AN XXIII • NR.

255
APRILIE 2023

15 LEI
A PA R E P E 1 5 A L E F I E C Ă R E I L U N I
DIRECTOR ION CRISTOIU

WWW.HISTORIA.RO
R

„CÂND O ZBURA VIAȚA TRAGICĂ A TREIMEA MESEI

UNUI TÂNĂR ÎMPĂRAT: DE PAȘTE
PORCUL“
ÎN MITOLOGIA GREACĂ IUSTINIAN OUĂ ROȘII,
SA ÎNTÂMPLAT DEJA DE MULT AL II LEA PASCĂ ȘI DROB
 editorial
I O N M . I O N I ŢĂ | R E D A CTO R -Ș E F HISTORIA

Doamna și dictatorul
Războiul Insulelor Falkland este un exemplu istoric
perfect pentru modul în care o dictatură, junta din
Argentina în acest caz, pornește un război catastrofal
doar din dorinţa de a obţine popularitate acasă și de
a prelungi, astfel, durata de viaţă a regimului.
Generalul Leopoldo Galtieri, șeful juntei de la Buenos Aires, știa că pierdea în popularitate.
Dictatura militară nu reușea să rezolve problemele economice cronice ale naţiunii, în timp
ce politicile criminale prin care regimul elimina orice opozant sau bănuit disident
însângerau societatea argentiniană. Soluţia, considerată foarte simplă, a fost să dea
poporului sentimentul unei victorii naţionale prin ocuparea Insulelor Falkland, subiect de
dispută cu Marea Britanie. La prima vedere, planul avea toate șansele de reușită.
Marea Britanie era departe și se afla într-o perioadă marcată de dispute politice interne
legate de reformele economice puse în practică de guvernarea Margaret Thatcher. Mai
mult, cabinetul de la Londra tocmai aprobase tăieri bugetare semnificative în domeniul
apărării, inclusiv prin reducerea capacităţilor flotei militare britanice. În aceste condiţii
junta de la Buenos Aires a mizat că Regatul Unit nu va interveni pentru a-și elibera
posesiunile din Atlanticul de Sud și că dictatura militară va livra
populaţiei un triumf militar cu costuri foarte mici.
Un război inutil Doamna de Fier nu și-a dezminţit renumele. A organizat
imediat o forţă expediţionară și a transmis mesajul ferm că nu va
accepta agresiunea. Organizaţia Naţiunilor Unite a condamnat
invadarea Insulelor Falkland și a cerut retragerea imediată a forţelor argentiniene. Refuzul
Argentinei a dus, după zece săptămâni de război, la înfrângerea lui Galtieri şi a juntei sale.
În Marea Britanie, suportul pentru Margaret Thatcher a crescut enorm, iar următoarele
alegeri au fost câștigate de Doamna de Fier cu o majoritate covârșitoare.
În Argentina, pierderea războiului a dus la răsturnarea dictaturii militare. Membrii
regimului miliar au fost judecaţi pentru uciderea a mii de persoane și încălcarea gravă a
drepturilor omului.
În Insulele Falkland, printr-un un referendum organizat în 2013, populaţia s-a
pronunţat pentru rămânerea în cadrul Marii Britanii. Din cei 1672 de cetăţeni cu drept de
vot, s-au prezentat la urne 1517, dintre care 1513 au răspuns că vor să rămână teritoriu
britanic.

APRILIE 2023 | Historia 3

 sumar
A P R I L I E 2023

Actualitate PA G I N I L E 5-8

Otilia Cazimir, inspectoare

teatrală
DIN MUZEELE ROMÂNIEI PA G I N I L E 1 0-1 3

Imperiul contraatacă
Director Ion Cristoiu 10 Războiul pentru
Insulele Falkland
Redactor-șef DOSAR PA G I N I L E 1 4-3 9
Ion M. Ioniţă F OTO C O P E RTĂ : G E T T Y I M A G E S

Creative Director
Mihaela Manolache
Editor coordonator
Florentina Ţone
Redacţia
Ciprian Plăiașu
Adina Scorţescu
Iulian Sîmbeteanu
Ciprian Stoleru

TEL. 0372.130.335

14
Publicaţie tipărită la

Viaţa tragică a unui tânăr

MANAGEMENT GRUPUL DE PUBLISHING împărat: Iustinian al II-lea
42
PORTRET PA G I N I L E 40-47
Administrator special
Constantin Sandu
Sclavia romilor în spaţiul
Director marketing românesc, un adevăr istoric
Steluţa Zamfir
insuficient cercetat
ISTORII RECUPERATE PA G I N I L E 48-52
Director distribuţie
Daniela Zamfir „Conducătorul fugarilor
40
români“: Nicolae Caranfil
Coordonator producţie
DIN ARHIVE PA G I N I L E 54-59
Constantin Delta

Publicitate: „Când o zbura porcul“

În mitologia greacă
vanzari@ead.ro s-a întâmplat deja de mult
INEDIT PA G I N I L E 6 0-6 8
d.stan@teaminnovation.ro
60
ISSN 1582-7968 Treimea mesei de Paște
Ouă roșii, pască și drob
Adresa: ISTORII COMESTIBILE PA G I N I L E 70-77
Şos. Fabrica de Glucoză nr. 21,
sectorul 2, Bucureşti
www.historia.ro Agenda
PA G I N I L E 78-81
ABONAMENTE - INFORMAŢII ŞI RECLAMAŢII
70
0790139007 / 0790139009.
(numere cu tarif normal, disponibile de luni Marile cutremure
până vineri, între orele 9.00 şi 18.00);
abonamente@adevărulholding.ro
care au zguduit România
HISTORIA SPECIAL PA G I N A 82
2023 Adevărul Holding. Toate drepturile rezervate. Opiniile aparţin autorilor.

4 Historia | APRILIE 2023


„Centenarul Constituţiei
României Întregite”
La 28 martie 2023 s-au împlinit 100
de ani de la adoptarea primei Constituţii
a României Mari, ca lege fundamentală
unică pentru toate provinciile istorice
unite cu ţara-mamă România, la
1 Decembrie 1918.
Pentru a marca acest eveniment istoric,
Romfilatelia a introdus în circulaţie o
emisiune de mărci poștale intitulată
„Centenarul Constituţiei României
actualitate
D E C I P R I A N S T O L E R U | F OTO : S H U T T E R STO C K
JULIAN SANCTON
PRIZONIERI ÎN
NOAPTEA
POLARĂ
Întregite”, alcătuită din trei timbre și o
coliţă dantelată, precum și un plic prima
zi. Pe cele trei mărci poștale ale emisiunii
sunt ilustrate imaginile „Făuritorilor Aventura navei Belgica în
Constituţiei României Întregite de la Antarctica este o adevărata saga
1923”. Pe timbrul cu valoarea nominală a unor temerari care au luat în
2,90 lei, imaginea Regelui Ferdinand I, piept iarna necruțătoare și mările
supranumit Întregitorul, este asociată zbuciumate ale sudului planetei,
cu cea a coroanei de oţel cu care a fost pe atunci deloc cunoscut. Marele
inamic a fost gheața banchizei, un
încoronat la Alba Iulia.
monstru de nebiruit, care i-a ținut
Timbrul cu valoarea nominală 4,30
prizonieri pe parcursul unui an.
lei redă imaginea artizanului Legii Incertitudinea, noaptea po-
Fundamentale, prim-ministrul Ion I. C. lară, scorbutul și animozitățile
Brătianu, şi a altor momente importante personale au transformat Belgica
ale istoriei României, alături de cea a într-o casă de nebuni, unde spi-
stemei Regatului României. ritul uman a reușit, în cele din
Pe timbrul cu valoarea nominală 11 urmă, cu greu, să izbândească.
lei este reprodusă imaginea juristului O poveste excelent scrisă
liberal Constantin G. Dissescu, senator, despre aventură, glorie, orgolii,
raportorul Legii Fundamentale din dragoste, curaj, disperare, moar-
te, viață și izbăvire. O poveste la
1923 şi „creatorul ramurei dreptului
care a luat parte și românul Emil
constituţional şi administrativ român”,
Racoviță. O poveste care trebuie
asociată cu imaginea stemei Senatului citită și păstrată în suflet.
României.
Timbrul coliţei emisiunii cu valoarea CATEGORIA A
nominală 34 de lei prezintă în facsimil ISTORIE ȘI STUDII
CULTURALE
coperta volumului cu textul „Noii E VA L U A R E C N C S
2020–2024
Constituţiuni”, încadrat de două file ale
actului de promulgare semnat de Regele www.edituracorint.ro
Ferdinand I.
APRILIE 2023 | Historia 5
 actualitate
22 A P R I L I E 1 5 00 | N AV I G ATO R U L P O RT U G H E Z P E D R O Á LVA R E S C A B R A L D E S C O P E R Ă B R A Z I L I A

Casa memorială
Rembrandt din
Amsterdam, redeschisă Vaticanul
după renovare a restituit
Casa memorială Rembrandt din Greciei
Amsterdam, care a fost reședinţa fragmente
pictorului Rembrandt van Rijn
în secolul al XVII-lea, a fost din
redeschisă publicului după ample Parthenon
lucrări de renovare.
Numită și „Rembrandthuis”
sau „Rembrandt House”, Casa
memorială Rembrandt din
Amsterdam a fost extinsă cu cinci
noi încăperi, a precizat directoarea
Milou Halbesma.
„Ne-am mărit cu circa o treime,
iar acum prezentăm mai multe Trei fragmente din Parthenon au fost secole, este un gest de prietenie
despre viaţa personală și procesul returnate la sfârșitul lunii martie și solidaritate cu poporul Greciei”,
de creaţie ale pictorului”, a spus Greciei de către Muzeele Vaticanului, a declarat în cursul ceremoniei
Halbesma, citată de Agerpres. care le conserva de peste două secole, episcopul Brian Farrell, secretarul
Închisă timp de cinci luni pe în cursul unei ceremonii desfășurate la pentru promovarea unităţii creștinilor.
perioada renovărilor, Casa Muzeul Acropole din Atena. Grecia speră, de asemenea, să obţină
memorială Rembrandt expune „Restituirea fragmentelor restituirea frizelor Parthenonului care
acum tabloul Titus at His Desk, Parthenonului, care au fost păstrate se află la British Museum din Londra,
un portret din 1655 al fiului lui în Muzeele Vaticanului peste două în pofida unui recent refuz al Londrei.
Rembrandt. La circa 400 de ani
după ce Rembrandt și-a imortalizat
fiul, care s-a născut în această
casă, tabloul revine pentru trei luni
la locul său de origine.
Soţia lui Rembrandt, Saskia van
Uylenburgh, a născut patru copii,
dintre care trei pierduţi în primele
săptămâni de viaţă (Rombertus în
1635, Cornelia în 1638 și din nou
Cornelia în 1640). Titus, născut în
1641, a fost singurul supravieţuitor,
stins însă prematur, în 1668, cu un
an înaintea tatălui său.

Carte de bucate de la sfârșitul secolului al XV-lea,

scoasă la licitaţie

O carte de bucate care datează de la privată”, a precizat Casa Christie’s într-un

sfârșitul secolului al XV-lea, cu o valoare
estimată la o jumătate de milion de euro,
va fi scoasă la licitaţie de Casa Christie’s
la Paris. Această carte de bucate provine
din vânzarea unei mici părţi a bibliotecii
unui pasionat de artă culinară, belgianul
Pierre de Crombrugghe, informează
Agerpres. „Pasiunea baronului de
Crombrugghe atât pentru arta culinară,
cât și pentru bibliofilie – o combinaţie de
gust și cunoștinţe – se află la originea
celei mai cunoscute colecţii gastronomice
în limba franceză, aflată în posesie
comunicat.
Viandier de Taillevent este prima carte
de bucate în limba franceză. Această
ediţie tipărită la Lyon în jurul anului 1495
este și prima ilustrată, precizează casa
de licitaţii. Guillaume Tirel, cunoscut
sub numele de Taillevent (1310-1395),
bucătar pentru regii Franţei Carol al V-lea
și Carol al VI-lea, și-a pus semnătura
pe această colecţie de reţete care a
fost compilată de la sfârșitul secolului
precedent. Viandier a avut zeci de ediţii
până în 1615.

6 Historia | APRILIE 2023

 Aprilie 2023

POLIȚIA ROMÂNĂ LANSEAZĂ O CAMPANIE DE EDUCAȚIE RUTIERĂ

Aprilie 2023
ADRESATĂ PERSOANELOR ÎN VÂRSTĂ
POLIȚIACampania
ROMÂNĂ LANSEAZĂ
națională de educație O CAMPANIE
rutieră ce DE EDUCAȚIE
informarea RUTIERĂ
și responsabilizarea oamenilor, indifere
ADRESATĂ PERSOANELOR parte,
vizează persoanele vulnerabile, precum vârstnicii,
este cea de-a șasea campanie din cadrul proiectului
ÎN VÂRSTĂ
de categoria de participanți la trafic din care fa
astfel încât, un număr cât mai mare d
„Educație rutieră – Modelarea factorului uman prin populația României să conștientizeze pericolele d
Campania naționalăparticipanților
responsabilizarea de educație rutieră la trafic ce pentruinformarea și responsabilizarea
trafic la care se expune oamenilor, indiferent
dacă încalcă regulile d
vizează creșterea
persoanele vulnerabile, precum vârstnicii,
gradului de siguranță rutieră”, cod MySMIS: de categoria de
circulație. participanți la trafic din care fac
este cea125179.
de-a șasea campanie din cadrul proiectului parte, astfel încât, un număr cât mai mare din
„Educație rutieră – Modelarea
Proiectul factorului
a început la datauman de 1 prin
iulie 2020 șipopulația României să conștientizeze
Valoarea totală a pericolele
proiectuluidineste d
responsabilizarea
se va încheia participanților
la data de 30 la iunie trafic
2023. pentru trafic la31.405.057,98
care se expune lei.dacă încalcă
Valoare regulile din
asigurată de Fond
creștereaCele
gradului de siguranță rutieră”, cod
mai multe victime, în rândul persoanelor MySMIS: circulație.
European de Dezvoltare Regională, reprezentând 85
125179. decedate în accidente rutiere ce implică pietoni, se din valoarea totală eligibilă aprobată, este d
Proiectul
înregistrează a început la data
la nivelul de 1 iulie
categoriei 2020 șide peste
de vârstă Valoarea
20.063.345,58 totalălei.a Valoare
proiectului este din
asigurată de buget
se va încheia la data de 30 iunie 2023.
72 de ani, aproape de două ori mai multe victime 31.405.057,98 lei. Valoare asigurată din Fondul
beneficiarului, reprezentând 15% din valoarea tota
Cele mai decâtmulte victime,
cea de-a doua cea în mairândul persoanelorcategorieEuropeaneligibilă
reprezentativă de Dezvoltare Regională,
aprobată, reprezentând lei.
este de 3.540.590,42 85%Valoare
decedatedeînvârstă:
accidente rutiere ce implică pietoni,
61-66 de ani. În fiecare zi, o persoană în se din valoarea
neeligibilă, inclusiv TVA, 7.801.121,97 lei. de
totală eligibilă aprobată, este
înregistrează la nivelul categoriei
vârstă este accidentată mortal. de vârstă de peste 20.063.345,58 lei. Valoare asigurată din bugetul
72 de ani, aproape de două ori mai multe
De asemenea, distribuția pe intervale de victime beneficiarului, reprezentând 15% din valoarea
Mai multe informații totală
sunt disponibile p
decât cea de-a doua cea mai reprezentativă categorie
vârstă a bicicliștilor, de peste 60 de ani, victime ale eligibilă aprobată, este de
www.politiaromana.ro. 3.540.590,42 lei. Valoarea
de vârstă: 61-66 de ani.
accidentelor În fiecare
rutiere grave din o persoană
zi, ultimii în faptulneeligibilă, inclusiv TVA, 7.801.121,97 lei.
ani, arată
vârstă este accidentată
că cele mai multe mortal.
victime în rândul acestora sunt Proiect cofinanțat din Fondul European d
De asemenea,
persoanele distribuția
cu vârsta cuprinsă peîntreintervale
61 și 66de de ani. Mai multe informații
Dezvoltare Regională, suntprin disponibile pe:
Programul Operațion
vârstă a bicicliștilor, de pestesub
Desfășurată 60 demesajul
ani, victime ale
„Asigură-te căwww.politiaromana.ro.
Infrastructură Mare 2014-2020.
accidentelor
ajungi rutiere grave
acasă. din ultimii ani,
Traversează arată faptul
corect!”, campania își
că cele propune,
mai multe printr-o
victime în rândul acestora
abordare emoționantă, sunt să le Proiect cofinanțat din Fondul European de
persoanele cu vârsta cuprinsă între 61 și 66 de
semnaleze vârstnicilor pericolul inutil la care se expun ani. Dezvoltare Regională, prin Programul Operațional
Desfășurată sub mesajul „Asigură-te
și consecințele ce pot urma atunci când nu respectă că Infrastructură Mare 2014-2020.
ajungi acasă. Traversează corect!”, campania
regulile de circulație și traversează neregulamentar. își
propune, printr-o Media abordare
ultimiloremoționantă,
patru ani ne arată să lecă peste
semnaleze30% din totalul celor decedați în urmaexpun
vârstnicilor pericolul inutil la care se accidentelor
și consecințele
rutiere ce pot au
grave urmafostatunci
pietoni. când nu respectă
Această cifră confirmă
regulile de circulație
gradul ridicatși de
traversează neregulamentar.
vulnerabilitate a pietonilor, dar și
Media
nivelulultimilor patru rutieră
de indisciplină ani ne pe aratăcarecăîl peste
manifestă.
30% din totalul celor decedați
Principalele cauzeîn urma accidentelor
ale acestor accidente sunt
rutiere grave au fost pietoni.
traversarea Această cifră confirmă
neregulamentară, deplasarea
gradul ridicat de vulnerabilitate
neregulamentară a pietonilor a pietonilor,
pe partea dar carosabilă,
și
nivelul de indisciplină rutieră pe care îl manifestă.
precum și deplasarea neregulamentară a bicicliștilor.
Principalele cauze ale
Obiectivul acestor
general accidente sunt
al proiectului îl reprezintă
traversarea neregulamentară,
creșterea gradului de siguranță deplasarea
rutieră prin
neregulamentară a pietonilor pe partea carosabilă,
precum și deplasarea neregulamentară a bicicliștilor. Date contact:
Obiectivul general al proiectului îl reprezintă Comisar - șef de poliție Catană Florin –
creșterea gradului de siguranță rutieră prin Manager de proiect
Telefon - 021.208.25.25
Date contact:
Comisar - șef de poliție Catană Florin –
Manager de proiect
Telefon - 021.208.25.25
 actualitate
5 M A I 1 82 1 | Î M PĂ R AT U L N A P O L E O N I M O A R E Î N E X I L P E I N S U L A S FÂ N TA E L E N A

