 f. Piesa de 20 f cântăreşte 4 g, iar cea de 10 f
cântăreşte 3 g.
4. B an i de bronz sunt de 1 f şi de 2 f. Din 1 Kg
aliagiu (950 g aramă, 40 g cositoriu şi 10 g zinc) se bat
600 piese de 1 f şi 300 piese de 2 f.
Banii de schimb suntem datori să-i primim numai
In sume mai mici şi anume, cei de argint până la 50 K,
cei de nickel până la 10 K şi cei de bronz până la 1 K .
5. B an i de hârtie sau bancnote sunt de 2 K, 10 K,
 74

"2 0 -K ,5 0 K , 100 K şi 1000 K. Acestea proprie nu sunt

bani, ci numai asignaţiuni la adresa băncii austroungare,
care le pune în circulaţiune şi la dorinţă le sch.mbă cu
monete. Punerea în circulaţiune a bancnotelor e motivată,
căci monetele în sume însemnate reprezentă greutăţi destul
de mari şi cuprind loc mult, pe când banii de hârtie se
numără uşor şi reprezentând sume mari (1000 K) cuprind
şi loc foarte puţin. Când statul pune în circulaţiune numai
bancnote, a căror valoare e acoperită prin aurul, de care
dispune în natură, interesele publicului sunt deplin asigu­
rate. Dacă însă emite mai multe bancnote, atunci poate
produce încurcături mari şi pagube simţite singuraticilor
şi fundaţiunilor, căci în acest caz valoarea bancnotelor
scade grozav. Aşa s’a întâmplat în 1811, când valoarea
bancnotelor s’a redus la a cincia parte a valorii nominale.
Scăderea aceasta rapidă a bancnotelor se numeşte de-
valvare.
Delà 1858— 1892 în ţara noastră era valută de
argint, numită valuta austriacă. Unitatea era piesa de 1 fl.
Din 0'5 Kg argint curat se băteau 45 piese cu fineţă
de 0'900. Piese de l fl şi azi mai sunt in circulaţiune
şi se primesc în valoare de 2 K. Mai erau bani de 2 fl
şi 1/4 fl. Aceştia sunt retraşi din circulaţie.
Banii de aur erau de 8 fl (20 iranci) şi de 4 fl
(10 franci). Din 1 Kg aliagiu se băteau 155 piese de
8 fl şi 310 piese de 4 fl cu fineţă de 0'900. Mai erau
ducaţii sau galbenii ces. reg. cu fineţă de 23 2/â caraţi.
Din 1 marcă de Köln se băteau 67 piese. Apoi galbenii
de Körmöczbánya, cari se deosebiau de ducaţi numai
în fineţă, căci erau de 23 3/4 caraţi.
înainte de 1858 eră valuta convenţională. Din 1
marcă de Köln argint curat se bâteau 20 piese de 1 fl,
cu fineţă de 13 4/3 loţi. Florenul aveâ 60 cruceri.
 75

19. Sistemul de bani al unor ţeri străine.

I. Este o grupă de ţeri, cari au valută de aur c
unitatea fran cu l (frc) = 100 centime (cmt). In singurati­
cele ţeri numirile sunt altele. Din 1 Kg aliagiu de aur
cu fineţă de 0'900 se bat 310 piese de 10 frc şi 155
piese de 20 frc 1 frc = 0 95 K. Din grupa aceasta
de ţeri fac parte:
1. F ran cia şi B elgia cu numirile amintite. Ca bani
de schimb servesc banii de argint de 5 c t m şi se nu­
mesc sous. Bani de aur sunt de 1, 5, 10, 20, 50
şi 100 frc.
2. Elveţia. 1 fr c = 100 rappen.
3. Italia. 1 liră = 100 centesimi.
4. Rom ânia. 1 leu — 100 bani.
5. Spania. 1 peseta = 100 centimos.
6. B u lgaria. 1 leva = 1 0 0 stotinca.
7. Grecia. 1 drachma = 100 lepta.
8. Serbia. 1 dinar = 100 para.
II. A nglia are valută de aur. Unitatea e fontul
sterling sau sovereignul (B )* ) — 20 shilling (sh). 1 sh face
12 penny. Din 40 troy-pound de 22 caraţi numiţi şi aur
standard se bat 1869 soveraign. 1 L — 24 K.
1 troy-pound = 373'246 g. Bani de aur sunt de V2, 1,
2 şi 5 L. Din argint se bate banul de schimb,
shillingül.
III. Germania are valută de aur, cu unitatea mo­
netară m arca (RM) = 100 pfennig. Din 1 Kg aliagiu de
0'900 se bat 251 piese de 10 RM. Din aur se bat
piese de 5, 10, 20 RM. Din argint se bat banii de
schimb de 1, 2, 3. 5 RM. 1 RM = 1*18 K.
IV. D an ia, Norvegia şi Scandinavia au valută de
aur. Ca unitate serveşte coroana scandinavă = 100 oere.
Din 1 Kg aur curat se bat 2480 K. Fineţa pieselor e
*) Abreviarea sovercignului e L cu 2 linioare peste corpul literei.
 16

0 ’900. Sunt piese de 5, 10 şi 20 K. Banii de schimb

sunt de argint. 1 coroană scandinavă = 1 3 2 K.
V. H olandia are valută de aur. Unitatea e florenul
holandez = 100 cent = 2 20 K. Fineţa 0 ‘900.
VI. Portugalia are valută de aur. Unitatea se nu­
meşte milreis = 1000 reis. Fineţă de 0 9 1 6 2/3. Se bat
piese de 1, 2, 5, 10 milreis. 1 milreis = 5'82 K.
VII. R usia are valută bimetalică. Unitatea e rubla
(R°) = 100 copeice. Din 100 fonţi ruseşti aliagiu de ar­
gint cu fineţă de 0 900 se bat 2048 R°. 1 font ru­
sesc = 409 512 g. Se mai bat piese de V2 , V4 , V5 , Vio,
V20 şi V20 Ro. Bani de aur sunt: piesa de 10 R°, numită
im perial şi piesa de 5 R°, numită jumătate de imperial.
Din 40 fonţi ruseşti aliagiu cu fineţă de 0 900 se bat
2816 jumătăţi de rublă. Pondul fin al imperialului e
11-613 g. Valoarea rublei In aur 3'81 K, în argint 4 31 K.
VIII. Turcia are valută bimetalică. Unitatea se nu­
meşte piaster = 40 para. 1 medsidije = 20 piaster.
Pondul total al ei este 24 055 g cu fineţă d 0 ’830. Din
aur se bate piesa lira turcească sau medsidije de aur —
= 100 piaster. Pondul total al ei este 7 ’216g . Fi­
neţa de 22 caraţi. Lira turcească = 23’67 K, iar
1 piaster = 24 fileri.
IX. Statele unite nordamericane au valută bimeta­
lică. Unitatea e dolarul = 100 cent. Din aliagiu de
aur cu fineţă de C’900 se bate piesa eagle = 10 dolari.
Pondul fin al acesteia e 15'0464 g Din aliagiu de
argint cu fineţă de 0'900 se bate dolarul de argint, a
cărui pond total e 29'69 g. 1 dolar In aur = 4'94 K.
X. Egiptul are ca unitate fontul de aur = 1 0 0
piaster = 24 4 K.
XI. Ja p o n ia are ca unitate piesa de aur yen =?
= 100 sen = 4 92 K.
 — 77

20. Calcularea monetelor.

Problemele referitoare la calcularea monetelor sunt
identice cu ale obiectelor de aur şi argint, adecă se
caută: 1. pondul total, 2. pondul fin (curat), 3. fineţa şi
4. valoarea monetelor.
1. C alcularea pondului total din numărul pieselor
bătute din unitatea de aliagiu, ori din fineţă şi pondul
fin, ori din fineţă şi numărul pieselor din unitatea pon­
dului fin.
a) Care-i pondul total al unei ruble, dacă din 10
funţi ruseşti cu fineţă de 0 9 0 0 se bat 2048 R°. 1 iont
rusesc = 4 0 9 ‘512 g.
x g 1 Ro
1 . 100.409-512
2048 R° 100 f. r. = 19-99 g
2 0 4 8 .1
1 f. r. 409-512 g
b) Care-i pondul total al piesei eagle, a cărei pond
fin e 15"0464 g şi fineţa 0 900 ?
x g 1 eagle
1 . 15 0 4 6 4 .1 0 0 0
1 eagle 15-0464 g = 16*718 g
1 .9 0 0
900 g 1000 g
c) Care-i pondul total al galbenului de 20 K, dac
din 1 Kg aur curat se bat 164 piese cu fineţă de 0"900 ?
x g 1 galb.
1 . 1000.1000
164 galb. 1000 g. aur. f. x = = 6 775 g
1 6 4 .9 0 0
900 g 1000 g
2. Calcularea pondului fin din numărul pieselor bă
tute din unitatea pondului fin ori din fineţă şi pondul
total ori din fineţă şi numărul pieselor din unitatea de
aliagiu.
a) Care-i pondul fin al galbenului de 20 K, dac
din 1 Kg aur curat se bat 164 piese?
x g 1 galben 1 . 1000 _
164 1000 g x = ~ 1 6 4 ~ = 6 097 «
 — 78

b) Care-i pondul fin al piesei de 1 K, dacă se bate

din aliagiu cu fineţă de 0'835 şi cântăreşte 5 g ?
x g 1K 1.5.835
1 K 5g 4-175 g
1 .1000
1000 g 835 g
c) Care-i pondul fin al galbenului de 8 fi (20 frc)
dacă din 1 Kg aliagiu de 0 9 3 0 se bat 155 piese?
x 1
1 .1 0 0 0 .9 0 0
155 1000 5-8064 g
155.1000
1000 900
3. Calcularea fineţei din pondul fin şi cel total al
monetei, ori din numărul pieselor bătute din unitatea de
aliagiu şi de metal fin.
a) Care-i fineţa galbenului de 8 fi, dacă pondul fin
e 5-8064 g şi pondul total 6.4516 g?
p. f 5-8064
Fineta = J T = & 4 5 Ï 6 = 0 90°-
b) Care-i fineţa galbenului de 10 K, dacă din 1 Kg
aur curat se bat 328 piese, iar din 1 Kg aliagiu se bat
295"2 piese?
Fineţa = 295 2 : 328 = 0 900.
4. Valoarea monetelor e de trei teliuri: internă,
nominală şi de curs La calcularea valorii se mai dă şi
cazul, când schimbăm un fel de piese pentru altfel de
piese, bine înţeles că fără pagubă, adecă a l pari.
a) V aloarea internă se calculează din pondul fin
al monetei şi din valoarea metalului nobil.
P. e. 1. Care-i valoarea internă a piesei de 8 fl,
dacă pondul fin e 5 8064 g şi 1 gram de aur = 3 28 K.
Valoarea internă = 3*28 X 5"8064 = 19 04 K.
2. Care-i valoarea internă in coroane a fontulu
sterling, dacă din 40 font troy de 22 caraţi se bat
1869 L şi 1 font troy = 373 246 g ?
 — H —

X 1 L
1869 L 40 font troy
1 f. t . 373-246 g
24 22
1000 g 3280 K
1.40.373-246.22.3280
= 24-02 K.
1869.1.24.1000
b) V aloarea nominală se computä după valoarea
internă, din care se subtrag spesele de batere, socotite
în 4— 5 %o.
c) V aloarea de curs o aflăm în nota de curs scoasă
de bursă în toate zilele de afaceri. Valoarea monetelor
preste tot atârnă delà cantitatea metalului nobil din ele.
Dupăce însă nici aurul, dar mai cu seamă argintul nu
are valoare absolut constantă, preţul monetelor încă se
schimbă. Bursa, unde se întâmplă tot felul de vânzări,
scoate în fiecare zi de afaceri un comunicat numit notă
de cuis, în care se cuprinde preţul tuturor monetelor şi
hârtiilor de valoare ajunse în vânzare în ziua aceea.
Nota de curs din 14 Iulie 1914 a bursei de efecte.

M on et e Bani Marfă

Ducaţi ces. reg. per bucată — K 11-42 11-46

Monetele de 20 frc — — — 19-21 19-25
Monetele de 20 RM — — — 23-59 23-63
Monetele de 5 R° —- — — — —
Monetele de Sovereign — — 24-10 24-14
Bancnote de 100 RM — — :— 117-85 118-05
Bancnote de 100 lire — — — 95-85 96-05
Bancnote de 100 R° — — -- . 251-87 252-37

în notele de curs sunt 2 rubrici: B a n i şi m arfă.

întâia ne arată cu cât au fost cumpărate de fapt efec-
 — êô —

tele scoase ín târg, iar a doua ne spune, cât au cerut

proprietarii pentru efectele pomenite. Dacă în rubrici
nu sunt indicate preţurile, aceea înseamnă, că în ziua
respectivă efecte ori monete de acelea nu au fost în târg.
P. e. 1. Cât costă 15 ducaţi ces. reg. după nota
alăturată ?
11-42 X 15 = 171-30 K.
Dacă ar fi fost vânduţi ori cumpăraţi prin comi­
sionar, acesta încă îşi compută ceva proviziune, pe care
la vânzare o subtrage din preţul vânzării, iar la cum­
părare o adauge la preţul cumpărării.
2. Cât costă în franci 140 RM, computând provi­
ziune de 0'3°/o?
x 140 RM
20 RM 23-59 K
19-21 K 20 frc
100 frc 100-3 frc
140 X23 59 X 20 X 100 3
x = 172-44 frc.
20 X 19-21 X 100
d) V aloarea a l p a ri se calculează tot cu ajutorul
regulii catenare. De comun se schimbă bani de aur cu
bani de aur şi bani de argint cu de argint. Când schim­
băm bani de aur cu de argint computăm şi agio.
P. e. Câte coroane în aur valorează 35 sovereign ?
x 35 L
1869 L 40 font troy
1 f. t. 373-246 g
24 g. a. 22 g. curat
1000 g. c. 3280 K
35.40.373-246.22.3280
x — = 840*70 K.
1869 . 1 . 24 . 1000”
 — 8i

21. Pondul curat al câtorva moncte de ale noastre

şi din străinătate.
a) Monete de a u r:
1. Piesa de 10 K 30488 g
2. » » 20 » . . . 60975 >
3. » » 4 fl (10 frc) . 2-9032 >
4. » » 8 fl (20 frc) . . 5-8064 »
5. Ducatul ces. reg. 3-4421 >
6. Galbe nul de Körmöczbánya 3 4 5 4 2 »
7. Piesa de 10 RM . . . . 3 5 8 4 2 »
8 » » 20 » . . . . 7-1684 »
9. S o v e r e ig n -u l....................... 7-3223 »
10. Imperialul rusesc . . . . 11-6132 »
11. Jumătatea de imperial . 5-8066 »
12. Piesa de 10 K şvedeză 40323 »
13. » » 10 fl holandezi . 6 0480 »
14. » » 10 dolari 15-0464 »
15. » » 10 millreis . 16-2571 »
16. Lira turcească ....................... 6 6099 »

b) M onete de argint
1. Piesa de 1 K . . . . 4-175 g
2. » » 2 » 8 350 »
3. » » 5 » . .■. 20-875 »
4. » » 1 fl . . . 11-111 »
5. Talerul Măriei Teresia 19-489 »
6: Pi-sa de 1 frc . . . . 4-175 »
7. » » 1 RM . . . . 5— >
8. » » 5 » . . . 25 — »
9. » » 1 shilling . . 5-231 »
10. » » 5 » . . . 26T 55 »
11. » * 1 Ro . . . . 17-996 »
12. » » 1 K şvedeză 12 — »
6
 - 82

13. Piesa de 1 fl holandez . 8-978 g

14. * » 1 dolar legal . . 24 059 »
15. » » 1 » comercial . 24-494 »
16. » » 20 piaster . . . . 19-966 »
Probleme. 1. Câte coroane se pot bate; din 12 Kg argint
curat ?
2. Câte piese de 10 K se pot bate din 11 Kg aliagiu
de aur?
3. Câte coroane primim pentru 15 piese de 8 fl (20frc)?
4. Cât costă 18 ducaţi ces. reg. computând şi proviziune
de 0'5 %o?
5. Câte piese de 5 K se pot bate din 8 Kg argint de ca­
tegoria a patra, adăugând cantitatea necesară de argint curat ?
6. Cât cositoriu şi zinc trebuie să adaugem la 400 Kg
aramă, ca să putem bate monete de 2 f şi 1 f? Din abagiul
obţinut câte piese putem bate a) de 1 f, b) de 2 f?
7. Cât cântăresc 35 piese de 20 f, 35 piese de 10 f, 35
piese de 2 f şi 35 piese de 1 f?
8. Un orologiu adus din Genf costă 240 K în aur. Câte
piese de 20 frc trebuie să trimitem, computând agio de 19 % şi
spese de transport şi vamă de 5 % ?
9. Câte maree germane căpătăm pentru 15 imperiali ruseşti?
10. Cu câte coroane vindem 140 Kg marfă, din care 5 q
costă 65 L , dacă vrem să câştigăm 12‘5 % ?
11. Câte piese de 5 K ne dau argintul curat de lipsă la
un potir decategoria întâia, cu greutate de 830 g ?
12. La un disc folosim 8 piese de 8 fl (20 frc). Cât costă
discul, dacă valoarea de artă e 1 6 % din valoarea internă?
13. De câte % e agioul, când piesele de 8 fl au valoare
de curs de 1906 K?
14. Pe lângă agio de 1 9 % , câte coroane dăm pentru 32
piese de 4 fl (10 frc)?
15. Câţi imperiali fac 25 galbeni de 20 K şi 30 piese
de 10 RM?
16. In câte piese de 10 K e atâta aur curat, cât în 85 du­
caţi ces. reg.?
 II.

Geometria analitică.

6*
 SE CŢIU N E A I.
Noţiuni introductive.
1. introducere.
Atât tn aritmetica şi algebra, cât şi în geometria învă­
ţată în anii precedenţi am avut de a face cu cantităţi
(mărimi). în problemele din geometrie am căutat rela-
ţiuni între cantităţi de lungime, suprafaţă, volum, un­
ghiuri ş. a., iar în cele din aritmetică şi algebră pe lângă
acestea şi relaţiuni între cantităţi de greutate, timp,
bani ş. a.
Fiind obiectul algebrei, ca şi al geometriei acelaş:
aflarea de relaţii intre cantităţi, trebuie să fie între ele
o strânsă legătură. Partea matematicei, care se ocupă
cu legătura dintre algebră şi geometrie se numeşte:
geometrie analitică.
întemeietorul ei este francezul Descartes, numit pe
latineşte Cartesius. Născut la a. 1596 în Francia, moare
în Şvedia la a. 1650. Vestit filozof, fizician şi matema-
cian. El a folosit mai întâiu exponenţii potenţiali şi a re-
zolvit ecvaţiunile de gradul al IV-lea. Baza geometriei
analitice a pus-o cu o lucrare publicată la anul 1637.
In elementele de geometrie analitică, ce le vom în­
văţă în acest an, vom cuprinde în expresiuni algebrice
câteva proprietăţi ale unor figuri plane, vom reprezentă
expresiuni şi rezolvi grafice probleme algebrice mai
uşoare, vom înfăţişă prin curbe câtevă rezulţaţe din fi­
zică, medicină, statistică ş. a.
 86

2. Legătura dintre algebră şi geometric.

Orice operaţie algebrică poate fi îndeplinită şi pe
cale geometrică:
A dunarea : a + b = x. Luăm o distanţă de a uni­
tăţi şi alta de b unităţi (Fig. 1); aşezându-le lângă olaltă
pe aceeaş dreaptă obţinem suma lor.
De pildă: dacă a = 2, b = 3, atunci x = a + b =
= 2 + 3 = 5.
—t-

xx,
h"" I » ■«o
JC
Fig. 1.
Scăderea : a — b = x. Luăm două distanţe de a
şi b unităţi (Fig. 2). Diferinţa lor o obţinem, dacă pe
b o aşezăm In direcţie opusă pe a. De pildă, dacă
a = 5, b = 3, atunci x = a — b = 5 — 3 = 2.
xx
o-
O"
cX
Fig. 2.

îm m u lţirea: a . b = x. O distanţă dată: a (Fig. 3)

de atâteaori o aşezăm lângă olaltă pe aceeaş dreaptă,
câte unităţi conţine cealaltă : b. De pildă, dacă a = 3
şi b = 2, x = a . b = 3 . 2 = 6.
—I------- o

Fig. 3.

îm părţirea pe cale geometrică poate fi îndeplinită

pe baza similiţudinei triunghiurilor, şi anume;
 87

Din un capăt al unei distanţe date: a (Fig. 4) se

trage o dreaptă ajutătoare şi pe aceasta se măsoară o
distanţă după plac de atâtea-ori, câte unităţi conţine
mărimea cu care împărţim: b. împreunăm ultimul punct
de intersecţie de pe dreapta ajutătoare cu celalalt capăt
al distanţei a şi tragem paralele din fiecare punct de
intersecţie de pe dreapta ajutătoare. Punctele obţinute
astfel pe a o împărţesc în b părţi egale.
a a
De pildă fiind b = 5, x = -j—= ^ -

Dovedirea acestei
construcţii şi a celei
din Fig. 5. s’a făcut,
când s’a tratat de­
spre similitudinea tri-
unghiurilor.

Tot pe baza similitudinii se pot construi expresiuni

3. b
algebrice de forma : x = —— (Fig. 5), cari se pot scrie
şi ca proporţiuni: x : a = b : c ; ori înt®rs: c : b = a : x.

E x tragerea rădăeinii pătrate : x = Kab (<z ori b

poate fi şi 1) încă se poate îndeplini pe cale geometrică
şi anume ;
 88

Luăm distanţa de a + b unităţi (Fig. 6) ca dia­

metrul unui semicerc şi la distanţă de a ori b unităţi
delà un capăt al diametrului ridicăm o perpendiculară
până la periferia semi­
cercului. Aceasta va fi:
x = j/ab, deoarece pe
baza similitudinii tri-
unghiurilor dreptunghiu­
lare A B C şi C B D :
a : x = x : b, de unde D
a . b şi x = Kab. Fig. 3.
Alte expresiuni algebrice se pot construi pe baza
altor teoreme geometrice.
De pildă expresiuni de felul :
x — V a 2 + #> şi x = Y a C ~ b 7i se pot
construi pe baza teoremei lui Pytha­
goras.
In cazul prim ^ e hipotenuza unui
triunghiu dreptunghiu cu catetele de
a şi b unităţi (Fig. 7); în al doilea
caz e cateta unui triunghiu dreptunghiu
cu hiponetuza de a şi cealaltă catetă
de b unităţi (Fig. 8).
Chiar aşâ cum putem reprezentâ
geometrice expresiunile algebrice, se
pot rezolvi diferite probleme de geo­
metrie pe cale algebraică.
De pildă teorema geometrică: la
triunghiurile simile laturile corespun­
zătoare sunt dreptproporţionale, în
Fig. 6. am scris-o în forma algebraică:
a : x = x : b şi din aceasta prin ope-
ţiuni algebraice am ajuns la rezultatul : x care îş1
are şi însemnătatea sa geometrică.
 89

Tot asemenea s’a urmat în anul precedent la do­

vedirea teoremei lui Pythagoras şi a altor probleme de
geometrie: condiţiile problemei precum şi rezultatele
geometrice necesare la dovedirea ei le cuprindem intr’o
ecvaţie ori intr’o grupă de ecvaţii. Aceasta o rezolvim
şi rezultatul obţinut îl explicăm ori reprezentăm geo­
metrice.

3. Noţiunea funcţiunilor.
Unele dintre cantităţile, cu cari avem de a face în
viaţă, nu se schimbă, sunt constante, altele se schimbă,
sunt variabile.
Constantă e de pildă: greutatea unei bucăţi de
metal, înălţimea unui munte, distanţa dintre două oraşe
ş. a.; variabile sunt: înălţimea ori greutatea unui copil
în decursul mai multor ani, temperatura aerului în de­
cursul unei zile, distanţa delà punctul de plecare a unui
corp în mişcare (tren, trăsură ş. a.).
în aritmetică sunt constanţi toţi numerii ca: 5, 26,
137 ori 4 m, 12 K ş. a. In algebră constantele le în­
semnăm cu literele delà începutul alfabetului: a, b, c...,
iar variabilele cu literele delà sfârşitul alfabetului: x, y, z .
Schimbările, prin cari trece o cantitate variabilă, tot­
deauna sunt în legătură cu schimbările altei ori altor can­
tităţi. De pildă: înălţimea ori greutatea unui copil va­
riază cu schimbarea vrâstei copilului; temperatura aerului
ori a corpului omenesc atârnă între altele şi delà ora
(timpul) când le examinăm.
In matematică: expresiunea algebrică, ce cuprinde
felul de atârnare a unei cantităţi de una sau mai multe
alte cantităţi se numeşte funcţiune şi se înseamnă cu:
y = f (x), ceteşte: y e funcţiunea lui x, ori z = f (x, y),
ceteşte: z e funcţiunea lui x şi y; unde x, y şi z sunt
cantităţi variabile, (înălţimea, greutatea copilului; tem­
 90

peratură, timp ş. a ). Dacă de pildă cu x am însemnă

timpul (orele dintr’o zi), iar cu y temperaturile corespun­
zătoare atunci funcţiunea: y = f (x) ar arătă felul cum se
schimbă temperatura aerului în decursul unei zile.
In concret, fie dată funcţiunea: y = 5 x — 2, unde
5 şi 2 sunt cantităţi constante, iar x şi y variabile,
atunci înlocuind pe x cu valori după plac: 1, 2, 3 ş. a.,
pentru y vom obţineă valori hotărîte : y = 5 . 1 — 2 = 3,
y = 5 . 2 — 2 = 8, y = 5 . 3 — 2 = 1 3 ş. a. In cazul de
faţă x e viariabila independentă, deoarece îi putem da
valori după plac, iar y e variabila dependentă de valorile,
ce le punem în locul lui x.

SECŢIUNEA II.

Punct. Distantă.
t

4. Determinarea numerică a poziţiei unui punct

pe o dreaptă.
Ca la orice măsurare de distanţă, şi la determinarea
poziţiei ' unui punct pe o dreaptă avem trebuinţă de un
punct de plecare. In geometria analitică punctul de
plecare se numeşte origine (O) (Fig. 9). Pentru ca să
b tr
H— I--- f- ■y— —t— A
-3 ~Z -/ O 7 —

Fig. 9.

fie determinată direcţia în care^ se află punctul pe o

dreaptă dată, e obiceiul, ca într’o parte dreapta să se
termine cu o săgeată. O astfel de dreaptă provăzută cu
origine şi direcţie se numeşte a x ă sau osie. Partea axei,
ce se află între origine şi săgeată, reprezentă punctele
pozitive, cealaltă pe celea negative.
 91

Luându-ne după plac o unitate de distanţă, un punct

pe axă va fi deplin determinat prin numărul — pozitiv
ori negativ — al unităţilor, ce se află delà origine şi până
la punctul dat. Numărul acestor unităţi se numeşte
coordonata punctului respectiv. — Pe o axă dată un
punct e deplin determinat prin un singur număr (coor-
dinata) şi fiecărui număr ii corespunde un singur punct.
D. e. pe axa X coordonata punctului A e x = 4, a lui
B e x = — 3, iar numărului 4 li corespunde pe axă
numai punctul A , numărului — 3 numai B,
Probleme. 1. Află pe axe alese după plac, şi cu unităţi
diferite, poziţia punctelor cu coordonatele: 5, — 1, 1/2, 2 1/2»
— 2/3> — 7h-
*5
2. Află coordonatele punctelor de înjumătăţire a distan­
ţelor dintre punctele cu coordonatele: a) 3 şi 7; bj — 2 şi — 5;
c) 1 şi — 5; d) — 2 şi 9; e) xj şi X2-
3. Măsură distanţa dintre punctele: a) 2 şi 8; b) — 1 şi 2;
c) 2/3 şi 4; d) — 5 şi — 1 ; e) xj şi X2.
4. Figurează pe o axă numerii iraţionali: + ] / 2) ~\~V3',
i V " 5 ; + l / " 8 ; + K 10; + 1 /1 3 .