Casa Hintz, una dintre

bijuteriile arhitecturale
ale Clujului, restaurată
Casa Hintz, una dintre bijuteriile
arhitecturale ale Clujului, a fost
restaurată și se pregătește pentru
a expune Colecţia de Istorie a
Farmaciei, parte a Muzeului Naţional
de Istorie a Transilvaniei (MNIT).
Recepţia spaţiului în care va
funcţiona Muzeul Farmaciei din
Cluj, respectiv Casa Hintz, s-a făcut
la sfârșitul lunii martie, a anunţat
MNIT într-o postare pe pagina de
Facebook a instituţiei. „Ne apropiem
de îndeplinirea unui fapt pe care-l
așteptăm cu toţii de multă vreme,
respectiv de redeschiderea Muzeului
Farmaciei, locul în care va fi expusă
Muzeu al cătunelor,
Colecţia de Istorie a Farmaciei, una
din cele mai iubite colecţii ale MNIT
în Apuseni
de către public. (...) S-a făcut recepţia
spaţiului în care va funcţiona Muzeul Judeţul Alba va avea un „Muzeu al Prin implementarea proiectului „Muzeul
Farmaciei, respectiv Casa Hintz. Cătunelor”, care urmează să fie înfiinţat în Cătunelor”, Consiliul Judeţean Alba, în
Veţi vedea că a devenit una dintre incinta vechii școli din comuna Gârda de parteneriat cu Primăria comunei Gârda de
bijuteriile arhitecturale ale Clujului, Sus, printr-un parteneriat între Consiliul Sus, își propune să salveze patrimoniul
un adevărat exemplu de restaurare”, Judeţean Alba și administraţia locală. material și spiritual, înainte ca acesta să
precizează MNIT. Din punct de vedere demografic, rămână doar în amintirea localnicilor, prin
Casa Hintz este situată în Piaţa Unirii comunităţile rurale tradiţionale sunt pe amenajarea, în incinta vechii școli din
din Cluj-Napoca, la numărul 28, colţ cale de dispariţie. Deoarece în Munţii comună, a unui muzeu etnografic. Astfel,
cu strada Regele Ferdinand. În acest Apuseni mai trăiesc păstrători de tradiţii, într-o încăpere a clădirii urmează să fie
imobil a fost deschisă în anul 1573 meșteri populari și mai au loc sărbători și amenajată parţial o casă tradiţională, iar
prima farmacie din oraș. ritualuri specifice, autorităţile judeţene și în alta va fi amenajată o sală de clasă.
Din 1752, clădirea a fost închiriată locale doresc să continue activitatea de În celelalte încăperi vor fi prezentate
farmaciștilor particulari, primul cercetare istorică și etnografică a zonei, ocupaţiile tradiţionale, portul popular din
chiriaș fiind farmacistul Tobias de îmbogăţire, conservare și valorificare zonă, ţesături, cusături, sculpturi în lemn,
Mauksch, venit din Bistriţa, care a știinţifică a patrimoniului zonal. obiecte de ceramică etc.
fost în același timp și demnitar al
Bisericii Evanghelice-Luterane din
Cluj, situată peste drum. Cauza morţii lui Ludwig van Beethoven,
În a doua jumătate a secolului al dezvăluită de un studiu ADN
XIX-lea, casa și farmacia au intrat în
posesia familiei Hintz, rămânând ale Examinarea unor mostre de ADN că Beethoven avea o predispoziţie
lor până la naţionalizarea petrecută extrase din câteva șuviţe ale lui Ludwig genetică pentru boli hepatice și că era
după cel de Al Doilea Război Mondial. van Beethoven a dezvăluit cauza infectat cu virusul hepatitei B, o boală
Farmacia era cunoscută sub numele morţii legendarului compozitor inflamatorie care afectează
de Farmacia Sf. Gheorghe și a german. ficatul, în lunile anterioare
funcţionat până în anul 1949. Secvenţierea ADN-ului morţii sale.
a fost efectuată în Acești factori, alături
Germania, în laboratorul de consumul regulat
de antropologie de la de alcool, reprezintă
Institutul Max Planck „explicaţii plauzibile”
din Leipzig, unde sunt pentru moartea lui
de obicei studiaţi Beethoven, în 1827,
oamenii preistorici, au declarat autorii
relatează Agerpres. studiului publicat
Oamenii de știinţă au în jurnalul știinţific
descoperit, printre altele, „Current Biology”.

8 Historia | APRILIE 2023

EXCLUSIV
ONLINE

poate fi achiziţionată din

Scanează
QR Code-ul!
 | DIN MUZEELE ROMÂNIEI |

Otilia Cazimir în anul 1955

Otilia Cazimir,
inspectoare teatrală
D E M U Z E O G R A F I N D I R A S PATA R U | F OTO : M U Z E U L N AȚ I O N A L A L L I T E R AT U R I I R O M Â N E I A Ș I

Legătura Otiliei Cazimir cu teatrul a fost axată pe un

suport profesional-afectiv, poeta exercitând funcţia de
inspectoare specială a teatrelor din Moldova, Basarabia și
Bucovina, inspectoare generală a teatrelor și spectacolelor
din Moldova (1937-1947), membră în Comitetul de condu­
cere al Teatrului Poporului, în Comisia teatrelor judeţene
etc. Rapoartele sale, peste 1.000, înaintate Direcţiei Gene­
rale a Teatrelor, fac obiectul istoriei criticii teatrale, prin
rigurozitate și profesionalism, profunzime artistică,
există relatări despre piese, costume, decoruri, afișe,
jocul actorilor, reacţia publicului, calitatea acestuia,
reușitele sau eșecurile spectacolelor, oferind o frescă vie
a Naţionalului ieșean, cu excelenta trupă de actori
formaţi la școala lui State Dragomir, Aristizza
Romanescu, Grigore Manolescu, cu rădăcini în jocul
lui Matei Millo, Nicolae Luchian, Mihai Galino. Scrisoare adresată Otiliei Cazimir

10 Historia | APRILIE 2023

 | DIN MUZEELE ROMÂNIEI |
O
biecte de patrimoniu aflate în colecţiile
Muzeului Naţional al Literaturii Române
Iași, ce fac parte dintr-o expoziţie temporară
intitulată sugestiv „Dincolo de scenă“, îl in-
troduc pe vizitator în amintirile unei inspec-
toare teatrale și expun prietenia dintre Otilia Cazimir și acto-
rii Teatrului Naţional din Iași.
„Le-am fost prietenă, ca să zic așa, artistică. În faţa mo-
destului meu birou, mobilat cu toate vechiturile de la recuzi-
tă, intrigile de culise rămâneau la ușă și intrau numai oame-
nii cu necazurile și bucuriile lor“.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Otilia
Cazimir a pornit în pribegie cu întreaga trupă, aproximativ 98
de actori, la Jimbolia, apoi Sibiu, războiul pustiind Moldova,
frontul stabilindu-se aici, instituţiile evacuând oamenii și ma-
terialele lor. A urmat Marea Secetă din 1945, iar în 1946 s-au
întors și au deschis stagiunea la Iași.
„O STAGIUNE DE EXPERIENŢĂ… “
„Stagiunea 1946-1947 a fost, ca și celelalte stagiuni de la în-
toarcerea teatrului nostru din pribegie, o stagiune de experi-
enţă… au fost ezitări, au fost dibuiri, ca întotdeauna, dar s-a
muncit enorm și s-a muncit în condiţii materiale și morale de-
moralizatoare, s-a repetat și s-a jucat în frig. S-a suferit de foa-
me. Actorul avea în faţa lui un public dificil, inegal și caprici-
os, iar alături de el camarazi dificili, deprimaţi și capricioși,
mizeria nu e tonică și nu îndeamnă la bunăvoinţă… iar lip-
sa de perspective luau, la Iași, proporţii într-adevăr catastro-
fale“, nota Otilia Cazimir în „Oglinda Stagiunii 1946-1947 a
Teatrului Naţional Iași“.
Albumul stagiunii 1946-1947, manuscris, cartonat, a fost
MUZEUL „OTILIA CAZIMIR“
IAȘI
Modestul imobil din Beilicul Iașilor, cartier patriarhal tutelat de
bisericile Zlataust și Barnovschi, alese ctitorii domnești, a fost
cumpărat de Gheorghe Gavrilescu, tatăl viitoarei scriitoare,
în anul 1898, și a devenit casa în care Otilia Cazimir a trăit și
a scris până în anul 1967. Cumpărat de la nepoţii acesteia,
imobilul a devenit muzeu la 10 iunie 1972. Cele două încăperi
ale muzeului, camera de oaspeţi și camera de lucru, evocă
universul scriitoarei „de o distincţie lilială“ („Adevărul literar
și artistic“, nr. 416/1928). Locul central al camerei de oaspeţi
este ocupat de masa ovală din lemn, unde gazda își primea
musafirii. În odaia de lucru stau alături volume de poezie și
de proză în ediţie princeps, masa de scris „cu faţa de sticlă“,
divanul, împodobit cu scoarţe tradiţionale, un covor din lână
în culori naturale și un scrin cu trei sertare – transformat
în bibliotecă –, pe care sunt expuse fotografii cu George
Topîrceanu, icoanele moștenite de la bunicul dinspre tată,
preotul Gavril Casian, lucrări de artă plastică, semnate de
Ion Mateescu, George Topîrceanu, Adina Paula Moscu, Petre
Buzatov, Arsenie Dobrovici, obiecte vestimentare, diverse
vase ornamentale și fotografii cu prieteni scriitori (Garabet
Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu ș.a.).
P R O G R A M D E V I Z I TA R E :
M A RŢ I - D U M I N I C Ă – 10:00- 17:00
TA R I F E D E V I Z I TA R E :
A D U LŢ I – 9 L E I , E L E V I Ș I ST U D E N Ţ I –
2 LEI, PENSIONARI – 5 LEI
APRILIE 2023 | Historia 11
 | DIN MUZEELE ROMÂNIEI |

întocmit de I.R. Matache și oferă numeroase și preţioase detalii din

lumea teatrului. Albumul se deschide cu planul sălii primului Teatru
Naţional din ţară (1894-1896), operă a arhitecţilor vienezi Hermann
Helmer și Ferdinand Fellner, plan lucrat la zincografia N. Brăileanu
din Iași, din care aflăm că sala cuprindea 1.003 locuri. Directorul din
acea perioadă a Teatrului Naţional Iași era prof. univ. dr. N.I. Popa,
sunt enumerate numele celor ce făceau parte din comitete, înce-
pând cu primarul municipiului, Eduard Lăzărescu, apoi prof. univ.
dr. Dan Bădărău, prof. univ. dr. V. Pavelcu, avocat Gh. Creţeanu, acto-
rii Mărioara Davidoglu, Paul Varduca, Constantin Cadeschi.
Un alt tabel ne indică pe cei ce făceau parte din echipa lecturării
materialelor, printre care Mihai Codreanu, fost director, ce a dat pres-
tanţă repertoriului ieșean. Este afișată lista personalului Teatrului
Naţional, funcţia, anul intrării în teatru, categoria de salarizare, prin-
tre veterani figurând Miluţă Gheorghiu, George Popa, Nicolae Șubă,
Constantin Sava, Anny Braesky, Virginica Bălănescu, iar printre cei
98 de actori este și nepotul Otiliei Cazimir, Puiu Simionescu, de pro-
fesie jurist, ce avea să înfunde pușcăriile comuniste.

15 PREMIERE PE SCENA TEATRULUI IEȘEAN ÎN STAGIUNEA 1946-1947

O onoare i se făcea fostului director de scenă P.P. Petrone, reangajat
în mod excepţional în anul 1946, apoi se oferă detalii despre premi-
ere – 15, piesele cu cele mai multe repetiţii, cu cele mai puţine, sunt
consemnate 42 de absenţe nemotivate de la repetiţii, se joacă O’Neill,
Dostoievski, Molière, Cehov, Cocteau, dar și Constantin Negruzzi,
Vasile Alecsandri, Matei Millo, Victor Ion Popa, G.M. Zamfirescu, O adresă cu antet tipărit de la Ministerul Artelor,
Mihail Sebastian, Camil Petrescu, decorurile sunt lucrate de Theodor Direcțiunea Generală a Teatrelor, din 2 octombrie 1946,
Kiriakoff, Ion Sava, se fac anumite concesii pentru elevi și muncitori, către Otilia Cazimir
se reduce valoarea biletelor, preţurile variază în funcţie de locuri și
sezon, salariul unui actor ajungând în 1947 la 74.786.500 de lei. Se or-
ganizează evenimente, aniversări, 50 de ani de la inaugurarea clădi-
rii Teatrului Naţional, este sărbătorit actorul Miluţă Gheorghiu pen-
tru 30 de ani de activitate teatrală, comemorat un an de la moartea
lui Victor Ion Popa.
Anul a fost bogat în reprezentaţii – 169, 447 de repetiţii, în medie
200 pe an, de actor. S-au făcut acte de ajutorare a instituţiilor de bi-
nefacere, fondurile adunate de la unele premiere fiind donate Crucii
Roșii și C.A.R.S.-ului.