5. Determinarea numerică a poziţiei unui punct

pe un plan.
Geometrice e determinat un plan prin 2 drepte, ce
se strătaie. Pentru uşurinţă luăm 2 drepte perpendi­
culare. Axa orizontală, e obiceiul, să se însemne cu X
şi se numeşte a x a absciselor, cea verticală cu Y şi se nu­
meşte a x a ordonatelor. Amândouă laolaltă formează un
sistem de coordonate dreptunghiulare (sistem Cartesian).
Punctul de strătăiere al axelor se înseamnă cu O
şi se numeşte origine. Partea pozitivă din axa absci­
selor, respective a ordonatelor e cea din dreapta, re­
spective de deasupra originei.
 92

Voind să determinăm poziţia punctului A din planul

format de sistemul de coordonate (Fig. 10), tragem
câte-o perpendiculară pe amândouă axele. Partea tă­
iată din axa absciselor, OAi se numeşte se numeşte
abscisa, iar cea din ax* ordonatelor, OA2 , ordonata
punctului A. Abscisa punctului A e x = 4, ordonata
y = 3 şi se înseamnă A (4, 3). Abscisa şi ordonata au
numirea comună de coordonate.

Ştiind de pildă, că abscisa unui punct e x = — 1,

ordonata y = 5, poziţia punctului (— 1, 5) o determinăm
aşâ, că în punctul — 1 al axei absciselor şi în punctul
5 al axei ordonatelor ridicăm câte o perpendiculară.
Punctul de strătăiere al acestora e B ( — 1,5). Tot din
Fig. 10. se vede poziţia punctelor C (2, — 4), şi
D ( — 4 , —-2). Coordonatele originei sunt; (0 , 0 ). a
punctelor de pe axa absciselor sunt: (x, o), de pe cea
a ordonatelor: (o, y).
 în consecinţă: unui punct din plan îi corespund doi
numeri, coordonatele lui; şi tot la câte doi numeri un
singur punct din plan.
Probleme. 1. Să se figureze punctele:
a) (1, 3), (1, - 3 ) , (— 1, 3), ( - 1, - 3 ) ;
b) (3, 1), (3, - 1 ) , ( - 3 , t), ( - 3 , - 1 ) ;
c) (1, 1), (1, 2), (1, 3). (1, 4);
d) . (1, 0), (1, - V 2), 1, - 1), (1, - 2);
e) (1 , 0), (0, 1), ( - 1, 0), (0, - 1);
f) (0, - 1 ) , (1, - . 1 ) , (2, - 1 ) , (3-5, - 1 ) ;
g) ( - 1, - 1), ( - 2, - 1), ( - 3, - 1), ( - 5, - 1);
h) (2, 2), (1, 1), (0-5. 0-5), ( - 11/2, - 1 ’/2);
i) (1, 2 1, (2, 4i, (0-5, 1), (— 3, — 6).
2. Să se determine prin desemn coordonatele câto
puncte alese după plac.

6. Distanţa dintre două puncte.

Să avem punc­
tele: Pi (xi, y,) şi Y
P2 (x2> y2) (Fig. H). a
Tragem din ele per­
pendiculare pe axa
X şi tot cu axa X
o paralelă din Pi,
atunci însemnând
distanţa P, P2 cu d,
avem conform teo­ c
remei lui Pythagoras
relaţia :
P1P22 = P 1C2-f P2C2,
iar înlocuind : Fl2- 1!-
PjC = AB = OB — OA = X2 — xi şi
P2C = BP2 — BC = BP2 — APi = y2 — y,
d2 = (x2 — xi)2 + (y2 — yi)2,
de unde: d = ]/(x2 — xi)2-j-(y2 — yi)2-
 - 94 -

Dacă unul dintre cele două puncte, d. e. Pi, e în

origine, atunci xi = o, yi = o şi d = y22-
Probleme. 1. Să se afle distanţa dintre punctele: a) (5, 4)
şi ( - 3 , 2); b) ( - 1, 4) şi (4, - 1 );’ c) ( - 3 , - 4 ) şi (3, 4).
2. Să se calculeze distanţa delà origine a punctelor: (1, — 2);
(2, - 1 ) ; ( - 2 , 1) şi (1, 2).
3. Să se afle perimetrul triunghiului cu creştetele:
A ( - 3 , - 2 ) , B(0, 4), C (5, - 1).
4. Cât de mare e perimetrul multunghiului cu creştetele:
A (0,0), B (2,2), C (0,9), D (6,6), E (8 ,0 )?
5. Cât de mare e aria triunghiului cu creştetele A (0,0),
B (8, 3), C (5,13)? Să se aplice formula:
A = P s (s—a) (s—b) (s— c).
6. Cât de mare e aria pătratului ridicat pe distanţa cu
extremităţile in A (1, 2) şi B(12, 4)?
7. Cât de mare e aria deltoidului cu creştetele A (— 4,0),
B (0, 5), C (8,0), D (0, — 5)?

7. Coordonatele unui punct, ce împarte o distanţă

într'un raport dat.
Fiind date punctele Pi (xi,yj) şi P2(x2, y2) (Fig. 12),
să determinăm coordpnatele
punctului P (x, y), care îm­
parte distanţa Pi P2 în ra-
, P jP m
Po r tu l:P i r = ~ .
Proiectând punctele Pu
P, P2 pe axa absciselor ob­
ţinem punctele A, B, C, deci
pe baza similitudinei tra­
pezelor A B P P i şi B C P 2P
avem proporţiuneă : Pi P : P P2= A B : B C, dar
Pi P m AB
pp" 2= ~ = g ç i şi susbtituind pe AB = x—xi şi BC ^ x 2—x,
scriem = ------ - sau m : n = (x— xi, : (x2—x, de unde
X n----X V V ^

nx — nx1= m x 2 — m x
nx + mx = n x i + m x 2
x (n + m) = n X! + m x2
n Xj + m x2
X = --------- T ---------
n 4- m
m
xj H----- x,
Dacă împărţim şi numără­ n 1
x ==
torul şi numitorul cu n m
m 1+
şi raportul™ îl însemnăm
n xi + A x 2
cu A avem: 1+ A
Tot aşa proiectând punctele P j, P, P2 pe axa ordo-
Yj + A y 2
or, obţinem formula y = —j-_qyy-.
în cazul că Pj P — P P2, raportul de împărţire
m
™ = A = ], deci m = n; va să zică, dacă punctul P în­
jumătăţeşte distanţa Pi P2, coordonatele lui vor fi:
Xl + x 2 X) + X2

X 1+ 1 2
_ yi + Y2 _ yi + y2
y 1+ 1 2
Probleme. 1. Să se calculeze coordonatele punctului de
înjumătăţire a distanţei dintre punctele: a) (3, 4) şi (5, 2);
b) ( - 3 , 2) şi (1, 3); c) ( - 4 , - 1 ) şi (3, - 1 ) ; d) (2, 3)
şi (2, - 5 ) .
2. Creştetele unui triunghiu sunt: A (3, 6), B (2, — 5),
C (—4, —3), să se caute coordonatele punctelor de înjumătă­
ţire a laturilor triunghiului.
3. Intr’un triunghiu isoscel creştetele delà bază sunt:
A (--2 , 1), B (6, 1), iar cel opus bazei C (2, 5); să se determine
coordonatele punctului de înjumătăţire al bazei, înălţimea şi
aria triunghiului.
 4. Să se caute coordonatele punctelor, ce împărţesc dis­
tanţa dintre punctele (— 3,4) şi (5,6) în raporturile: i/s, 3)4? 5/6 7/12.
5. Fiind date punctele Pj (xi, yi) şi P2 (x 2 , y2), distanţa
dintre ele să se împărţească în trei părţi egale şi să se calcu­
leze coordonatele punctelor de împărţire.
6. Să se determine coordonatele punctului de strătăiere al
diagonalelor pătratului cu creştetele A (4, 1), B (10, 1), C (4, 7),
D (10, 7).

8. Aria triunghiului din coordonatele creştetelor.

Fie creştetele unui triunghiu: A (x,, yj), B (x2, y2)
şi C (x3 , y3) (Fig. 13). Proiectând creştetele triunghiului

pe axa absciselor obţinem punct', le: D (x!, 0). E (x2, 0)

şi F (x3, 0). Din figură urmează, că:
aria A ABC = ar (ADEB) + ar (BEFC) -- ar (ADPX), dar
AD + BE _ y, + y2
ar (ADEB) ^ . • DE — 2 \x2 — X!),2
BE + CF y2 + y3 , ,
ar (BEFC) = E F = — 2— (x3 — x2).
2

ar (ADFC) = A-D j^ CF ’ DF = - - - - - - - (x3 — x i); deci:

 — 97 —

1 :* n n yi + yr2, \ t y2 + y3,
ar. A ABC = »— ^— (x2— x i ) - f - — ^— (xs — x 2)
“ 'i
:i ;i
».

yi + y3 ; c _ J
2 (x 3 X j)

= V2 [(yi 4 - y2 ) (X2 — XI) + (y2 + y3) (x3 — x 2) — (yi + y 3)

(x3 — x,)] =
- V2 [ x 2 y, + x2 y2 — X j y, — X j y2 + x3 y2 + x 3 y3 —
— x2 y2 — x2 y3 — x3 y, ~ x2 y3 + x i yi + X 1 y3] =
= V2 [x2 yt — xj y2 + x3 y2 — x2 y3 — x3 y, + xj y3] =
= V2 [V[ (x2 — x3) + y2 (x3 — xj) + y3 (xi — x2)], őri
= V2 [xi (y3 — y 2) + x2 (yi — y3) + x3 (y2 — y j]
Bine înţeles aria triunghiului o vom obţinea în unităţile
de suprafaţă corespunzătoare unităţilor de lungime, in
cari ne sunt date coordonatele creştetelor. După cum
coordonatele sunt date în mm, cm, m ş. a. aria o ob­
ţinem în mm2, cm2 m2 ş. a.
Probleme. Să se calculeze aria triunghiului cu creştelele:
1. (1, 2); (3, 5); (5, 4);
2. ( - 1, 2); (.3,3); (2, - 4 ) ; . .
3. ( - 3, - 2 ) ; ( - 1 , 5>; (3, - 1 ) . _‘ . /

f ..... SECŢIU N EA III. ■ -

Linia dreaptă.
9. Condiţia ca trei puncte să fie în aceeaş dreaptă.
Ecvaţiunea dreptei.
I. Din celea învăţate în anul precedent ştim, că pe
lângă aceeaş bază, aria unui triunghiu e cu atât mai -
mică, cu cât e mai mică înălţimea (Fig. 14) ; încât atunci,
când înălţimea triunghiului e 0, va să zică, când toate ;
trei creştetele triunghiului sunt în aceeaş dreaptă, şi aria,
triunghiului va fi egală la 0, şi invers. », r c; j
7
 98 —

t)eci condiţia ca trei puncte date: A (x1; yt)

B (x2, y2), C (x3) y3), să fie în aceeaş dreaptă e, ca aria
triunghiului să fie 0, va să zică:
x2 yi — xi y2 + X3 y2 — x2 y3 + xi y3 — x3 yi = 0.
cI.

II. Coordonatele tuturor punctelor, ce se află p

aceeaş dreaptă cu două puncte date: A (xj, yi) şi B x2, y2)
le vom obţineă din ecvaţiunea:
X2yi — xi y2 -1- x y2 — x2 y + xi y — x yi = 0, unde x si y
sunt valori nehotărîte. Ecvaţiunea aceasta o putem scrie
şi în forma : x (y2 — y;) + y (xi — x2) = xj y2 — x2 yj şi
însemnând părţile constante cu câte-o singură literă :
y2 — yi = a, xi — X2= b şi xj y2 — x2 yj = c obţinem
ecvaţia de gradul I. : a x + by = c.
Din aceasta putem calculă coordonatele (x, y) a tu­
turor punctelor, ce se află pe aceeaş dreaptă cu două puncte
date. După cum ne sunt date alte şi alté două puncte
— căci o dreaptă e deplin determinată prin două puncte —
obţinem alte şi alte ecvaţiuni de gradul I. Deci fiecărei
drepte îi corespunde o ecvaţiune de gradul I. şi fiecare
ecvaţiune de gradul 1. conţine coordonatele tuturor punc­
telor unei singure drepte dintr’un plan dat. în conse-
 — 99 -

cinţă ecvaţiunile de gradul î. se numesc şi ecvaţiuni U‘

neare sau ecvaţiuni de ale dreptelor.
Probleme. 1 . Să se calculeze, dacă sunt pe aceeaş dreaptă
punctele: a) (— 5,0), (1, 2), (4, — 3). b) (— 3, —5), (4, — 6), (9,1).
c) (— 4, — 1 >, ( - 1,1), f2,3).
2. Să se afle ecvaţiunea dreptei, ce trece prin punctel
a) (0,0) şi (4 ,3 ); b) (0,0) şi ( - 4 , 3 ) ; c ) ( 0 ,2 ) şi ( - 1 , 3 ) ;
d) (3,2) şi ( - 1 , 2 ) ; e) (2,3) şi ( 2 , - 1 ) ; f) ( - 3 , 2 ) şi (2,1).
g) ( - 3 , 2 ) şi ( - 2 , - 5 ) ; h) (2,0) şi (4,3); i) (3,4) şi (5,12).

10. Reprezentarea funcţiunilor de gradul I.

Orice ecvaţiune poate fi considerată şi ca funcţiune.
Aşâ de pildă ecvaţiunea nedeterminată de gradul I :
ax + by = c totodată e şi o funcţiune de gradul I. a
variabilelor x şi y, scrisă în form a închisă.
ä c
Din aceasta: y = — -j— . x + -j^-, ori y = t . x + C
e aceeaş funcţiune scrisă în form a deschisă. Aici
a c
t = — -j^-şiC = -j^- sunt valori constante, x e variabila
independentă, iar y cea dependentă.
Să avem de pildă, funcţiunea : y = 2 x + 3, atunci
punând în locul lui
x valorile: — 2, — 1, 0, 1, 2, 3... obţinem pentru
y » : — 1, 1, 3, 5, 7, 9..., deci ecvaţiunea x
respective funcţiunea y = 2 x + 3 conţine punctele:
( - 2 , - 1 ) ; ( - 1 , 1 ) ; (0 ,3 ); (1, 5); (2, 7); (3, 9) ş. a., pe
cari figurându-le vom vedeă, că toate sunt pe una şi
aceeaş dreaptă (Fig. 15). Va să zică funcţiunea:
y = 2 x + 3 e reprezentată prin dreapta AB.
La reprezentarea grafică a funcţiunilor de gradul I.
e de ajuns, să calculăm coordonatele alor două puncte,
deoarece o dreaptă e deplin determinată prin două
puncte. Aşâ de pildă din funcţiunea amintită: pentru
7*
 — 100 —

x =F=0 ,.8veni y = 3,., iar pentru ;y — O avem x = - —3/2>

Cel dintâiu e punctul de strătăiere al dreptei cu axa y,
aldoilea cu axa x.

Y s In general
din ecvaţiimea:
ax by = c, ,
pentru x = 0
c
avem y = b ,
iar pentru y = 0

avem x — '
a ’
c c
unde
sunt distanţele,
la cari dreapta
strătaie axa y,
respect, axa x. '
Dacă unul
dintre celèa
doua puncte e
originea (0, 0),
atunci:
a . 0 + b . 0 = c, c = 0 ; deci ecvaţiunea oricărei drepte,
ce trece prin origine va aveâ forma : a x -}- by — 0 ori
3 â
y= x sau y = t . x, unde t = —
b Ä J ------ -- b’
Dacă Xj = x2, atunci b = x, — x2 = Ö, va să zică,
dacă celea două puncte, — deci şi toate celelalte puncte
din dreaptă — sunt egal depărtate de axa y (adecă
dreapta însaş e paralelă cu axa y), atunci ecvaţiunea
acestei drepte va aveà forma:
 — lo i —

ax + O . y = •c '
ax = c
•'_ c
X a
x = g, unde g e un număr
constant.
Tot aşâ ecvaţiunile de forma y = h unde h e un
număr constant, reprezintă dreptè paralele cu axa x.
Probleme. Să se reprezente dreptele, a căror ecvaţiune e:
1. y = 3x; y = x ; y = — x.
3 3
2. y = — 5x; y = y x ; y = — y x.
3. y = 2 x ; y = 2 x - \ - l ; y = 2 x - f - 2 ; y = 2 x — 1.
4. y = — 2 x ; y — — 2 x - | - l ; y — — 2 x — 1 ; y = 2 x — 4.
5. y = 5 x — 3; y = ^ x - ) - 2 ; y = 4; x = — 2.

6. 3x — 2y = 4; x — y = 5; X - f y = 3; y — — = 1.

7. 2 x - f 3 y = 5; 4y — x — 4 = 0 ; x = Ş — 2.
T

11. Coordonatele punctului de strătăiere

alor două drepte.
Să se determine de pildă coordonatele punctului
de strătăiere a dreptelor cu ecvaţiunile:
5 x + 4y = 2
. . 2 x — y = — 7 .4
5 x + 4y = 2
8 x — 4 y = — 28
131^^26
x = — 2
2 .- 2 —y= — 7
— 4 — y= —7
+
+ +
y = 3
Coordonatele punctului sunt : ('— 2, 3) (Fig. 16).
 — 102 -

In general fie : a1x + b ,y = c1 ecvaţiunea dreptei AB şi

a2x + b2y = C2 ecvaţiunea dreptei CD.
Punctul de strătăiere P se află pe amândouă dreptele,

deci coordonatele lui trebuie să Indestulească amândouă

ecvaţiunile. Problema se reduce aşadară la rezolvirea
grupei de ecvaţiuni:
a, x - f b, y = q I . b2
a2 x + b2 y = c3 j . b,
a, b2 x + b, b2 y = b2 ct
— a9 bj x — b 1 b2 y = — bj c2
x . (a* b2 ■— a2 b j = b2 Ci — b, c*
__ ^2 ^1 ^1 ^2

Si ba ——«U bi
 - 103 -

Tot aşâ, eliminând pe x, obţinem valorea lui

32 Cj ^2
y — —-T“. Valorile obţinute pentru x şi y sunt
coordonatele punctului de strătăiere a celor două drepte.
Probleme. 1. Să se afle coordonatele punctului de stră­
tăiere al dreptelor cu ecvaţiunile:
a) xT y= 3 b ) 2 x — 3y = — 6
x —y= 1 x -T 4y = 8.
2. Să se arete, că dreptele: x — }—y = 1 ; x —y= 3 şi
3 x -j- 2y = 4 se întâlnesc într’un punct.
3. Să se determine ecvaţiunea dreptei, ce trece prin ori­
gine şi prin punctul de strătăiere al dreptelor:
x -j- 2y — 3 — 0
2x — 3y + 1 = 0.
4. Dreptele: x - j - y ^ - 1 ; x-\ -y — 2\ x — 2y = — 1;
x — 2y = 3 sunt laturile unui paralelogram. Să se afle ecva­
ţiunile diagonalelor.12

12. Rezolvirea grafică a grupelor de ecvaţiuni de

gradul I. cu două necunoscute.
In §-ul precedent am constatat, că problema deter­
minării coordonatelor punctului de strătăiere alor 2 drepte
se reduce la rezolvirea grupei de ecvaţiuni.
In acelaş chip, dacă ne sunt date 2 ecvaţiuni de
gradul I. cu 2 necunoscute, despre care ştim, că fiecare
reprezentă analitice câte o dreaptă, nu avem decât
să desemnăm celea două drepte pe hârtie Împărţită în
milimetri pătraţi şi cetind din figură coordonatele punc­
tului de strătăiere, abscisa ne dă valoarea necunoscutei x,
ordonata valoarea necunoscutei y, din grupa de ecva­
ţiuni dată.
J3. e. Să rezolvim grafice grupa de ecvaţiuni;
x+ 2 y= — 3
2x — 4 y = 10.
 — 104

Desemnăm dreptele, reprezentate prin acestea două ecva-

ţiuni, căutând valoarea unei variabile pentru cazul, că
cealaltă este zero (Fig. 17). In cea dintâiu fiind x = 0,
y = — 1*5, iar fiind y — 0. x = — 3. In a doua fiind
x == 0, y = — 2 '5 ; fiind y = 0, x = 5. Deci dreapta
primă va trece prin punctele: ( 0 ,— 1*5) şi (—- 3, 0), iar
a doua prin punctele: (0, — 2 -5) şi (5,0). Coordonatele

punctului de strătăiere, cum vedem din desemn, sunt:

(1 > ~ 2 ), va să zică pentru grupa de ecvaţiuni dată :
x = 1 şi y = — 2.
Problertte. Să se rezolve grafice următoarele grupe de
ecvaţiuni:
: : 1. ( 3 x — 4 y = 6 2. |2 x — y — 1 = 0
I x -f- y = 5 (f> x -j- y — 6 = 0
3, |2x— y = — 2 4. |x — 2 y = l
\s y — 5 X = 3 jy - 2 x = 12
5. )5 x -|- 2 y = 5 6. (4 x — 3 y = 8
|x — y = - 2 12 \x -j- 4 y = 2.
 13. E c v a ţ iu n ile d re p te lor paralele.

Coordonatele punctului de strătăiere ab dreptelor :

a, x - f b, y = c,
■. * bg Cl ~~ bj C2
a, x -p bi y = c2 sunt: x = - r „ . J.
ăj D2 â2 Dj
^—
-t.' c2 ^_
â0 fc)i --- 3i t)2*
Ca celea două drepte să fie paralele, trebuie ca
punctul lor de strătăiere să fie în infinit şi aceasta numai
aşâ se poate, dacă numitorul coordonatelor x şi y e zero,
iar numărătorul nu e zero. Deci condiţia, ca două
drepte să fie paralele, e: aj b2 — a2 b, = 0 şi
b2 cx — bj c2 nu e 0
a2 Cj — a, Ca nu e 0.
Din relaţia primă urmează, că: a1b ^ = a 2 bi ori
ai _ ai
deci o
b, b2
dreaptă paralelă cu: ax + by = c va aveâ forma:
11 _ . a na
nax -j- nby = C, deoarece ^ ; ori împărţind întreagă
nax nby __ C
ecvatiunea cu n ------
’ n n n

ax + by = —
n
ax + by = ct ; adecă ecvaţiunile
dreptelor paralele nu se deosebesc decât prin constantă.
D. e. : dreptele AB şi CD (Fig. 18) cu ecvaţiile:
4 x — 3 y = 6 şi 4 x — 3 y = — 12 sunt paralele, de­
oarece în ecvaţiile lor numai constanta e deosebită.
în cazul, că nu numai raportul dintre coeficienţii lui
' ’iv , » a, a,, cT
x şi y, ci şi dintre constante e acelaş : ^ . =?= -g ^ c >
atunci avem de â face cu 2, ecvaţiuni. identice, cari re-
 - 106

prezentă una şi aceeaş dreaptă. Deoarece în acest caz

obţinem relaţiile : a, b2 — a2 b, = 0
b2 Cj — bj c2 — 0
a2 Cj — a! c2 = 0, coordonatele punc­
tului de strătăiere a celor două drepte sunt:
0 ° , „ J
x = -q", y = -Q-, adeoa nedeterminate.

D. e. Ecvaţiunile : 5 x — 3 y= 8
10 x — 6 y = 16 sunt identice,
deoarece îmmulţind pe cea dintâiu cu 2, obţinem pe a
J „ 5 — 3 8
doua, ori fiindcă: Tr> = —
’ 10 — 6 16
Probleme. 1. Să se afle ecvaţiunea dreptei, ce trece prin
punctul P iţX n y ,) şi e paralelă cu dreapta: a x - { - b y = c . Fiind
paralelă va aveâ forma: a x -j-b y = c1( iar trecând prin punctul
Pi (Xi,yi\ va trebui să îndestulească şi egalitatea: aXj -|- by! = c: ,
deci ecvaţiunea căutată e: ax -j- by = ax: -j- byj.
 — 107 —

2. Să se afle ecvaţiunea dreptei, ce trece prin un punct

dat şi e paralelă cu o dreaptă dată :
a) ecvaţiunea: 3 x — 2y = 6 şi punctul (3 ,— 2)
b) » 2x -f- y = — 3 » (0,0)
c) » 5x — 3y = 0 » (—- 4 ,0).
3. Să se afle ecvaţiunea dreptei, ce trece prin punctul
(1, — 1) şi e paralelă cu dreapta, ce trece prin punctele: (2, — 1)
şi ( - 3, 2).