OTILIA CAZIMIR ȘI AGATHA BÂRSESCU

Dintre exponate, privește către vizitator Agatha Bârsescu (foto jos)
(actriţă de talie internaţională, primă tragediană la Burgtheater
din Viena, a jucat pe marile scene ale Europei, Americii), dintr-o

„Oglinda Stagiunii 1946-1947 a Teatrului Național Iași”,

redactată de Otilia Cazimir

12 Historia | APRILIE 2023

 | DIN MUZEELE ROMÂNIEI |

„După o noapte de beţie, în zorii zilei de 1 Mai 1922, București“

f­ otografie lucrată în Atelierul Parcker, Iași, având autograf cu Bruno Braesky. Ecouri ale
cerneală neagră către nepoata sa, căreia Otilia Cazimir îi în- prieteniei răzbat și din scri-
chină un medalion elogios, după ce o condusese pe ultimul soarea Otiliei Cazimir adre-
drum. Fusese aniversată în 1925 de către colectivul Teatrului sată Mărioarei Davidoglu
Naţional Iași, așa cum observăm într-o altă fotografie. – „Dragă duduie Mărioara,
Pe Aglae Pruteanu, Otilia Cazimir o văzuse în copilărie, îţi trimit textul la care am
apoi în timpul liceului, fusese într-atât de impresionată de lucrat ieri toată ziua și astă
jocul actriţei în Hamlet, încât a semnat un „Sonet“ în revis- noapte până la 2, fără să iz-
ta „Teatru“ cu pseudonimul butesc să-l termin. Fac tot
Ofelia. Și ei îi consacră în re- ce pot ca să-l curăţ de balas-
vistele vremii pioase gân- tul vremii. Să mi-l mai dai
duri de recunoștinţă – „Pe să-l revăd încă o dată. Rolul
lângă inteligenţa sa artisti- matale e delicios. Vreau să-l
că, pe lângă glasul de ma- pipărez însă pe ici pe colo,
niere cu debit egal și susţi- Margareta Baciu, ­că-ţi șade bine când spui lu-
nut, pe lângă graţia și femi- caricatură de Ion Sava cruri în doi peri!“.
nitatea subtilă a făpturii și
pe lângă temperamentul ei „DUPĂ O NOAPTE DE BEŢIE“
excepţional, Aglae Pruteanu O ipostază nostimă transpare dintr-o notaţie pe versoul
(foto) a fost înzestrată și cu unei fotografii de grup, în care apar Mihail Sadoveanu,
o figură deosebit de dulce și George Topîrceanu, Constantin Ramadan, Otilia Cazimir,
de flexibilă“. N. Meicu, P. Petrone, Vasile Boldescu – „După o noapte de
beţie, în zorii zilei de 1 Mai 1922, București“.
SCRISOAREA OTILIEI CAZIMIR O carte de intrare permanentă la Teatrul Naţional
ADRESATĂ MĂRIOAREI DAVIDOGLU Iași și o adresă cu antet tipărit de la Ministerul Artelor,
Margareta Baciu, o altă actriţă celebră a Naţionalului ieșean, Direcţiunea Generală a Teatrelor din 2 octombrie 1946,
este prezentă în expoziţie, într-o acuarelă, caricatură tip por- purtând ștampila ministerului și semnăturile olografe ale
tret, lucrată de Ion Sava, fost director de scenă, alături de au- directorului general N.D. Cocea și inspectorului general
tocaricatura actorului Constantin Ramadan. Este expusă Petru Comarnescu, către Otilia Cazimir, precum și mul-
o emoţionantă epistolă a Aglaei Pruteanu ce o consola pe te alte obiecte de patrimoniu invită publicul în culisele și
Anny Braesky în 1939, la decesul soţului acesteia, actorul vieţile actorilor, scriitorilor, pe scurt, în mirajul teatrului.

APRILIE 2023 | Historia 13

 | DOSAR |

Imperiul contraatacă
Războiul pentru
Insulele Falkland
D E C A R O L S A B I N F LO R E A | F OTO : P R O F I M E D I A , G E T T Y I M A G E S , W I K I P E D I A

LEGENDĂ

1. Noaptea de 14 spre 15 mai 1982:

Raid executat de trupele SAS
(Special Air Service)

2. Noaptea de 20 spre 21 mai:

Debarcarea Brigăzii 3 Commando
(Infanterie Marină)

3. 28 mai: Batalionul 3 Parașutiști

se îndreaptă în marș spre Stanley

4. Batalionul 45 Commando se
îndreaptă în marș spre Stanley

5. 27 mai-2 iunie: Batalionul 2

Parașutiști cucerește Goose Green
(28 mai); în timpul nopții de 2 spre
3 iunie se deplasează pe calea
aerului la Bluff Cove și Fitzroy

6. 6-8 iunie: Brigada 5 Infanterie

(având în subordine Batalionul I
scoțian de Gardă și Batalionul I
galez de Gardă) debarcă la Bluff
Cove și Fitzroy

14 Historia | APRILIE 2023

 | DOSAR |

Insulele Falkland (sau Malvine, în versiunea argentiniană) sunt situate la 300 de mile în largul
coastelor Argentinei și la aproape 8.000 de mile marine de Marea Britanie. Descoperite în
secolul al XVI-lea și locuite din secolul al XVII-lea, insulele au fost disputate pe rând de Spania
și de Franţa, apoi de Spania și de Marea Britanie, de Spania și de SUA, iar, în final, de Marea
Britanie și de Argentina. Britanicii și-au întărit dominaţia asupra insulelor prin stabilirea
unei baze navale în 1833, iar starea de fapt a rămas neschimbată până când Argentina a
invadat insulele la 2 aprilie 1982.
Britanicii au răspuns prin trimiterea unei forţe expediţionare de intervenţie care a debarcat
șapte săptămâni mai târziu și, după lupte grele, au reușit să cucerească insulele și să forţeze
trupele argentiniene, superioare numeric, să capituleze pe 14 iunie 1982.

Principalele acțiuni de luptă terestre

din timpul războiului
pentru Insulele Falkland

APRILIE 2023 | Historia 15

 | DOSAR |

D
ecizia privind trimiterea unei forţe militare
pentru ocuparea Insulelor Falkland în data
de 2 aprilie 1982 a fost, în aparenţă, una de
moment luată de junta militară instalată la
putere în urma unui puci din martie 1976 și
condusă de generalul Leopoldo Galtieri. Negocierile din-
tre cele două ţări erau în plină desfășurare, dar junta mili-
tară se temea că britanicii vor trimite curând o forţă mili-
tară în Falkland după incidentul din luna martie 1982 cu
pescadorul argentinian din Insulele Georgia de Sud, teri-
torii situate la 900 km de Falkland, de asemenea disputa-
te cu Marea Britanie.

FAZA I: ARGENTINA OCUPĂ INSULELE FALKLAND

ȘI SE PREGĂTEȘTE DE RĂZBOI
Iniţial, junta militară planificase invadarea insulelor în
data de 15 septembrie 1982 sub denumirea codificată de
„Operaćion Azul“ (Operaţiunea Albastru). Data nu a fost
aleasă întâmplător: în primul rând, în luna septembrie se
finaliza livrarea celor 14 avioane de vânătoare-bombar-
dament (specializate în misiuni de atac maritim) Super
Etendard și 14 rachete antinavă AM-39 Exocet comanda-
te din Franţa în 1979. Mai mult, până în septembrie, avioa-
nele franceze ar fi fost pregătite să acţioneze de pe unicul
portavion argentinian - Veintecinco de Mayo (25 Mai), as-
pect care ar fi cântărit enorm în operaţiunile aeriene ofen-
sive, datorită creșterii capabilităţilor de lovire ale forţelor
argentiniene împotriva navelor de suprafaţă.
Apoi, iarna aspră din Atlanticul de Sud se încheia, iar
noii recruţi argentinieni (încorporaţi în luna februarie) ar
fi avut încă șase luni de pregătire pentru a face faţă milita- Generalul argentinian Leopoldo Galtieri
rilor profesioniști care alcătuiau armata britanică. Nu în ul-
timul rând, până în septembrie 1982, eforturile diplomati-
ce argentiniene pentru găsirea unei soluţii pașnice a dife- s­ trategică s­ căzută și care consumau din resursele bugetu-
rendului ar fi fost văzute de întreaga lume ca fiind epuiza- lui Regatului Unit. Guvernul argentinian, deși condus de
te, astfel că Argentina ar fi dispus de un important avan- militari profesioniști, considera simpla cucerire a insulelor
taj moral. Dacă Argentina urma planul iniţial de invadare drept un act politic necesar în cadrul tratativelor ca mone-
a insulelor în luna septembrie 1982, exista posibilitatea ca dă de schimb, și nu un act ostil, de război. Însuși dictatorul
finalul ostilităţilor să fi fost cu totul altul. argentinian considera că „o reacţie britanică este aproape
imposibilă și total improbabilă“. Un fapt în care conduce-
DE LA OPERAŢIUNEA „AZUL“ LA OPERAŢIUNEA „ROSARIO“ rea argentiniană încă credea chiar și cu două săptămâni
Dar junta se pare că a profitat de fereastra de oportuni- înainte de sosirea britanicilor în Atlanticul de Sud.
tate de a acţiona înainte ca britanicii să trimită forţe im- De fapt, junta era așa de sigură că Marea Britanie va ac-
portante în zonă și a decis în martie 1982 ca insulele să cepta acţiunile sale ca un fapt împlinit încât statele-majo-
fie (re)cucerite. Operaţiunea „Azul“ a fost modificată în re și comandamentele argentiniene nu elaboraseră niciun
Operaţiunea „Rosario“ și vineri, 2 aprilie 1982, 500 de mi- plan de apărare sau de contingenţă care să cuprindă acţi-
litari argentinieni au debarcat și au dezarmat garnizoana uni de respingere a unei eventuale intervenţii britanice în
de 84 de infanteriști marini englezi dislocaţi special pen- zonă. Abia când un avion de transport Boeing 707 a desco-
tru activităţi ceremoniale în capitala Port Stanley, rebote- perit gruparea navală britanică în sudul Insulei Ascension,
zat rapid Puerto Argentino. Pe 3 aprilie 1982, trupe argen- situată în mijlocul Atlanticului, argentinienii au început cu
tiniene transportate de elicoptere ocupă Insulele Georgia adevărat să pregătească insulele pentru apărare.
de Sud. Înainte de a capitula, garnizoana britanică reușește
să doboare un elicopter Puma și să avarieze ușor corveta OPERAŢIUNEA „CORPORATE“
Guerrico. Spre surprinderea juntei, Marea Britanie a răspuns cu un
În contextul creat, junta se aștepta să poarte nego- ultimatum, în care solicita retragerea imediată a forţelor
cieri care să deschidă Marii Britanii oportunitatea de argentiniene, însoţit de o ameninţare clară cu declanșarea
a ceda fără probleme suveranitatea micilor insule, lo- unui război. Când Argentina a respins cererile premierului
cuite de circa 2.000 de crescători de oi, cu o importanţă Margaret Thatcher, guvernul britanic a anunţat că insulele

16 Historia | APRILIE 2023

 | DOSAR |

TABEL CU NAVELE BRITANICE ALE GRUPĂRII NAVALE OPERATIVE

PARTICIPANTE LA RĂZBOIUL DIN FALKLAND DIN 1982
Deplasament
Categorie nave (nr.) Clasă/tip Nume Armament
(tone)
Submarine (6) Churchill Conqueror 4.900 6 tuburi lanstorpile de 533 mm
Courageous
Nucleare- 5 Swiftsure Spartan
Splendid
Valiant Valiant
Diesel - 1 Oberon Onyx (Diesel)
Inițial, la bordul ambelor nave existau 5 avioane
Centaur Hermes 28,700 VSTOL Sea Harrier și 9 elicoptere de luptă
Portavioane (2) antisubmarin (ASW) Sea King. Ulterior, grupul de
Invincible Invincible 19.800 pe Hermes aerian dispunea de 12 Sea Harrier și 18
Sea King, iar Invincible, de 8 avioane și 9 Sea King.
1 tun naval cal. 114 mm
Sistem AA - Sea Dart (74 km)
Type 82 Bristol 7.100
Sistem ASW - Ikara
Poate transporta un elicopter Wasp
2 tunuri navale cal. 114 mm
Distrugătoare Antrim Rachete antinavă Exocet
County 6.200
(8) Glamorgan Sisteme AA – Seaslug (32 km)/Sea Cat (5 km)
1 elicopter Wessex HAS.3

Cardiff 1 tun naval cal. 114 mm

Coventry Sistem AA - Sea Dart (74 km)
Type 42 Exeter 4.100
Glasgow Sistem ASW - STWS
Sheffield 1 elicopter Lynx
Rachete antinavă Exocet
Brilliant Sistem AA - Sea Wolf (10 km)
2 Type 22 4.000
Broadsword Sistem ASW - STWS
2 elicoptere Lynx
Active 1 tun naval cal. 114 mm
Alacrity Rachete antinavă Exocet
Ambuscade
7 Type 21 Antelope 3.200 Sistem AA - Sea Cat (5 km)
Ardent
Arrow Sistem ASW - STWS
Fregate
Avenger 1 elicopter Wasp sau Lynx
(15)
Rachete antinavă Exocet
Andromeda
Argonaut Sistem AA - Sea Wolf (10 km)/Sea Cat (5 km)
4 Leander 3.200
Minerva Sistem ASW - STWS
Penelope
1 elicopter Lynx
2 tunuri navale cal. 114 mm
Plymouth Sistem AA Sea Cat (5km)
2 Rothesay 2.800
Yarmouth Sistem ASW - Limbo
1 elicopter Wasp

vor fi recucerite cu forţa și a început o mobilizare fără pre-
cedent pentru organizarea unei forţe expediţionare de in-
tervenţie. Aceasta cuprindea forţe navale și terestre care să
invadeze Insulele Falkland. Operaţiunea „Corporate“, cum
a fost denumită, a reprezentat cea mai mare m ­ obilizare
­militară britanică de la Criza Suezului din 1956.
Gruparea navală britanică a plecat din baza
Portsmouth în data de 5 aprilie 1982, fiind precedată de
navele de luptă care executau antrenamentele anuale
în largul Gibraltarului. În total, peste 110 nave militare și

APRILIE 2023 | Historia 17


Militari argentinieni se pregătesc pentru a fi transportați aerian de un elicopter Puma
­ omerciale (rechiziţionate) și 28.000
c în Insulele Falkland. Pe 22 apri-
de militari aveau să ajungă, în valuri
succesive, în zona acţiunilor de lup-
tă din Atlanticul de Sud. Pe 7 apri-
lie, Marea Britanie anunţă stabili-
rea unei „zone de excludere mariti-
mă“ de 200 de mile marine în jurul
Insulelor Falkland, asigurată de trei
submarine de atac cu propulsie nu-
cleară (HMS Spartan, HMS Spendid
și HMS Conqueror), care au precedat
gruparea navală principală. Măsura
intra în vigoare începând cu data de
12 aprilie 1982.
În curând, conducerea Argentinei
a realizat că o puternică forţă britani-
că se îndrepta spre insule și că avea la
dispoziţie trei-patru săptămâni pen-
tru elaborarea unor planuri de apăra-
re a noilor teritorii cucerite ușor. Pe 9
aprilie 1982, președintele Argentinei
și comandantul suprem al forţelor ar-
mate, fără consultarea statelor-ma-
jore ale categoriilor de forţe și a co-
mandamentelor din zona acţiuni-
lor de luptă, a ordonat ca Brigada 10
Mecanizată (Bg. 10 Mc.) să fie t­ rimisă
18 Historia | APRILIE 2023
| DOSAR |
lie 1982, după vizita în Falkland, ge-
neralul Galtieri a trimis și Brigada 3
Infanterie (Bg. 3 I.) pentru întărirea
apărării insulelor.
Forţele terestre dislocate în
Insulele Falkland aflate sub coman-
da generalului de brigadă Mario
Benjamin Menéndez numărau pes-
te 10.000 de militari la sfârșitul lunii
aprilie 1982, inclusiv 1.000 de militari
din infanteria marină.
Alegerea celor două brigăzi de in-
fanterie argentiniene a fost una ne-
inspirată, întrucât acestea nu dis-
puneau de pregătirea și echipamen-
tul necesare pentru ducerea lupte-
lor în condiţiile climaterice și în tere-
nul accidentat din Falkland. Astfel,
Bg. 10 Mc. era dislocată, în timp de
pace, în jurul capitalei Buenos Aires,
în timp ce Bg. 3 I. avea unităţile sub-
ordonate cantonate lângă graniţa cu
Uruguay, ţară care nu avea diferen-
de cu Argentina, într-o zonă cu cli-
mă subtropicală. Mai mult, Bg. 10
Mc. a fost dislocată fără batalionul de
­ rtilerie din compunere și fără vehi-
a
culele grele de luptă.
Argentina dispunea totuși de mari
unităţi organizate, pregătite și echipa-
te pentru ducerea luptelor în zone cu
teren muntos și climă rece, și anu-
me Brigăzile 6 și 8 Munte, precum și
Brigada 11 Munte, dislocată în partea
sudică a ţării, regiune cu climat rece,
subpolar. Cele trei brigăzi de mun-
te, deși bine încadrate și echipate,
nu puteau fi trimise în insule din ca-
uza faptului că erau dislocate la gra-
niţa cu Chile, ţară cu care Argentina
nu era în relaţii tocmai cordiale. Chile
și Argentina aveau o dispută asupra
Canalului Beagle, iar Chile a sprijinit
acţiunile britanice.
FORŢELE DE CARE DISPUNEA ARGENTINA
Pe 5 aprilie 1982, Comandamentul
Operaţional Aerian a înfiinţat o for-
ţă specială denumită Forţa Aeriană
de Sud - FAS (Fuerza Aerea Sur),
sub comanda generalului de briga-
dă Ernesto Horacio Crespo, coman-
dantul Brigăzii 4 Aeriene, un militar

profesionist experimentat, care avea
misiunea de organizare a atacurilor
maritime pentru lovirea navelor din
compunerea grupării britanice.
Forţele aeriene argentiniene
(Fuerza Aérea Argentina - FAA) și
forţele aeriene navale (Comando de
Aviación Naval Argentina - COAN)
dispuneau de 102 avioane de vână-
toare și atac de tip: Mirage III (11),
Dagger (un Mirage V de fabricaţie is-
raeliană-34) și A-4 Skyhawk (57), 34
de avioane de sprijin aerian nemijlo-
cit (Pucara, Macchi 339 și T-34), cinci
avioane de vânătoare-bombardament
Super Etendard, șase bombardiere
Canberra, două avioane de cerceta-
re îndepărtată SP-21 Neptune, 14 avi-
oane de cercetare Learjet, două avioa-
ne de realimentare în aer KC-130, șase
avioane de luptă antisubmarin S-2E
Viking, 33 de avioane de transport și
50 de elicoptere de diverse tipuri.
FAA nu a luat niciodată în consi-
derare posibilitatea de a purta o cam-
panie aeriană maritimă la distan-
ţe mari de bazele proprii împotriva
unei puteri NATO care dispunea de
echipamente superioare tehnolo-
gic. Deoarece dintre tipurile menţio-
nate mai sus doar Super Etendard și
Skyhawk puteau fi realimentate în aer
de cele două aeronave KC-130, apara-
tele de vânătoare Mirage III și Dagger
aveau considerabil redusă posibilita-
tea de a lovi la distanţe mari și de a ac-
ţiona în raionul ţintelor pentru asigu-
rarea acoperirii aeriene.
O altă problemă majoră era repre-
zentată de faptul că singurele apara-
te de cercetare îndepărtată din dotare
erau două avioane vechi P-2 Neptune,
de fabricaţie americană. Deși dispu-
neau de un radar cu rază mai mare
de acţiune (80 km) decât avioanele de
vânătoare, Neptune nu se putea apro-
pia prea mult de dispozitivul de marș
al flotei britanice pentru a stabili coor-
donatele ţintelor din centrul ei fără a
fi descoperit și, ulterior, interceptat de
rachetele AA (antiaeriene) Sea Dart.
Argentina cunoștea posibilităţile
sistemelor antiaeriene Sea Dart din do-
tarea navelor britanice, deoarece achi-
ziţionase două distrugătoare Type 42
britanice echipate cu același sistem
AA. Pentru antrenarea echipajelor de
pe avioanele Dagger și A-4 Skyhawk
| DOSAR |
în executarea misiunilor de atac ma-
ritim, marina argentiniană a furnizat
un distrugător Type 42 pentru a simu-
la o navă britanică. Avioanele argenti-
niene au simulat atacuri împotriva dis-
trugătorului care executa manevre de
evitare a atacurilor și a simulat lansări
de rachete AA. Analizele post-acţiune
nu arătau deloc încurajator pentru ar-
gentinieni, estimările arătând că pier-
derile puteau ajunge la 50% din apara-
tele atacatoare.
Înainte de începerea conflictu-
lui, FAS și-a relocat avioanele din do-
tare în patru baze aeriene situate cel
mai aproape de Falkland: de la nord
la sud, Rio Grande (380 de mile mari-
ne faţă de Port Stanley); Rio Gallegos
(435 de mile); San Julian (425 de mile)
și Comodoro Rivadavia (480 de mile).
În plus, baza aeriană navală Trelew
(580 de mile) adăpostea cele opt bom-
bardiere Canberra care puteau atinge
fără probleme Falkland. Sprijinul lo-
gistic pentru reaprovizionarea forţe-
lor dislocate pe insule se realiza cu di-
ficultate, numai pe calea aerului, din
cauza blocadei navale instituite de
britanici în jurul Insulelor Falkland
și asigurată de cele trei submarine de
atac cu propulsie nucleară.
Misiunea de recucerire a insule-
lor nu a implicat declararea războiu-
lui între cele două ţări. Declararea răz-
boiului era problematică pentru am-
bele state. În primul rând, nicio ţară
Avioane Sea Harrier și Harrier GR.3 la bordul portavionului Invincible
nu ar fi putut sprijini una din cele
două părţi combatante fără a fi de-
clarată cobeligerantă, expunându-se
la acţiunile ostile ale părţii adverse. În
Marea Britanie, dacă ar fi fost declarat
război, ar fi intrat în vigoare automat
o serie de legi și reglementări care ar
fi afectat considerabil comerţul din-
tre cele două ţări, orice companie co-
mercială putând fi penalizată pentru
că a tratat cu inamicul.
UNITĂŢILE NAVALE, AERIENE ȘI TERESTRE
TRIMISE DE MAREA BRITANIE
În cadrul Operaţiunii „Corporate“,
Marea Britanie a trimis în Atlanticul
de Sud cele mai bune unităţi navale,
aeriene și terestre. Gruparea navală
includea șase submarine de atac, din
care cinci nucleare, două portavioa-
ne (Hermes și Invincible, aproape să
fie scoase din serviciul activ) din cele
patru din dotarea Royal Navy, opt dis-
trugătoare din totalul de 13, 15 fregate
din 47 și zeci de nave de aproviziona-
re, tancuri petroliere, nave de trans-
port, majoritatea rechiziţionate de la
marina comercială. La bordul porta-
vioanelor britanice se aflau 28 de avi-
oane subsonice cu decolare/aterizare
verticală/scurtă (V/STOL) Sea Harrier,
încă netestate în lupte și cu o rază de
acţiune redusă, cărora li se vor ală-
tura 10 aparate Harrier GR. 3, trimi-
se de forţele aeriene pentru comple-
tarea pierderilor.
APRILIE 2023 | Historia 19
 | DOSAR |

Cea mai mare deficienţă a gru-

pării navale a fost lipsa unui avion
de cercetare aeriană îndepărtată de
­radiolocaţie, ceea ce a făcut ca sarci-
na de control al spaţiului aerian să fie
mult mai dificilă. Forţa navală brita-
nică a trebuit să se bazeze aproape în
exclusivitate pe staţiile de radioloca-
ţie ale navelor pentru a fi avertizate la
apropierea avioanelor inamice și, cum
acestea se apropiau de obicei la o înăl-
ţime foarte mică, timpul de alarmare
era redus la minimum. Deficienţa se
datora faptului că misiunea principa-
lă a portavioanelor ușoare britanice
era de căutare-distrugere a submari-
nelor de atac sovietice care ar fi acţi-
onat în Atlanticul de Nord și ar fi pri-
mit informaţii de la avioanele de pa-
trulare maritimă cu baza pe uscat sau
cele de alarmare timpurie și control ae-
rian (AEW) americane E-2 C Hawkeye
cu baza pe portavioane.
Operaţiunile terestre urmau să fie
desfășurate de Brigada 3 Commando,
mare unitate a infanteriei marine re-
gale (Royal Marines), întărită cu două
batalioane de parașutiști. Ulterior,
forţele terestre au trimis Brigada 5
Infanterie care avea în compunere
trei batalioane de infanterie. Forţele
pentru operaţiuni speciale au inclus
echipe din cadrul Special Air Service
(SAS) și Special Boat Squadron (SBS).
Indiferent de categoria de forţe, mili-
tarii britanici erau profesioniști, bine
antrenaţi și motivaţi, la care se adău-
ga un leadership competent, atât mi-
litar, cât și la nivel politic.

„PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE“

După invadarea Insulelor Falkland
și Georgia de Sud de către Argentina
pe 2 și 3 aprilie 1982, Administraţia
Reagan (1981-1989) s-a trezit în faţa
unei dileme și anume pe cine să spri-
jine în inevitabila confruntare milita-
ră. Pe de-o parte, exista relaţia speci-
ală dintre SUA și Marea Britanie, ali-
anţă călită în războaie și solidificată
pe timp de pace, fără rival în timpul
Războiului Rece. În același timp, SUA Ruta de deplasare și de atac a forțelor britanice
întreţineau relaţii cordiale cu mai
multe regimuri anticomuniste latino- o susţină ferm pe Margaret Thatcher care a insistat pentru rezolvarea ime-
americane, inclusiv cu cel argentini- și eforturile sale de a recuceri diată a tuturor doleanţelor britanice
an al generalului Leopoldo Galtieri. insulele prin forţă. Principalul și furnizarea sprijinului logistic și
În final, intransigenţa argentinia- ­susţinător al britanicilor a fost secre- material necesar. Sprijinul său deter-
nă l-a determinat pe Ronald Reagan să tarul Apărării, Caspar Weinberger, minant pentru finalizarea cu succes

20 Historia | APRILIE 2023

 | DOSAR |
Sistem AA Sea Dart instalat la bordul portavionului Invincible
a campaniei se pare că a stat la baza decernării Ordinului
Onorific de Cavaler în grad de Mare Cruce al Imperiului
Britanic în 1988.
IMPORTANŢA INSULEI ASCENSION
În contextul desfășurării unei campanii aeriene cu apa-
ratele de la bordul celor două portavioane ușoare brita-
nice, sprijinul american a fost decisiv pentru succesul
Operaţiunii „Corporate“ în trei domenii principale: uti-
lizarea fără restricţii a Insulei Ascension ca bază logisti-
că ­înaintată, trimiterea de combustibil pentru aviaţie pe
Insula Ascension și furnizarea de rachete aer-aer cu rază
scurtă de acţiune AIM-9 L Sidewinder. Pe lângă acestea,
sprijinul SUA s-a manifestat și în domeniul informaţiilor,
logisticii, comunicaţiilor etc.
Importanţa Insulei Ascension, aflată în proximitatea
teatrului de operaţiuni din Atlanticul de Sud, a fost cruci-
ală pentru tranșarea conflictului de către britanici. Fără in-
stalaţiile și echipamentele americane dislocate pe insulă,
fără facilităţile oferite de aeroportul Wideawake, dotat cu
o pistă de peste trei kilometri, britanicii ar fi avut dificul-
tăţi logistice enorme în recucerirea insulelor. Toate solici-
tările britanice au fost rezolvate în regim de urgenţă, co-
mandantul aeroportului fiind instruit să „furnizeze brita-
nicilor tot sprijinul posibil, dar în nicio circumstanţă să fie
prins făcând asta“. În timpul conflictului din 1982, ameri-
canii au furnizat peste 47.000 de tone de combustibil de
aviaţie necesar operaţiunilor aeriene.
Ultimul echipament decisiv furnizat de SUA britani-
cilor l-a reprezentat racheta aer-aer cu rază scurtă de ac-
ţiune cu tehnologie avansată AIM-9L Sidewinder, care a
­ ermis avioanelor Sea Harrier să dispună de un avantaj ma-
p
jor în luptele aeriene apropiate în timpul campaniei. La în-
ceputul conflictului, aviaţia britanică dispunea doar de sto-
curi de varianta inferioară AIM-9G, astfel că printre prime-
le echipamente solicitate se regăsea și acest tip de rachetă
aer-aer, fiind cerută insistent de piloţii britanici.
Cu o rază de acţiune de 17,7 km, o încărcătură de luptă
de 12 kg și o viteză ce atingea M 2,6 (3.200 km/h la o înălţi-
me de 13.000 m), AIM-9L era cu o generaţie mai avansată
decât rachetele de fabricaţie franceză Matra 530 aflate în
dotarea aviaţiei argentiniene. AIM-9L era mai agilă, dispu-
nea de un radar cu un câmp de cercetare de 90°-120°, faţă
de 30°-40° în cazul rachetei franceze, și de un cap de auto-
dirijare în infraroșu mult mai sensibil la orice sursă de căl-
dură (ex. bordul de atac supraîncălzit al aripii). Versiunea
AIM-9L nu necesita manevrarea avionului propriu în spa-
tele ţintei, putând angaja aparatele inamice practic din ori-
ce poziţie, inclusiv din faţă, în timpul atacurilor pe traiec-
tele de întâlnire.
Conform înţelegerii, SUA au furnizat 200 de bucăţi
AIM-9L, rachetele neutilizate fiind înapoiate părţii ame-
ricane după încheierea conflictului. Datorită profesiona-
lismului piloţilor, performanţelor aparatelor Sea Harrier și
rachetelor aer-aer AIM-9L Sidewinder, au fost doborâte în
luptele aeriene 20 de avioane argentiniene fără ca britani-
cii să piardă vreun aparat.
Conflictul din Falkland a demonstrat în mod clar so-
liditatea alianţei anglo-americane și că sprijinul acordat
de Administraţia Reagan premierului Margaret Thatcher
pentru desfășurarea cu succes a Operaţiunii „Corporate“
s-a potrivit cu proverbul „prietenul la nevoie se cunoaște“.
APRILIE 2023 | Historia 21
 | DOSAR |

FAZA A II-A:
DESFĂȘURAREA
OPERAŢIUNILOR
AERONAVALE

Primul succes britanic s-a materializat prin recucerirea
Insulelor Georgia de Sud pe 25 aprilie 1982. Scurta cam-
panie din această zonă a consemnat prima navă pierdu-
tă de argentinieni – submarinul cu propulsie Diesel de fa-
bricaţie americană SANTA FE. Fiind unul dintre cele două
submarine argentiniene operaţionale (din totalul de trei),
SANTA FE a fost surprins la suprafaţă de elicoptere de lup-
tă antisubmarin Wessex încercând să iasă în larg din por-
tul principal al Insulelor Georgia de Sud. Atacat cu bom-
be de adâncime și rachete AS-12, submarinul argentinian
a eșuat pe uscat în portul Grytviken din Georgia de Sud.
Celălalt submarin cu propulsie Diesel operaţional -