14. Unghiul format de două drepte.

Fiind date dreptele cu ecvaţiile: a! x + b, y = ci
a2x + b2y -= c2;
. A . a, Cj
acestea se pot scrie in forma: y = —
Via c.

presupunând că dreptele sunt paralele: y = t . x - f C,

y = t . x - f C2

unde t = — , — = — -ţ—, C, = 7— şi C2 = 7— sunt

bj b2 1 b, v 2 b3
numeri constanţi, dintre cari C, şi C2 ne dau distanţa,
la care strătaie dreapta respectivă axa y (când x = 0,
y = C1, respective y — C2); iar t determină direcţiunea
dreptei, ori ceeace e tot atâta unghiul, ce -1 formează
dreapta cu axa x şi se numeşte coeficientul unghiular al
dreptei respective. Drepte'e paralele strătaie axa x sub
acelaş unghiu, deci în ecvaţiile lor coeficientul unghiular e
acelaş. Din tabela din par. 23. se poate calculă un­
ghiul, ce -1 formează dreapta cu axa absciselor (x), dacă
e dat coeficientul unghiular, sau întors coeficientul un­
ghiular, dacă e cunoscut unghiul.
Fiind date două drepte neparalele: AB şi CD
(Fig. 19) cu ecvaţiunile : y = t, x + C,
y = tax + C2, unghiurile ce le
formează cu axa x, adecă at şi a 2 le determinăm din
 — 108 -

tabelă, iar unghiul a , format de celea două drepte îl

determinăm din egalitatea at — as -ţ- a, de unde:
a = a 1 — av [

Probleme. 1. Să se determine unghiul format de dreptele:

3 x ---- 1 y = 8
2 0 x - j - 3 y = 5. Le-scriem mai întâiu în forma:

y=-4 x - s
20 5 ' ;
y— — x -f- — , de aici coeficienţii unghiulari

sunt: t , = ! = 0-75
20
= 6'6667. Mai aproape de 0 ’75 în tabelă e
0'7490, la acesta îi corespunde un unghiu de 36° 50'. Diferinţa
dintre 0'7490 şi coeficientul vecin 0'7512 e: 00022. Atâta e co-
00022
rectura pentru 5‘. Pentru 1' va fi — ^ — = 0'00044. Diferinţa
dintre coeficientul căutat 0'75 şi cel găsit 0 -7490 e O'OOIO. Unei
diferinţe de 0'00044 îi corespunde D, iar uneia de O’OOIO îi
corespunde x, deci
 — 109

x : 1 = 0-0010 : 0-00044 100 : 44 = 2'

_ 0-0010__100 _ 12.60
0-00044 ~ 44 7 2 0 : 44 = 16“
280
16 .
Aşadar dreapta primă formează cu aka x în direcţia pozitivă
un unghiu de 36° 50' -j- 2 ‘ 16“ = 36° 52' 16" :
Tot aşâ se determină unghiul format de dreapta a doua
cu axa x. Mai aproape de 6*6667 e 6:6265. Acestuia îi co- 1
respunde unghiul de 81° 25'.
66912 - - 6-6265 = 0:0647 : ■■6 :
0-0647: 5 = 0 01295 e corectura peptru 1!"- r ;
6 6667 — 66265 = 0-0402 ;
0 0402 : 0 01295 = 4020 :4 2 9 5 ?= 3'
1 3 5 .6 0
' 8100 : 1295 = 6“
330
Deci coeficientului unghiular 6'6667 îi corespunde unghiul
de 81° 25' -f- 3' 6“ = 81° 28' 6“; în cazul: de iaţă" coeficientul un- '
ghiular t2 = — 6 ’6667 e negativ deci dreapta a doua formează cu
direcţiunea negativă a axei x un unghiu de 8.1 ° 2 8 '6 “, în conse­
cinţă cu direcţia pozitivă a axei x va formă un unghiu de
«2 = 180° — 810 28' 6‘'i = 98° 3 T 54“.
Deci unghiul format de celea 2 drepte, va fi :
« = 98° 31' 54" — 36° 52' 16"
« = 61° 39' 38"
2 Să se determine unghiul format de dreptele:
a) |3 x -j- 4 y = 7 b) jx -ţ- y = 1 c) | 6 x — y — 8
15 x — 2 y = 8 (x — Y — — 1 U3 x — 2y = 9
d) /25 x 0'5y = 2 4 e) / 3y — x = 0 fj /x = 0
\ y — 56 x = 48 1512 x -f- 5y = 26 ţy == 0
g) ( 3 x — 25 y = 56
1715 x + 48 y = 0.
3. Să se scrie ecvaţiunea dreptei, ce formează cu axa x
un unghiu de 57° 38‘ şi strătaie axa y la distanţa de C = — 3
unităţi. ... ; ■ :.
Pentru « = 570 35', t = P5748; 15798 ~ D5748 = 0 ‘0050
0 0050 : 5 = O'OOIO e corectura
pentru 1'. Pentru 3' va fi: O’OOIO X 3 = 0 0030. La unghiul
de 57° 38' îi corespunde coeficientul unghiular:
 — iíó —

15748 -j- 0 0 0 3 0 = 1 '5778. Deci ecvaţiunea dreptei din chestie

va fi: y = P5778 x — 3. (Dacă unghiul e dat şi în sçcunde,
acestea le transformăm în minute).
4. Să se scrie ecvaţiunea dreptei, pentru care:
a) a — 30° şi C = 4; b) « = 60° şi C = 0 ; c) « = 15° 35'
şi C = — 1; d) a = 45° 45' şi C = 5 e) « = 63° 24' şi C = 15
f) « = 86° 37' 26'' şi C = 2. ’
5. Să se afle ecvaţiunea dreptei, ce trece prin punctul
Pi (*i) yi) şi formează cu axa x un unghiu de «°.
La unghiul de a° să-i corespundă coeficientul t. Deci ecva­
ţiunea va aveâ forma: y = t x -J~ C. Trebuind să treacă dreapta
şi prin punctul P! (x1; yj), va fi:
yx = t Xj -{- C, deci
y — yi = t (x — X j ) ori
y = t x - f - ( y j — t x t); iar înlocuind pe t = ---- g-

y = - | x 4 -y 1 + | x „
de unde: a x - ) - b y = a x 1 -) -b y 1,
6. Aceeaş problemă pentru:
a) Punctul ( 3, 4) şi unghiul 48° 36'15
b) » ( - 1 , 5) » » 79° 48' 50"
»
O
O

112° 2' 30"

¥

c)
d) » (— 2, 3) » » 170° 52' 47"
e) » ( - 3 , - 8) » > 3° 3' 3"
Notă. Dacă unghiul ce e obtuz, în tabelă căutăm pentru
180 — ce şi coeficientului unghiular îi dăm semnul minus (— 1).

15. Ecvaţiunile dreptelor perpendiculare.

Direcţiunea unei drepte atârnă numai delà coefi­
cientul unghiular, nu şi delà constanta ecvaţiunii.
Pentru simplificarea problemei fie c = 0, va să zică
să avem de a face cu drepte, ce trec prin origine:
a
ax -f- by = 0 ori fiind t = — -g-
y = tx, de unde :
y
t = — , deci pentru dreptele, ce trec prin
 — iii -

origine coeficientul unghiular e egal la raportul dintre

ordonata şi abscisa oricărui punct de pe dreaptă.
AP BR CS EU
t - AO ~ BO " CO — EO — ('F]g' 20^
Pentru x = 1, avem y = t, deci la dreptele ce trec
prin origine coeficientul unghiular e ordonata punctului
cu abscisa 1.

Fie acum dreapta AO cu ecvaţiunea y = tt x per­

pendiculară pe BO cu ecvaţiunea: y = t2 x (Fig. 21),
atunci la ordonata CO = y, îi corespunde pe dreapta
AO abscisa OD = x1, iar pe BO, abscisa HO = — x 2.
Vj y1
Deci pe baza definiţiei: t. = — , iar ta = ----- . De unde
Xi X2

yi = h Xi şi y, = — t2 x2, iar prin îmmulţire

yi2 = — ti tj . x, X2. Mai departe fiind : A C E O o° A CO G
CG : CO = CO : CE, iar înlocuind
x2 : y! = y, : Xi, de unde:
yi2 = x1 . X 2, deci
 — 112 —

4 Xi . x2 = — ti t2 . Xi x2 Va să zică ti . t2 = — 1, iar
1
ori înlocuind
tl
Hi 1
t jr~ obţinem , deci
b i'

ax _ b2
bi a ,'
Aceasta e condiţia, ca două drepte date
în forma: a, x + b, y = 0
a2x + b2 y = 0
să fie perpendiculare. Tot acestea sunt condiţiile per­
pendicularităţii şi pentru dreptele ce nu trec prin
centru.

Fig. 21. • .
D. e. Pe dreapta y = 3 x + Q e perpendiculară

dreapta y —— x + C2; asemenea pe dreapta:

5 x — 3 y = Ci e perpendiculară drea ,ta 3 x -* •5 y = C,.

(Ci şi C2 pot fi orice numeri).
 — iis —

Probleme. 1. Să se afle ecvaţiunea dreptei, ce trece prin

punctul Pj (x t, yj) şi e perpendiculară pe dreapta: ax -f- by = c.
Ecvaţiunea oricărei drepte perpendiculare pe ea va aveâ lorma:
bx — ay = c; trebuind să treacă şi prin punctul Pj (xx,yi), avem
egalitatea: b x !— ayx = c. Deci ecvaţiunea dreptei căutate va
fi: bx — ay = bx! — ay^
Pentru ecvaţia y = tx -}-C şi punctul Pt (x,, y^, avem

ecvaţiunile: y = ---- x -|- C şi yx = -------- T ’ Xl din car* °^"

ţinem ecvaţiunea: y — yi = -----(x — Xj).

2. Aceeaş problemă pentru

a) Punctul ( 5, 3) şi ecvaţiunea 4x — 3y — 7
b) » ( — 3, — 5) » » 2x -f y = 6
c) » ( o, 4) » 3x — 7y = 8
d) » ( I r — 1) » » x + y = l.
3) Să se determine depărtarea originei delà dreapta AB cu
ecvaţiunea: a x - ţ - b y = c. (Fig. 22).
Ecvaţiunea dreptei OE va fi bx — ay = 0, iar coordonatele
punctului de strătăiere E (x !,y j) le obţinem, dacă rezolvim grupa
formată din ecvaţiunile de mai sus:
8
 114

ax - J - by =c |. a ax + by = c j . b
bx — ay = O I. b bx — ay = O [ . — a
a2x -f- aby = ac abx -f- b2y = bc
b2x — aby = O - abx a2y = O
x (a2 -f* b2) = ac y (a2 -j- b2) = bc
ac bc
1 ~ a 2 - f b2 yi a 2 + b2
_ / ac y
Deci: OE2
Va2 + b * )
a2c 2 -f" b2c 2 (a2 -}- b2) c2 c2
~ (a2 -f- b2)2 ~ fa2 + b2) 2 ' a2 4* b2

OE = d
/a 2+ b2

4. Aceeaş problemă pentru ecvaţiunile:

a) 3 x -(-4 y = 5; b) x — 3y — 6 = 25;

c )T + ^ = 8 ; d) 16x - - 9y = 25;
-, 2x , 4x
e) y — y = 2 ; f) y — y = 4..
5. Să se determine depărtarea punctului P (xlţ yx) delà
dreapta: ax ~}~ by = c. (Fig. 23).
Ecvaţiunea dreptei CD, care e paralelă cu dreapta AB, şi
trece prin punctul P (x1? y,) e: ax -j- by = axt -j- by^
 115 -

Deci: OE = j / a a 4 - b2
axt + b y,
EF =
/ a ïq r b s ’ de aicl
a*! -j-byi
PR = FE = FO — EO =
V + + b2
6- Aceeaş problemă pentru cazul, când e dat:
a) Punctul ( 5, 2) şi ecvaţiunea 3x — 2y = 7
b) ( 3 , - - 5) » » 12x + y = 31
c) ( F 0) » » x — 3y = 8
» 3x - 5y _
d) ( - 2 }7 - 7 ) »
8 ~ 10
7. Să se determine depărtarea dintre dreptele paralele:
y — 3x — j—1 şi y 3x —
[~ 2.

16. Coordonatele centrului de greutate a unui triunghiu.

De pildă: Să se calculeze coordonatele: x, y a cen­
trului de greutate: G (Fig. 24) a triunghiului cu creşte­
tele: A (1, 1), B (7,2), C 4, 6),
Centrul de greu-
trate a unui tri­
unghiu e punctul
de întâlnire a me­
dianelor; iar me­
diani trece printr’un
creştet al triunghiu­
lui şi prin punctul
de înjumătăţire:
A '(x i‘, yi '). B'(xV, y2 ')
ori C‘ (x3‘, y3') a la-
turei opuse creşte- «
tului.
Fig 24.
4+7 6+ 2
Ştim că: xF : 9 = 5-5, y,' = — = 4
8
 4 + 1 6+ 1
X, = 2-5, ys + 3-5
2
1+ 1+2
4, y* = 1-5
2 ~ 2
Astfel pe baza formulei:
(y* — yO •x + (xi — x,) y = x, y2 — x, y,,
unde (íj, yi) şi (x», ya) sunt coordonatele punctelor prin
care trece dreapta, ecvaţia medianei A A' va fi :
(4 — 1). x + (1 — 5-5) y = 1 . 4 — 5-5 . 1 ;
3 x — 4 ‘5 y = — 1'5; x — 1-5 y — — 0*5; a medianei
BB': (3*5 — 2 ). x + (7 — 2*5 . 2;
1-5 x + 4-5 y = 2 4 . 5 — 5 = 19 5; x + 3 y = 13;
iar ecvaţia medianei CC':
(V5 — 6 ) . x - { - ( 4 — 4 ) . y = 4 . l -5 — 4 . 6 ;
— 4 '5 x = 6 — 24 = — 18; 0 5 x = 2; x = 4.
Punctul de strătiiere a oricăror două mediane va fi
centrul de greutate al triunghiului.
x — l -5 y = — 0 -5\
x+ 3 y=13 i
4 5 y = 135
13-5
y = = 3; x+ 3.3= 13; x = 1 3 — 9 = 4; deci
centrul de greutate al triunghiului e : G (4, 3).
Fie acum A (xu yi), B (x2, ya), C (x8 y») creştetele tri­
unghiului dat (Fig. 24), şi A' (x'i, y\), B' (x'2, y's), C '(x'„y'3)
punctele de Injumătăţire a laturilor BC, CA şi AB,
atunci punctul de strătăiere al medianelor AA’, BB’, CC’,
va fi centrul de greutate : G (x, y) al triunghiului ABC.
o.. v , _ x 2 + x3 , y2 + y s
Ştim, că x, - — 2— > 35 = — 2—
X j + Xj^ , _ _y i + y s
xa o
2 > ya o
 — 117

astfel ecvaţiunile medianelor AA' şi BB' vor fi:

fy* + y* A I ( X2 •+■ _
V L>------- y j x + VXi— 2 ) y
__ y2 + y X2 + xs

( y i + y3 A , ( Xi + X3\ _
V — 2----- > v x + VX2------ 2 ) y ~
yL+ ys xi + x3
— Xa 2 2 ’ y*

îmmulţind ecvaţiunile cu 2, obţinem:

(ya + ys — 2 y4 x + (2 Xj — Xs — x3) y =
— xi (y. + y») — yi (x* 4- x,)
(yi 4- ys — 2 y») x 4- (2 xs — Xi — Xa) y =
= xs (yi 4- y3) — ys (x* 4- x3)
G (x, y) e punctul de strătăiere al acestor 2 drepte;
voind să obţinem pe x îmmulţim ecvaţiunea Întâia cu:
(2 x2 — xi — xs) şi a doua cu : — (2 x i — xs — Xa) şi
le contragem. Vom obţineâ:
[(ys 4- y8 — 2y4 (2x, — x, — x3) — (yx + y3 — 2y>).
. (2xi — Xs — X s ) ] . X = (xj y2 4- Xi ys — x2 yt — x, yx) .
. (2xa — xx — x3) — (x* yi 4“ xs y3 — xx y2 — x 3 y2) .
. (2 Xi — xs — x 3).
îndeplinind lmmulţirea, avem:
[2xs y» 4" 2xs ys — 4x3 yi — xx y, — xi y3 4” 2xi yt —
— xs y2 — xs ys 4- 2 x 3 yx — 2xx yx — 2xt y3 4" 4xi y2 4"
4" 2xs yi 4- xs y3 — 2xs y2 4" x3 y1 4" x3 y3 — 2xs y2] . x =
= 2xi Xs ya 4~ 2xi x2 y3 — 2x2a yi — 2xs x3y» —
— xx2 ys — xi2 y3 4" Xi xs yx 4“ Xi x, yi — xx xs xs —
— Xi X, y3 4* Xs xs yi 4~ x3* y1 — 2xx x2 yi — 2xi x2 y3 4~
4" 2xx2y, 4- 2xx x3 ys 4" xs2 yx 4" x22 y3 — Xx x2 ys —
— xs xs y2 4" xs xs yx 4- xs x3 y» — Xx xs y2 — xs2ys ;
 - 118

iar dupăce contragem :

[3xa y, — 3x, y2 + 3x3 yi — 3x2 y, + 3x, y2 — x2 y3j x =
= X, x2 y, — x22y, — x2 x3 yi + xy y2 — xt2 y3 — xt x2 y, +
+ xi yi + + x3y* — xi x3y3+ x3*yi + -V y3—
— xt x3 y2 + x2 x3 y, + xa x3 y3 — x32y2.
Pentru a puteâ scrie partea din dreapta într’o formă
simetrică, adaugem la ea terminii :
x, xä y3 — x, x2 y3 + xt x3 y2 — x, x3 y2 = 0
apoi scoţând de factor pe x,, x2, x3 şi aranjând obţinem:
3x (x2 y3 — x3 y2 -+- x8 yt + x, y3 + x, y2 — x2 y,) «
= xi (x2 y3 — x3 y2 + x3 y, — x, y3 + x2 y2 — x2 y j +
+ xs (xs y3 — x5 yi + x, yt — x, y3 + x, y2 — x2 y j +
+ xs (x2 y8 — xs y2 + x3 y, - - xi y3 + x, y2 — x2 yP),
de unde : 3x = Xi + x2 + x3 şi
X, + X2 + x3 yi + ya + y3
x — 3 ; tot aşâ aflăm că : y
în problema delà pag. 115— 116 într’adevăr am avut:
1+7 + 4 12 1+ 2+ 6
x _ 3 — 3 =4, y— 3 : 3.
Probleme. I. Să se dovedească, că centrul de greutate al
triunghiului se află şi pe mediana a treia (CCi).
2. Să se afle centrul de greutate al triunghiului cu creşte
tele: a) A [3, 4); B (— 2, 5); C (2, — 3).
b) A ( 4 , - 4 ) ; B (3, 5); C (2, — 10).
c) A (0, 1); B (3, 0); C (0, — 4).71

17. Coordonatele punctului de strătăiere al înălţimilor

triunghiului.
Fiind date creştetele triunghiului: A (1, 1), B (7, 2),
C (4, 6) (Fig. 25), să se calculeze coordonatele punctului
comun al înălţimilor : I (x, y). Ecvaţiunile laturilor tri­
unghiului sunt:
AB . .. (2 — l ) . x + (l — 7 ) . y = l . 2 — 7 . 1: x ~ 6 y = = - 5
AC. .. (6 — 1) . x + (1 — 4). y = 1 . 6 — 4 . 1 ; 5x — 3y = 2
BC... (6 - 2 ). x + (7 - 4 ). y = 7 . 6 — 4 . 2 ; 4x + 3y = 34-
 - 119 —

înălţimile trec printr’un creştet al triunghiului şi sunt

perpendiculare pe laturea opusă creştetului respectiv.
Deci ecvaţiunile lor sunt:
AE... 3x — 4y = 3 . 1 —4 . 1 ; 3 x - 4 y = — 1
B F .. — 3x — 5y = — 3 . 7 — 5 . 2 ; - 3x - 5y = - 21 - 10;
3x + 5y = 31 ;
CH... — 6x —y = — 6 . 4 — 1 . 6 ; — 6x — y — — 24 — 6 ;
6x + y = 30.

Punctul comun al oricăror două înălţimi va fi punctul

dorit. Deci coordonatele lui le obţinem rezolvind de
pildă grupa de ecvaţii:
3 x — 4y = — 1
- + +
3 x + 5y = 31
1 + 4 . 82/
19
9y = 32 ; y = 32/9 = 35 iar x =

l ± t 2 ! = I î 9 = 4.V„.
27 27
Punctul: I (4 u/î 7, 3 5/9) se află şi pe înălţimea a treia,
deoarece substituind In ecvaţia ei obţinem :
6 . U9/S7 + +9 = ”*/« + 96/« = 81°/27 = 30,
 - 120 —

Fie acum A ^ y J , B (x2) yd, C(x3, y 3) creştetele

triunghiului dat, iar I (x, y) punctul de strătâiere al
înălţimilor (Fig. 25).
Ecvaţiunile laturilor BC şi AC vor fi:
BC... (y3 — y2) x + (xs — Xi) y = x, ys — x3 y,
AC... (y3 — y») x + (x, — xi) y = x, yt — xt y3.
Ecvaţiile înălţimilor AE şi BF, cari sunt perpendi­
culare pe laturea BC respective pe AC şi trec prin
punctul A( xi , yx) respective prin B (xs, ys), pe baza for­
mulei bx — ay = bxi — ayj vor fi:
AE... (xs — x.) x — (y3 — y.) y = (x* — x») x, — (y, — ya) y,
BF... (x3— xi) x — (yi — y3) y = (x3 — x,) x2 — (yt —•y3) y2.
Coordonatele punctului de strătâiere al Înălţimilor 11
obţinem, rezolvind grupa formată de acestea două
ecvaţiuni:
(x2 — X3) x + (y2 — y,) y = (xs — x,) x, + (y2 — y3) yi
(xs — X,) X + (y, — y j y = (x, — x j x2 + (y, — y,) y2-
îmmulţim ecvaţiunea întâia cu : (y3 — yi) şi a doua
cu : — (ys — ys) şi le contragem :
[(xs — xs) (ys — y0 — ( x 3 — x,) (y2 — y,)] =
= (Xa ~ x0 (y»—yOxi + (y*—y*)'(y» - y0 y>—
— (x3 — X,) — (ys — ys) x2 — (ys — yi) (y* — ys)y2.
M
De aici x = unde:
N = (xs — x3) (y, — yi) — (xs — Xi) (y* — y») =
= xs y3- x 3 y3 x2 y, + x 3 y, - (x3 y2— y2—x3 y3+ xt y3) =
= x, y2 — xs yi + xs ys — x3 y2 + x5 y, — xi y3 =
= Xl (ya — ys) + xs (ys — yi) + xs (y, — y2) ; iar :
M = (xs — Xs) (xx y3 — X, yi) — ( x s — xi) (x2 ys — x2 ys) +
+ (y* — y») (yi y3 — yr) — (y. — yO (ys2 — y2 y.) =
= Xj x2 y3 — xi xs ys — xi xs yi + Xj x3 yi — x2x3 y2 +
+ xj x2 ys + xs x3 y3 — xi xs y3 + yl ys y3 — yt y3’ —
 - 121 -

— yi 3 y» + y/y* + yi2ya — y22 y 3 — yi y / + y* y32 —

— yi y* y3 = xi x2 (y* — yi) + x2 x3 (ys — y2) +
+ xs xi (yi — y,) + yi y» (y3 — yO + ya y3 (y, — y») +
+ ys yi (yi — y») = (xi x2 + yi y*) (y* — yO +
+ (x -2x3 + y2 y3) (y, — y.) + (x3 xi + y3 yO (yi — y,).
Mi
Tot aşâ : y = unde Mi = (xi x2+ yi y2) (xi — x 9) +
+ (xj xs + y2 y3) . (x, — x,) + (xs xi — ys . yO (x3— xi) iar
N = xi (y* — y3) + x2 (ys — yO + x3 (yt — y»),
în problema delà pag. 118— 119:
M = 1 . 7 + 1 . 2 ) (2 — 1) + ( 7 . 4 + 2 . 6 ) (6 — 2) +
+ ( 4 . 1 + 6 . 1 ) (1 — 6) = 9 . 1 + 4 0 . 4 + 10 — 5 = 9 +
+ 160 — 5 0 = 119
Mi = (1 . 7 + 1 . 2 ) . (1 — 7) + ( 7 . 4 ) + 2 . 6 ) . (7 — 4) +
+ ( 4 . 1 + 6 . 1 ) (4 — 1) = 9 . — 6 + 4 0 . 3 + 1 0 . 3 =
= — 5 4 + 120 + 30 = 96
N = 1 . (2 — 6) + 7 . (6 — 1) + 4 (1 — 2) =
= - 4 + 35 — 4 = 27 deci:
M Mi
x = N = 119/â7=4 lli„; y = ^ = "■/„ = «/, = 3 */,.
Probleme. 1. Să se dovedească, că înălţimea a treia încă
trece prin punctul de strătăiere al celor dintâiu 2 înălţimi.
2. Să se afle punctul comun al înălţimilor şi centrul de
greutate în triunghiul cu creştetele:
a) ( 5 , - 3 ) , (4,5); ( - 3 , 2 ) ;
b) ( - 1, 1), ( - 4 , - 2 ) , ( - 6, 0);
c) (O, 5), (0,0), ( - 4 , - 1 ) .
3. Să se scrie ecvaţiunea dreptei, ce trece prin punctul de
strătăiere al înălţimilor şi centrul de greutate a triunghiului din
problemele: 2a, 2b, 2c.18

18. Coordonatele centrului cercului, ce trece

prin creştetele unui triunghiu.
Fiind date creştetele: A (1,1), B (7, 2), C (4, 6)
(Fig. 26) să se calculeze coordonatele centrului cercului
ce trece prin creştetele triunghiului: K (x, y).
 122 —

Din problema delà pag. 115 ştim că punctele de

înjumătăţire a laturilor sunt A ’ (5'5, 4), B ’ (2‘5, 3'5),
C’ (4, 1*5); iar din problema delà pag. 118, că ecvaţiile
laturilor sunt :
AB... x — 6y — — 5
AC. .. 5x — 3y — 2
BC... 4x -{- 3y = 34.
Punctul K (x, y) e punctul comun al perpendicularelor

trase In punctele de Înjumătăţire a laturilor. Ecvaţiile

acestor perpendiculare sunt:
C K ... — 6 x - y = - 6 . 4 — 1.1 '5 = — 24 — 1 '5 = — 25'5 ;
6x + y = 25 5
B’K... - 3 x - 5 y = - 3 . 2 5 —5 . 3 5 ==-7 5 —
- 1 7 - 5 = — 25; 3x + 5y = 2 5 ____
A’K.. 3x — 4y = 3 . 5'5 — 4 . 4 — 16'5 - 16 = 0 '5 ;
3x — 4y = V*.
 123 -

o , . j , .. 3x — 4y = Vs\
hezolvind grupa de ecvaţn : _j_ gy _ 2g| ’
9y = 24 *i‘ JS/2; y = «/is = 2 18/
V2+ 4 . 48/18 9 + 196
= 3 43/e
X 3 54
Punctul K (3 43,ai, 2 13/is) e comun şi dreptei C K *
deoarece înlocuind în ecvaţia ei obţinem:
6 . 20î764 + 49 28 = Mhs + 49/1s = 4M/ie = 25 9/!8 = 25-5.
Fie acum A (x 2, y,), B (x2, y2), C (x3. y3) creştetele
unui triunghiu (Fig. 26) şi A' (x't, y'i), B' (x'2, y;2), C (x'„ y'a)
punctele de înjumătăţire a laturilor triunghiului, atunci
perpendicularele ridicate în aceste puncte vor aveâ ca
punct comun centrul cercului circumscris: K (x, y).
c *. . , _ x 2 + x3 , y* + >’* •
Ştim, că: Xi - ----^ ,y', = — v,— şi
, X, + X 3 , y2 4- y3
x*“ 2 - 2 ‘
Ecvaţiunile laturilor BC şi AB sunt:
BC... (y3 — y j X 4- (x3 — xs) y = xä ys — x3 ys
AC... (yt — y3) x + (x, - x.) y = x3 yt — x, y3
Deci ecvaţiunile perpendicularelor A'K şi B ‘K vor fi:
X 2 - j - Xs
A‘K... (x* — x3) x — (ys — y2) y = lx2 — x3) . --- ^— —

(ys - y ) •
x y^+ ys
2-
Xi + Xs
B'K... — x,) x _
(x s -(Jx - y») y = (*» - X ,) .