22 Historia | APRILIE 2023

 | DOSAR |
Avioane Sea Harrier FRS1 pe puntea
portavionului Hermes
SAN LUIS era un model Tip 209 de fabricaţie vest-germa-
nă, finalizat în 1974 și care a executat 36 de zile de patrula-
re pe mare, reușind, conform unor surse, să acţioneze timp
de mai multe zile în apropierea grupării navale britanice.
Submarinul a reușit să lanseze împotriva unor ţinte de su-
prafaţă trei torpile Mk. 37 și patru torpile germane SST-4 de
la distanţa de 7.200 m și adâncimea operaţională maximă.
Din cauza unor probleme tehnice la sistemul principal de
lansare și dirijare, toate torpilele au ratat ţinta. Deși au de-
tectat prezenţa unui submarin advers în zonă și au lansat
mai multe bombe de adâncime, navele de luptă antisub-
marin britanice nu au reușit să scufunde vasul argentinian.
APRILIE 2023 | Historia 23
 | DOSAR |
Pe 27 aprilie, echipe de cercetare din cadrul SAS și SBS
debarcă în Falkland pentru a culege informaţii despre dis-
pozitivul trupelor argentiniene. Pe 29 aprilie, gruparea na-
vală de intervenţie ajunge cu grosul forţelor în largul insu-
lelor, iar pe 30 aprilie, Marea Britanie anunţă stabilirea unei
„zone de excludere totală“ de 200 de mile marine (370 km)
în jurul Insulelor Falkland, ulterior extinsă până la 12 mile
de coastele Argentinei în data de 7 mai.
BOMBARDAMENTELE BRITANICE
Pe 1 mai 1982, un bombardier strategic cu rază lungă de ac-
ţiune Avro Vulcan B.2 a decolat de pe Insula Ascension și
a bombardat pista aeroportului din Port Stanley în cadrul
unei misiuni dus-întors record de aproape 13.000 km, re-
alimentat în timpul zborului. Atacul a fost executat de la
înălţime medie cu un număr de 21 de bombe de 500 kg,
dintre care numai una a nimerit pista aeroportului din Port
Stanley. În total, asupra aeroportului din Port Stanley au
fost executate cinci atacuri cu bombardiere Vulcan B. 2,
dar pista a rămas în folosinţă pe toată durata conflictului.
Pentru îndeplinirea misiunii, avioanele Vulcan au fost
echipate cu sisteme de contramăsuri radioelectronice acti-
ve AN/ALQ-101, care au bruiat radiolocatoarele de condu-
cere a focului Fledermaus, ce asigurau dirijarea rachetelor
AA Roland-2. Argentina dispunea de patru sisteme de ra-
chete AA Roland-2 de fabricaţie franco-vest-germană, din
care unul a fost capturat de britanici la sfârșitul conflictu-
lui și expediat în Marea Britanie.
Atacul a fost urmat de bombardamentele aeriene exe-
cutate de avioane cu decolare-aterizare verticală/scurtă
(V/STOL) Sea Harrier, care au lovit nu numai aeroportul
din Port Stanley, dar și pista improvizată de lângă așezarea
Goose Green. Au fost distruse sau avariate la sol trei apa-
rate Pucara.
Au urmat primele lupte aeriene, britanicii doborând
trei avioane argentiniene (două Mirage III și un Dagger) cu
ajutorul rachetelor aer-aer cu rază scurtă de acţiune ame-
ricane Sidewinder. Un avion de bombardament Canberra
a fost, de asemenea, doborât de un Sea Harrier, în timp ce
britanicii nu au suferit pierderi. După această zi, aviaţia
argentiniană a evitat confruntările cu Sea Harrier, din ca-
uza superiorităţii demonstrate în lupta aeriană apropiată
de aparatele britanice.
ARGENTINIENII ÎNCEARCĂ ÎNVĂLUIREA
GRUPĂRII NAVALE BRITANICE
Pe 2 mai 1982, forţele navale argentiniene au încercat exe-
cutarea unei manevre îndrăzneţe de învăluire a grupă-
rii navale britanice. Dinspre nord, urmau să acţioneze
­portavionul Veitecinco de Mayo și trei distrugătoare, în
centru urmau să atace trei corvete echipate cu rachete an-
tinavă Exocet, iar dinspre sud se apropia crucișătorul greu
General Belgrano, escortat de distrugătoarele Piedrabuena
și Bouchard, echipate cu rachete antinavă MM-38 Exocet.
AM-39 Exocet („Peștele zburător“) este o rachetă an-
tinavă lansată de pe un avion de atac maritim și destina-
tă lovirii navelor de suprafaţă de dimensiuni mici și medii
(corvete, fregate sau distrugătoare) și are o rază de acţiune
24 Historia | APRILIE 2023
cuprinsă între 50 și 70 km. Poate fi lansată de pe platforme
aeriene (AM, Air-Mer), de pe navele de suprafaţă (MM), de
la bordul submarinelor de atac (SM) și de la sol.
Versiunea de atunci dispunea de un sistem de naviga-
ţie inerţial în timpul zborului către raionul ţintelor, iar diri-
jarea către ţintă pe porţiunea finală a traiectoriei era asigu-
rată de un cap de căutare de tip activ. Caracteristica esen-
ţială o reprezenta traiectoria razantă la suprafaţa apei (sea
skimming), între 2-5 m deasupra valurilor, ceea ce îngre-
una descoperirea rachetei de către staţiile de radiolocaţie
ale navei și punea în dificultate sistemele de apărare ale
vasului atacat.
Planul marinei argentiniene a fost dat peste cap de sub-
marinul de atac cu propulsie nucleară HMS Conqueror,
care a scufundat de la distanţa de 1.300 m crucișătorul
Belgrano cu două torpile Mk-8 (din Al Doilea Război
Mondial), în afara zonei de excludere maritimă, până în
prezent singura navă scufundată de un submarin nuclear.
Atacul s-a soldat cu moartea a 323 de marinari argentini-
eni și a determinat retragerea navelor de suprafaţă argenti-
niene în porturi, din cauza slabelor capacităţi de luptă an-
tisubmarin (ASW), lăsând pe seama aviaţiei sarcina lovirii
navelor britanice. După scufundarea crucișătorului, cele
două distrugătoare din escortă (echipate cu sonare ameri-
cane AN/SQS-29) au început, fără succes, căutarea subma-
rinului și au lansat mai multe bombe de adâncime.
Pentru apărarea grupării navale, britanicii au organi-
zat un sistem AA (antiaerian) eșalonat în adâncime și com-
pus din patru aliniamente: pe primul aliniament patrulau
patru avioane Sea Harrier, fiecare echipat cu două rache-
te aer-aer Sidewinder și tunul de bord Aden cal. 30 mm.
NAVELE ARGENTINIENE SCUFUNDATE ȘI AVARIATE
DATA ATACULUI NAVA
25 aprilie 1982 Submarinul SANTA FE
Crucișătorul greu
2 mai 1982
GENERAL BELGRANO
9 mai 1982 Traulerul NARWHAL
16 mai 1982 Cargoul RIO CARCARANA
Nava de transport
16 mai 1982
BAHIA BUEN SUCESO
Nava de sprijin logistic
11 mai 1982
ISLA DE LOS ESTADOS
3 aprilie 1982 Corveta GUERRICO
Navă de patrulare
13 iunie 1982
RÍO IGUAZÚ
 | DOSAR |

Crucișătorul argentinian
General Belgrano scufundat de
submarinul britanic Conqueror

Din pricina razei mici de acţiune, celulele de Sea Harrier nu
puteau rămâne în aer mai mult de 15-20 de minute, după
care sarcina era preluată de alte celule. Apărarea AA la dis-
tanţe mari era încredinţată distrugătoarelor de apărare an-
tiaeriană (clasa Type 42 și Type 82) echipate cu sistemul AA
Sea Dart (74 km), următorul aliniament fiind sarcina na-
velor de luptă antisubmarin echipate cu sistemele AA Sea
Dart (74 km) și Sea Cat (32 km). Barajul final era asigurat de
cele mai moderne tipuri de sisteme AA – Sea Wolf (10 km)
care echipau cele două fregate din clasa Tip 22 (Broadsword
și Brilliant) și una din clasa Leander (Andromeda), precum
și modelul mai vechi Sea Slug (5 km).
SCUFUNDAREA DISTRUGĂTORULUI SHEFFIELD
Exploatând vulnerabilităţile staţiilor de radiolocaţie de la
bordul navelor britanice și executând zbor la joasă înălţi-
me în data de 4 mai 1982, o formaţie de două avioane ar-
gentiniene Super Etendard a reușit să lanseze două ra-
chete antinavă AM-39 Exocet împotriva distrugătorului
Sheffield, care executa o misiune de cercetare de radiolo-
caţie îndepărtată la o distanţă de 50 km de gruparea na-
vală britanică. Distrugătorul HMS Sheffield a fost lovit cu
o rachetă Exocet, scufundându-se șase zile mai târziu, în
timp ce era remorcat. Cea de-a doua rachetă Exocet a că-
zut în mare, probabil din cauza unei defecţiuni tehnice la

ARMAMENTUL/MUNIȚIA CU CARE A FOST

REZULTAT/PIERDERI OBSERVAȚII
LOVITĂ
Bombe de adâncime și rachete antinavă AS-12 Submarinul a eșuat pe uscat în portul A fost ridicat la suprafață de britanici în urma
lansate de elicoptere de luptă antisubmarin Grytviken. unei operații de ranfluare în 1985.

2 torpile Mk.8 lansate de submarinul Conqueror 323 de victime

Bombe de aviație/tunul de bord Aden al Sea Vasul era echipat cu aparatură pentru
Nava scufundată pe 10 mai.
Harrier culegerea de informații.
Nava scufundată pe 23 mai de o
Nava a fost inițial avariată de avioane și
rachetă Sea Skua lansată de un
elicoptere britanice.
elicopter Lynx.
Nava capturată a fost scufundată pe 21
Nava avariată în raiduri aeriene și ulterior
octombrie 1982 în cadrul unor exerciții
capturată.
navale cu trageri de luptă.
Scufundată de fregata HMS Alacrity cu tunul
25 de victime
naval cal. 114 mm.
Nava a fost lovită de o rachetă antitanc dirijată
Milan lansată de infanteriștii marini britanici din Nava avariată ușor
Georgia de Sud.
Lovită de rachete Sea Skua lansate de un Nava avariată și ulterior remorcată în
elicopter Lynx de pe fregata Penelope portul Goose Green după conflict.

APRILIE 2023 | Historia 25

 | DOSAR |

Sistemul de detecție și apărare antiaeriană al navelor de luptă britanice

RACHETELE EXOCET, FRANŢA ȘI ARGENTINA

Trebuie spus că argentinienii nu dispuneau de experienţă
în utilizarea rachetelor aer-navă, Exocet fiind o armă sofis-
ticată și „capricioasă“. Deoarece argentinienii au întâmpi-
nat o serie de probleme tehnice în instalarea și verificarea
funcţionării sistemului în cadrul a trei testări eșuate, în no-
iembrie 1981, compania producătoare Dassault Aviation a
trimis o echipă de nouă tehnicieni (plus câţiva de la firma
sistemul de dirijare. Deși dispunea de dipoli reflectori ar- Aerospatiale, producătorul Exocet) pentru a colabora cu
tificiali, Sheffield nu a avut timp să folosească niciun fel de specialiștii marinei argentiniene în scopul pregătirii și in-
contramăsuri radioelectronice împotriva sistemului de au- troducerii în serviciul activ a tandemului Etendard-Exocet.
todirijare a rachetelor. Echipa franceză a identificat și rezolvat, oportun, proble-
Ironia sorţii a fost că, din cauza lipsei de avioane de mele legate de funcţionarea lansatorului rachetei acroșat
recunoaștere îndepărtată, argentinienii nu au știut dacă pe Super Etendard.
au lovit sau nu navele britanice. Datorită presei britanice Deși Franţa a respectat politica de embargo impusă de
însă, argentinienii au putut afla rezultatul atacului aerian. NATO/Piaţa Comună, echipa de tehnicieni francezi a ră-
Dacă nu aflau rezultatul atacului din presa britanică, co- mas în Argentina și după instituirea embargoului și, apa-
mandamentul argentinian, ţinând cont de testele anteri- rent, a continuat să sprijine ţara sud-americană în menţi-
oare eșuate, putea concluziona că racheta Exocet încă avea nerea în stare de operativitate a avioanelor Super Etendard
probleme tehnice și putea anula atacurile cu acest tip de și repararea eventualelor defecţiuni ale sistemelor de lan-
rachetă, a mărturisit un ofiţer argentinian. sare a Exocet.
După cum se știe, scufundarea distrugătorului britanic
nu s-a datorat exploziei capului de luptă al rachetei Exocet
la impactul cu corpul navei, ci incendiului declanșat de
combustibilul rezidual al rachetei. În plus, fumul dens și
negru provocat la bord a împiedicat personalul din cadrul
echipelor de intervenţie să detecteze și să stingă incendii-
le. După scufundarea distrugătorului, Royal Navy a împru-
mutat ochelari de vedere pe timp de noapte de la pompie-
rii civili din Marea Britanie (câte trei perechi pentru fieca-
re vas), pentru a permite echipelor de intervenţie să lupte
eficient contra eventualelor incendii de la bordul navelor.
Acţiunea argentiniană, puternic mediatizată de-a lun-
gul timpului, a fost atent analizată și detaliată în majori-
tatea marinelor lumii, având un puternic impact emoţi-
onal, dar și tactic-operaţional, impulsionând dezvoltarea
sistemelor artileristice cu cadenţă rapidă de tragere pen- Racheta antinavă AM-39 Exocet
tru apărarea apropiată a navelor - CIWS (Close-In Weapon
System).

26 Historia | APRILIE 2023

 | DOSAR |
Fregata Ardent
lovită de bombele
lansate de aviația
argentiniană
Guvernul francez știa cu siguranţă de existenţa echi-
pei în Argentina, iar serviciul de informaţii externe francez
DGSE și-a trimis un agent printre specialiști cu misiunea
de a culege informaţii despre acţiunile militare argentini-
ene. Și guvernul britanic știa de prezenţa echipei, numai
că englezii au subestimat importanţa activităţii acesteia și
se concentrau pentru a împiedica achiziţionarea mai mul-
tor rachete Exocet de pe piaţa neagră. Fără sprijinul teh-
nic și înţelegerea secretă cu guvernul francez – „aliat“ al
Marii Britanii – este puţin probabil ca atacurile cu Exocet
să fi fost încununate de succes, a recunoscut un fost ofi-
ţer argentinian.
Pe 9 mai 1982, distrugătorul HMS Coventry doboară
cu o rachetă Sea Dart un elicopter Super Puma lângă Port
Stanley, prima ţintă aeriană doborâtă de acest sistem anti-
aerian. Sea Dart era un sistem AA cu rază lungă de acţiune
(74 km) destinat lovirii ţintelor aeriene ce evoluau la înăl-
ţimi medii și mari. Sistemul nu putea combate însă ţintele
aeriene ce evoluau cu viteze mari la înălţimi mici și foarte
mici în condiţiile climaterice din Atlanticul de Sud.
După cum am menţionat mai devreme, Argentina
cunoștea capabilităţile și limitările sistemului, deoarece
achiziţionase două distrugătoare Type 42 din Marea Britanie
și a decis atacarea ţintelor navale prin zbor la înălţimi mici,
sub radarul de cercetare aeriană Type 965 care echipa nave-
le, și largarea bombelor gravitaţionale de la înălţimea catar-
gului. Consecinţa a fost că bombele lansate de la mică înăl-
ţime, chiar dacă loveau ţinta, nu mai dispuneau de timp su-
ficient pentru armarea focosului, care rămânea în poziţia
„de siguranţă“ și nu se arma la impactul cu corpul navei.
ATACUL ARGENTINIAN ASUPRA
DISTRUGĂTORULUI GLASGOW ȘI FREGATEI BRILLIANT
Un exemplu de acest gen îl constituie atacul aerian
asupra formaţiei compuse din distrugătorul Glasgow
(echipat cu sistemul AA Sea Dart) și fregata Brilliant
APRILIE 2023 | Historia 27
 | DOSAR |

NAVELE BRITANICE SCUFUNDATE ȘI AVARIATE

Data atacului Nava Armamentul/muniția cu care a fost lovită Rezultat/pierderi

Distrugătorul s-a scufundat pe 10
Distrugătorul O rachetă antinavă
4 mai 1982 mai 1982.
SHEFFIELD AM-39 Exocet 20 de morți
Distrugătorul Nava s-a scufundat în 30 de minute.
25 mai 1982 Trei bombe de aviație de 454 kg
COVENTRY 20 de morți
Distrugătorul O rachetă antinavă AM-39 Exocet lansată Nava grav avariată.
11 iunie 1982
Glamorgan de pe un lansator terestru 14 morți
Distrugătorul
21 mai 1982 O bombă de aviație neexplodată Nava grav avariată
Antrim
Distrugătorul
12 mai 1982 O bombă de aviație de 454 kg neexplodată Nava a suferit avarii medii.
Glasgow
Fregata
8 iunie 1982 Patru bombe de aviație neexplodate. Nava grav avariată
Plymouth
Fregata Nava s-a scufundat pe 24 mai 1982.
23 mai 1982 Două bombe de aviație neexplodate
ANTELOPE S-au înregistrat 2 morți

Fregata Lovituri multiple cu bombe de aviație, plus Nava scufundată pe 22 mai.

21 mai 1982
ARDENT bombe neexplodate 22 de morți
21 mai 1982 Fregata Tunul de bord Avarii ușoare
25 mai 1982 Broadsword O bombă de aviație neexplodată Avarii medii
Fregata Tunul de bord și proiectile reactive Avarii ușoare.
21 mai 1982 nedirijate. Ulterior, lovită de două bombe
Argonaut de aviație neexplodate. 2 morți
Fregata
21 mai 1982 Tunul de bord Avarii ușoare
Brilliant
Fregata
1 mai 1982 O bombă de aviație Avarii ușoare
Alacrity
Fregata
1 mai 1982 Tunul de bord Avarii ușoare
Arrow
24 mai 1982 Nava desant O bombă de aviație neexplodată Avarii medii
8 iunie 1982 SIR GALAHAD Bombe de aviație Nava scufundată
Nava desant
24 mai 1982 O bombă de aviație neexplodată Avarii grave
Sir Lancelot
Nava desant
24 mai 1982 O bombă de aviație neexplodată Avarii ușoare
Sir Bedivere
Nava transcontainer Rachetă antinavă
25 mai 1982 Nava scufundată
ATLANTIC CONVEYOR AM-39 Exocet
Nava desant Nava grav avariată.
8 iunie 1982 Bombe de aviație
Tristam 2 morți
Nava de debarcare
8 iunie 1982 Bombe de aviație Nava scufundată
HMS FEARLESS
Nava de aprovizionare
24 mai 1982 Bombe de aviație Avarii grave
Stromness

28 Historia | APRILIE 2023


Observații
Racheta nu a explodat, iar nava a fost incendiată
de combustibilul rămas în rachetă.
Nava a necesitat câteva zile de reparații.
Nava a fost retrasă din zona acțiunilor de luptă.
Nava a fost retrasă din zona acțiunilor de luptă.
O bombă a explodat în timpul dezamorsării și a
condus la incendierea navei.
Bomba a trecut prin puntea heliport și a căzut
în mare.
Dezamorsarea bombelor și reparațiile au durat
câteva zile. Deși declarată operativă, nava a fost
retrasă din zona acțiunilor de luptă.
Scoasă din luptă pentru câteva zile
48 de morți
Scoasă din luptă pentru aproape trei săptămâni
Mai multe surse care susțin că nava a fost lovită
de două rachete Exocet.
Nava a fost inițial abandonată. Ulterior a fost
remorcată și reparată.
| DOSAR |
Avion Sea Harrier echipat cu rachete Sidewinder
(echipată cu ­sistemul AA Sea Wolf).
GWS-25 Sea Wolf era cel mai eficient
sistem AA din dotarea grupării na-
vale britanice, echipând trei fregate,
destinat combaterii ţintelor aeriene
care evoluau la înălţimi mici, dispu-
nând de timp redus de reacţie (5-6 s)
și autonomie completă din momen-
tul identificării și interceptării ţintei
și până la nimicirea acesteia. Totuși,
în timpul conflictului, Sea Wolf a în-
registrat o serie de lansări ratate și alte
probleme tehnice și operaţionale din
cauza executării misiunilor în condi-
ţii meteo și pe mare agitată specifice
Atlanticului de Sud, precum și a tacti-
cilor argentiniene care includeau ata-
curi cu formaţii numeroase de avioa-
ne, din direcţii diferite și evoluţii cu
viteze mari la altitudine joasă.
În după-amiaza de 12 mai 1982,
navele au fost atacate de un prim
val de patru avioane A-4B Skyhawk.
Deoarece Sea Wolf permitea intercep-
tarea simultană a două ţinte, în tim-
pul atacului iniţial Brilliant doboară
imediat două aparate, iar al treilea se
prăbușește încercând să evite resturi-
le aparatelor lovite, în timp ce rache-
tele AA Sea Dart lansate de Glasgow
nu au lovit nicio ţintă. În timpul ata-
cului celui de-al doilea val de patru
avioane, sistemul Sea Wolf s-a de-
fectat și nu a putut interveni. Un avi-
on Skyhawk reușește să lovească dis-
trugătorul Glasgow cu o bombă care
a trecut dintr-o parte în alta a corpu-
lui navei fără a exploda. Fără îndoială,
dacă toate bombele care au lovit nave-
le britanice sau care au căzut aproa-
pe de ţintă ar fi explodat, pierderile în
nave și personal ar fi fost considera-
bil mai mari.
În noaptea de 14/15 mai 1982, un
detașament de 45 de militari din SAS
(Grupul D), transportaţi de două eli-
coptere Sea King, distruge în timpul
unui raid pe insula Pebble 11 avioane
și un depozit de muniţie. Pe 19 mai,
18 militari SAS își pierd viaţa în urma
prăbușirii unui elicopter Sea King
HC.4 în apele Atlanticului de Sud.
APRILIE 2023 | Historia 29
 | DOSAR |

FAZA A III-A:
DEBARCAREA ÎN
GOLFUL SAN CARLOS

Nava de desant Sir Galahad lovită de bombele lansate de aviația argentiniană

În noaptea de 20/21 mai 1982, Brigada 3 Commando depășiseră primele două aliniamente ale apărării AA, pu-
(Infanterie marină), având în subordine batalioanele teau ataca ţintele numai dintr-o singură angajare. După
40, 42 și 45 Commando și batalioanele 2 și 3 Parașutiști debarcarea desantului în zona San Carlos, britanicii au in-
(detașate din cadrul Brigăzii 5 Infanterie, aparţinând stalat imediat, în capul de plajă cucerit, rachete AA cu rază
Forţelor terestre), și unităţile de sprijin în luptă și logis- scurtă de acţiune Rapier și portative Blowpipe care, împre-
tice au debarcat în Golful San Carlos, stabilind patru ca- ună cu sistemele de rachete AA și artileristice de pe nave,
pete de plajă. Opoziţia argentiniană a fost redusă, deși au au format un nou aliniament al apărării AA.
fost doborâte două elicoptere ușoare de sprijin cu focul
armamentului ușor de infanterie lângă Port San Carlos.
Debarcarea desantului britanic a fost facilitată și de fap-
PIERDERILE SUFERITE DE FORȚELE AERIENE ­
tul că după cucerirea Insulelor Falkland, navele de supra-
faţă argentiniene au instalat un singur câmp de mine ma-
rine de contact ancorate în largul portului Stanley. Cu si- Aparate doborâte de
Aparate doborâte în
guranţă, dacă argentinienii ar fi instalat mai multe câm- sisteme antiaeriene navale
luptă aeriană și terestre
puri de mine marine pentru protejarea mai multor zone
favorabile operaţiunilor de desant maritim, exista posi-
bilitatea ca debarcarea să fie amânată. 2 Sea Harrier
Marea 3 Harrier GR.3
-
LUPTELE DINTRE AVIAŢIA ARGENTINIANĂ ȘI FLOTA BRITANICĂ Britanie 4 Gazelle
3 elicoptere de cercetare
Adevăratele confruntări aveau să se ducă în zilele următoa-
re, între navele britanice și avioanele argentiniene. Când TOTAL - 12
au început loviturile aeriene împotriva navelor de desant
9 Dagger 7 Sea Dart
și de escortă dispuse în zona San Carlos, situaţia operativ-
8 A-4 Skyhawk 5 Sea Wolf
tactică a aviaţiei argentiniene era grea. Majoritatea tipuri-
2 Mirage III 5 Rapier
lor de aeronave acţionau la limita razei de acţiune maxi- Argentina
1 C-130 1 Blowpipe (SAS)
me în zona insulelor. Acest aspect limita considerabil po-
1 Canberra 2 combinație rachete/tunuri
sibilitatea alegerii direcţiilor și manevrelor în vederea stră-
3 alte tipuri AA
pungerii aliniamentelor de apărare AA a formaţiei navale
britanice și a executării loviturilor din aer și, de asemenea, TOTAL 24
reducea timpul de rămânere a avioanelor în zona acţiuni- (20 Sidewinder L și 20
lor de luptă până la 2-3 minute. Piloţii argentinieni, care 4 tun cal. 30 mm)

30 Historia | APRILIE 2023

 | DOSAR |
Din cauza numărului redus de rachete Exocet, pentru
executarea loviturilor împotriva navelor, argentinienii au
întrebuinţat bombe de aviaţie și proiectile reactive nediri-
jate învechite, ceea ce a impus un contact vizual cu ţinta.
Chiar din prima zi, avioanele argentiniene au atacat în
forţă, avariind toate navele de escortă care asigurau apă-
rarea antiaeriană a desantului debarcat. Pe 21 mai, fregata
din clasa Type 21 HMS Ardent a fost avariată într-un prim
atac și scufundată în golf cu bombe de aviaţie în cel de-al
doilea raid. Alte patru nave – distrugătorul Antrim, frega-
tele Broadsword, Argonaut și Brilliant – au fost avariate.
Fregata clasa Type 21 HMS Antelope a fost lovită de
două bombe de aviaţie care nu au explodat. Însă bom-
bele au explodat în momentul dezamorsării de către
pirotehniștii marinei britanice și au condus la scufunda-
rea navei pe 24 mai. Atât Ardent, cât și Antelope dispuneau
doar de sisteme AA învechite Sea Slug, care nu puteau an-
gaja avioanele argentiniene ce atacau la înălţimi mici.
De Ziua Independenţei Argentinei, 25 mai, FAS a exe-
cutat mai multe misiuni de lovire a navelor britanice. Deși
au pierdut trei avioane dimineaţa, încercând să descopere
gruparea principală a flotei britanice, în nordul Insulelor
Falkland, aparatele Skyhawk au lovit cu trei bombe de 454
kg distrugătorul Coventry, care asigura cercetarea de radi-
olocaţie la distanţe mari, scufundându-l în 30 de minu-
te. Fregata Broadsword, echipată cu sistemul AA Sea Wolf,
care îl însoţea, nu a putut interveni la timp din cauza unor
defecţiuni la sistemul de urmărire a ţintelor, fiind lovită la
rândul ei de o bombă care a trecut prin puntea heliport, dis-
trugând elicopterul Lynx și aruncându-l în mare. Până în
acel moment, Coventry își îndeplinise cu succes misiuni-
le, doborând 3-5 avioane argentiniene și furnizând nume-
roase avertizări de atac aerian către navele britanice aflate
în zona de debarcare din Golful San Carlos. Datorită efica-
cităţii dovedite de Coventry în zona de patrulare desem-
nată, pentru argentinieni era imperioasă distrugerea na-
vei cât mai curând posibil.
Elicoptere pierdute odată Aparate pierdute în
cu navele scufundate/lovite accidente
4 Sea Harrier
3 Chinook HC.1
1 Harrier GR.3
3 Lynx HAS.2
3 Sea King HC.4
1 Wessex HAS.3
2 Wessex HU.5
6 Wessex HU.5
2 Sea King HAS.5
13 12
1 Alouette 4 aeriene
(de pe General Belgrano) + 2 (foc AA propriu)
1 6
Încercând să schimbe cursul acţiunilor de lup-
tă, comandamentul aviaţiei argentiniene a încredinţat
Escadrilei 2 vânătoare-bombardament, echipată cu avi-
oanele Super Etendard, misiunea de a găsi și a lovi portavi-
oanele britanice. Întrucât argentinienii nu cunoșteau dis-
pozitivul de marș sau zonele de patrulare a navelor brita-
nice, au fost valorificate informaţiile culese de către staţi-
ile de radiolocaţie de tip AN/TPS-43F și AN/TPS-44 dislo-
cate pe coastă lângă Port Stanley. Radarul de supraveghe-
re tactică AN/TPS-44 era un echipament modern și dis-
punea de capabilităţi de supraveghere dincolo de orizont,
iar staţiile erau în măsură să descopere celulele de avioa-
ne Sea Harrier de la 65 km. Prin observarea traiectelor de
zbor ale avioanelor britanice la reîntoarcerea spre porta-
vioane, argentinienii au putut determina zona probabilă
de marș a grupării navale britanice, în mijlocul cărora se
aflau cele două portavioane, elementele esenţiale pentru
succesul campaniei.
FRANŢA DEZVĂLUIE MARII BRITANII
LIMITĂRILE RACHETEI EXOCET
Între timp, Franţa dezvăluise Marii Britanii limitările sis-
temului Exocet, fapt ce a permis organizarea luptei împo-
triva rachetei. Cea mai bună apărare împotriva Exocet era
crearea unui puternic semnal de radiolocaţie prin lansa-
rea unor cantităţi mari de dipoli reflectori artificiali, deasu-
pra apei și la depărtare de navele care urmau să fie atacate,
care să „momească“ sistemul de dirijare al rachetei Exocet
încât acesta să-l descopere și să-l atace, ratând ţinta reală.
La 25 mai, două avioane Super Etendard, după ce au
fost realimentate cu combustibil în zbor, au ieșit mas-
cat, cu staţiile de radiolocaţie de bord decuplate, în zona
de dislocare a forţelor principale ale formaţiei navale bri-
tanice la o înălţime de doar 30 m. Cuplând staţiile la dis-
tanţa de 80 km de zona presupusă de patrulare a porta-
vioanelor, piloţii argentinieni au descoperit o ţintă mare
(probabil HMS Invincible) înconjurată de un număr mare
Aparate distruse la
sol de forțele speciale, TOTAL
bombardamente navale sau
aeriene
10 avioane V/STOL
- și
27 elicoptere
- 37
9 bombardamente navale/
11 atac forțe speciale
71
20
(+32 aparate capturate)
APRILIE 2023 | Historia 31
 | DOSAR |

Avariile suferite de distrugătorul HMS Glamorgan după ce a fost lovit de o rachetă Exocet trasă de pe un lansator terestru în data de 12 iunie 1982

de ­ţinte mai mici. Dar, întrucât după conectarea staţiilor de

radiolocaţie de bord avioanele au fost descoperite, piloţii
au lansat imediat cele două rachete antinavă de la distan-
ţa de 48 km de ţintă și au plecat în direcţia continentului
la înălţime foarte mică. Rachetele Exocet au nimerit în no-
rul de dipoli reflectori lansaţi de pe nave, iar sistemele de
dirijare au fost dezorientate, dar după ieșirea din norul de
paraziţi acestea au captat drept ţintă nava transcontainer
Atlantic Conveyor cu un deplasament de 15.000 de tone,
care a fost scufundată de o rachetă Exocet (posibil două).
A fost prima navă comercială pierdută în luptă de Marea
Britanie după cel de Al Doilea Război Mondial.
Pe 30 mai 1982, două avioane Super Etendard, din care
unul era echipat cu o rachetă Exocet (ultima din dotare),
însoţite de patru avioane A-4C Skyhawk, fiecare echipat
cu două bombe de 227 kg, au încercat un ultim atac asu-
pra portavionului Invincible. Două avioane Skyhawk au
fost doborâte de rachete Sea Dart lansate de distrugăto- PRINCIPALELE
rul HMS Exeter, deși zburau la o înălţime de 10-15 m, teo- ACȚIUNI DE LUPTĂ
retic mult sub înălţimea minimă de angajare a sistemului TERESTRE
de 30 m. Nicio navă britanică nu a fost lovită, iar soarta ra-
chetei nu a putut fi stabilită cu exactitate, deși personalul
fregatei HMS Avenger a pretins că a lovit Exocet cu tunul
naval cal. 114 mm.

LUPTELE TERESTRE
Pe 26 mai 1982, după ce s-a aflat că nava transcontainer
Atlantic Conveyor a fost scufundată și o dată cu ea și 10 eli-
coptere de transport, esenţiale pentru deplasarea trupelor,
forţele britanice au început să înainteze din p­ unctele de

32 Historia | APRILIE 2023

 | DOSAR |

­ ebarcare în interiorul insulei. Grosul Brigăzii 3 Commando

d
s-a îndreptat spre estul insulei în direcţia capitalei, în timp
ce Batalionul 2 Parașutiști a atacat așezările Darwin și Goose
Green. Garnizoana argentiniană din Goose Green a capitu-
lat pe 28 mai după lupte grele care au durat peste 24 de ore
și care au dus la moartea a 17 militari britanici, inclusiv a co-
mandantului batalionului, lt. col. Herbert „H“ Jones, deco-
rat post-mortem cu Crucea Victoriei.
La Goose Green, trupele argentiniene aflate în apărare
și superioare numeric au fost sprijinite de tunuri antiaerie-
ne tractate Oerlikon cal. 35 mm, care au deschis focul de la
distanţa de 2.000 m împotriva parașutiștilor britanici, care
nu dispuneau de armament similar. Datorită intervenţiei Militari britanici răniți, evacuați medical cu ajutorul elicopterelor
avioanelor Harrier, au fost distruse tunurile AA și soarta
bătăliei a fost întoarsă în favoarea britanicilor.
În acest timp, aviaţia argentiniană a atacat în valuri na- a participat în conflict. Ca și în alte cazuri, bombele au fost
vele britanice, reușind să lovească navele de desant HMS lansate de la o înălţime prea mică și prea aproape de ţintă,
Sir Galahad și HMS Sir Tristam în timp ce descărcau tru- astfel că focoasele nu au avut timp suficient pentru termi-
pe și echipamente. Britanicii au pierdut 48 de militari, iar narea procesului de armare. Un jurnalist BBC a dezvăluit
nava HMS Sir Galahad a fost incendiată, fiind scufundată „secretul“ neexplodării bombelor argentiniene, dar spre
în larg pe 21 iunie de torpilele lansate de submarinul HMS sfârșitul lunii mai 1982.
Onyx. Unul dintre cele mai surprinzătoare atacuri cu rachete
Pe 8 iunie, după executarea unei misiuni de bombar- antinavă a fost executat pe 11 iunie în largul insulei Pebble,
dament naval, fregata HMS Plymouth a fost lovită cu nu unde argentinienii au transportat, într-o remorcă, un lan-
mai puţin de patru bombe de aviaţie, lansate de o forma- sator de rachete demontat de pe un distrugător și au reușit
ţie de cinci avioane Dagger. Cele patru bombe nu au explo- să lovească distrugătorul HMS Glamorgan cu o rachetă
dat, Plymouth fiind probabil cea mai norocoasă navă care MM-38 Exocet. Nava a fost lovită în zona ­hangarului, unde