^ yi + ys
(yi - y») •—o— •
Punctul de strătăiere al acestor 2 drepte va i
centrul dorit.
2 (x. x3) x + 2 (y2- y 3)y = x 32— Xs2+ y*2-y 3 s| . (y.— yi)
2 (x. - x j x4-2 (y>—y,) y=x»,-x iH - y32—yt* ! . — (y*— y.)
2 [(x2— x3) (y3— y j — (x3—Xj) (y,—ys)] x =
= (x22 - x 52+ y 22- y 32) (ys- y 1) + (x32- x 12+ y 32- y 12)(ys- y 2).
 — 124 —

îndeplinind immulţirile avem :

2 (x2 Ï3 — x3 y3 — x2 yj + X3 y, — x3 y2 + Xj y2 + x3 y3 —
— x, y3) . x = x22 y3 — x32 y3 + y22 y3 — y33 — x 22 yi +
+ x32 yi — y, y22 + y, y32 + x32 y3— x,2 y3 + y33 — y3 —
— x32 y2 + X,2 y2 — y2 y32 + yi2 y2;
iar după contragere;
2 (xi y2) — X; y3 4- Xl y3 — x2 y, + x3 y, — x3 y2) =
= xi2 y2 — xi2 y3 + yj2 y2 — y^ y3 + x22 y3 — x22 y, +
+ y22 y3 — y22 yi + x32 yi — x32 y2 + y32 y, — y32 y2
J/ (xi2 + >+) (y2 — y3) + (x22 + y22) (y3 — yt) +
2‘ X I (y2 — y3) + X 2 (y3 — y1) +

+ (x32 + y32) (yi— ya) ,, L

+ x3 (yi — y2) '2 ' N
Tot aşâ:
(xi2 + yi2) (x2 — x3) + (x22 + y22) (x3 — xi) +
2‘ XI (y2 — y3) + x2 (y3 — yi) +
+ (x32 + y32) (x! — x2i , Li
+ X 3 (yi — y2) 12 • N •
In problema delà pag. 121 — 123:
L = (1+ 1) (2—6) + (49+4) (6— 1) + (16+36) (1— 2) =
= 2 . — 4 + 5 3 . 5 + 52 . — 1 = — 8 + 265 — 52 = 205
L, = (1+ 1) (7— 4) + (49+ 4) (4— 1) + (16+ 36) (1— 7) =
= 2 . 3 + 5 3 . 3 + 52 .— 6 = 6 + 159 — 312 = — 147
N = 1 . (2 — 6) + 7 . (6 — 1) + 4 . (1 — 2) = 1 . — 4 +
+ 7 . 5 + 4 . — 1 = 2 7 ; deci:
L
X = 1/2• N = V2 . 205/27 — 205/54 = 3 « 54;
Li
y = — */2 . =■ —V2 . — 147/27 = V2 . 49/g = 49/'i8 = 2 I3/is.
Probleme. 1. Să se determine centrul cercului circum­
scris, punctul de strătăiere al înălţimilor şi centrul de greutate
a triunghiului cu creştetele:
a) (4, 5), ( - 4, 5), (2, - 3);
b) (6,0), (0,3), ( - 3 , - 3);
c) ( - 2, 1), (2, - 2), ( - 3, - 5).
 - Í2S

2. Să se scrie ecvaţiunile laturilor triunghiurilor din pro­

blema 1.
3. Să se determine aria triunghiurilor din problema 1 .
4. Să se dovedească, că punctele G, I şi K din problema
1 . sunt în aceeaş dreaptă.

SECŢIU N EA IV.
Cercul.

19. Ecvaţiunea cercului.

Cercul e o figură plană, la care fiecare punct de pe
periferie este egal depărtat delà centru.
Y

Fie C (xi, yj) centrul cercului cu raza r, iar P (x, y)

un punct de pe periferia cercului (Fig. 27). In acest
caz ecvaţiunea cercului este:
r2 = (x — xi )2 + (y — yj)2.
îndeplinind operaţiunile indicate:
X2 — 2xj X + X!2 + y2 — 2y! y + yj2 = r2.
Aranjând :
x2 + y2 — 2xi x — 2yi y + xi2 -j- yi2 — r2 = 0
 - 126 -

Iar íriseftinánd :
— 2xi = a ; — 2yj = b ; Xj2 + y]2 — r2 = c
ecvaţia cercului va fi: x2 + y2 + ax + by + c = 0, de unde
a b
coordonatele centrului vor fi: x, = , yi iar
2’
raza cercului

r — V x^+yi2- c = V ~~ 1,2 V a2-f-b2—4c.

Dacă centrul cercului e tn origine, atunci xj = 0,
yi = 0 , deci ecvaţiunea cercului in acest caz e:
r2 = x2 + y2.
Probleme. 1. Să se scrie ecvaţiunea cercului cu centrul
C (5, 7) şi raza de 3 unităţi.
2. Să se scrie ecvaţiunea cercului, dacă sunt date:
a) C (l, 2), r = 3; d) C ( - 1 , — 1), r = 0-5;
b) C (— 1, 0), r = 2; e) C (1, — 1), r =. 2*5;
c) C (0, 1), r = 1-2; f) C (6, 0), r = 2’5.
3. Căre i ecvaţiunea cercului cu raza de 8 unităţi si centrul
a) (0, 0); b) (0, 2); c) (0, 3); d) (0, — 3), e) ( - 4 , 0)? ’
4. Să se afle raza şi ecvaţiunea cercului cu centrul C (— 1, 4)
şi un punct de pe periferie P (2, 0).
5. Să se scrie ecvaţiunea cercului, ce trece prin origine şi
are centrul în a) (1, 0); b) (0, - - 2); c) ( - 1, 2); d) (3, 3).
6. Să se caute coordonatele centrului şi razele cercurilor
cu ecvaţiunea:
a) x 2~f- y2 — 2x = 0 g) x 2-j- y 2 — x — 4 = 0
b) x 2-j- y24 - 3x = 0 h) x 2 4- y24 - 2y — 3 = o
c) x 2- f y2+ 4x = 0 0 x " ~f y2~T 6x — 8y = 0
d) x 2 4 - y2 — 2x -{- 4y = 0 1) x 2+ y2-+- 2x — 2y 4 - 1 := 0
e) x 2-f- y2 — 3x -j- 2y -1- 1 = 0 ,n) x ‘" + y2 + 6x - y + 10:= 0
t) 2x 2-f- 2y*.-f" x — y —)—1 = 0 n) x 2— j—y2 — 4x -f- 5y -j~ 6 := 0

20. Coordonatele punctelor de strătăiere a dreptei

cu cercul.
Dacă voim să determinăm punctele de strătăiere a
unei drepte cu cercul, trebuie să rezolvim grupa de
ecvaţiuni formată din ecvaţia cercului şi a dreptei :
 Í2 1

(x — Xj)2 + (y — yt)2 = rt
ax + by = c.
Numărul punctelor de strătăiere poate fi 0, 1, 2,
după cum dreapta e cu totul în afară de cerc, atinge ori
strătaie cercul.
Dacă reprezentăm pe hârtie împărţită în mm1 cer­
cul şi dreapta, a căror ecvaţii ne sunt date, putem re­
zolvi grafice grupa de ecvaţii dată.
Probleme. 1. Să se afle punctele de strătăiere a cercului
cu axa x, dacă:
a) C (0, 5) şi r = 8; b) C (3, 4) şi r = 5.
2. Să se afle punctele de strătăiere a cercului cu axa y, dacă
a) C (3, 0) şi r = 4; b) C (2, 3) şi r = 6; cl C (— 2, —4) şi r = 5.
3. Să se afle punctele de strătăiere a cercului cu r = 4 şi
centrul in origine, cu dreapta:
a) y = 2x; c) y = 4x + 3;
b) y = 3x — 2; d) y = — x + 1.
4. Să se determine punctul de strătăiere a dreptei cu
cercul, dacă:
a) cercul e x 2 -j- y2 = 25 şi dreapta x -j- y = 4;
b) cercul x 2 y2 = 16 şi dreapta 3x — 4y = 8
c) cercul x 2-f-y 2— 1 4 x — 4y — 5 = 0 şi 2y — 3x = — 12.
5. Să se afle punctele de strătăiere ale cercurilor:
a) 4 x 24-4y 2+ 2 0 x -r 1 6 y + 5 = 0 1 b) x 5+ y 2+ x + y - 4 = 0 |
4 x 2-|-4y2—29 =0f x 2-f-y2— x —y —6 = 0 /
c) x 2+ y 2—2 x -fy — 3 = 0 j
x 3—j-y2— x - 4 = 0)

SECŢIUNEA V.
Reprezentări grafice.
21. Funcţiuni de gradul al IUIea.
La reprezentarea grafică a unei funcţiuni de gradul I
e de ajuns, să aflăm coordonatele alor două puncte,
deoarece o dreaptă e deplin determinată prin două
puncte.
 — Í28 -

Unele din funcţiunile de gradul al II-lea reprezentă

cercuri. Cercul e deplin determinat, dacă îi cunoaştem
coordonatele centrului şi mărimea razei; iar determinarea
acestora se reduce la coordonatele alor două puncte.
Nu tot aşâ e cazul, când avem de a face cu func­
ţiuni de gradul al II-lea, cari nu reprezentă cercuri. Pentru
reprezentarea grafică chiar a celei mai simple funcţiuni
de gradul a II-lea : y = x s va trebui să determinăm coor­
donatele unei serii întregi de puncte.

Şi anume pentru:
x = 0, + 1, + 2, + 3, + 4, ;+ 5 ,..., + 9 ,...
avem: y = 0, 1, 4, 9, 16, 2 5 ,..., 8 1 ,...
aşa încât curba reprezentată va fi o parabolă (Fig. 28)
aşezată simetric de celea două părţi ale axei y.
 — 129 —

Tot o astfel de parabolă va reprezentâ orice func*-

ţiune de gradul al II-lea de forma: y = ax2-Tb.- Dacă
b = 0, o parabolă trece prin origine. Când x = 0, y = b;
deci b e punctul, în care parabola strătaie axa ordo­
natelor. Apoi după cum a e pozitiv ori negativ, braţele
parabolei sunt îndreptate în spre partea pozitivă ori ne­
gativă a axei ordonatelor.
Dacă funcţiunea y = x 2 o reprezentăm foarte exact
pe hârtie împărţită în mm2, ordonata corespunzătoare
unei abscise ne dă pătratul ei şi invers abscisa unei
ordonate date e rădăcina pătrată a acesteia (x = Vy)-
Rezolvind grupele de ecvaţii de forma:
y = ai x 2 + bi
y = a2 x 2 + b2
respective: y = ax2 + b
y = tx + C vom obţineâ coor­
donatele punctelor de strătăiere alor două parabole,
respective ale unei parabole şi ale unei drepte ; iar re-
prezentându-le exact pe hârtie împărţită în mm2, vom
obţineâ rezolvirea grafică a acestor grupe de ecvaţii.
Probleme. 1 . Reprezentă grafice parabola cu ecvaţia:
a) y = — x 2; y — — X 2 + 1 ; y = x 2- j - l ; y = x 2 — 2.
b) y = 3 x 2 4; y = - 3x2- 4; y = y= - ^ .

c) y = — — 5; y = y + 5; y = 2 x 2 — 3; y = — 2x2+ l .
2. Să se afle punctele de strătăiere ale dreptei:
y = — 2 x - f - 1 cu parabola: y = 2 x 2 — 1.
3. Să se afle punctele de strătăiere ale parabolelor cu
ecvaţiile: y = x 2 şi y = — x 2 -f- 4.

22. Graficoane.
Afară de reprezentarea şi rezolvirea geometrică a
problemelor algebrice şi a exprimării algebrice a proble­
melor de geometrie, geometria analitică mai are o largă
9
 — 130 —

aplicare în reprezentarea grafică a unor rezultate din

fizică, medicină, statistică, comerciu ş. a.
Aşa de pildă se poate reprezentâ grafice creşterea
căii cu timpul la mişcarea unitorriiă pe lângă o iuţeală
dată, după formula s = ct. In acest ca£ calea e o func-
ţiurie lineară a timpului. Ordonata fiecărui punct de pe
dreaptă |rie dă miărimea căii făcute în secundele co­
respunzătoare abscisei (Fig. 29).

Tot aşâ putem reprezentâ variarea (felul de atâr-

nare) de timp a căii delà căderea liberă, pe baza ecva-
g
ţiei : s = -g- t2. In acest caz calea e o funcţiune de
gradul al II-lea a timpului. Vom obţineâ deci o para­
bolă (Fig. 30).
In graficoane e obiceiul, să se reprezinte şi diferite
rezultate din statistică. Fig. 31 cuprinde variarea nu­
 — iá i —

mărului eleviior înscrişi la institutul pedagogic din Balázá-

falva— Blaj delà anul 1899/900 până în 1914/15. Pe
axa x sunt reprezentaţi anii scolastici, pe axa y numärül
elevilor (122, 97. 106, 107, 116, 107, 88, 106, 92, 79,
81, 82, 78, 80, 105, 115).

Probleme. 1. Să se determine graficonul temperaturii

medie din luna Martie 1915 după observatorul meteorologic din
Ógyalla. Datele în grade C. sunt: 4" 1, 3'3, 2*2, 0 8, 3'5, —0*3,
— 0-9, — 1*2. —0-4, —2'4, —2'8, 0*0, 53, 5*6, 6 4 , 8*7, 61, 7*3,
6-7, 3 —, 0-9, 1-8, 3 8 , 5*9, 8*4, 6 1 , 5-6, 7 — , 4*5, 5'4, 3'9.
2. Să se determine graficonul temperaturii medie din anul
1914 după acelaş observator meteorologic. Datele sunt Ia­
nuarie: — 4'0 C°; Februarie: — 1'2 C°; Martie: 13'3 C °; Aprilie:
11-7; Maiu: 15*9; Iunie: 1 8 7 ; Iulie: 2 0 3 ; August: 20*4; Sep­
temvrie: 14*8; Octomvrie: 10'— ; Noeinvrie: 3*5; Decemvrie: 3*3.
3. Să se constate înălţimea barometrică oră de oră în de­
cursul unei zile şi să se facă graficonul înălţimilor barometrice.
Notă. Unele staţiuni meteorologice dispun de inregistra-
9*
 — Í32 —

ioare automatice a temperaturii şi presiunii barometrice şi ne

dau graficoanele gata. Graficonul temperaturii se numeşte
term ograf, iar a presiunii barometrice barograf.
4. Să se pregătească graficonul pondului mijlociu al co
piilor până la sfârşitul anului prim. La naştere sunt de: 3250 g,
la sfârşitul lunei prime 4000, apoi 4750, 5500, 6200, 6800, 7300,
7800, 8300, 8700, 9000, 9300 şi la sfârşitul lunei a 12'-a de 9600 g.56

5. Graficonul înălţimii copiilor: la naştere 50 cm, la 1 an

75 cm, apoi: 85, 93, 97, 103, 111, 121, 125, 128, 130, 135, 140,
145, 150, 155 şi la sfârşitul anului al 16-lea de 160 cm.
6. Graficonul de pond al copiilor după Hochsinger: la na­
ştere 3'5 Kg, la sfârşitul anului prim 9'5 Kg, apoi: 12, 13'25 ,
15, 16 75, 18-25, 2 0 ,’ 21-75, 23‘25, 25, 27‘5, 31, 35, 39 şi la
15 ani 45 Kg.

O l O O l ß O O C O H O ' O O O '
' Û C O H C Û ' O C O H O ' v O ’t O l
H C O lO vû O O O C îC O lO t^ O '
io
io
O O i O O ' û C J O O vÛ ^ M t J*
^ ‘ C ' I C M N ’t i M C M M O C O H
H C O 't 'Û C O O H C O lflr^ O '
b
iO
rH © © lO r H I> H ti- f© 0 0 ©
C O O C C liJC O O C O 'û iO H O '
H r t t f O C O O H M í O t > C O
\h
rH
6 ©
v Û H s O H O N O ' O t M C C
H a y O t H D u O t N O C O
40'
H N ^ v û C O O N H C O l O lX »
23. Tabelă pentru coeficienţii unghiulari.
M VÛ H O ( N CO ’t H O M » 00
O M O M O M O W O C O O
H N ' J - v û OOOn H C O J Ô ' O O O
' îo
co
l>CM r-(M l>CO© t>iOCOCO
C O 'Û C O H CO 'O CO H O 't^ U Î
O N " t 'ô l .'« ^ H M « t v O O O
b
co
_______________
COí>Cvir^OÍOOlO<MOCOCO'
r > ’Î N O M > . T t M O C O l O r t
O M ^ - i O M ^ H C O ^ ’O C O
îo
CM
OOCO r-CM CO "t© j>i£iTj.co
lO CO O C C iO C O H C O 'O TM N
O N l O J>
b
CM
^■ OCM OÖCOOM ONOO'OO
^ • r l O ' v O ’t H O ' b í í í N O
© C M C Q © i> © © C M ^ -© 0 0
îb
r—1
© T t - o o c o © ’' t © t > © T f c o
C M © r-lO C M © 0 0© C M rH ©
O N C O U ) t >* 0 ' O N ‘, t v O I >
o
T-H
i O O ' t ^ ' ,t O O C O O ( ? ' Ú O
rH O O © C O iH © © H tC M © l>
© r H CO u í r * 00 0 ' N - ^ f » í ) l >
îb
0 © © H t© lO r H O O © H tC O
O i> H tC M © J> © C M © 0 0 ©
© rH C O © © 0 0 © C M ^ f© I>
Ö © i-f
© © . ©
o © r H CM CO Ht © © r' * 00 © ©
Ö rH
— 133 —
© « ú O ^ N H C O t ^ C O N
1H o C> NO O t CO N N N i
w c M H t © c o © c M « t © o o
i o CO N CO O O H IM O
O t ' O ' t C O N H H O O
© CM Tf O M © CM nf © 00
© C O r ' C C O O H i O O O '
0 0 © H tC O C M rH © © © 0 Q
© CM ^ *© Q 0© CM CO © I'-
,CO
lOCO CM r'-iO'tiO CO 'tCM
© T t M H O © CO t ' I > t >
O N ' J ,,« 0 0 0 0 \ H ^ iC ír >
© C M © ‘C M © 0 0 © C M O O ©
© ‘ CO r H © O 0 l > © © © ©
© CM n t © c - © w c o © x>
lOl> 'rH © CO CM CO © rH ©
C O r H © 0 0 f ,' » © © ^ ’ 5 t C O
© - CM ^ t' » © t-H CO LQ I >
1
0 ' M l O H S O O r * O i O W
H o c o ^ l O. CO M M M
© CM CO© I>© r->COlQl>
*3* © ‘ © © CM © r H CO ©
© 001> © M *CO C M rH © ©
O r< C O lO I> © rH C O ţQ i>
CM
<=>
© r H lO O © iß © O O C M ©
00J>lOt*-CM tH©O'ON00
© rH C O lO r'« © rH C M t©
t t © © H t r H © © i- < © C O
j> io co c ^ H O 'C O c c r> i>
© r H CO © I> X © CM © 0 0 © C M M *© © rH C O © 0 0
© rH H r© tO C O C O lO © ©
© •« tC M © © 0 0 I> © © tO
© r H CO ©.©00 ©
CM . " t * . ©
rf© © C O © :O O I> © C O ©
tj- c M © © o o © © tt^ i- rr
© rH C O «t© .00 © C M H t©
CM co
© ©
rH C M C O < tlO © l> O C © ©
H r I H H H r I H H H N
? O C O i O ,t O ' l > a " t T r n \
CM CM CO lO iO r-© CM lß00
© c M H t © o o © c M io i> ©
© O t > C 0 H 0 \ © W }\ f 5 0 '
© iH rH C M 'ttO O O O C O ©
© C M *1*© G O © C M © I> ©
Ht
©
© C O © © C O © r H © © ©
O n O O i H C M T O X H <t
© r- < H t© 0 0 © C M 'tr - ©
CO©COCM©CMCOJCr©©
r-I> *0 0 © © C M H t© © C O
© r H CO tO 00 © CM t t © ©
© © © l o o o t t ^ - o o r - ©
lftlO © tsO O O C M 't r ^ r l
© i-i c o io x > © c m t t © ©
©
©
© C M 0 0 l> © © © © © r H
C O ^ H t.© I» ,C O © C O © ©
© !-H CO lO J>© CM H t© 00
CM © rH © C M 00I> rH © > H
CMCMCO*-lO©OOrHCOi>
© rH c O © Í> © r- (H t© C O
-© O O H tC M tt© © C M © t-i
0 © tH C M C O lO © © rH lO
© r-íC O © i> © rH CO © ,O C
© rH © lO © C M © C O © C M
0 0 © © O r H C O © t> © C O
00 © C M l O r * © r H C O © 0 0
CM ^t© l>© COCM © rHCM
!> I> l> CO © rH CO © O Cr-(
lO I> C M © rH lO -t© C M C O
© tC l© l> 0 0 © rH C O © ©
00© C M M -© 00rH C O © l>
© 0 © C M C O I> © l> C O H t
C O H t H f © © l > © r H v r *
o o © C M M -© o o © co © r>
t V5
o
rH £2 2 ? & í2 ímrS e § N l PCOJ
N N N N C
N N N N

C C i C ^ J ' O C O C O O ' t ' ^ O r ^
M O C J O O ' f H O ' l ' - O ' O
« b
m
C C C O C O O ' H O ' O O C ' I N
C O O « Î N O ' O l O ’} ' t
M t r > ! > N ' J , C ' O í O v O
b
m
X r t O O C O O ' ^ ' f W H H
H ' t ^ O ' H ' Î T ' O r O «
4 5 '
i
X M H >0 M O O W M H O ' i > i O T t - i o © \ r - © ' X C 0
H ^ t - ' O C T ' r l ' t I > O C ^ ^ O
4 0 '
00
©
O O H O ' f i O N ^ O O O O ' O
O <0
r - t C O v O W r H T j - N O O ' C ^ l O
î n
C O
X H O N C O C O O C O ^ C O r l
C M t > r H I > C O © r - \ © ^ - * r
H C O O M H I ' C C ' N U O
b
C O
O O O C O H H I > O H O " Û
O l O a i ß H M O M H H
H C O i O M H C O O C M M i C
in
03
00C l > O O ' ' ß r * f , i0 H
o o c o r - c o o o i o c ' î O O ' C '
O C O i O O O O C O ' O C ' H ’f
,oz
X O ' O C ' r - C M ^ C O © ' ©
v O r l l O O ' O C O O O O t > ' û
o f o i o o o o c o ^ o o 1-1
\ b
M O ' ' O M 1Û O H O ' û r l
^ O O C O C O ' t H C C O ' t ' t
O M i o r > o c O i O C O H t
ö
O O C h u O O i f O O G C O M O
M ' Û H v û N O O i O C O N H
O O U O M O M l O C O H if
- t h
O N O s ^ f i C C J i O l O C O O O i H
O ' t O ' t O ^ C O r t O ' ^
© C M ^ r ^ o c M i o x o c o
ö
O r - o o
© © © ©
© H 0j c 0 ' t l 0 ' û l > 0 0 0 ' 0
2 C O C ' O C O C O C O O O O C O C O C O ' ^ t -
134
a 00 O ' H i O C O T T O . C M C M , H c M
t " - © C M l > C M C ' < I > r - * X r H 1O C O M
^ C M O O ^ C O ' O O rJ ‘ O û f O | l > C M M
C M l H r H C M l O l - H ' r H ' O t ^ ' O
l O r » O ^ C * © i f C O t l '
O ' O l ^ O C ' O l O O t C O M
l O ^ C O C O l O O ^ C O ^ O O
01 " t l > H \ ü C O © O H C O
C ' C l I O a C l 45 o ’ f X 0-1
t H
1— 1
O N W T f O O C O © ' l ' ^ ' O f ^ ©
O O C M I O X C M 1C O C O I >©1
C O © r " û ' O C M O ' £ C 0 1' >
r ' O H l O O ' l O ' t C O i t v O
O D H i O X O U ß t C C O t ^ H
| r * C O C l N ' O X C O C O O ' H
| ’^ ' O © ' C M I ' - 0O i H O © C 0 ! M T O H O U O O C N H M n
| X H " t X H l O H C 0 l > H ^
c<im 'CC''tc>ocv'r-~c*
r l ' û d C ' b l ' H C ^ ' i O
o o i H ' r t ' . i H i o o o c M s O ©
\0 © l C 5 © I ^ I > © I > 0 ©
C \ H C O l > H M O C O T f i O
1> H ^ I > H ^ X C 1 v O C
© C O r * C l 00^0 X i t v O i f
l > X © ^ X * * - H © © C M
C - O i f t N O t X N ' í ! ©
' 4' I > O C O X ' O l > i H © J X
T j - i O X t - ( i © i H X l > I > X
r > o c o r ' 0 ^ t > r i i o ©
X © O H O C M O » O K ^ C O
H C O l O C C O l O C i O C O C O i O
t ' © C O \ O O C 0 1> H i O O N
c o i t i o r ' ö i O ’t ' O ’ t x
O i O C M i O O i O C M O O i - H
\ 0 © 0 0 '0 © C 0 1 > H l O ©
Ç N © r H
t H
H Î ' Î C O T M r 5\ O r * C O O ' C
I ' C - O 01 C O C l o ,
0* ( M O L O C 0 \0 r >
C l P O C M C 01 ©
i
C O H O t C O r t O ^ i O ^
d O ' C O C ' C O O O C O O H
I > H ' Ű H f ' C O C M O C l ©
i O t H X © I > X < © ' O t --0
O O v O C C i O O O i O ^ W ’t ' O
^ r t Æ H ' Û O i a t r l C O
M r H i > © r H T } - 0C ' C © U ©
U - H O ' © i t © C ' 01© C s
' Ú H l O H O d t ' ^ O l ' *
© O I I O C O ' C ' O X O I C O I O
O t ' l O ' O O ' i O ^ r ^ C O C O
' O O i O © l O H I > C O © Í N
r -
r H
C M C M ^ O O X l ^ O N r - i C
l O O l O O l O H ' O C O H ' O
Ç0 n-
1 w w
’t C O C O ' O v O H t N i r j O i O
C O C M ' I > 0 ' © ^ , ' C C ) H
í O O ' i ’ C M O O ’Ű C l C C ' O
m c m "i- © c o i > o o rj- o
C ' l O C O M O r t O ' H O i O
’t C M - C M ' C i C O l C O i O
L ©
r H
© i O C 3 H l O ' Ú C > O C C ''0
© r H © © r H © * t ' 0 © 0'
t © W O C t C M O H 00 t
C M
r H
C0 © H M C © I > t'» C O t >
d M O t l ' H O ' O i O C O
1, » C O O O C O O ' ,t H h t
© G C i H ' O ’O C M X l O X O
O O C O H O N N ' t l O C ' l '
C O 00 C 0 C 0 C O C O ' f o o c o
© © © ' t c i ’o a c o c O H
’f C M " Ú X M C O ’ t 01
C O l > C M r i' C M X C O © ' © C O
C M
r H
C0
r H
Ti-
r H
L ©\Q H
i >
**H
, h
T H M C O r î - i O ' O r - O O O ©
l O l O i O l O l O l O l O l O i Ô O
135
 III.

Metodica

aritmeticei şi geometriei în şcoala primară.