APRILIE 2023 | Historia 33

 | DOSAR |
a fost distrus elicopterul de la bord, iar 14 marinari ș­ i-au
pierdut viaţa. Spre deosebire de atacul asupra Sheffield,
capul de luptă al rachetei a explodat și a cauzat izbucni-
rea unui incendiu, dar intervenţia promptă a echipajului
a permis navei să supravieţuiască și să continue operaţiu-
nile navale.
ASALTUL FINAL PENTRU CUCERIREA CAPITALEI PORT STANLEY
Pe 11 iunie 1982, după zile de marșuri și patrulări, asaltul fi-
nal pentru cucerirea capitalei Port Stanley a început cu ata-
curi nocturne declanșate de Brigada 3 Commando ­pentru
34 Historia | APRILIE 2023
cucerirea a trei înălţimi – Mount Longdon, Two Sisters și
Mount Harriet. Cele trei înălţimi reprezentau obiective di-
ficile pentru atacatori, fiind ocupate de un inamic bine ca-
muflat în teren, necesitând atacuri nocturne, inclusiv la
baionetă.
Toate cele trei obiective au fost cucerite, cele mai grele
pierderi fiind suferite de Batalionul 3 Parașutiști în asaltul
asupra înălţimii Mount Longdon (23 de morţi și 43 de ră-
niţi). Batalionul 42 Commando a cucerit înălţimea Mount
Harriet cu pierderi reduse (2 morţi și 13 răniţi), capturând
peste 400 de prizonieri. Două nopţi mai târziu, ambele
 | DOSAR |
Stanley, Insulele
Falkland, aprilie
1982, trupele
britanice se predau
în fața soldaților
argentinieni
­ rigăzi britanice au atacat, Batalionul 2 Parașutiști asaltând
b deri navelor britanice și ar fi putut declanșa atacuri mai pu-
culmea Wireless Ridge, iar Batalionul Scoţian de Gardă,
înălţimea Mount Tumbledown.
Ambele obiective au fost cucerite până dimineaţa,
iar argentinienii s-au retras spre Port Stanley. Brigada 3
Commando a continuat urmărirea și, până în după-amia-
za de 14 iunie 1982, întreaga brigadă se afla în capitala insu-
lelor, în timp ce Brigada 5 Infanterie asigura zona adiacen-
tă. În aceeași seară, generalul Menéndez a semnat capitu-
larea forţelor argentiniene din Falkland în faţa generalu-
lui Jeremy Moore, comandantul forţelor terestre britanice.
LECŢIILE
CONFLICTULUI
PENTRU INSULELE
FALKLAND
Conflictul pentru Insulele Falkland s-a desfășurat timp de
73 de zile între două ţări foarte diferite în privinţa capabili-
tăţilor și experienţei de luptă. La nivel strategic, Argentina,
o putere continentală cu aspiraţii maritime, a provocat o
putere maritimă care a dorit mereu să devină o putere con-
tinentală. Iniţial, forţele britanice erau nepregătite pentru a
desfășura o astfel de operaţiune departe de bazele proprii.
Într-un timp mult mai scurt decât s-a crezut că este po-
sibil, Marea Britanie și-a demonstrat însă capacitatea de
a organiza o forţă expediţionară de intervenţie. Probabil
fără să-și dea seama, liderii argentinieni au „sprijinit“ for-
ţele terestre britanice în misiunea lor de recucerire a insu-
lelor, prin decizii târzii și strategii eronate.
În pofida inferiorităţii numerice și greutăţilor întâm-
pinate, ceea ce a contat în final a fost valoarea unei for-
ţe profesioniste și disciplinate, bine antrenate și bine con-
duse. Deciziile ferme și hotărârea conducerii politico-mi-
litare reprezintă un exemplu de urmat și a pregătit suc-
cesul de pe câmpul de luptă. Nu în ultimul rând, Marea
Britanie și-a valorificat avantajele de a fi membru al NATO
și al Comunităţii Economice Europene, ca să nu mai vor-
bim de parteneriatul strategic cu SUA.
ACŢIUNILE ARGENTINIENILOR
Bătălia decisivă pentru controlul insulelor s-a purtat predo-
minant în aer și pe mare, operaţiile terestre fiind mai mult
secundare. Deși forţele aeriene argentiniene deţineau su-
perioritatea numerică, multe dintre avioanele din dotare
aveau o vechime de 20 de ani, nu puteau acţiona pe timp de
noapte și se pare că aveau posibilităţi limitate de acţiune în
condiţii meteo nefavorabile. Nu erau dotate cu echipamen-
te pentru contramăsuri electronice, iar tactica lor se limi-
ta la atacuri la înălţimi mici, cu bombe și armamentul de
bord. Succesele obţinute de Argentina s-au datorat mai cu-
rând curajului echipajelor decât eficienţei echipamentelor.
Cu bombe perfecţionate, cu rachete dirijate moderne
cu rază mare de acţiune, ar fi putut provoca mai multe pier-
ternice împotriva forţelor terestre britanice, în special în
perioada iniţială, a debarcării și realizării capului de plajă.
Se pare că deficienţa cea mai mare a forţelor terestre ar-
gentiniene a fost incapacitatea lor de a folosi corespunzător
tehnica din dotare. De asemenea, au demonstrat că erau
slab instruite, prost conduse și cu un moral scăzut. De par-
tea argentiniană nu a existat o strategie bine definită pen-
tru apărarea Insulelor Falkland, cel mai probabil din cauza
faptului că nu se așteptau la o astfel de ripostă din partea
Marii Britanii. Viteza cu care au înaintat trupele britanice,
APRILIE 2023 | Historia 35
 | DOSAR |

Premierul Margaret Thatcher la bordul portavionului Hermes

la sfârșitul conflictului RAPORTUL DE FORȚE ÎNTRE CELE DOUĂ COMBATANTE
ȘI PIERDERILE PE CARE LE-AU SUFERIT­
inferioare numeric, pe un teren dificil, este o mărturie cla-
ră a confuziei și dezorganizării existente de partea argen- Forțe terestre
tiniană. În plus, fără flota de avioane de transport cu rază Brigada 3 Commando
lungă de acţiune, nu ar fi putut să-și aprovizioneze forţele (Infanterie Marină)
terestre dislocate pe insulă, care, fără acest pod aerian, nu £ Batalioanele 40, 42 și 45

ar fi opus o rezistenţă forţelor britanice și ar fi capitulat, in- Infanterie Marină

£ Brigada 5 Infanterie
diferent de rezultatul pe câmpul de luptă. Marea
£ Batalioanele 2 și 3 Parașutiști
Britanie
BRITANICII AU VALORIFICAT LA MAXIMUM £ Batalioanele de infanterie

Scots Guard, Welsh Guards

RESURSELE DE CARE DISPUNEAU și Gurkha
La rândul lor, dacă Royal Navy nu reușea să combată rai- Grupurile D și G din SAS (107)
durile aeriene argentiniene, britanicii nu ar fi putut debar- și echipele 2,3 și 6 din cadrul
ca și recuceri insulele. Utilizarea eficientă a resursei limita- SBS (67)
te de avioane Sea Harrier/Harrier GR.3, a rachetelor AA de Efective: peste 7.000
pe nave, a artileriei navale, precum și atacurile asupra ae-
rodromurilor adverse au condus în final la câștigarea bă-
tăliei pentru controlul spaţiului aerian, cu mult înainte ca
bătălia terestră să ajungă la punctul culminant și ca forţe-
le argentiniene să se predea. A fost însă o acţiune la limită:
un inamic mai bine echipat, antrenat și condus ar fi com- Argentina
Brigada 10 Mecanizată
plicat în mod serios rezultatul. Brigada 3 Infanterie
Performanţa remarcabilă a trupelor terestre britani- Efective: peste 12.000
ce, în special Brigada 3 Commando, se datorează partici-
pării constante la exerciţiile NATO sau la antrenamente-
le de luptă în condiţiile arctice din Norvegia (pentru în-
tărirea flancului nordic al NATO, în cazul unei invazii so-
vietice). Pregătirea fizică a fost determinantă, militarii bri-
tanici executând marșuri în teren accidentat și pe vreme

36 Historia | APRILIE 2023

 | DOSAR |

nefavorabilă pe distanţe mari, ziua și noaptea, cu echipa-
mente individuale de peste 45 kg. Piloţii de pe avioanele
Sea Harrier au beneficiat de antrenamente intense în lup-
ta aeriană cu manevre apropiate și de zbor în condiţii de
vreme nefavorabilă.
Bătălia terestră din Insulele Falkland a fost dată în spe-
cial de unităţile de infanterie marină, parașutiști și infan-
terie, sprijinite cu foc de artilerie și aruncătoare de bombe,
iar elicopterele de transport s-au dovedit încă o dată mij-
loace capabile de misiuni multiple, nu numai de evacuare
a răniţilor. Mobilitatea în teren a trupelor britanice a fost
evidentă, aceștia fiind sprijiniţi de câteva tancuri ușoare
Scorpion (echipate cu tunuri cal. 76 mm), autovehicule de
cercetare Scimitar (echipate cu tunuri cal. 30 mm), vehi-
cule de evacuare Samson și tunuri tractate cal. 105 mm –
care au acţionat bine în terenul accidentat. Bătălia teres-
tră nu a durat atât de mult încât să asigure suficiente situa-
ţii pentru ca trupele britanice să-și testeze multilateral pre-
gătirea, dar anii de instruire intensivă și exerciţiile din ca-
drul NATO au făcut ca o forţă depășită numeric cu un ra-
port de 2:1 și cu o acoperire aeriană nu întotdeauna cores-
punzătoare să execute o debarcare peste ocean și să învin-
gă o forţă argentiniană. Cu pierderi minime.
Cea mai mare deficienţă a grupării navale britanice a
reprezentat-o faptul că nu dispunea de o apărare AA so-
lidă, eșalonată corespunzător în adâncime, care ar fi tre-
buit să se bazeze pe cel puţin 1-2 avioane de cercetare ae-
riană îndepărtată, radare de cercetare aeriană 3D la bor-
dul navelor, sisteme artileristice pentru apărarea apropi-
ată a navelor – CIWS și, nu în ultimul rând, un avion de
­ ânătoare cu rază lungă de acţiune echipat cu 6-8 rache-
v
te aer-aer (ex. F-14 Tomcat), care nu ar fi permis avioane-
lor adverse să se apropie de dispozitivul de marș al grupă-
rii navale. Aliniamentele de apărare aeriană au fost per-
manent străpunse de avioanele argentiniene, cu formaţii
multiple și care evoluau la joasă altitudine, și care au reușit
să lovească navele britanice. Argentinienii au scufundat
șase nave britanice (cu bombe și rachete Exocet) și au ava-
riat alte 12, cu preţul pierderii în lupte a 44 de avioane (din
cele 71 distruse în conflict).
RACHETELE EXOCET
Sistemul Exocet și-a dovedit eficienţa, fiind lansate cinci
rachete de pe avioanele Super Etendard și două de pe un
lansator terestru, care au scufundat două nave (Sheffield și
Atlantic Conveyor) și au avariat una (Glamorgan). Reușitele
atacurilor cu rachete Exocet au impresionat analiștii mi-
litari și au generat dezbateri aprinse într-o perioadă des-
tul de „caldă“ a Războiului Rece, deja accentuată de cri-
za Eurorachetelor sau de Iniţiativa de Apărare Strategică.
Pe lângă caracteristicile tehnico-tactice, întreaga lume era
șocată de performanţa unei singure rachete de 200.000 de
dolari care reușise să scufunde un distrugător în valoare de
peste 50 de milioane de dolari aparţinând unei puteri na-
vale. În plus, un alt aspect important de subliniat a fost că
niciun avion purtător Super Etendard care a lansat rache-
tele nu a fost lovit de sistemele AA de pe nave.
Unele analize mai reticente au arătat însă contextul tac-
tic în care s-au desfășurat atacurile argentiniene, lipsurile
grupării britanice, performanţele slabe ale sistemelor AA

Forțe aeriene Forțe navale Pierderi Țări aliate

28 de avioane V/STOL Sea Harrier 2 portavioane 255 de militari morți și 3 SUA
10 avioane V/STOL Harrier GR.3 5 submarine de atac civili (fratricid) (rachete aer-aer AIM-9
25 de elicoptere de luptă antisubmarin (Sea (N) Forțele terestre – 123 Sidewinder L, combustibil,
King) 1 submarin de atac Forțele navale – 86 rachete antinavă, sprijin logistic,
(D) cercetare satelitară ș.a)
24 de elicoptere de transport Forțele aeriene – 1
8 distrugătoare Chile (sprijin informațional)
(Sea King și CH-47 Chinook) Infanteria marină – 27
15 fregate Belize (sprijin logistic)
84 de elicoptere de sprijin Flota comercială – 18
(logistic, evacuare medicală) Wessex, Lynx, Nave de desant, 745 de răniți
Wasp petroliere, nave de
aprovizionare, etc
30 de elicoptere de sprijin a forțelor terestre
(Gazelle și Scout)
Total: 201 aparate de zbor

102 avioane de vânătoare-bombardament 1 portavion 649 de morți Brazilia

34 de avioane de sprijin aerian nemijlocit 1 crucișător greu Forțele terestre - 194 Peru
(Pucara, Macchi 339 și T-34) 5 distrugătoare Forțele navale - 341 (10 Mirage-5 și rachete aer-aer)
5 avioane de atac maritim 3 fregate Forțele aeriene - 55 Cuba și Nicaragua
Super Etendard 3 submarine Infanteria marină - 34 Israel (arme prin intermediari)
6 bombardiere Canberra 9 corvete Garda de coastă - 9
2 avioane de cercetare îndepărtată 1.657 de răniți și
SP-21 Neptune 11.300 de capturați (eliberați
14 avioane de cercetare Learjet după conflict)
2 avioane de realimentare în aer KC-130
6 avioane de luptă antisubmarin
S-2E Viking
33 de avioane de transport
50 de elicoptere de diverse tipuri

APRILIE 2023 | Historia 37

 | DOSAR |

instalate pe navele britanice sau șubrezenia aliniamente-

lor de apărare aeriană, dar și că încărcătura de luptă de 150 Puntea de zbor a unui
kg a rachetelor nu a explodat în cazul navelor scufundate. portavion britanic
Cinci ani mai târziu, tandemul Etendard-Exocet făcea
din nou ravagii, de data asta în Golful Persic și sub steag
irakian. La 17 mai 1987, două rachete Exocet au avariat grav
fregata americană purtătoare de rachete USS Stark (FFG-31),
incident în care și-au pierdut viaţa 37 de marinari. Exocet își
dovedea forţa și în faţa navelor de luptă americane. În total,
în timpul „Războiului petrolierelor“, Irakul a lansat împo-
triva navelor sub pavilion iranian 55 de rachete Exocet, din
care au lovit ţinta 54 și au detonat încărcătura de luptă 51!
Prima utilizare în luptă a unor submarine de atac cu
propulsie nucleară a condus la scufundarea crucișătorului
greu General Belgrano de către submarinul Conqueror și
la retragerea flotei argentiniene în porturi. A fost o victorie
impresionantă a flotei britanice, care printr-o singură lovi-
tură a demonstrat potenţialul submarinelor cu propulsie
nucleară și a arătat forţelor navale argentiniene că nu sunt
echipate corespunzător pentru a purta lupta antisubmarin.
Tot în premieră, au fost folosite în luptă avioanele V/
STOL Sea Harrier, ale căror performanţe au determinat
abandonarea luptei aeriene cu manevre apropiate de că-
tre avioanele de vânătoare argentiniene. Avioanele brita-
nice au executat aproape 1.400 de misiuni în cursul con-
flictului și au avut o stare de operativitate impresionantă,
95%! Acest lucru a fost posibil datorită eforturilor echipelor
de mentenanţă de la bordul portavioanelor, care au lucrat
în schimburi de 8 ore serviciu/8 ore libere pentru a menţi-
ne aparatele în stare de operativitate.
De partea britanică, calitatea personalului și pregătirea
de luptă au depășit numeroasele dezavantaje, în special lo-
gistice, cu care s-au confruntat. Nu în ultimul rând, nu tre-
buie omis faptul că gruparea expediţionară a beneficiat de
sprijinul masiv al poporului britanic, un factor important
în succesul oricărei campanii militare.

RĂZBOIUL TRECUTULUI ȘI AL VIITORULUI

Tot în urmă cu 40 de ani, în iunie 1982, Israelul a lansat
o ofensivă terestră în Liban – Operaţiunea „Pace pentru
Galileea“ – într-un efort de a pune capăt atacurilor teroris-
te și bombardamentelor executate de Organizaţia pentru
Eliberarea Palestinei. Fazele iniţiale ale operaţiunii au in-
clus un moment spectaculos și anume distrugerea de că-
tre forţele terestre și aeriene israeliene a bateriilor de rache-
te antiaeriene dislocate în Valea Bekaa și a zeci de avioa-
ne siriene, fără ca Israelul să înregistreze vreo pierdere. A
fost o victorie categorică, obţinută printr-un atac bine pla-
nificat și coordonat, pe baza informaţiilor obţinute și a ex-
ploatării erorilor adversarului, executat de forţe bine pre-
gătite și cu o conducere competentă.
Au existat voci care au susţinut că în comparaţie cu sis-
temele de armament și tacticile utilizate de israelieni în
Orientul Mijlociu, Marea Britanie a purtat în Atlanticul de
Sud un război al trecutului, pe când Israelul a desfășurat în De la războiul din 1982 și până în prezent, Marea
Liban un război al viitorului, utilizând în luptă masiv vehi- Britanie și-a exercitat controlul de facto și de jure asu-
culele aeriene fără echipaj, mijloacele de război electronic, pra Insulelor Falkland, în pofida tuturor presiunilor și
contramăsurile radioelectronice sau rachetele inteligente. pretenţiilor argentiniene. În 2009, premierul britanic de

38 Historia | APRILIE 2023

 | DOSAR |

atunci, Gordon Brown, a avut o întâlnire cu președintele organizat un referendum pe tema statutului politic al teri-
Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, declarând toriului, în urma căruia 99,8% din voturi s-au exprimat în
că nu vor exista convorbiri pe tema suveranităţii asupra favoarea rămânerii Falklandului ca teritoriu de peste mări
Insulelor Falkland. În martie 2013, locuitorii insulelor au al Marii Britanii.