 1. Importanţa şi scopul aritmeticei şi geometriei
în şcoala primară. *)
Institutul pedagogic e şcoală de specialitate, pregă­
teşte pe viitorii învăţători poporali. In această calitate
nu se poate mulţumi, să dea elevilor săi numai cuno­
ştinţe generale, ci are datorinţa, să-i Introducă în toate
amănuntele metodice a singuraticelor obiecte de învăţă­
mânt, ca mai târziu, când vor fi învăţători, să poată
propune cu deplin succes toate obiectele prescrise în
şcoala primară. Acest rost al institutelor pedagogice a
fost reliefat clar şi precíz în noul plan de învăţământ;
pentru aceea manualele de matematică pentru cursul al
lll-lea au să conţină şi îndrumări metodice referitoare la
aritmetica şi geometria din şcoala primară.
Importanţa aritmeticei şi geometriei e recunoscută
de toţi ceice Înţeleg scopul învăţământului. Trebuinţa
zilnică de a calculă, o simţeşte atât cel mai sărac, cât
şi cel mai bogat patrician Neştiind calculă suntem ex­
puşi la pagube continue, căzând pradă poftei de câştig
al altora. Dar nu încunjurăm numai pagubele, cunoscând
măiestria numerilor, ci prin aceştia intrăm uşor în des-
legarea tainelor cuprinse în referinţele economice a sin­
guraticilor, a comunelor, a patriei noastre şi a lumii
întregi. Aritmetica e o armă puternică, cu ajutorul că­
reia deschidem uşă largă bunăstării materiale şi cum­
pătului în toate, prin observarea relaţiunilor de câştig,
prin cruţarea provenită din micile depuneri spre fructi­
*) La compunerea acestei părţi am consultat între altele: V. Gr.
Borgovan, îndreptar teoretic şi practic pentru aritmetică, Bucureşti 1889;
Constantinescu — C iocârlie — Teodoru, Didactica matematicilor, Bucureşti 1897 ;
Dr. lleke Manó, Vezérkönyv a népiskolai számtani oktatáshoz, Budapest,
1911; Dekány — Simkó, Számtan a tanítóképzők III. és IV. osztályai számára
Budapest 1918,
 — 140 —

ficare, din împărţirea cinstită a lucrului şi a remunera-

ţiunii împreunate cu lucrul. Nu mai puţin folos aduce
şi la desvoltarea inteligenţei copilului. Regularitatea, ce
nu dă greş, sileşte pe micul elev, să se gândească co­
rect, să împreune logic diferitele părţi ale problemei, ce
are să rezolvească şi silit fiind să facă acest lucru la
fiecare problemă nouă, el se obişnueşte să fie ordinat
nu numai în gândire, ci şi în alte lucrări ale sale, să se
orienteze mai bine şi mai sigur in toate daraverile sole.
Acestea sunt scopurile fixate şi de actualele pla­
nuri de învăţământ pentru şcolile primare: scopul ma­
terial şi cel formal. Să introducă adecă pe micii elevi
în cunoştinţele de lipsă în chestiunile de calcul şi ^ă-1
obişnuească cu un fel de gândire corect şi independent.
Ajungerea acestor scopuri nu-i tocmai uşoară. Mai
cu seamă în clasa întâia a şcolii primare, în care trebuie
să se pună adevărata bază întregului învăţământ, căci
dacă elevii nu-şi câştigă aici îndemânarea şi temeinicia
cuvenită în aritmetică, toate cunoştinţele lor ulterioare
vor fi şubrede şi rezultatul final aproape nul. Amândouă
scopurile au aceeaş importanţă, pentru aceea nici când
să nu se scoată la suprafaţă unul în paguba celuialalt.

2. Rezumat istoric.
Importanţa matematicei a fost recunoscută din celea
mai vechi timpuri. Pythagoras a socoţit-o ca funda­
mentul filozofiei. Romanii i-au recunoscut foloasele prac­
tice. »In summo apud Graecos honore geometria fuit;
itaque nihil mathematicis illustrius: at nos ratipcinandi
metiendique utilitate huius artis terminavimus modum«,
zice celebrul Cicero. Dar oricum au privit popoarele
această ştiinţă, ea a rămas timp îndelungat departe de
poporul de rând şi e meritul veacurilor mai apropiate,
 — Í4Í —

că. i-s’a dat locul cuvenit în şcoala primară, spre a se

bucură de roadele ei şi cea mai umilă pătură a so­
cietăţii.
De altfel să nu ne mirăm, că matematica atât de
târziu a ajuns bunul comun al oamenilor, căci învăţarea
ei a fost împreunată cu foarte mari greutăţi din cauza
cifrelor necorespunzătoare şi a felului greoiu de combi­
nare al acelora.
Abia după cunoaşterea cifrelor indo-arabice şi a
scrierii poziţionale a acestora a devenit mai uşoară In­
trarea în sanctuarul acestei ştiinţe. Până atunci nici
chiar regii nu erau prietini intimi cu ea. Se spune, că
regele Ptolomaeus încă ar fi voit să înveţe arcanele geo­
metriei delà renumitul Euklides, dar obosindu-se prea
tare cu învăţatul a dorit să i-se facă unele îndemânări.
I-s’ar fi răspuns, că: »la geometrie nu duc drumuri re­
geşti«.
Astăzi şi elevii şcolii primare execută cu multă uşu­
rinţă celea patru operaţiuni fundamentale cu numeri cât
de mari, pe când vechii Romani, pe lângă toate cuno­
ştinţele lor, se trudiau mult până scoteau la bun sfârşit
câteva probleme.
Luând în considerare, că celea 7 semne romane
pentru scrierea numerilor erau cu totul nepotrivite pentru
executarea directă a operaţiunilor aritmetice, Romanii şi
alte popoare vechi erau nevoite să folosească la calculări
maşina numită abacus (Fig. 1). Aceasta se folosiâ atât
în şcoală, cât şi în prăvăliile comercianţilor, ba chiar şi
în oficiile de stat şi din partea învăţaţilor. Abacus-ul
eră o tablă de lemn, patruunghiulară şi presărată cu
nisip. în nisip trăgeau cu stilul câteva linii orizontale,
apoi pe linii şi între linii puneau pietricele, cari ţineau
locul numerilor. (Calculus = pietricică, de aici calculare =
a executa operaţiuni aritmetice cu pietricele).
 C a lcu la re a se fă ce a în m o d u l u rm ă to r:

1. Liniile — din jos în sus — reprezentau valorile

locale, după sistemul decadic.
2. Fiecare pietricică reprezentâ o unitate.
3. Unităţile dintre linii valorau cât de 5 ori unitatea
de pe linia din jos.
4. Pe o linie se puteau pune numai 4 pietricele,
căci 5 dădeau o unitate dintre linii; iar între linii numai
o pietricică. Din cauza aceasta după executarea unei
operaţiuni urmă reducerea pietricelelor de pe linii şi
dintre linii.

/ LM O 50000
0 m -o -o -o -o- Ooooû
/ YM o 5000
3 M - 0 0 -0
- ----------------- . 0000
/ D o 500
 c 0 - 0 --------- zoo
/ L o -■ 50
1 r - o --------------- : Í0
r o
i -o-o-o-o- JL
1 8 p ie t r ic e le .

Fig. 1.

în figura 1. avem scris numărul 98764.

Adaugerea (adunarea) se face astfel: Sumanzii li
scriem pe liniile corespunzătoare în 2 ori în mai multe
cadre. Pietricelele din cadrele sumanzilor le trecem pe
aceeaş linie Intr’un singur cadru şi în fine le ordinăm
prin reducere lăsând pe fiecare linie numai câte 4 pie­
tricele, iar celea întrecătoare le mutăm între linii, re­
spective pe linia superioară (Fig. 2).
 143 —

Subtragerea (scăderea) încă o putem executâ pë

abacus şi anume: Minuendul şi subtrahendul îl indicăm
pe liniile core­
spunzătoare în
cadre deosebite.
Apoi purcedem,
după cum ve­
dem în (Fig 3)
în exemplul
prim scriind mi­
nuendul şi sub­
trahendul în ca­
drele corespun­
zătoare obser­
văm, că pietrice­
lele din cadrul al
doilea se pot sub-
.t*
trage din celea S
din cadrul prim
fără nici o redu­
cere şi obţinem
restul de 666.
în exemplul
al doilea dupăce
am scris minu­
endul şi subtra­
hendul, subtra-
gem pietricelele
mai puţine din-
cadrul cu pietri­
cele mai multe
şi diferenţa o pu­
nem în 2 cadre deosebite, — în cel cu plus, dacă au
fost mai multe pietricele în minuend şi în cel cu minus,
 144

dacă au fost mai multe

pietricele în Subtrahend.
Apoi aranjăm pietrice­
lele din cadrul cu plus,
ca pretutindenea să fie
mai multe ori cel puţin
atâtea pitricele, câte
sunt pe linijle şi Intre
liniile cadrului cu minus,
în sfârşit subtragem pie­
tricelele cu minus din
celea cu plus şi obţinem
rezultatul final: 2734.

Pe cum vedem din

exemplele aduse nici
Fig

aşezarea pietricelelor,
respective cetirea nu­
mărului nu-i chiar co-
moadă, cu atât mai
puţin adaugerea, iar sub-
tragerea e destul de în­
curcată, ca să nu mai
amintim immulţirea şi
împărţirea mai cu seamă
cu numeri de mai multe
citre. Să nu ne mirăm
dar, că studiul matema­
ticei a fost foarte greu
şi progresai în această
ştiinţă foarte neînsemnat
în decursul veacurilor.
Pe lângă calcularea pe
abacus, se folosiâ foarte mult calculul oral.
 — Í4S —

Greutăţile acestea au fost delăturate abiâ dupâ

iscodirea cifrelor indo-arabice şi scrierea poziţională a
acestora. Folosul uriaş al acestora e apreţiat de renu­
mitul Laplace prin următoarele: »Cugetul de a exprimă
toate cantităţile prin 9 semne, atribuindu-le deodată o
valoare absolută şi alta locală este atât de simplu, Încât
chiar din acest motiv nu-1 putem admiră de ajuns. Dar
chiar simplificarea şi uşurarea aceasta a metodului de cal­
culare ridică sistemul numeric al Inzilor la rangul desco­
peririlor celor mai folositoare. Cât de grea a lost însă
iscodirea acestui metod o înţelegem din împrejurarea,
că l-a scăpat din vedere geniul unui Archimedes şi alui
Apolonius din Perga, două din celea mai mari spirite
ale antichităţii«.
Cifrele indice au fost cunoscute în Egipt din veacul
al II-lea d. H. şi prin mijlocirea Arabilor au trecut şi
în Europa. Călugărul Gerbert, elev al şcolilor arabice
din Spania, mai târziu pontifice roman sub numele de
Silvestru al II-lea, a lucrat mult la generalizarea acestor
cifre în Europa, numindu-le cifre arabice. întrebuinţarea lor
generală a întârziat însă mult, deşi a avut sprijinitori puter­
nici: papi şi împăraţi. Gheorghe de Purbach (1423— 1461),
profesor în Viena şi elevul acestuia, Ioan Müller, alias
Regiomontanus (1436— 1476) au fost între cei dintâi
învăţaţi, cari au folosit în măsură mai largă acestea
cifre.
Pe lângă lipsa cărţilor, nefiind încă cunoscut ti­
parul, acestea au fost greutăţile, din cauza cărora ma­
tematica n’a putut deveni bunul comun al oamenilor.
Cel dintâiu manual tipărit a fost: Aritmetica lui
Ulrich W agner, tipărită în Bamberg la anul 1482. Ceva
mai târziu la anul 1494, a apărut cartea italianului Lucas
Pacçioli. Cartea acestuia cuprinde deja materialul, ce
io
 - Í46 —

âe predă In şcolile primare şi medii. Dar în acest veac

întreg învăţământul matematicei erâ mecanic, tot astfel
şi cărţile apărute tratau lucrul fără metodul cuvenit.
în veacul al XVI-lea cel mai de frunte manual a
fost a germanului Adam Riese, care deşi n’a fost mate­
matician de profesiune, a avut mult simţ practic pentru
matematică. Manualul lui a apărut la Erfurt în 1522 şi
a ajuns zeci de ediţiuni. Cuprinde exemple potrivite
împrejurărilor reale. Trece delà concret Ia abstract,
delà simplu la complicat şi lucrând mai multe exemple
întăreşte cunoştinţele elevilor. Manualul acesta s’a sus­
ţinut şi în veacul al XVII-lea, contribuind mult la lăţirea
calculării cu cifre arabice. Simon Stevin (1548— 1620)
a introdus fracţiunile zecimale, dar folosul practic al
acestora s’a văzut numai după Introducerea măsurilor
metrice. Cu partea metodică nu si-au bătut mult capul
nici învăţaţii acestui veac, nici a celui următor. Toate
regulele erau cuprinse în versuri şi autorii se străduiau,
să introducă pe elevi în câteva apucături mecanice, lu­
crând unul ori mai multe exemple.
în acelaş timp însă bărbaţii luminaţi Baco de Veruiam,
1. Locke, Ratich, I. A. Comenius şi alţii forţau porţile
unei gândiri noui în întreg învăţământul: abandonarea
mecanizării şi introducerea unei predări naturale, bazate
pe intuiţiune, pe observarea directă a lucrurilor învăţate.
Să nu primească elevii numai cunoştinţe rigide, ci să
li-se desvoalte şi întărească forţele spirituele. In urma
acestora s’a dat lovitura de moarte mecanizării şi în
studiul matematicei, întroducându-se motivarea calculării.
In direcţia aceasta au lucrat mult Christian W olf (1728),
Christian Trapp (1777), Gottlieb Busse (1779), F r. Ro-
chow (1734— 1805) şi Petru Villaume (1779). W olf a
reliefat şi folosul practic şi cel formal al aritmeticei.
 - 14? -

Busse a introdus intuiţiunea numerilor şi desvoltarea na4

turală a acestora. Rochow a luat problemele aritmetice
din trebuinţele zilnice. Vederile lui Villautfcfe se pot re­
zumă în acestea 3 puncte: 1. temelie întdlţivă şi direc­
ţiunea practică, 2. simplificarea şi restrângerea materia­
lului, 3. tratarea îngrijită a calculului oral.
In veacul acesta s’a tipărit şi în limbă maghiară un
manual lucrat în spiritul principiilor din apűs şi anume:
Arithmetica vagy számvetésnek mestersége, irta Maróthy
György, Debreczen 1743, căci celea ale lui Tolvaj (1675)
şi Ónodi (1693) nu mai corespundeau timpului.
In româneşte au apărut: 1. Aritmetica română-
nemţească, Beciu 1777, 2. îndreptar cătră aritmetică de
G. Şincai, Blasiu la 1785 şi 3. Aritmetica episcopului
titular Amfilochie la Iaşi în 1795.
Veacurile anterioare au adunat materialul de lipsă,
veacul al XVIII-lea a scos la iveală In mod răsleţ sin­
guraticele principii metodice, iar veacul al XIX-lea a
sistemizat materialul şi metodul.
Intuiţiunea sistematică în aritmeti că eopera lui Ioan
E . Pestalozzi (1 7 4 6 - 1827). După dânsul izvorul ori­
cărei cunoaşteri e intuiţiunea. Un lucru numai atunci
îl cunoaştem cu adevărat, când îi determinăm exact
form a şi mărimea, apoi îl exprimăm cu numele lui.
Forma, numărul şi numele sunt cei 3 factori, cari ne dau
cunoaşterea limpede şi exactă a unui lucru. Nu calcu­
larea corectă şi repede e rostul aritmeticei, ci mai în-
tâiu desvoltarea deplină şi liberă a puterilor psihice a
elevului, căci mai târziu prin o cugetare logică va ajunge
el şi la calculare corectă.
Intenţiunea lui Pestalozzi a fost minunată, dar în
practică s’a dovedit de cel mai cras formalism. Dedu­
cerea oricărui număr din unitate e o mortificare fără
io*
 ftjst. înseşi celea 3 tabele numerice folosite de Pesta^
lozzi, dând numerii gata în linii şi nepermiţând compunerea
şi descompunerea reală a acelora, scăriţau binişor pu­
terea creatoare a elevului.
Tabelele numerice ale lui Pestalozzi erau trei. în­
tâia era împărţită în 100 pătraţi (oblonguri), în 10— 10
şire (Fig. 4). In şirul prim fiecare oblong cuprindeà o
linie verticală, în al doilea câte 2 linii şi în al zecelea
10 linii. Se folosiă pentru operaţiunile cu numeri întregi.
D. e. 1. Cât e 8 cu 6? Căutăm un oblong cu 8
linii şi altul cu 6 Inii, apoi le numărăm zicând 8 + 1 = 9 ,
9 + 1 = 1 0 , 1 0 + 1 = 1 1 , 11+ 1 = 12, 1 2 + 1 = 1 3 , 1 3 + 1 = 1 4 .
2. Dacă luăm 4 din 9, cât ne mai rămâne : Cău­
tăm un oblong cu 9 linii şi din acestea luăm 4. Ne
mai rămân 5 linii.
3. Un metru de pantlică costă 6 fileri, cât costă 3
metri? Costă de 3 ori mai mult. Căutăm şirul cu câte
6 linii şi adaugem liniile din oblonguri numărând linie
de linie. Obţinem numărul 18. Deci 3 m costă 18 f.
3. Câţi metri de pănură cumpărăm pe 20 K, dacă
1 m costă 5 K? Atâţia metri de câte-ori se cuprind
5 K în 20 K. Căutăm şirul cu 5 linii şi numărăm 20
de linii. Căpătăm 4 grupe. Deci putem cumpără 4 m.
Tabela a doua eră împărţită în 100 pătraţi (Fig. 5).
Pătraţii şirului prim erau neîmpărţiţi, cei din şirul al
doilea erau împărţiţi în câte 2 părţi prin o linie verti­
cală, iar cei din şirul al 10-lea în câte 10 părţi. In ta­
bela primă liniile reprezentau unităţile, aici înşişi pătraţii
erau unităţile, iar părţile tracţiuni. Tabela aceasta se folos'ă
pentru explicarea, adaugerea şi subtragerea fracţiunilor,
îmmulţirea şi împărţirea fracţiunilor cu numitor comun.
D. e. 1. Câte pătrare sunt în 3 întregi? Căutăm
şirul al 4-lea şi luăm din el 3 pătraţi, apoi numărăm
.pătrarele şi obţinem 12 pătrare.
 — 150 —

2. Un copil a câştigat odată 3 cincimi de coroană

altă dată 4 cincimi, câţi bani a câştigat la olaltă? Cău­
tăm şirul cu cincimi şi numărăm Intâiu 3 cincimi, apoi
lângă acestea alte 4 cincimi. Ajungem la 7 cincimi,
respective 1 Întreg şi 2 cincimi.

Fig. 5.

3. Un om a avut 3 întregi şi 1 pătrar de coroană,

a cumpărat marfă de 1 K şi 3 pătrare. Câţi bani i-au
mai rămas? Căutăm şirul cu pătrarele şi socotim câte
pătrare sunt în 3 întregi şi 1 pătrar (13), apoi câte pă-
ţrare sunt în 1 întreg şi 3 pătrare (7). După aceea luărp
 - 151 —

din 13 pătrare pe celea 7 şi mai rămân 6 pătrare, adeoă

1 K şi, 2 pătrare.
Tabela a treia încă cuprindeâ 100 pătraţi (Fig. 6).
In şirul prim pătratul prim erâ neîmpărţit, ceialalţi erau
împărţiţi prin linii orizontale în 2, 3... 10 egale. In şirul
al doilea erau aceleaşi linii orizontale şi câte o linie ver­
ticală, în şirul al 3-lea 2 linii verticale, şi în al 10-lea
9 linii verticale. Se folosiâ pentru operaţiunile cu frac­
ţiuni cu numitori diverşi.

Fig. 6.

D. e. 1. Cu cât e mai mare V2 decât V4? Pătratul

al doilea din şirul al doilea e împărţit în 2 jumătăţi prin
o linie orizontală, iar jumătăţile acestea în alte 2 jumă­
tăţi prin linia verticală. De aici V2 are 2k, deci Va cu V4
e mai mare decât V4 .
2. Un om a cumpărat 5 V2 ferdele de grâu şi mai
târziu 7 4/s ferdele. Cât grâu a cumpărat în amândouă
rândurile? Adaugem întâiu întregii 5 cu 7 fac 12. Fracţiunile
le aducem la numitor comun (10). In şirul al cincilea
pătratul al doilea cuprinde fracţiunile Vio. Din acest
 152 -

pătrat observăm, eă V2 cuprinde 5/io şi că 4/s cupriţid

8/io. Apoi 5/io cu 8 io fac 13/io, adecă 1 3/io. 12 întregi
cu 1 3/io fac 13 3/io. Omul acela a cumpărat 13 3/io fer­
dele de grâu.
3. V3 câţi Vô are? în şirul al 3-lea pătratul al doile
prin liniile verticale e împărţit în 3 părţi, iar prin linia
orizontală părţile sunt împărţite în jumătăţi. Obseivăm,
că lh face 2/e, iar 2h fac 4/e şi 3/3 fac 6/ö, adecă pătratul
întreg. Acelaş lucru se poate explică cu pătratul al
treilea din şirul al doilea. Acesta încă e împărţit în 3,
respective în 6 părţi.
Pestalozzi a fost încântat de invenţia sa şi de rezultatul
ajuns, iar profesorul C. Ch. W. von liir k (1774— 1846)
cercetând în 1804 pe Pestalozzi constatează, că în
şcoala acestuia: »Băieţii rezolvesc cu cea mai mare iu-
ţieală şi siguranţă cele mai grele şi mai complicate
exemple cu fracţiuni, încât matematicul cel mai deprins
abiâ le-ar puteâ rezolvi pe hârtie«. Constatarea aceasta
la tot cazul e puţin cam exagerată, căci deşi tabelele
şi metodul pestalozzian s’au lăţit repede în toate ţerile
învecinate, şi în Ungaria, totuş urmaşii lui n’au mers pe
árumul arătat, ci au primit numai idea intuiţiunii. Au
abandonat tabelele introducând scrinul de calculat, au
recunoscut meritul formal al aritmeticei, dar au ridicat
la aceaş treaptă şi momentul material, căruia Pestalozzi
nu i-a dat nici o importanţă. Au susţinut şi pe mai
departe calculul oral, dar au dat atenţiunea cuvenită şi
calculării în scris.
Dintre urmaşii lui Pestalozzi amintesc pe D r. Ernst
Tillich, profesor în Dessau, mort la 1807. El a introdus
scrinul de calculat, care e făcut din 10 şire de prisme.
Şirul prim cuprindeà 10 cubi (numai indicaţi, căci prisma
şţăteâ din o singură bucaţă); al doilea 2 prisme supra-
 153 —

puse (o bucată) aveâ 20 cubi, al treilea 3 prisme supra­

puse 30 cubi, al 10-lea 10 prisme suprapuse, adecă
100 cubi. Von Türk dă importanţa cuvenită scopului
material, când zice: »Tinerii să înveţe a calculă, căci în
vieaţă nesmintit au lipsă de calcul în măsură mai mare
ori mai mică«. în aceeaş vreme însă susţine şi scopul
formal: »Dexteritatea o socotesc de lucru lateral, acea­
sta totdeauna ieasă la iveală, când nu scăpăm din ve­
dere lucrul principal: desvoltarea In gândire şi întărirea
inteligenţei«. Insaş cartea lui: »Leitfaden zur zweck­
mässigen Behandlung des Unterrichts im Rechnen für
Landschulen, Berlin 1816« dovedeşte susţinerea amân-
doror scopuri ale aritmeticei, căci în partea a cincia
tratează despre raporturi, regula de trei şi încă cu can­
tităţi practice: celerităţi, puteri, ponduri, distanţe, supra­
feţe, volume ş. a. K averau din Elbing în cartea sa:
»Leitfaden tür den Unterricht im Rechnen nach pesta-
lozzischen Grundsätzen, Bunzlau 1818« aduce în legătură şi
mai strânsă vieaţa cu calculările aritmetice, grupând
problemele după ocupaţiuni şi silindu-se să dea valori
reale tuturor numerilor din probleme. Dar cel mai de
frunte dintre adicţii lui Pestalozzi este A d olf Diesterweg
(1790— 1866). Acesta a înţeles mai clar ideile măie­
strului şi le-a motivat în mod psichologic. îndrumările
lui metodice sunt cuprinse în cartea sa: »Methodisches
Handbuch für den gesammt Unterricht im Rechnen“, ti­
părită la 1828 în colaborare cu Heuser. Se pot re­
zumă în următoarele:
1. Desvoltarea obiectului, cunoaşterea preciză şi
concepţiunea clară e lucrul principal, deprinderea al
doilea şi aplicarea al treilea.
2. Înţelegerea clară se câştigă prin intuirea externă
şi internă.
 — 154 —

3. Din înţelegerea limpede a câtorva exemple va

scoate şcolarul regula în cuvinte puţine şi corecte.
4. Pe fiecare treaptă mai întâiu privim obiectul în
sine, apoi îl aducem în legătură cu celea premergătoare.
5. Pe fiecare treaptă petrecem atâta timp, încât
şcolarul să-şi câştige dexteritatea recerută în calculare
şi aplicare.
6. Calculările cu numeri abstracţi să le aducem în
legătură cu exemple practice. Ambele sunt pe-o formă
de folositoare.
7. întrebuinţarea cifrei să urmeze îndată după de­
prinderea cu numeri abstracţi. întâiu oral, apoi în scris.
8. Deprinderea sistemului decadic e necesară, căci
cunoaşterea sistemului e fundamentul oricărui calcul in­
teligent.
9. Problemele practice să se ia mai ales din sfera
banilor şi măsurilor uzitate. Mai târziu se pot trată şi
probleme cu bani şi măsuri străine.
10. Să se pună pond pe exprimarea corectă şi
limpede. Elevii să progreseze şi în 1. maternă. Să nu
ne mulţumim cu aceea, că elevii ajung la rezultatul
dorit, ci să ştie expune frumos şi corect întreg mersul
problemelor.
11. Să dedăm elevii, ca şi ei să compună probleme
potrivite. Principiile acestea sunt vrednice de urmat şi
în zilele noastre. Alţii apoi pe urma lui Diesterweg au
compus manuale şi îndreptare metodice din ce în ce
mai bune. Dintre aceştia amintim pe W. Stern, Iacob
H eer, Unger, Stubba şi mai cu seamă pe E rnst Hentschel
(1804— 1875) cu manualul său: »Lehrbuch des Rechnen­
unterrichts für Volksschulen«.
Drept greşeli metodice i-se impută lui Diesterweg,
că trece prea repede peste tratarea numerilor. In ora
 — 15S —

primă ajunge până la 10, apoi trece la numerii până la

100 şi în puţine ore e la 1000. Tot asemenea greşeşte
şi în tratarea operaţiunilor fundamentale, căci în cercul
numerilor până la 100 are în vedere numai adaugerea
şi subtragerea, iar înmulţirea şi împărţirea le Introduce
numai când tratează numerii peste 100.
Dintre multele manuale româneşti apărute în veacul
al XIX-lea amintesc câteva, ca să se vadă influinţa apu­
sului asupra Românilor: I. E liade, »Aritmetică raţionată,
Bucureşti 1832«; A. M ar iu, »Aritmetică elementară
pentru scoale, Bucureşti 1843«; D. Pavel, »Elemente de
aritmetică raţionată, Bucureşti 1853« şi »Aritmetică prac­
tică, Bucureşti 1857. Anonim,, »Aritmetică seau carte de
exerciţiu la învăţătura calculaţiunii pentru şcolarii din
clasa II şi III ale scoalelor poporali în împărăţia austriacă,
Viena 1855«; Anonim, »Metodica călculăciumi cu ţifre
în potrivită legătuinţă cu călculâciunea în cap. Un în-
dreptariu spre întrebuinţarea cărţii de exerciţiu la învă­
ţătura calculăciunii pentru a III-a şi IV clasă a scoalelor
populare. Pentru învăţători şi candidaţi de înăţători.
Viena 1858«. Se extinde pe 225 pagine şi cuprinde în­
drumări metodice asupra întreg materialului împărţit în
7 secţiuni. In secţiunea ultimă tratează despre: relaţii,
proporţii şi regula de trei. Alineatul prim al introdu­
cerii e acesta: »Numii una este calculaţiunea dreaptă,
calculaţiunea cu mintea sau calculaţiunea de cugetare.
Calculatorul cugetătoriu va judecă Ia rezolvările sau des-
legările sale totdeauna mai înainte relaţiile cuprinse în
fiecare problemă exact şi înţelept şi apoi pe temeiul
acestei judecăţi va legă daţii numeri astfel laolaltă, ca
aşă să vină la iveală numărul pus la întrebare. Aici el
sau nu are lipsă de ţifre, şi nici că şi-le închipueşte, sau
că, ca la numeri mai mari şi relaţii mai încâlcite să-ş
 — 156 —

ajute memoria, sau ca să poată aşterne şi altora săvâr-

şitele sale calculaţiuni şi să le iacă înţelese, se serveşte
cu înfăţoşarea scrisă cu cifre. In cazul dintâiu calculează
el din gură sau în cap, în cel de pe urmă în scris
sau cu cifre«. Visarion Roman, Aritmetică pentru scoa-
lele poporale, Sâbiiu 1856; I. F . Negruţiu, Aritmetică
pentru scoalele poporale, Blasiu 1857. M untean— Solomon,
Computul mental pentru scoalele poporale partea I, II, III.
/. Popescu, Computul în şcoala poporală, manual pentru
învăţători' Săbiiu 1864. Pe 256 pagine tratează mate­
rialul întreg, împărţindu-1 în computul elementar şi com­
putul aplicat. A înlocuit metodul ştiinţific cu cel ele­
mentar, luând de bază intuiţiunea, privirea concretului şi
a cazurilor singuratice. Vasiie Petri, Sistemul metric,
manual pentru învăţători şi preparanzi, Săbiiu, 1875. Pe
127 pagini tratează istoricul măsurilor metrice, numerii
zecimali, apoi compararea măsurilor vechi cu cele nouă.
Dintre celea maghiare amintire deosebită merită
cărţile lui Edvi Illés Pál, Nagy Károly şi B rassai Samuel.
De acest din urmă e manualul: »Számitó Socrates. F e j­
beli számvetés, gyakorlati kérdésekben. Angol mintára,
hazai tárgyakhoz és viszonyokhoz alkalmazva«. Ko­
lozsvár 1843.
O inovaţiune radicală în metodica aritmeticei a in­
trodus A. W. Grube născut la 1816 în Wernigerode şi
mort în Bregenz la 1884. Principiile noului său metod
le aflăm în cartea: »Leitfaden für das Rechnen in der
Elementarschulen nach den Grundsätzen einer heuristi­
schen Methode. Berlin 1842«. Până la dânsul numerii se
tractau în grupe mai mari după cele patru operaţiuni
fundamentale. El rumpe cu trecutul şi tratează fiecare
număr în mod individual, monografic, din toate punctele
de vedere şi în cadrul tutur operaţiunilor. Lucrul acesta
îl face cu toţi numerii până la 100. In urma cărţii lui
Grube s’a ivit o discuţie înfocată asupra metodului în
aritmetică. Cei interesăţi s’au grupat în 2 tabere, adu­
când fiecare argumente plausibile pentru şi contra me­
todului grubeian. După discuţii îndelungate s’a constatat,
că nici acest metod nu-i fără greşeli reale. Tratarea
monografică a tuturor numerilor până la 100 e un for­
malism sec, care nimiceşte judecata independentă, ca
şi deducerea, după Pestalozzi, din unitate a tuturor nu­
merilor. Apoi nici nu cunoaşterea singuraticilor numeri
e scopul aritmeticei, ci dexteritatea în calculare, ceeace
prin individualizarea la infinit a numerilor nu se poate
ajunge la timp. De aceea în timpul mai nou urmaşii
lui Diesterweg şi Grube au convenit, să urmeze părţile
bune din îndrumările ambilor măiestri, iar celea formale
să le abandoneze.
Aici amintesc pe Rüegg, căruia i-a succes să în-
cunjure graba neîntemeiată alui Disterweg—Hentschel şi
individualizarea monotoană şi îngreunătoare alui Grube.
Tratează numerii în decade, mai întâiu până la 5, apoi
până la 10 socotind fiecare număr ca individualitate şi-l
trece prin toate operaţiunile, împerechind adaugerea cu
subtragerea şi îmmulţirea cu împărţirea. In acest senz
e lucrat şi planul nostru regnicolar.
In decursul timpului au dus luptă continuă partizanii
celor două scopuri ale aritmeticei în şcoala primară. In
celea mai multe cazuri a ieşit învingător scopul formal,
în paguba bine simţită a elevilor, cari în chipul acesta
nu-şi câştigau dexteritatea cuvenită în cunoaşterea rela-
ţiunilor numerice adevărate a lucrurilor, ce zilnic îi in­
teresează.
Eisenlohr în 1854 şi Goltsch cu T heel în 1859
au îndreptat, cu manualele lor, privirea bărbaţilor de
 — ISS —

Şcoală la realitatea zilelor de azi, dând atenţiunea ceâ

mai largă scopului material în aritmetică.
Dar şi manualele pregătite in acest spirit vreau să-şi
ajungă scopul pe 2 căi diferite. Unele grupează mate­
rialul după cercuri de obiecte, altele amestecând proble­
mele din toate obiectele, ce vin înainte ormllui. Aten­
ţiunea elevilor se susţine vie, dacă îi ocupăm cu lucruri
concrete şi le punem în faţă ţinte reale, la Cari putem
ajunge mai uşor, ori mai cu anevoie, dar cari totdeauna
le produc o mulţumire sufletească.
Când problemele sunt grupate după cercuri de ob­
iecte, explicarea reală se face o singură dată şi ne pu­
tem extinde mai pe larg asupra problemelor, asupra re-
laţiunilor numerice împreunate cu diferitele momente ale
aceluiaş cerc de obiecte. Poate că, nescoţând la iveală
momente nouă şi interesante să se plictisească elevii
urmând acest drum, dar de bună seamă îşi pot câştigă
şi cunoştinţe sigure.
Când problemele sunt variate, interesul e mai viu,
curiozitatea e mai excitată, dar cunoaşterea în detaiu
sufere, căci se scot la suprafaţă numai momente singu­
ratice din referinţele asupra obiectului.
Geometria a fost tratată şi mai maşter. Adevărat,
că a fost aplicată deja de vechii Egipteni şi cultivată
ştiinţific de Greci, şi de mulţi învăţaţi ai evului de mij­
loc şi mai nou, şcoala poporală însă n’a cunoscut foloa­
sele geometriei. Abiă Pestalozzi a întrodus-o între ob­
iectele şcolii primare, durere că şi felul lui de expunere
a trecut într'uu formalism sec. A. Diesterweg a fost
primul, care a dat adevărata direcţiune sănătoasă în
propunerea acestui obiect. în opul său: »Die Raum­
lehre, oder Geometrie nach der jetzigen Anforderungen
der Paedagogik, Bonn 1832«, arată ce şi cum trebuie
tratat materialul din Geometrie în şcoala poporală. La*
noi cel dintâiu cultivator al Geometriei din şcoala po­
porală a fost Vasile Petri, în revista »Şcoala română«.
Planul nostru de învăţământ ne indică scopul duplu
al geometriei. 1. Să cunoaştem proprietăţile câtorva
elemente geometrice şi 2. acestea să le aplicăm la
rezolvirea problemelor practice. Prin urmare trebuie să
predăm logic, interesant, intuitiv şi practic.

3. Mijloace de învăţământ.
Cunoscând importanţa aritmeticei şi geometriei, În­
drumătorii învăţământului s’au silit, ca acesta să fie eût
mai cu folos. De aceea, ori urmărind scopul formal,
ori cel material, ori amândouă, din celea mai vechi
timpuri au folosit şi anumite mijloace de intuire, naturale
şi artificiale, ca să uşureze, respective să întărească cu­
noştinţele micilor elevi.
între mijloacele naturale înşirăm: părţile trupului ome­
nesc şi mai ales degetele, obiectele din odaie şi sala de
învăţământ, monete şi măsuri, ineluţe, globurele, pietri­
cele, semne pe tablă, ca: puncte, linii, veriguţe ş. a.
Mijloacele artificiale sunt tot felul de aparate folosite
pentru intuirea şi expunerea clară a singuraticilor numeri
ori a operaţiunilor aritmetice. Despre abacus, tabelele
pestalozziane şi scrinul de calculat alui Tillich s’a făcut
amintire in expunerea istorică a învăţământului aritmetic.
Aici amintim:
1. M aşina de calculai rusească, folosită azi in toa
şcolile nostre. în Rusia e cunoscută de mult; în Europa
vestică s’a introdus numai la începutul veacului al
XIX-lea. Vestitul matematician francez 1. V. Poncelet
ajungând în captivitate rusească a văzut acestea maşini
de calculat şi recunoscându-le folosul practic, după în-
 — 160 - i

'toarcerea sa in Franţa la 1812 le-a Introdus şi acolo,

în scurtă vreme au primit-o în întreagă Franţa şi Ger­
mania, căutându-se şi perfecţionarea ei. Azi se şi folo­
seşte această maşină în formă perfecţionată, făcându-i-se
vergeluţele mai lungi, aşâ că globurelele încap pe jumă­
tatea vergeluţelor. Cu o mică tablă de lemn putem
acoperi jumătatea maşinei, aşâ că suntem în poziţie să
arătăm elevilor numai atâtea globurele, de câte avem
ocazional trebuinţă.
2. M aşina de calculat alui J arisch (1864) în esenţă
e tot maşina rusească, cu deosebirea, că vergeluţele stau
vertical şi globurelele pot fi scoase cu uşurinţă, punând
şi luând din ele câte ne trebuie.
3. Legăturile de nuieiuţe alui Villaume (1780) sunt
nişte legături de nuieiuţe ca creioanele. într’o legătură
se pun 10 bucăţi. Din 10 legături se face o legătură
mai mare pentru intuirea numărului 100. Din 10 legă­
turi de câte 100 se pregăteşte o legătură şi mai mare
pentru intuirea numărului 1000.
Afară de acestea mai sunt o mulţime de maşini,
mai mult ori mai puţin complicate şi cu totul de prisos
pentru şcolile noastre. Călătorind în capitala ţerii le
putem vedeâ şi studia în colecţia muzeului de rechizite
şcolare.
E însă neîncunjurat de lipsă, ca In fiecare şcoală
să avem o colecţie de măsuri metrice de lungime, su­
prafaţă şi volum, de capacitate şi greutate, căci cunoa­
şterea detaiată a acestora aduce cel mai mare folos
elevilor, având să le întrebuinţeze zilnic când vor fi mari.
Dar orice mijloc de învăţământ ar folosi învăţătorul,
să nu scape din vedere următoarele cerinţe ale aceluia:
1. Să fie simplu; 2. destul de mare, ca şcolarii să-l
poată vedeâ cum se cade; 3. sâ se poată desface, ca
ocazional să arătăm elevilor numai părţile, de cari avem
 — iól —

trebuinţă; 4. să fie form abil, ca să putem face şi anU*

mite combinaţiuni de numeri, respective calculări cel
puţin în cadrul numerilor până la 20, eventhal 100.
Maşinile de calculat sunt bune pentru intuiţie, dar
să nu uităm, că în afacerile noastre zilnice nu ne stau la
dispoziţie astfel de maşini, pentru aceea să le folosim
cu multă precauţiune; în caz contrar lipsim pe elevi de
independenţa atât de necesară în vieaţă.

4. Procedura metodică.
Cunoscând importanţa şi scopul aritmeticei şi geo­
metriei, trebuie să ajungem la rezultatul cel mai favo­
rabil ce mijloacele, ce ne stau la dispoziţie, fie acelea
naturale ori arteriale. Pentru aceea ţinând seamă de
încercările veacuriler trecute să vedem, de ce principii
se conduc învăţaţii zilelor noastre. Vrând să dăm ele­
vilor cunoştinţe practice, dar în aceeaş vreme să le des-
voltăm şi cu cugetarea independentă şi judecata logică
şi să scoatem din ei oameni întregi, ordinaţi şi morali,
vom procédé numai în mod inductiv, după desvoltarea
intelectuală a elevilor, ca nouile cunoştinţe să li-se înti­
părească în minte limpede, temeinic şi trainic. Verba­
lismul să se excludă, tot pasul să fie logic, raţionat, la
înţelesul elevilor. Deci vom ţineâ seamă de următoarele :
1. învăţământul să fie intuitiv pe toate treptele. în
clasele I şi II se purcedem delà obiecte concrete şi cu
ajutorul acelora să scoatem noţiunea numerilor. La ope­
raţiuni să executăm lucrarea prin adunarea şi luarea
faptică a obiectelor de intuiţiune, chiar şi îmmulţirea şi
împărţirea să fie compunerea unei cantităţi din obiecte
grupate egal, respective descompunerea unei cantităţi
mai mari în părţi egale. în clasele superioare intui-
ţiunea consistă în explicarea şi aprofundarea problemei,
ca părţile aceleia să fie deplin cunoscute.
n
 — Í62 —

2. La rezolvirea problemelor se ia parte activă nu

numai învăţătorul, ci după putinţă şi elevii. La proble­
mele de vindere, cumpărare, măsurare ş. a. să lucreze
elevii înşişi, căci pe lângă deşteptarea curiozităţii întărim
în ei şi spiritul de activitate independentă. La geo­
metrie vor desemnă, respective vor pregăti din carton
figurile şi corpurile geometrice tratate.
3. Cunoştinţele câştigate le deprindem şi le aplicăm
Îndată la probleme practice. Adecă să nu ne mulţămim
numai cu intuirea numerilor, ci lucrând câteva teme să
trecem la numeri abstracţi, apoi să facem aplicaţiuni
practice.
4. E foarte conzult, ca problemele de rezolvit să
fie din aceeaş grupă de obiecte, cunoscute elevilor ori
chiar di,n vieaţa lor, căci astfel le întărim cunoştinţele
avute şi cruţăm timpul, deoarece explicările lucrurilor le
facem numai odată.
5. Calculul să fie raţionat. Să nu dăm elevilor re-
gulele gata, ci desvoltând mai multe probleme să con­
ducem elevii, să observe legătura logică dintre părţi şi
aceasta să o exprime în câteva ziceri limpezi şi corecte.
In chipul acesta elevii nu se vor obişnui cu un mod de
gândire prea de şablon, ci vor înţelege legătura adevă­
rată dintre părţile problemei şi astfel vor ajunge uşor la
rezultatul dorit.
6. Trecerea delà o unitate metodică la alta să fie
bine cumpănită. Graba strică treaba. Pânăcând cel
puţin majoritatea elevilor n’a înţeles bine materia pre­
lucrată să nu trecem la alta nouă, cu deosebire în
clasa I şi II, unde se aşează fundamentul marelui edi­
ficiu: al calculării. Mai bine să prelucrăm minimül pre­
scris, dar acesta bine, decât să trecem superficial peste
multe lucruri, fără să le înţelegem deplin.
 — Í63 —

7. în clasele I şi II se face numai calcul oral. Scrierii

cel mult rezultatul problemei rezolvite mental. în aceste
clase nu se dau definiţiuni, chiar şi terminii tehnici se
reduc la ce-i nejncunjurat de lipsă. în clasele celealalte
mai cu seamă în a V-a şi a Vl-a dăm şi difiniţiuni, căci
cu acestea desvoltăm în măsură mare inteligenţa elevilor.
8. Să nu invăţăm pe elevi numai probleme singu­
ratice, ci sâ-i dedăm la gândire corectă, conducându-i
la ajungerea scopului final prin cunoaşterea legăturii
dintre părţile problemei şi a operaţiunilor, ce trebuesc
aplicate spre acest scop. Operaţiunile fundamentale nu
sunt scop, ci numai mijloc pentru deslegarea problemelor.
Dacă problema se poate rezolvi in mai multe chipuri
să le dăm voie să folosească oricare drum, eventual să
o deslegăm împreună în mai multe feluri pentru a con-
trolà rezultatul.
9. După ce am tratat şi rezolvit problema, să o re­
capitulăm cu singuratici elevi, căci in acest chip îi de­
dăm la o cugetare logică şi la exprimarea corectă a
lucrului ştiut.
10. Luând exemplele din cercul de cunoştinţă al
elevilor, le întărim cunoştinţele câştigate din alte obiecte,
ori auzite în casa părintească. Dar să nu le dăm pu­
rurea exemple gata, ci să-i punem pe elevi, să compună
înşişi exemple potrivite, ori cel puţin dându-le cadrele
de lipsă să pună ei valorile obiectelor după împrejură­
rile din satul ori oraşul lor.
11. Adevărat că mehanizarea e absolut nepermisă,
sunt totuş părţi, cari trebuie ştiute aşâ de bine, încât
să le executăm fără a ne mai cugetă la cauză, bunăoară
tabela Înmulţirii şi procedura de urmat la operaţiunile
fundamentale. Acestea lucrări trebuie repeţite foarte des.
12. Convorbirile delà tratarea şi recapitularea pro­
li*
blemelor să stea şi în serviciul desvoltării simţului de
limbă. Să obişnuim elevii să o vorbească corect şi
frumos.
13. Simţul frumosului încă 11 desvoltăm mult, dacă
noi scriem cât mai frumos cifrele şi literele, problemele
şi'figufile le aşezăm pe tablă simetric, iar delà elevi
pretindem să nu arunce cifrele şi figurile fără nici o or­
dine, ci să le grupeze cu gust după cea mai burtă a lor
pricepere.
14. Ocupările elevilor să le revedem conştiincios,
sublimând eventualele greşeli fără le corege. Corectura o
fac elevii, ca să încunjure în viitor aceleaşi greşeli. Pe
forma externă să punem pond mare.
Ţinând seamă de principiile generale indicate, în­
văţătorul îşi va pregăti lecţiunile după prescrisele trep­
telor formale: Pregătire, anunţarea ţintei, tratare, si-
stémizare, deprindere şi aplicare. Treptele însă le va
folosi numai când predă materie nouă. O parte însem­
nată a orelor de aritmetică şi geometrie se întrebuinţează
pentru întărirea cunoştinţelor câştigate, lucrând mai multe
probleme după norma celor lucrate la partea teoretică.
Dar şi în acest caz, să nu pierdem din vedere, că or­
dinea ne duce la rezultat, iar superficialitatea ne mâncă
timpul fără să isprăvim ceva de seamă. Pentru aceea,
dacă manualul şcolarilor e întocmit după cercuri de ob­
iecte, dăm un scop general muncii de una ori V2 de oră;
dacă însă obiectele sunt variate, punerea ţintei se va
schimbă din caz în caz. Pusă ţinta tratăm referinţele
problemelor sau a grupei de probleme, apoi trecem la
executarea singuraticelor probleme.
în clasele I şi II calculăm numai oral, băieţii rămân
la locul lor şi îi provocăm, când pe unul când pe altul.
De pe feţele lor putem observă, dacă elevii să năzuesc
 — 165

să afle rezultatul Întrebării pusă tuturora, ori că sunt de

faţă numai cu trupul. Depinde delà răbdarea şi price­
perea Învăţătorului ca să-i facă pe toţi elevii, să lucreze
în comun şi cu atragere.
în clasele III— VI pe lângă calculările mentale mai
folosim şi calculările în scris. Elevii stau in bănci şi
lucrează fiecare independent. Rezultatul final, ori cele
intermediare le scrie pe tablă câteodată învăţătorul, mai
des însă va scoate la tablă câte un elev să îndeplinească
acest lucru. Prin scoaterea la tablă se măreşte curajul
elevilor, se scot la iveală greşelile tipice ale acestora şi
astlel li-se dă ocaziune să-şi-le îndrepteze. Dar ori scrie
învăţătorul rezultatele, ori face acest lucru vreun elev,
să nu pierdem din ochi clasa întreagă, să nu permitem,
ca unii elevi să-şi copieze lucrarea delà vecini, ori de
pe tablă, căci în acest caz n’am făcut nici o ispravă.
Învăţătorul destoinic observă de pe mişcarea capului, a
ochilor ori a mânii, dacă singuraticii elevi se interesează
şi pricep lucrurile, ce se tratează, ori sunt cu totul
străini de ele.
întreagă ţinuta învăţătorului să fie stăpânită de dra­
gostea faţă de slujba sa şi faţă de elevi. In acest caz
va avea şi răbdarea necesară, ca rezultatul obţinut să fie
cât se poate de bun.

5. îm părţirea m ateriei,
a) Clasa I.
Materia acestei clase e cercul numerilor 1— 20. Tra­
tarea monografică după metodul lui Grube respective aiul
Riiegg. La numărul doi ne extindem asupra noţiunii:
jumătate, mai mult, mai puţin. Tratarea lui zero urmează
numai după numărul doi. Semnele numerilor, cifrele,
să se facă delà început, tot asemenea şi semnele opera-'-
ţiunilor, bine înţeles pe lângă explicarea cuvenită.
 — 166 —

Mijloacele de Învăţământ: Maşina de calculat, mă­

surile metrice — metrul, litra, kilogramul — , bani nu-
ieluţe, pietricele şi alte obiecte, pe lângă celea din sala
de învăţământ.
In special după săptămâni :
Septemvrie 2 . Predarea numărului 1. Noţiunea o
legăm de obiecte singuratice, apoi o fixăm mai tare prin:
a) scoaterea la iveală a obiectelor, cari obvin şi le vedem
în câte un exemplar: cap, grumaz, nas, limbă şi altele,
b) prin evidenţiarea obiectelor cunoscute de elevi, dar
neprezente: o biserică, o şcoală, un soare, o lună şi altele,
c) desemnând învăţătorul numărul prin un punct, o linie,
o veriguţă, d) punând pe elevi să facă semnele acestea,
şi e), arătându-le elevilor însaş cifra numărului 1, ca semn
al cuvântului, respective a noţiunii 1, apoi dispune ele­
vilor să facă şi ei acest semn pe tăbliţele lor.
j . Predarea numărului 2. Noţiunea jumătate, mai
mult şi mai puţin. Noţiunea: pereche. Operaţiunile fun­
damentale în cercul numărului 2. Procedura ca la nu­
mărul 1 asupra obiectelor, ce obvin cu perechea : 2 ochi,
2 urechi, 2 buze, 2 mâni, 2 picioare, 2 aripi, 2 cai la
trăsură, 2 boi în jug, rotilele delà plug şi altele.
4 . Predarea noţiunii zero (nimica) din scăderea nu-
merilor 1 şi 2 repeţind şi cele pertractate în săptămâ­
nile precedente.
Octomvrie /. Predarea numărului 3. Intuirea amă­
nunţită. Numărare înainte şi înapoi. Compunerea şi
descompunerea numărului 3. Introducerea semnelor:
( + ) cu, (— ) mai puţin cu, (= ) egalităţii. Scrierea şi
ceţirea astorfel de expresiuni 0 + 1 = 1; 0 + 2 = 2;
0 + 3 = 3 ; 1 + 2 = 3; 3 — 1 = 2; 3 - 2 = 1 ; 3 — 3 = 0
şi altele. Obiecte: 3 coarne la iurca de fier, 3 frunze
la trifoiu, scăunenciu cu 3 picioare, 3 picioare la căldare,
3 ferestre la odaie.
 - 167 -

j . 4 . Predarea numărului 4. Intuire. Compunere şi

descompunere. Se dă mai multă atenţiune înmulţirii şi
împărţirii. Noţiunea : pătrar. Obiecte : Cei patru pereţi
ai sălii de propunere, picioarele scaunului şi a mesei,
picioarele calului, a boului, roatele carului. Laturile fi­
gurilor patruunghilare la geamuri, masă, pereţi şi altele.
Noemvrie 1 . 2 . Predarea numărului 5. Intuire, nu­
mărare înainte şi Înapoi. Compunere şi descompunere.
Noţiunea numărului fără soţ. Obiecte: Degetele delà
mâni. Jocul cu 5 pietricele. Cele 5 simţuri ale omului.
Cumpărare şi vindere în acest cerc cu piesele de 1
şi 2 fileri.
3 . 4 . Predarea numărului 6. introducerea semnelor
îmmulţirii (X) şi Împărţirii ( :) . Obiecte: Picioarele mu-
ştei şi a gândacului de Maiu. Zilele de lucru din o
săptămână. Vârsta copiilor, când vin la şcoală. Cum­
părări şi vinderi în cercul numărului 6.
Decemvrie 1 . 2 . Predarea numărului 7. Obiecte:
zilele unei săptămâni. Curcubeul cu 7 colori. Cele 7
taine. Carul cel mare cu cele 7 stele. Cumpărări şi
vinderi.
4 . Predarea numărului 8. împărţirea ca mă
rare şi ca împărţire adevărată. Obiecte: Picioarele pă­
ianjenului. Obiectele delà 2 şi 4. Cumpărări şi vinderi.
Ianu arie 2 . Predarea numărului 9. Obiecte: Jocul
cu popice, şi obiectele delà numărul 3.
3 . 4 . Predarea numărului 10. Repeţirea numerilor
1— 10. Obiecte: 1 m = 10 dm; 1 dm = 10 cm; 1 1= 10 dl;
piesa de 10 fileri, eventual de 10 K , apoi obiectele delà
numărul 5. Feria = 10 litre.
F ebru arie /. Predarea numărului 11. Obiecte com­
binate din celea delà numerii precedenţi.
2 . 3 . Predarea numărului 12. Obiecte: Duzina, Iu-
 — 168 —

nile anului. Numerii romani. Un orologiu cu numeri

romani.
4 . Predarea numărului 13. Combinaţiuni din ob
iectele cunoscute şi pertractate până acum.
M artie 1 . 2 . Predarea numerilor 14 şi 15. Probleme
cu măsurile metrice şi cu bani. Măsuri de timp. Po­
stul Sântămăriei.
A prilie j . 2 . Predarea numerilor 16— 19.
3 . Predarea numărului 20. Obiecte: Piesa de 20
fileri, eventual de 20 K în aur şi hârtie. Ferdela =
20 litre.
M aiu /. 2 . 3 . Repeţirea generală în cercul numeri­
lor 1— 20.
Peste tot să ne străduim, ca elevii să cunoască te­
meinic numerii delà 1—20, mai cu seamă în cadrul
adaugerii şi subtragerii. Dar să nu negligăm nici ope­
raţiunile de îmmulţire şi împărţire, folosind idea funda­
mentală a regulii de trei prin concluziune. Bine înţeles
nu regula o folosim, ci idea, p. e. dacă 1 caiet costă
4 fileri, 3 caiete costă de 3 ori mai mulţi fileri, adecă
de 3 ori 4 fileri, ceea ce face 12 fileri. Ori, dacă 3
ouă costă 15 fileri, 1 ou costă de 3 ori mai puţin sau
a treia parte din 15, ceea ce face 5 fileri.

b) Clasa II.
în clasa aceasta elevii trebuie să cunoască şi să cal­
culeze cu numerii delà 1— 100, compunându-i şi des-
combunându-i din 1. 2, 3... 10. Se ştie aproape me-
hanice tabela îmmulţirii- Scopul material se extinde
asupra obiectelor: coroană, centimetru, hectolitră, deca-
gram, majă metrică (quintal), luni, zile, oră minută în
cercul de cunoştinţe a elevilor în şcoală, acasă şi pe
stradă. în clasa aceasta şe foloseşte şi manual de
aritmetică.
 — 169 -

In special după săptămâni:

Septemvrie 2. 3 . 4. Repeţirea materialului din clasa I
cu obiectele indicate acolo. Exercitarea tuturor opera­
ţiunilor şi scrierea acelora cü semnele îndatinate. Mă­
surări în sala de învăţământ şi în curtea şcolii, Cumpă­
rări şi vinderi — ca în prăvălie.
Octomvrie /. 2. Predarea numerilor 20— 30, respec­
tive 1 —30. Intuire. Compunere şi descompunere, apoi
operaţiunile fundamentale. Obiecte: Ziua şi orele sale.
Lunile Februarie şi cele cu 30 zile. Afaceri de vindere
cumpărare. Vrâsta de miliţie.
3 , 4. Predarea numerilor 1—40, ca în cercul 1— 30
cu aceleaşi obiecte, Introducând şi lunile de 31 zile.
Cumpărări şi vinderi. Numărul dinţilor la oameni.
Noemvrie /. 4. Predarea numerilor 1— 50 şi a nu­
merilor romani 1— 50. Obiecte: Zile, săptămâni, duzine.
Bancnotele de 10, 20 şi 50 K. Postul Crăciunului şi
Postul Paştilor.
>

Decemvrie 1 — 4. Predarea numerilor 1—60. Ob­

iecte: anul cu 52 de săptămâni, ora cu 60 minute şi
minuta cu 60 secunde. Măsurări, cumpărări şi vinderi.
Ianuarie 2— 4. Predarea numerilor 1—70. Măsu­
rări, vinderi, cumpărări.
Februarie /— 4. Predarea numerilor 1—80. Mesu-
rări, vinderi, cumpărări.
Martie i — 4 . Predarea numerilor 1—90, apói 1— lOO.
Obiecte: l m = 100 cm; 1 Kg = 100 Dg; 1 HI = 1 0 0 1 ;
l q = 100K g; 1 K = 100 fileti. Bancnota de 100 K,
eventual galbenul de 100 K.
Aprilie i —3 . Măsuri. Numeri romani până la 100.
Tabela îmmulţirii.
Maiu i — 3. Repeţire generală.
 — 170 —

c) Clasa III.
Materialul clasei acesteia e cam vast. Se începe
cu repeţirea operaţiunilor în cercul numerilor 1 — 100,
apoi cercul se amplifică până la 1000. Lucru nou e cal­
cularea în scris, căci mental nu putem trece la numeri
mai mari de 2 cifre decât cel mult la adaugere şi sub-
tragere. Insaş repeţirea materialului din clasa a Il-a se
face mai sistematic, prelucrând probleme din afacerile
locuitorilor plugari, a măiestrilor şi comercianţilor. Cal­
culul oral nu-1 abandonăm, dar să punem pond mare
pe calcularea în scris, ca executarea operaţiunilor să se
întâmple aproape mehanic. Să ţinem în seamă sporirea
cunoştinţelor elevilor, introducând multe obiecte în pro­
blemele de rezolvit, dar să nu uităm, că scopul aritme­
ticei e însaş calcularea.
In special după săptămâni :
Septemvrie 2 — 4 . Repeţirea materialului din clasa
a Il-a cu măsurile metrice, timp şi bani. Măsurăm di-
menziunile clasei, a curţii şi intravilanului Întreg. Che­
stiuni de vindere— cumpărare.
Octomvrie /. 2 . Predarea numerilor în cercul 100— 200.
Intuire. Compunere şi descompunere. Operaţiunile fun­
damentale numai mental. Numerii romani delà 100— 200.
j. 4 . Cercul numerilor 200—500, apoi 5 00— 700,
ca mai înainte.
Noemvrie 1 . 2. Amplificarea cercului numeric până
la 1000, folosind ca obiecte de intuire: banii şi măsurile
metrice.
4 . Repeţirea operaţiunilor fundumentale oral
cercul numerilor 1— 1000, tractând cu deamănuntul mă­
surile metrice şi banii.
Decemvrie 1 —j . Adunarea oral şi în scris după
manual.
 — 171 —

4 - Scăderea oral.
Ianu arie 2 — 4 . Scăderea în scris. Immulţirea oral.
F ebru arie 1— 4 . Immulţirea în scris cu una şi cu
2 cifre.
M artie 1 —4 . împărţirea oral şi în scris.
A prilie /—3 . Recapitularea îmmuiţirii şi împărţirii.
Maiu i — •?. Repeţire generală.

d) Clasa IV.
In clasa aceasta se amplifică cercul numeric până
la 1,000.000 şi peste milion, Introducând bine pe elevi
în cetirea şi scrierea numerilor şi mai mărişori. Proble­
mele însă peste tot să nu fie date cu numeri prea
mari, căci oamenii noştri rar ajung la calculări cu astfel
de numeri. Operaţiunile în scris s’au pertractat deja în
clasa a IlI-a, acum elevii numai să întăresc în cele în­
văţate. Material nou e calcularea cu numerii de mai
multe numiri şi Introducerea în fracţiunile ordinare. La
numerii de mai multe numiri să punem pond mare pe
rezolvire şi reducere, căci cunoscând bine acestea totul
se reduce la calcularea cu numeri de o numire. Asupra
fracţiunilor ne extindem numai ca pregătire pentru clasa
V şi VI. Să cunoască elevii fracţiunile cu numitorul
delà 2 — 10, respective 12, apoi celea cu numitorul 100.
Obiectele folosite în problemele din această clasă
sunt: măsurările metrice de lungime, suprafaţă şi volum,
apoi banii şi timpul. Afaceri de vindere cumpărare.
Chestiuni economice, comerciale şi industriale, apoi de
geografie.
în special după săptămâni :
Septemvrie 2 — 4 . Repeţirea materialului din clasa III
conform materialului din manualul şcolar.
Octomvrie /— 2 . Amplificarea cercului numeric până
la 10.000.
 — 172 —

j — 4 . Amplificarea cercului numeric până la 100.000.

Noemvrie 1 — 4. Amplificarea cercului numeric până
la 1,000.000 şi numerii romani până la 2000.
4 . Adunarea oral şi în scris.
Decemvrie /— 4 Scăderea, tmmulţirea şi împărţirea
oral şi în scris.
Ianu arie 2. împărţirea în scris.
3 — 4 . Rezolvirea şi reducerea numerilor de mai
multe numiri.
F ebru arie 1— 4 . Adunarea, scăderea şi îmmulţirea
numerilor de mai multe numiri.
M artie /— 3. îmmulţirea şi împărţirea cu numeri de
mai multe numiri.
4 . Fracţiuni ordinare.
A prilie i —3 . Fracţiuni ordinare.
Maiu i —3 . Repeţire generală.

e) Clasa V.
în clasa aceasta şi cea următoare este destul ma­
terial nou, dar să punem pond deosebit pe problemele
luate din noul cerc de cunoştinţă al elevilor: istorie,
geografie, fizică şi constituţie, căci elevii nu mai rămân
mult sub scutul şcolii. Material nou în clasa aceasta e
calcularea cu fracţiuni zecimale şi regula de dobândă,
apoi tractarea mai sistematică a cunoştinţelor geometrice
despre linii, cerc, unghiuri, patru unghiuri şi suprafeţele
acestora.
în special după săptămâni:
Septemvrie 4— 4 . Repeţirea materialului din clasa IV
după manual.
Octomvrie /— 2. Valoarea locală. Măsuri metrice.
Bani. Măsurile de timp şi numerii romani.
3 — 4 . Fracţiunile zecimale. Adunarea şi scăderea.
 Noemvrie i — 4 . îmmulţirea şi împărţirea cu frac*
ţiuni zecimale.
Decemvrie /— 4 . Regula de dobândă şi repeţirea
fracţiunilor zecimale.
Ian u arie 2 — 4 . Intuirea cubului şi a altor corpuri
pentru evidenţiarea elementelor geometrice. Felul şi
poziţia liniilor. Cercul. Unghiul şi felurile unghiurilor.
Ca obiecte de intuiţiune servesc: corpurile geometrice şi
rechizitele de Învăţământ, mobilárul şcolii şi însaş sala
de învăţmânt.
F ebru arie 1 — 4 . Patruunghiurile şi perimetrul ace­
lora. Repeţirea adaugerii şi subtragerii în legătură cu
perimetrul.
M artie 1 — 4 . Măsurile de suprafaţă : aria şi hectaria.
Suprafaţa oblongului şi pătratului. Periferia cercului.
Repeţirea îmmulţirii şi împărţirii fracţiunilor zecimale în
legătură cu suprafeţele.
A prilie i — Repeţirea operaţiunilor cu numeri
întregi şi fracţiuni zecimale.
M aiu i —j . Repeţire generală.
f) Clasa VI.
Cu clasa aceasta elevii termină şcoala primară de
toate zilele, să-i înarmăm deci bine pentru lupta vieţii.
Materialul nou sunt operaţiunile cu fracţiuni ordinare,
calcularea capitalului şi procentului, apoi treiunghiul şi
noţiuni din Stereometrie, din agrimenzură şi desemnul
geometric.
In special după săptămâni:
Septemvrie 3 —4 . Repeţirea materialului din arit­
metică de pe clasa V.
Octomvrie /— 4 . Fracţiunile ordinare. Adunarea frac­
ţiunilor ordinare.
Noemvrie /— 4 . Scăderea, Îmmulţirea şi împărţirea
cu fracţiuni ordinare.
 174 —

Decemvrie /— 4 . Determinarea capitalului şi procen­

tului. Dări, proviziuni, premiu de asigurare.
Ian u arie 2 — 4 . Repeţirea materialului geometric de
pe clasa V. Triunghiul şi suprafeţele figurilor reductibile
la triunghiu. Suprafaţa cercului
F ebru arie /— 4 . Noţiuni de Stereometrie. Supra­
feţele corpurilor. Repeţirea fracţiunilor zecimale In legă­
tură cu suprafeţele.
M artie 1— 4 . Volumul corpurilor. Repeţirea frac­
ţiunilor zecimale.
A prilie i —j . Noţiuni de agrimenzură, în legătură
cu acestea repeţirea fracţunilor ordinare.
M aiu i —j . Repeţire generală.
Desemnul geometric se aduce în legătură cu geo­
metria din clasa V şi VI şi în cadrul acesteia se pregă­
tesc desemne pe file de desemn ori în caiete de desemn.

6. Schiţe de prelegeri practice.

Clasa I.
îmmulţirea în cercul numărului 8.

A) Din lecţiunile vechi.

1. Vechi sinteze progresive. Cât face 1 ori 1 ? de
2 ori 1? de 3 ori 1 ? de 4.... 7 ori 1 ? Cât de 1 ori 2?
de 2 ori 2? de 3 ori 2? Cât tac 1 ori 3 ? de 2 ori 3?
Cât face 1 ori 4 ?
2. Anunţarea nouăi lecţiuni. Să grijiţi băieţi, că
azi vom învăţa socoteli de acestea la numărul 8. Ce
vom învăţă azi?
B) Noua lecţie.
I. Predarea.
1. Noua sinteză progresivă. Aici pe maşina de cal
culat iau întâiu de 7 ori câte o bilă, apoi mai iau
 •à- ÍÍ75 —

Încă odată 1 bilă. De câteori am luat câte 1 bilă ? Şi

câte bile sunt acum ?
2. A naliză staţionară. întâiu am luat de câteori
1 bilă ? După aceea am luat încă de câteori câte 1 bilă ?
Şi câte bile sunt la olaltă ?
3. A naliză progresivă. Aşadară cât face de 8 ori
câte 1 bilă? (De 8 ori câte 1 bilă face 8 bile).
Cazul a l doilea. 1. Aici pun pe masă de 7 ori
câte o nuieluţă, apoi mai pun încă odată o nuieluţă.
Acum sunt de câteori câte 1 nuieluţă ? Şi câte avem
de toate ?
2. întâiu am pus de câteori câte 1 nuieluţă ? După
aceea am mai pus încă de câteori câte 1 nuieluţă? Şi
câte nuieluţe am pus de toate?
3. Aşadară cât face de 8 ori câte 1 nuieluţă ! (De
8 ori câte 1 nuieluţă face 8 nuieluţe).
N B . Aici se pot luâ mai multe cazuri, trecându-se
prin toate fazele.
II. Sistemizarea.
1. N ouă analiză progresivă. Spuneţi-mi încă odată,
cât a făcut de 8 ori câte o bilă? (De 8 ori câte 1 bilă
a făcut 8 bile).
2. Sinteză staţionară. Cât a făcut şi de 8 ori câte
1 nuieluţă? (De 8 ori câte 1 nuieluţă a făcut 8 nuieluţe).
N B . Aici se iau şi celealalte cazuri tractate la
treapta primă.
3. Nouă sinteză progresivă. Prin urmare, cât face
totdeauna de 8 ori 1 ? (De 8 ori 1 face 8). De câteori
1 face 8 ? De câteori 8 cât face 8 ? De câteori cât
face 8 ?
III. Aplicarea.
1. Nouă sinteză progresivă. Un băiat îşi cumpăr
8 caiete. Pe fiecare caiet dă câte 1 filer, cât costă
toate caietele ?
 - M -

2. A naliză staţionară. Câte caiete cumpără un bă­

iat? Cu cât e 1 caiet? Dacă 1 caiet costă 1 filer, 8
caiete vor costa tot numai 1 filer? Şi ce-aţi învăţat
cât face de 8 ori câte 1.
3. A naliză progresivă. Aşadară, cât vor costă 8
caiete ? (8 caiete vor costă de 8 ori câte 1 filer şi de
8 ori câte 1 filer fac 8 fileri).
N B . Tot asttel vom purcede şi cu de 4 ori 2, de
2 ori 3 cu 2, de 2 ori 4 ş. c. iar la sfârşit vom face o
capitulare generală.
[Prelegeri de felul acesteia se fac în şcoala de apli­
caţie a institutului pedagogic din Balázsfalva— Blaj],

b) Clasa II.
Numărarea delà 20—30.
A) Din iecţiunile vechi.
1. Vechi sinteze progresive. Până Ia cât am învăţat
noi să numărăm? (....20). Numără înainte cu câte 1
delà 1— 20, numără înapoi cu câte 1 delà 20— 1. Nu­
mără înainte cu 2... 4... 6... 8... 10. Numără înapoi delà
20 cu 3... 5... 7... 9.
2. A nunţarea nouăi lecţiuni. Azi vom învăţă nu­
mărarea delà 20— 30.

B) N oua lecţie.
I. P redarea. 1. învăţătorul scoate la iveală bilele
de pe 2 vergele ale maşinei de calculat şi întreabă, câte
bile sunt aici? (...2 0 ); apoi mai scoate 1 bilă pe ver­
geaua de asupra şi întreabă, câte bile sunt acum pe toate
3 vergelele? (... 21). Cât fac 20 bile cu 1 bilă? (... 21).
Tot asemenea purcedem, scoţând pe vergeaua a treia
2, 3, 4 .. 10 bile. Aceleaşi întrebări le repeţim cu nu-
ieluţe, cu bani, cu puncte ori veriguţe pe tablă.
 — 177 —

II. Sistemizarea. 1. Spune-mi încă odată cât iac

20 bile cu 1 bilă? Dar 20 bile cu 2 bile, apoi 20 + 3...
2 0 -t-lO bile? Cât fac 20 nuieluţe cu 1 nuieluţă? apoi
20 + 2, 20 + 3... 2 + 10 nuieluţe?
2. Aşadară cât fac 20+ 1 ? 20 + 2? 2 0 + 3 ... 2 0 + 1 0 ;
21 + 1; 22 + 1; 23 + 1... 2 9 + 1; 20 + 2, 22 + 2,
24 + 2... 28 + 2? 20 + 3; 23 + 3 , 26 + 3 ?
3. Scrierea numerilor 20—30. Din ce stă numărul
21 ? (... din 2 zeci şi din 1). Uitaţi-vă, scriu cifra 2 şi
la dreapta ei pun pe 1. Ce ne arată cifra 2 ? (... 2 zeci),
şi ce ne arată cifra 1 ? (... 1 singur). Scrieţi şi voi pe
tăbliţă numărul 21. Tot aşă purcedem şi cu ceialaiţi
numeri până la 30.
III. A plicarea. 1. Probleme practice din manualul
clasei a Il-a.
2. Cât fac-, 21 + 3; 23 + 5; 24 + 4?
3. Calculaţi cât fac:
1+2= 2+3= 5+5= 8+2=
11+2= 124 3 = 15+5= 18+2=
21+2= 22+3= 25+5= 28+2=
Clasa III.
Scăderea prin suplinire.
A) Din lecţiunile vechi.
1. Vechi sinteze progresive. O femeie a dus în piaţă
36 ouă. A vândut îndată 23, câte ouă i-au mai rămas ?
(... 13). Cum aţi făcut lucrarea? Cum se numeşte lu­
crarea aceasta? Care-i de scăzutul? Care-i scâzătorul ?
Care-i restul ? Lucrarea aceasta am făcut-o scoţând
(luând) unimile scăzătorului din unimile de scăzu­
tului şi zecile scăzătorului din zecile de scăzutului. S c ă ­
derea insă se poate face şi altfel.
2. A nunţarea nouăi lecţiuni. Să grijiţi băieţi, că azi
vom învăţă scăderea prin suplinire. Ce vom învăţă azi?
12
 — 178 —

B) N oua lecţie.
Í. P redarea. Şapte cu cât iac nouă? 7 + ? = 9 ;
16 + ? = 19; 45 + ? = 48; 132 + ? = 158; 214 + ?= 3 4 5 .
1. 8 — 2. 8 + 1 = 9 — 3. 9 + 1 0 = 1 9 — 4. 1 9 + 5 0 = 6 9 —
6_ 6 + l= 7 _ 7+10=17 17+50=67
2 2 2 2
în exemplul de sub 1. trebuie să scădem din 8 pe
6 şi ne mai rămân 2. In exemplul de sub 2, şi la des-
căzut şi la scăzător am adaus pe 1, cât de mare e acum
descăzutul? dar scăzătorul? şi restul? (Restul e tot 2).
In acelaş chip scoatem la iveală acelaş rest în exem­
plele 3 şi 4.
Să vedem, ce rest căpătăm, dacă la descăzut adau-
gem un număr şi la scăzător alt număr, bunăoară:
1. 8 — 2. 8 4 1 = 9 — 3. 8 + 9 = 1 7 —
+ 6+2= 8^ 6 + 5 = 1J_
2 1 6
In exemplul de sub 1, restul e 2, în cel de sub 2,
restul e 1 şi în celea de sub 3, restul e 6.
Aşadară, când la descăzut şi scăzător adunăm acelaş
număr, restul nu se schimbă, dacă adunăm alţi numeri,
atunci restul se schimbă.
Să rezolvăm 1. oral, 2. prin împrumutare şi 3. prin
suplinire exemplul acesta:
10
1. 35— 1 9 = 2. 35— 3. 35
35— 10 = 2 5 19 19
25— 9 = 1 6 16 J —
35— 19 = 1 6 16
1. când scădem oral, începem scăderea delà zeci,
apoi trecem la unimi ;
2. când scădem prin împrumutare zicem, 9 din 5
nu putem lua, pentru aceea împrumutăm 1 zece şi o
străformăm în unimi, avem aşadară 15 unimi iar 9 din
 - 1Í9 —

15 unimi ne mai rămân 6 ; 1 zece din 2 zeci ne mai

rămâne 1 zece;
3. prin suplinire zicem, 9 e mai maire decât 5
adecă pe 9 nu-1 putem suplini la 5, ci la celea 5 unimi
mai adaugem 10 unimi şi zicem 9 cu 6 iac 15; dar ca
restul să nu se schimbe, adaug şi la zecile din scăzător
10 unimi sau 1 zece şi zicem: 1 zece Cu 1 zece fac
2 zeci şi cu l zece fac 3 zeci.
Pe cum vedem, rezultatul e acelaş Iii toate 3 ca­
zurile, deci lucrarea e bună în oricare chip.
Mai lucrăm 2— 3 exemple numai prin suplinire :
10 10 io m
76- 2. 53— 3. 174— 4. 5 1 2 —
24 36 128 127
1 1 11
52 17 46 385
II. Sistemizarea. 1. De unde am început scăderea,
când am lucrat numai oral ? Cum am continuat-o ?
2. De unde am început scăderea prin Împrumutare?
Când n’am putut scădeâ cifra scăzătorului, ce-am făcut?
3. De unde am început scăderea prin suplinire ?
Dacă n’am putut suplini cifra scăzătorului, ce-am ficut ?
Dar la cifra a doua a scăzătorului ce-am adaus? După
puţină dedare vedem, că scăderea prin suplinire merge
mai repede, pentru aceea de acum înainte vom scădeâ
numai prin suplinire.
Scăderea oral şi prin împrumutare am fost învăţat-o
mai înainte, acum să scoatem regula şi pentru scăderea
prin suplinire. Prin întrebări potrivite ajungem la re­
gula aceasta: Scriem descăzulul, ia r sub el scăzatorul
aşă, ca unimile să vină sub unimi, zecile sub zeci şi su­
tele sub sute, apoi tragem o Linie p e sub scăzător, înce­
pem scăderea delà unimi, apoi trecem la zeci şi după
aceea la sute.
12*
 III. A plicarea. 1. Câteva probleme practice din
manual.
2. Să lucraţi temele acestea prin suplinire:
25— 38— 75— 125— 485—
4 16 67 99 397

d) Clasa IV.

împărţirea numerilor de mai multe numiri.

A) Din lecţiunile vechi.

1. Vechi sinteze progresive. Spuneţi un număr nu­
mit! (... 5 m). Spuneţi un număr de mai multe numiri!
(5 m 2 dm 7 cm). Spuneţi câţi decimetri sunt în 4 m
8 dm? (... 48 dm); dar în 8 K 46 f câţi fileri sunt?
(846 fileri). Cum am numit noi străformarea numărului
de mai multe numiri în numirea mai mică? (... Rezol-
vire). Cum se chiamă numerii delà împărţire? Care-i
deîmpărţitul ? Care-i împărţitorul ? Cum se chiamă re­
zultatul împărţirii?
2. Anunţarea nouăi lecţiuni. Azi vom învăţă îm­
părţirea numerilor de mai multe numiri. Ce vom în­
văţă azi ?

B) Noua lecţie.
I. P redarea. 1. 8 pălării costă 19 K 36 f, cât costă
1 pălărie? Despre ce e vorba aici? Şi ce vrem, să
aflăm? (Cât costă 1 pălărie). O pălărie costă tot atâta
cât 8 pălării? (Nu. Costă mai puţin). De câteori mai
puţin? (De 8 ori mai puţin). Aşadară problema acea­
sta prin ce lucrarre vom rezolvi-o ? (Prin împărţire).
Pe care număr îl împărţim şi cu care împărţim ? (Preţul
pălăriilor cu numărul lor). Să căutăm dară, cât costă
1 pălărie:
 — 181 —

19 K 36 f : 8 = 2 K 42 f
= 3
336 : 8 = 42 f
= 16

Ce fel de număr e deîmpărţitul ? (Număr de mai

multe numiri). De unde începem împărţirea? (Delà
numerii de numire mai înaltă). De câteori se cuprinde
8 în 19? (De 2 ori şi mai rămân 3 K). Acestea 3 K
le străformăm în fileri. Câţi fileri are 1 K ? (... 100 f).
In 3 K câţi fileri sunt? (300 f)> Ş* cu ce' 36 f, câţi fileri
vom aveâ? (336 f). Filerii aceştia încă îi împărţim în
8 părţi şi căpătăm pe o parte 42 f. Aşadară cât costă
1 pălărie? (... costă 2 K 42 1).
Tot asemenea se va rezolvă şi tema aceasta:
2. 7 găini costă 16 K 38 f, cât costă 1 găină?
3. Câte zile se ajunge un om cu 22 K 80 f, dacă
cheltueşte la zi 1 K 20 f? Despre ce-i vorba aici? Şi
ce vrem să aflăm? (Câte zile se ajunge cu banii, ce-i
are). Şi câte zile se va ajunge? (Atâtea zile, de câteori
se cuprinde cheltuiala unei zile în suma de bani ce o
are, adecă de câteori se cuprinde 1 K 20 f în 22 K 80 f).
Aşadară problema aceasta prin ce lucrare vom isprăvl-o ?
(Prin împărţire). Care număr va fi deîmpărţitul?
(... 22 K 80 f). Celalalt număr ce va fi? (Impărţitorul).
Să lucrăm dară:
22 K 80 f : 120 f =
2280 f : 120 f = 19 zile.
1088

Ce fel de număre deîmpărţitul? (... De mai multe

numiri). Şi Impărţitorul ce fel de număr e? (... Tot de
mai multe numiri). Când şi deîmpărţitul şi Impărţitorul
e număr de mai inulte numiri, atunci pe amândoi îi stră-
 182 —

formăm In număr de numirea mai mică. ín probléma

aceasta, care-i numirea mai mică ? (Filerii). Câţi fileri
are 1 K? (... 100 f). în 22 K câţi fileri sunt? (... 2200).
Şi cu cei 80 f câţi fileri fac? (2280 f). în împărţitor
câţi fileri sunt de toţi? (.. 120 f). Acum avem să îm-
părţim ce fel de numeri? (... Numai de 1 numire). 120
fileri în 228 zeci de fileri se cuprinde de 1 şi mai ră­
mân 108. Lângă acestea aducem şi pe 0 unimi şi avem
1080 unimi. în aceste 120 se cuprind tocmai de 9 ori
şi nu mai rămâne nimica. Aşadară câte zile se ajunge
omul acela cu 2280 f? (... Se ajunge 19 zile).
4. Tot astfel se va rezolvi şi tema aceasta: în cât
lădiţe putem pune marfa, care cântăreşte 39 Kg 15 Dg,
dacă ln 1 lâdiţă încăp 4 Kg 35 Dg?
II. Sistemizarea. Care a fost problema întâiă? C
fel de număr a fost de împărţitul? Dar împărţitorul ?
Cum am făcut lucrarea ? După ce am împărţit coroanele,
ce am făcut cu restul ? Şi cu filerii căpătaţi cum am
lucrat mai departe ? Cât costă aşadară o pălărie ? Ace­
leaşi Întrebări le punem şi la tema a doua. Să scoatem
dară regula: Când deîmpărţitul e număr de mai multe
numiri şi împărţitorul număr de o numire, începem îm­
p ărţirea delà numirea mai înaltă, restul numirii mai
înalte îl străformăm în numirea m ai mică, apoi continuăm
îm părţirea regulat.
Care a fost problema a treia ? Cum a lost aici şi
deîmpărţitul şi Împărţitorul ? Ca să putem lucră, ce-am
făcut cu amândoi numerii de mai multe numiri? Şi după
rezolvirea lor ce-am făcut? Aceleaşi întrebări le punem
şi pentru tema a patra, apoi zicem, să scoatem dară re­
gula: Când şi deîmpărţitul şi împărţitorul sunt numeri de
m ai multe numiri, atunci pe amândoi îi schimbăm în
numeri de numire mai mică, apoi împărţim regulat.
 — 183 -

III. A plicarea. Ce am lucrat noi azi ? Cum am Îm

părţit în cazul întâiu şi al doilea? Dar în al treilea şi
al patrălea.
Să faceţi exemplele acestea:
1. Probleme practice din manual.
2. a) 85 HI 50 1:9 = ? b) 92 Kg 25 Dg: 18 Kg 45 Dg = ?

e) C lasa V.
I. Aritmetică.
1. îmmulţirea fracţiunii zecimale cu număr întreg.
A) Din lecţiunile vechi.
1. Vechi sinteze progresive. Spuneţi o fracţiune
zecimală! (... 3'4). Spuneţi un număr întreg! (12). Ce-i
fracţiunea zecimală? Ce-i îmmulţirea? Noi ou ce fel
de număr am lucrat până acum la lmmulţire? (... Cu
numeri întregi). Cum am numit numerii delà îmmulţire ?
Care-i deîmmulţitul ? Care-i îmmulţitorul? Cum se chiamă
rezultatul îmmulţirii? Cum am făcut îmmulţirea, când
la îmmulţitor am avut 1 cifră? Cum, când am avut
2 cifre ?
2. A nunţarea nouăi lecţiuni. Azi vom învăţă, cum
se îmmulţeşte fracţiunea zecimală cu număr întreg. Ce
vom învăţă azi ?

B) N oua Lecţie.
1. P redarea. 1. Un om face 3 table de pălanc,
una de 3'2 m lungă, cât de lungi sunt cele 3 table?
2. Ce cunoaştem aici ? (Cât de lungă e 1 tablă).
Şi ce trebuie să aflăm? (Cât de lungi sunt 3 table).
Dacă 1 tablă e 3*2 m, 3 table cât vor fi de lungi? (De
3 ori mai lungi). Să socotim mental. Dacă 1 tablă ar
fi numai de 3 m întregi, atunci 3 table cât de lungi ar
fi ? (De 9 m). Dar fiecare tablă e şi de 2 a zecea metri)
 — 184 —

deci 3 table vor fi de 6 a zecea metri şi laolaltă cât vor

fi de lungi? (De 9'6 m). Să o calculăm aceasta şi în scris:
3 '2 X 3 Cât face de 3 ori 2 a zecea? (6 a zecea).
96 Dar ca să ştim, că 6 e a zecea, ce trebuie să
punem înaintea lui 6 ? (Punctul zecimal). Şi cât face de
3 ori 3 întregi? (9 întregi). Aşâ dară, cât de lungi sunt
celea 3 table ? (De 9'6 m). Ce observaţi băieţi, cum
am îmmulţit noi fracţiunea zecimală, altfel ca pe Întregi?
(Nu, ci tot aşâ ca pe întregi). De lipsă e dară să zicem,
că de 3 ori 2 a zecea şi de 3 ori 3 întregi? (Nu-i de
lipsă). Prin urmare mai pe scurt cum a puteâ îmmulţl
fracţiunea zecimală cu un întreg? (Ca şi numerii întregi,
numai din produs tăiem o cifră zecimală)
3. Să faci tema aceasta, după cum ai spus. (Elevul
va rezolvi problema fără intervenirea învăţătorului).
Cazul al doilea. 1. O găină costă 2'34 K, cât costă
8 găini?
2. Ce cunoaştem aici? (Cât costă 1 găină). Şi ce
trebuie să aflăm ? (Cât costă 8 găini). 8 găini costă
mai mult decât 1 găină? (Da) De câteori? (De 8 ori
mai mult). Aşadară cum vom socoti, cât costă cele 8
găini? (Prin îmmulţire). Care va fi deîmmulţitul? (2'34).
Şi îmmulţitorul? (8). Să calculăm dară! 2‘34 X 8
De 8 ori 4 a suta cât face? (32 a suta). 18‘72
In 32 a suta câte a suta şi câte a zecea sunt? (Sunt
2 a suta şi 3 a zecea). Cât face de 8 ori 3 a zecea ?
(24 a zecea). 24 a zecea cu 3 a zecea, câte a zecea
fac ? (Fac 27 a zecea). In 27 a zecea, câte a zecea, şi
câţi întregi sunt? (Sunt 7 a zecea şi 2 întregi). Dar ca
să ştim, că 7 e a zecea, ce trebuie să punem înaintea
lui? (Punctul zecimal). Cât face de 8 ori 2 întregi?
(16 întregi). 16 întregi cu 2 întregi cât fac ? (18 întregi).
Aşadară cât cgstă cele 8 găini ? (Costă 18 72 K). Ce
 — 185

observaţi băieţi şi în tema aceasta, cum am îmmulţit

fracţiunea zecimală cu numărul întreg ? (Ca şi întregii
şi din produs am tăiat 2 cifre zecimale.
3. Să faci tema aceasta, după cum ai spus.
Cazul a l treilea. 1. Un tren percurge într’o oră
36'567 Km, cât drum face în 12 ore? (Se purcede în
acelaş fel, ca în cazul prim şi al doilea).
NB. Toate 3 temele rămân pe tablă până la
sfârşit.
II. Sistemizarea. 1. In tema primă câte cifre zeci­
male au fost? (Numai una). Şi cum am îmmulţit acea­
stă fracţiune zecimală? (Ca şi numerii întregi, iar din
produs am tăiat o cifră zecimală).
2. Câte cifre zecimale au fost în tema a doua?
(2 cifre zecimale). Şi cum am îmmulţit şi această frac­
ţiune zecimală ? (Ca şi numerii întregi şi din produs am
tăiat 2 cifre zecimale). Câte cifre zecimale au fost în
tema a treia? (3 cifre zecimale). Şi pe aceasta cum
am îmmulţit-o? (Ca şi întregii, iar din produs am tăiat
3 cifre zecimale).
3. Prin urmare cum se îmmulţeşte fracţiunea zeci­
mală cu numărul întreg ? F racţiunea zecimală se immul-
ţeşte cu număr întreg aşa, că îmmulţim regulat ra întregii,
f ă r ă să ţinem seam ă de punctul zecimal, ia r din p ro ­
dusul fin al tăiem atâtea cifre zecimale, câte sunt în de-
îmmulţit.
III. A plicarea. Se repetă regula şi se lucrează câ­
teva exemple:
1. Probleme practice din manualul de şcoală.
2. a) 3 1 - 4 X 6 = ? b) 4 1 5 ‘2 4 X 9 = ?
c) 2 -4 1 8 X 1 6 = ?
 186 —

II. Geometrie.
2. Spaţiu, corp, volum, suprafaţă, linie, punct.
A) Din cunoştinţele vechi.
1. Care ştie, cum numim golul din şcoală şi de
afară? (Probabil, că elevii vor da răspunsuri diferite:
aier, lume, nimica, eventual vor zice, că nu ştiu, noi
însă îi vom deprinde şi cu vorba: spaţiu). Arătăm apoi
diferite corpuri şi întrebăm, dar acestea cum se chiamă ?
(Probabil, că elevii vor spune numele fiecăruia). Dar cu
o singură vorbă cum am numi toate lucrurile, ce le-aţi
spuscu numele lor ? (Dacă elevii nu ştiu, le spunem
noi, că acestea se numesc: corpuri).
2. Să grijiţi băieţi, că azi vom învăţă chiar despre
lucrurile acestea: spaţiu, corp şi altele.

B) N oua lecţie.
I. P redarea. Cum am zis, că numim golul din şcoală
şi de afară? (... Spaţiu). Dar lucrurile, ce le vedeţi aici
pe masă, în clasă şi afară? (... Corpuri). Ce socotiţi,
putem pune tăbliţa în locul cărţii, fără să mutăm cartea
de acolo ? (Nu putem). Pentru ce nu putem pune şi
tăbliţa în acelaş loc ? Pentrucă locul acela l-a cuprins
cartea). Dar dacă mutăm cartea, putem pune acolo
tăbliţa? (... O putem). Aşadară fiecare corp ce cuprinde
în spaţiu? (Un loc). Locul cuprins de corp in spaţiu se
numeşte volumul corpului. Ce-i dară volumul corpului ?
(Locul cuprins de corp în spaţiu).
Sala de progunere corp e ? (Da, e corp). In că-
trău se întinde sala de propunere, ca să-şi cuprindă locul
în spaţiu? (In lungime, lăţime şi înălţime), Tot aşă în­
trebăm şi la alte corpuri şi vom căpătă aceleaşi răspun­
suri. Apoi le spunem; lungimea, lăţimea şi Înălţimea se
numesc întinderile (dimenziunile) corpurilor. Cari sunt
 - 187 -

întinderile băncii? Cari sunt întinderile tablei? Cari

sunt întinderile şanţului? Câte întinderi are fiecare corp?
Să privim mai de aproape corpul acesta! (un cub).
Cari sunt marginile Iui ? (Le arată cu mâna). Marginile
corpului se numesc feţe. Cari sunt feţele cărţii? Dar fe­
ţele tablei ? Câte feţe are corpul acesta? (cubul are 6 feţe)
Dar tabla? Toate feţele unui corp laolaltă Ie numim
suprafaţa corpului. Ce-i suprafaţa corpului?
Incătrău se întinde o faţă. ca să mărginească tabla ?
(... In lungime şi lăţime). Cum am numit noi lungimea,
lăţimea şi înălţimea corpurilor? (întinderile corpurilor).
Câte întinderi au corpurile? (.. Trei). Dar feţele câte
întinderi au? (... Numai două). Cari sunt acelea? (Lun­
gimea şi lăţimea).
Să cercetăm mai deamănuntul o iaţă a corpului
acestuia (cub), cu ce se mărgineşte faţa aceasta ? (Cu
linii). Cu câte linii se mărgineşte? (... Cu patru linii).
Liniile, cu cari se mărginesc feţele se numesc muchi.
Ce fac muchile ? (Mărginesc feţele) Arătaţi muchile
tablei! Arătaţi muchile sălii de propunere! Număraţi
muchile corpului acestuia (cubului), apoi ale sălii de pro­
punere. Muchile încătrău se întind ? (numai în lungime).
Câte întinderi are o muche ? (Numai o întindere). Cum
se chiamă întinderea muchii? (... Lungime).
Cu ce se mărgineşte o muchie ? (Cu puncte). Cari
sunt marginile acestei muchi? Dar a acesteia? Cum
numim marginile muchilor ? (Puncte).
Arătăm mai multe corpuri şi întrebăm, dacă sunt
acelea pe o formă de mari. Trecem apoi la forma cor­
purilor şi întrebăm, dacă au toate corpurile aceeaş formă,
adecă seamănă laolaltă ori ba. Acelaş lucru îl scoatem
la iveală şi la feţe şi linii.
Ca să putem cunoaşte forma şi mărimea corpurilor,
a feţelor şi a liniilor, trebuie să le învăţăm de undeva.
 — 188 —

Cartea în care se cuprinde învăţătura aceasta o numim

Geometrie. Aţi văzut voi o carte de acestea. Scoateţ
cărţile de aritmetică. Ce-i scris aici? (Aritmetică şi
Geometrie). Aşadară ce învăţăm din geometrie?
II. Sisternizare. Să mai luăm odată pe rând cele
învăţate azi. Noi am învăţat ce-i spaţiul, ce-i corpul,
cari sunt marginile corpului, a feţelor, a muchilor ş. a.
Toate acestea să le spunem pe scurt:
1. Golul din faţa noastră îl numim: spaţiu.
2. Lucrurile singuratice din spaţiu le numim : corpuri.
3. Corpurile ocupă un loc în spaţiu, locul acesta îl
numim : volumul corpurilor.
4. Orice corp are 3 întinderi: lungime, lăţime, înăl­
ţime (afunzime).
5. Marginile corpurilor se numesc: feţe. Toate fe­
ţele laolaltă le numim suprafaţa corpului.
6. Feţele au două întinderi: lungime şi lăţime.
7. Feţele se mărginesc cu linii sau muchi. Acestea
au numai o întindere: lungimea.
8. Marginile muchilor sunt punctele. Punctul nu are
nici o întindere.
9. învăţătura despre forma şi mărimea corpurilor,
feţelor şi liniilor o aflăm în cartea, ce se chiamă: Geo­
metrie.
III. A plicarea. învăţătorul arată diferite corpuri şi
întreabă elevii singuratici asupra noţiunilor pertractate
acum. Dacă e vreunul harnic le rezumă independent
toate celea propuse.
f) C lasa VI.
I. Aritmetică.
1. împărţirea fracţiunii ordinare cu fracţiune ordinară.
A) Din lecţiunile vechi.
1. Vechi sinteze progresive. Ce fel de număr e 3/4?
Cu câţi numeri scriem o fracţiune ordinară? Care-i nu-
 — Í89 -

mârătorul? Care-i numitorul? între ei ce-am pus? Ce

operaţiuni am învăţat să facem cu fracţiuni ordinare ?
Cum am împărţit fracţiunea ordinară cu un întreg?
Cum am îmmulţit o fracţiune ordinară cu altă fracţiune
ordinară.
2. A nunţarea nouăi lecţiuni. Azi vom învăţă cum
împărţim o fracţiune ordinară cu altă fracţiune ordinară.
Ce vom învăţă azi?
B) N oua lecţie.
1. P redarea. 1. Să luăm un exemplu: 3U K g carne
de vită costă 9/s K, cât costă 1 Kg ?
2. Ce cunoaştem în problema aceasta? (Preţul lai
3 Í4 Kg carne de vită). Şi ce voim să ştim? (Preţu
unui Kg). Cum credeţi, că ar trebui să lucrăm ca să
ajungem la rezultat? (Probabil, că vom căpătă răspun­
suri diferite şi necorecte. în acest caz îi aducem la
adevăr prin următoarea analogie). Dacă 2 Kg costă,
să zicem, 5 K, cât costă 1 Kg? (Costă 5 : 2 ) ; dar dacă
3 Kg ar costă 6 K, cât costă 1 Kg ? (Costă 6 : 3). Va să
zică cum aflăm preţul unui kilogram ? (Dacă împărţim
preţul tuturor kilogramelor cu numărul kilogramelor). Să
facem şi în exemplul nostru aşă! 3k Kg costă 915 K,
cât costă 1 Kg ? (Costă 9 5 K: 3/4 Kg). Aşadară ce lu­
crare avem să facem ? (O împărţire). Să o scriem :
9/'s : 3/4 = ?
Ce fel de număr e deîmpărţitul? (Fracţiune ordinară).
Şi împărţitorul? (Tot fracţiune ordinară). Aşadară ce fel
de numeri avem să împărţim? (Fracţiune ordinară cu
fracţiune ordinară).
Dacă 3k Kg costă 9/s K, cât costă 1U Kg? (De
3 ori mai puţin). Cum facem pe 9/s K de 3 ori mai
mic? (îmmulţim numitorul cu 3. Aşadară cât costă !/4Kg?

( 5X 3 ^0' ^ntr un *ntreg c^ţi sunt? (... *14). Dacă

 - iyo —

^7

V4Kg costă - K, cât costă Kg ? De 4 ori mai

9
mult. Cum facem pe K de 4 ori mai mare ? (Im-
mulţim numărătorul cu 4). Cât costă dar 4U sau 1 Kg ?
f 9X 4 9X 4
^Costă 5^-3 KJ . Să îmmulţim de fapt: = 36/is K.

Scoatem întregii 2 6/is K. 6/is se poate simplifică, dacă

împărţim şi numărătorul şi numitorul cu 3 şi căpătăm
2/5, 1 Kg costă dară 2 2/s K, adecă 2 K 40 f.
Cazul a l doilea; 4/s m pantlică costă 18/25 K, cât
costă 1 m de pantlică ? Problema aceasta încă o trecem
prin toate fazele ca şi pe pe cea dintâiu şi aflăm, că
18X 5
I8/25:4/5 =
25 X 4
NB. La predare am puteă purcede şi altfel. După
analiza premergătoare, ajungem, că trebuie să împărţim
pe 9k : 3/4, apoi zicem : să ne închipuim pe un moment,
că împărţitorul nu-i fracţiunea 3/4, ci numai 3, adecă
numitorul să-l lăsăm de o parte. în cazul acesta avem
să împărţim o fracţiune cu un întreg, ceeace se întâmplă
îmmulţind numitorul deîmpărţitului cu 3. în acest caz
însă rezultatul e de 4 ori mai mic decât se cuvine,
pentrucă împărţitorul l-am făcut de 4 ori mai mare. Ca
lucrarea să fie bună rezultatul căpătat mai înainte tre-
9X 4
buie îmmulţit cu 4. Căpătăm aşadară de rezultat 3
Tot astfel purcedem şi în cazul al doilea, apoi trecem
la sitemizare, după cum e în schiţă.
II. Sistemizarea. Câte exemple am lucrat azi ? Care
a fost cel dintâiu ? Cum a purces în lucrare ? La ce
rezultat am ajuns? Dar în tema a doua la ce rezultat
am ajuns? Să privim mai de aproape rezultatele ace-
 - Í9i -

stea! Care-i rezultatul în exemplul dintâiu? ^ ^

Dintre numerii aceştia în temă ce a fost 9? (Numără­
torul deîmpărţitului). Ce a fost 4 ? (Numitorul împărţi-
torului). Dar 5 ce a fost ? (Numitorul deîmpărţitului).
Şi ce a fost 3? (Numărătorul împărţitorului). In rezul­
tat cum sunt scrişi numerii aceştia ? (Numărătorul de­
împărţitului e îmmulţit cu numitorul împărţitorului şi nu­
mitorul deîmpărţitului e îmmulţit cu numărătorul lmpăr-
ţftorului).
Tot astfel analizăm şi rezultatul problemei a doua,
apoi scoatem regula. Aşadară în toate cazurile cum vom
împărţi fracţiune ordinară cu fracţiune ordinară ? F r a c ­
ţiunea ordinară se împărţeşte cu fracţiune ordinară a fă ,
că îmmulţim num ărătorul deîmpărţitului cu numitorul
împărţitorului şi-l punem de numărător, apoi îmmulţim nu­
mitorul deîmpărţitului cu numărătorul împărţitorului şi-l
punem de numitor. Apoi dacă se poate, scoatem întregii.
III. Aplicarea: Repetăm regula şi lucrăm cu elevi
câteva teme: *
1. Probleme practice din manualul de şcoală.
2. a) 3h : 2/s = ? b) 4/'s : 3/ö— ? c) 12/n : 2 /as == ?

II. Geometrie.
1. Suprafaţa cercului.
A) Din lecţiunile vechi.
1. Vechi sinteze progresive. învăţătorul arată un
cerc din carton ori desemnat pe tablă împărţit în 4 şi
altul în 6 părţi şi Întreabă, ce figură e aceasta? (Un
cerc). Care-i centrul cercului? Care-i cercuferinţa
cercului? Care-i raza cercului? Cum sunt razele
între sine? Care-i diametrul? Mai mare e diametrul
decât raza? De câteori? Fiind împărţit cercul în
 — 192 —

4 părţi egale întrebăm, cum stau diametrii unul pe altul ?

Celea patru părţi ale cercuferinţei cum le numim?
(Arcuri). Cum se află cercuferinţa cercului? ( d X 3 ‘14
sau 2 X ^ X 3 ' 1 4 ) .
2. Anunţarea nouăi iecţiuni. Grijiţi băieţi, că azi
vom învăţă cum aflăm suprafaţa cercului? Ce vom
învăţă azi ?

B) Nona lecţie.
I. P redarea. Priviţi băieţi cercul acesta, câţi dia-
metri are? (... Doi). Cum stau aceşti 2 diametri unul
pe altul? (Perpendicular). Un diametru cum împărţeşte
cercul? (... In 2 părţi egale). Al doilea diametru stă
perpendicular şi cum împărţeşte fiecare jumătate a cer­
cului? (... In câte 2 pătrare). Aşadară cum e împărţit
cercul acesta? (In 4 părţi egale). Cu ce seamănă pă­
trarul acesta de cerc ? (Cu un treiunghiu). Care-i baza
treiunghiului? (Arcul acesta). Şi care-i înălţimea? (Raza

aţcului). Cum aflăm suprafaţa triunghiului ? ( ^ ) Şi

'arc X rază^
suprafaţa pătrarului de cerc? . Câte pătrare
are cercul acesta ? (Patru pătrare). Cum aflăm suprafaţa
cercului întreg? (Immulţim suprafaţa unui pătrar de cerc
4 X arc X rază,
cu 4 adecă -). Cele 4 arcuri ce ne dau ?
(Cercuferinţa întreagă a cercului). Cum aflăm cercufe­
rinţa? (... d X 3 ‘14). Aşadară cu ce este egală supra-
. . . . / d X 3 ‘1 4 X n
faţa cercului? I -------- --------- I.
Acelaş lucru se arată şi cu cercul împărţit în 6
părţi egale.
Cât de mare e suprafaţa cercului cu diametru de
16 cm? Cum am zis noi, că aflăm suprafaţa cercului?
 1 93 -

rdX3i4Xi'
Cât de mare e diametral cercului din
întrebare? (De 16 cm). Dar raza cât va fi de mare?
(De 8 cm) Pentru ce? (Pentrucă raza e numai jumă­
tate cât diametrul);
Să punem în locul diametrului (d) 16 cm şi în locul
razei (r) 8 cm şi să îndeplinim lucrarea.
16X 3-14X 8 16X 3 14 50-24X 3
64 401-92:2= 200-96 cm.
16
48
S = 2 0 0 96 cmâ 5024
II. Sistemizarea. Să mai privim odată numerii scrişi
pe tablă delà început până în sfârşit. In şirul acesta
/d X 3 1 4 X n , /f>.
^-------- 2--------J I ce însemnează d? (Diametrul cercului).
Dar r ce însemnează? (Raza cercului). Cum cetim întreg
şirul? (Diametru îmmulţit cu 3 ’14 şi cu raza, iar pro­
dusul 11 impărţim cu 2). Diametrul îmmulţit cu 3*14
ce ne dă? (Cercuferinţa cercului) Aşadară cum aflăm
suprafaţa cercului ? S u prafaţa cercului o aflăm aşâ, că
îmmul(im cetcuferinţa cercului cu raza f i produsul îl
impărţim cu 2 .
III. Aplicarea. Ce trebuie să ştim, ca să putem afl
suprafaţa cercului? (... Cât de mare e raza şi diametrul).
Dacă vrem să aflăm, cât de mare e fundul unei găleţi,
ce vom face? (Cu o sforicică măsurăm diametrul şi-l
Impărţim cu 2). Pentru ce? (Pentrucă diametrul e de
2 ori mai mare decât raza). Dacă diametrul e de 46
cm, cât de mare e raza? (46 : 2 = 23). Să căutăm su­
prafaţa cercului cu diametru de 46 cm. Apoi probleme
practice din manual.
5«
13
 Cupri nsul

Í. Aritm etică.
Secţiunea I.
Mărimi proporţionale. Proporţionalitate.
p af-
1. Noţiunea şi speciile mărimilor p r o p o r ţio n a le .............................................. 1
2. Regula de trei s im p lă ............................................................................................. 3
a) Rezolvirea prin concluziune.............................................. 3
b) Rezolvirea prin proporţiune....................................................................................7
c) Metodul l i n e a r .......................................................................................................•
d) Practica italiană 9
3. Regula de trei c o m p u s ă .......................................................................... . 1 2
a) Rezolvirea prin conclusiune...............................................................................13
bl Rezolvirea prin proporţiune................................................................................. 16
c) Metodul l i n e a r ..................................................................................................17

Secţiunea II.
împărţirea proporţională. Părţi proporţionale.
4. Împărţirea proporţională. Regula a s o c i e r i i ............................................ 19
5. Regula asocierii c o m p u s e ..................................................................................23
6. Valoarea m ijlo c ie .....................................................................................................27
7. Regula a lig a ţiu n ii.....................................................................................................29
a) Regula aligaţiunii s i m p l e ..................................................................................30
b) Regula aligaţiunii compuse .................................................................................. 32

Secţiunea III.
Calcularea procentului.
8. Noţiunea procentului . 34
9. Calcularea procentului la s u t ă ........................................................................ 36
10. Calcularea procentului pe s u t ă ........................................................................ 38
11. Calcularea procentului în s u t ă .........................................................................39
12. Calcularea p ro m ilu lu i................................................................. 41
13. Aplicarea practică a calculării procentului şi promilului . . . 44
a Capital şi i n t e r e s .............................................. 44
b) Câştig şi p ie rd e re ........................................................................... 45
c) Brutţo, tara şi netto ............................................... ......... . 45
«•
 — 196

pag.

d) Cassa sconto, r a b a t ........................................................................................... 47

e) Courtage, proviziune, tantiemă, divid endă......................................................48
fi A g i o ........................................................................................................................50
g) Premii de a s i g u r a r e ........................................................................................... 51
h) Dare şi a r u n c u r i.....................................................................................................52
i) Demografie, statistică ........................................................................................... 55
14. Regula catenară 57

Secţiunea IV.
Aliage şi calcul de monete.
15. Noţiunea şi categoriile a lia g e lo r..................................................................60
1\ Calculări referitoare la pondul obiectelor de aur şi argint . . 63
17. Bani, m o n e te .............................................................................................................. 68
18. Sistemul de bani din patria n o a s t r ă ...............................................................72
19. Sistemul de bani al unor ţeri s tr ă in e ............................................................... 75
20. Calcularea m o n e t e l o r ........................................................................................... 77
21. Pondul curat al câtorva monete de ale noastre şi din străinăt te 81

II. G eom elria analitică.

Secţiunea I.
Noţiuni introductive.
1. I n t r o d u c e r e ..................................................................................................... 85
2. Legătura dintre algebră şi geom etrie...................................................... 86
3. Noţiunea f u n c ţ iu n ilo r .................................................................................. 89

Secţiunea II.
Punct. Distanţă.
4. Determinarea numerică a poziţiei unui punctpe o dreaptă . . 90
5. Determinarea numerică a poziţiei unui punct pe un plan , . 91
6. Distanţa dintre două p u n c t e ................................................................93
7. Coordonatele unui punct, ce împarte o distanţă într’un raport dat 94
8. Aria treiunghiului din coordonatele creştetelor . . . . 96

Secţiunea III.
Linia dreaptă.
9. Condiţia ca trei puncte să fie in aceeaş dreaptă. Ecvaţiunea dreptei 97
10. Reprezentarea funcţiunilor de gradul 1.................................................... 99
11. Coordonatele punctului de strătăiere alor două drepte . . .101
12. Rezolvirea grafică a grupelor de ecvaţiuni de gradul 1. cu două
n e c u n o s c u te .................................................................................................... 103
13. Ecvaţiunile dreptelor p a r a l e l e ........................................................ , 105
 197

pag-
14. Unghiul format de două. d r e p t e ................................................................. 107
15. Ecvaţiunile dreptelor perpend icu lare........................................................ 110
16. Coordonatele centrului de greutate al unui triunghiu . . .115
17. Coordonatele punctului de strătăiere al înălţimilor triunghiului . 118
18. Coordonatele centrului cercului, ce trece prin creştetele unui
triunghiu. 121

Secţiunea IV.
Cercul.
19. Ecvaţiunea c e r c u l u i ............................................... 125
20 Coordonatele punctelor de strătăiere a dreptei cu c< icui . 126

Secţiunea V.
Reprezentări grafice.
21. Funcţiuni de gradul alI I - l e a ......................................................................127
22. G r a f i c o a n e ........................................................................................................... 129
23. Tabelă pentru coeficienţii unghiulari.............................................................133

III. M elodica aritmeticei şi geom eiriei

în şco ala prim ară.
1. Importanţa şi scopularitmeticei şi geometriei în şcoala primară . 139
2 Rezumat i s t o r i c .................................................................................................. 140
3. Mijloace de învăţământ ................................................................................159
4. Procedura metodică . 161
5. împărţirea m a t e r i e i ......................................................................................... 165
a) Clasa I...................................................................................................... • 165
b) Clasa II.......................................................................................... 168
c) Clasa III.................................................................................................................170
d) Clasa IV ................................................................................................................ 171
e) Clasa V.................................................................................................................. 172
fj Clasa VI................................................................................................................. 173
6. Schiţe de prelegeri practice în şcoala primară . . . . 174
a) Clasa 1....................................................................................................................174
b) Clasa II.................................................................................................................. 176
c) Clasa III................................................................................................................ 177
d) Clasa IV................................................................................................................ 1 8 0
e) Clasa V .................................................................................................................. 183
f) Clasa VI.......................................................................................... . 188

— +—* 9 »—