APRILIE 2023 | Historia 39

 Împăratul Constantin al IV-lea (centru), alături de frații
și de fiul său, Iustinian al II-lea (primul din stânga).
Mozaic din Bazilica Sant'Apollinare in Classe, Ravenna.

Viaţa tragică
a unui tânăr împărat:
Iustinian
al II-lea
D E Ș T E FA N A L E X A N D R U PAT R A Ș C

F OTO : G E T T Y I M A G E S , W I K I P E D I A

Decembrie 711. Când vestea sosirii flotei imperiale

a ajuns în Ravenna, locuitorii au avut cu siguranţă
un freamăt de spaimă. În Biserica Sfântului Vitale,
mireasma de tămâie urca printre privirile feţelor
bisericești spre icoanele din mozaic ale împăraţilor
Iustinian și Teodora, iar în port, mii de civili și soldaţi
erau pregătiţi să lupte pentru orașul lor. Cu toţii se
așteptau ca pumnul domnului de la Constantinopol
să cadă greu peste ei după ce se răzvrătiseră, împreună
cu toţi supușii din Italia. Circula zvonul că episcopul
Felix fusese orbit și zăcea în temniţele imperiale și că
patriarhul Calinic avusese aceeași soartă, fiind trimis
apoi în exil la Roma, ca exemplu pentru aristocraţia
neascultătoare a Peninsulei.
Spre surprinderea tuturor, pe icoana imperială
purtată de emisari nu se recunoștea chipul măsliniu al
lui Iustinian al II-lea. Deși toţi înţelegeau, cu adâncă
ușurare, că împăratul a fost depus, nimeni nu se aștepta
ca trimișii de pe Bosfor să le aducă drept trofeu capul
său pe tavă.

Iustinian s-a născut în anul 669, ca fiu al bazilisei Anastasia și

al bazileului Constantin al IV-lea, deci purtând pe umeri pova-
ra dinastiei Heracliene, creată cu 50 de ani mai înainte: salva-
rea Imperiului Roman de la dispariţie.
După ce a învins Persia și a ajuns aproape de a pune un șah
creștin pe tronul adoratorilor focului, străbunicul lui Iustinian
a reușit cu greu să oprească tăvălugul arabilor recent conver-
tiţi la islam și a trebuit să accepte pierderea Egiptului și a Siriei.
Bunicul lui Iustinian, Constans al II-lea, fusese asasinat în
Sicilia, la doar 38 de ani, iar tatăl său, Constantin, suferea de
gută și se temea să nu ajungă în aceeași situaţie. Așa că l-a pus
pe Iustinian pe tron la frageda vârstă de 11 ani, în 680.

40 Historia | APRILIE 2023

APRILIE 2023 | Historia 41
 Trecuseră doi ani de când flotele arabe fuseseră pârjoli-
te și alungate din Marea Egee cu ajutorul unei tehnologii be-
lice noi, numită „focul roman“ (gr. πῦρ ῥωμαϊκόv). În nordul
Balcanilor se ivea o populaţie ostilă din stepele pontice: bul-
garii, un neam turcic cu o elită puternic influenţată de cul-
tura persană. Ei coborâseră spre sud conduși de Asparux și
se instalaseră, după un scurt război cu garnizoanele romane
din Delta Dunării, între fluviu și Munţii Haemus.
Constantin, care se retrăsese de pe front din cauza acu-
tizării gutei, putuse doar să accepte înfrângerile strategi-
lor săi și să încheie o pace cu noii vecini. În anul 685, ba-
zileul murea la doar 33 de ani, lăsându-i fiului de 16 ani o
pace foarte favorabilă cu arabii și o Peninsulă Balcanică în
plin haos sub presiunea triburilor bulgare și slave. Italia
era, de asemenea, sub presiunea lombarzilor, iar relaţia
cu elitele din Peninsulă nu trebuia subestimată de către
noul împărat.
PRIMELE MĂSURI LUATE, LA 16 ANI
Pentru început, Iustinian a întărit acor-
dul de pace cu arabii, confirmând îm-
părţirea taxelor din Armenia, Iberia
și Cipru între cele două puteri și pla-
ta unui tribut anual de la Damasc:
1.000 de monede romane de aur
(numite în latină solidi și în grea-
că ­nomismata), 365 de sclavi și tot
atâţia cai. În schimb, Iustinian se
angaja să strămute o populaţie
creștină care cauza ­probleme și
Harta Imperiului
Bizantin la
moartea
împăratului
Iustinian I, în 565
42 Historia | APRILIE 2023
­ aune la graniţele Siriei musulmane. Acești deportaţi, nu-
d
miţi mardiţi, despre a căror identitate există diferite ipote-
ze, au fost transferaţi din Liban în Armenia, iar mai târziu
au fost instalaţi ca vâslași în flotele occidentale.
În timp ce Orientul părea pacificat cu succes, în politi-
ca internă, împăratul a luat decizii care au provocat prime-
le antipatii: iniţial a confirmat public condamnarea erezi-
ei monotelite, declarându-se străjer al dreptei credinţe, iar
apoi l-a pus pe scaunul patriarhal pe Teodor, un monotelit.
Dorind să supună triburile slave care ocupaseră văile
fluviilor Vardar și Strimon, Iustinian a pornit în anul 688
spre Salonic cu toate forţele și, cu o victorie rapidă, a eli-
berat orașul din încercuire. Aceste ginţi se instalaseră în
zona Macedoniei deja de trei generaţii, după cunoscuta bă-
tălie din codrii Munteniei descrisă de Eliade în romanul
19 Trandafiri, când soldaţii romani au pronunţat faimosul
ordin torna, torna, fratre. Aplicând o tactică ce de mul-
te ori avea să ajute imperiul, Iustinian a decis
să nu distrugă structurile tribale ale slavi-
lor, ci dimpotrivă: le-a absorbit în apa-
ratul belic imperial, transferându-le
în Anatolia și înrolând câteva mii
de războinici în armata sa (după
istoricul Nichifor Gregoras, ar fi
fost vorba de 30.000 de soldaţi,
număr probabil exagerat).
Solidus de aur din vremea
lui Constans al II-lea, care a circulat
în perioada 654-659
„Focul roman”, folosit de navele bizantine în luptele cu flotele arabe. Miniatură din Codex Skylitzes Matritensis de la Biblioteca Națională din Madrid.

ATACUL ASUPRA
CALIFATULUI
ISLAMIC
Încrezător în noile sale forţe, Iustinian a decis în anul urmă-
tor să atace Califatul Islamic, care se consuma din interior în
plin război civil. Sleit de forţe, califul al-Malik a acceptat un
nou tratat prin care ceda definitiv Armenia, Georgia și Ciprul
și continua să plătească un tribut pentru pacea de la frontie-
rele nord-occidentale. Forţându-și norocul însă, împăratul
profită de slăbiciunea politică de la Damasc și începe să bată
monedă cu chipul lui Hristos pe ea, cunoscând aversiunea
musulmanilor pentru imagini, mai ales a unuia dintre pro-
feţi. Cu indignare, califul refuză să accepte noua monedă și
– după ce își lichidează în primăvara anului 692 inamicii in-
terni – plătește tributul în monedă veche.
Împăratul trimite generalii Leontius și Neboulos să in-
vadeze teritoriul califului pornind din Armenia, cu toţi sla-
vii înrolaţi în Balcani. Armatele romane au fost nu doar res-
pinse, ci și înfrânte în repetate rânduri, slavii dezertând în
masă și luptând contra cost pentru inamic. Iustinian or-
donă ca slavii din imperiu să fie masacraţi (bizantinistul
Ostrogorski a presupus că au fost mai degrabă vânduţi ca Reprezentare de secol XVI al Consiliului Quinsext
robi) și încearcă să remedieze situaţia arestând generalii
de pe frontul oriental. În iarna anului 692, cavaleria arabă CONCILIUL QUINSEXT ȘI ARESTAREA PAPEI
ocupase deja Armenia și prăda provincia (tema) Anatoliei, În timp ce noua sa armată este spulberată, nu știm dacă
acestea fiind cele mai importante zone ale imperiului pen- din zel creștin sau din nevoia de a distrage opinia publi-
tru numărul mare de soldaţi pe care îl furnizau (mai ales că de la greșelile sale grave, Iustinian convoacă în palatul
faimoșii catafracţi, călăreţii îmbrăcaţi în fier). imperial din Constantinopol un conciliu pentru a r­ atifica

APRILIE 2023 | Historia 43


Mutilarea lui Iustinian al II-lea la ordinul lui Leontius, în 695
­ eciziile ultimelor două, Conciliul Quinsext. Din grabă
d
însă, nu fuseseră invitaţi episcopii occidentali: nu au fost
excluși doar cei din Spania, Franţa sau Anglia, desconsi-
deraţi de orientali pentru apartenenţa lor la populaţii mai
mult sau mai puţin barbare, ci și episcopii italieni, în frun-
te cu Papa Sergiu.
Acest conciliu oriental condamnă unele practici ale
latinităţii – precum adorarea Mântuitorului sub formă de
miel – și le afirmă ca fiind ortodoxe pe altele, din mistica
orientală, total necunoscută în Europa. Când primește ac-
tele deja semnate, papa refuză să accepte deciziile conci-
liului. Poate cuprins de panică sau poate din dorinţa de a
câștiga simpatiile clerului oriental, Iustinian îl trimite pe
protospătarul Zaharia la Roma ca să îl aresteze pe papă și
să îl aducă la el. La fel se comportaseră predecesorul său
omonim – când, mai bine de un secol înainte, îl arestase
pe Papa Vigiliu – și străbunul său, Heraclius, care îl aresta-
se pe Papa Martin I. Însă abandonul în care era lăsată Italia
avea să îl coste pe tânărul Iustinian.
Ajuns la Roma, Zaharia a fost surprins de o revoltă urba-
nă în apărarea papei. Înainte să se poată retrage în Sicilia,
urbea era înconjurată de armatele imperiale din exarhatul
de Ravenna, sosite în ajutorul lui Sergiu. Acesta a ­intervenit
44 Historia | APRILIE 2023
Situl arheologic Cartagina (Tunisia)
este înscris pe lista patrimoniului
cultural mondial UNESCO
pe lângă ofiţerul venit să îl aresteze și astfel Zaharia a reușit
să părăsească Roma, în injuriile populaţiei. O sursă latină,
Cartea pontificală, scrie maliţios că zbirul imperial s-ar fi
ascuns sub patul papei.
O POLITICĂ BIZARĂ, CU REZULTATE NEAȘTEPTATE
În timp ce în Italia trimișii imperiali erau batjocoriţi, la
Constantinopol Iustinian promovează o politică bizară
de autocelebrare: taxează aristocraţia pentru a mări pa-
latul imperial și a acoperi costurile războiului falimentar
din Orient, provocând și mai multă antipatie în rândul fa-
miliilor influente la Curte. Cronicarul Teofan Confesorul
îi găsește ţapi ispășitori pentru debandada de la Curte pe
câţiva dintre vistiernicii lacomi ai lui Iustinian. Nici îm-
păratul nu pare să fi înţeles situaţia în care se afla, dacă
este adevărată informaţia dată de același cronicar despre
­ emolarea unei biserici pentru construirea de fântâni ar-
d orașul este capturat și jefuit până în temelii. Leontios tri-
tizanale și de săli pentru festivităţile Curţii.
În anul 695, aristocraţia urbană întărâtă popu-
laţia împotriva palatului imperial și, sperând să cal-
meze mulţimea, Iustinian îl eliberează pe strate-
gul mazilit Leontios. Însă acesta este aclamat de po-
por ca bazileu și îl arestează pe Iustinian, îl con-
damnă la tăierea nasului și îl trimite în surghiun în
Crimeea, cea mai nordică și aspră provincie imperială.
Iustinian avea atunci doar 25 de ani.
DISTRUGEREA CARTAGINEI
Dornic de a plăti cu aceeași monedă, califul al-Malik profi-
tă de haosul bizantin și încurajează expediţiile militare în
Africa de Nord. Armatele musulmane ajung la Cartagina,
capitala exarhatului african, în 696. După un scurt asediu,
mite flota să reia controlul și orașul este recâștigat, dar un
atac definitiv în anul 698 duce la ocuparea orașului și la dis-
trugerea totală a sa de către forţele islamice.
Cartagina, fondată în 810 î.Hr. de fenicieni, distrusă de
romani în 146 î.Hr. și repopulată câteva decenii mai târziu,
ocupată de vandali în anul 439 și recâștigată Imperiului de
către Belizarie în 533, oraș din care începuse în 608 ascen-
siunea Heraclizilor, dispărea din istorie. În apropiere, cu-
ceritorii musulmani vor fortifica și coloniza un vechi sat
situat pe un deal, numit Tunis. Leontios, pe care bizanti-
nistul Warren Treadgold îl definește „onest și capabil“, nu
este total depășit de situaţie, dar – înainte de a putea con-
duce un contraatac mai solid – este trădat de flota care se
întorcea înfrântă din Africa și înlăturat de pe tron, unde va
urca generalul Absimarus cu numele de Tiberiu al III-lea.
APRILIE 2023 | Historia 45
Iustinian al II-lea reprezentat de Hubert Goltzius în opera Vivae Omnium Fere Imperatorum Imagines, Antwerp, 1557
ÎNTOARCEREA LUI IUSTINIAN
Între timp, protagonistul nostru
Iustinian meditează la reîntoarcerea la
Constantinopol (chiar declarând asta
în public, după cronicarul Teofan), fapt
ce împinge aristocraţia din Crimeea să
caute să îl ucidă. Însă el fuge între ca-
zari, o populaţie din stepele pontice cu
o structură socială specială: în timp ce
masa de clanuri nomade era formată
din ginţi turcice, orașele acestui hanat
erau locuite de o interesantă minorita-
te de evrei vorbitori de persană, fugiţi
în secolul al VI-lea din Bizanţ și Persia
la nord de Caucaz.
46 Historia | APRILIE 2023
Aici, mazilitul împărat este primit
de hanul Busir, care vede posibile vii-
toare alianţe și care îi oferă oaspetelui o
soră drept soţie. Iustinian se căsătorește
cu aceasta și îi cere să se boteze creștină,
cu numele de Teodora.
Pregătind asaltul la tron, Iustinian
se instalase în orașul Fanagoria,
așteptând momentul potrivit de haos
ca să se poată întoarce. Uzurpatorul
Tiberiu fondase între timp exarhatul
Sardiniei, în încercarea disperată de a
încetini înaintarea musulmană spre
Sicilia și Italia, dar lipsa a ­ utorităţii
­ ecesare unui control simultan al
n
acestor provincii îndepărtate făcea ca
inamicii să nu aibă opreliști în jafuri
și cuceriri. Africa era definitiv pier-
dută, iar ochii califului se îndreptau
spre Sicilia.
ÎNCEP TRATATIVELE
PENTRU RELUAREA PUTERII
Preocupat și de eventuala concurenţă
din Marea Neagră, Tiberiu îl convin-
ge pe hanul Busir să își trădeze proas-
pătul ginere, dar acesta reușește din
nou să fugă la timp, ­datorită ­reţelei
de prieteni și informatori. De
data aceasta, se refugiază în
Delta Dunării la Curtea hanului
Bulgar Tervel și, graţie apropie-
rii de Constantinopol, începe trata-
tive efective pentru a relua puterea:
Tervel promite forţele armate nece-
sare, Iustinian recunoașterea politică
a hanului cu titlul oficial de „cezar“.
În primăvara anului 704, sub zi-
durile Constantino­polului apărea
Iustinian, cu 15.000 de călăreţi bul-
gari. Neavând șanse să susţină un
asediu, mazilitul uzurpator intră în
oraș prin conductele subterane de
apă și este primit de susţinătorii săi
încă fideli. În timpul nopţii sunt des-
chise porţile orașului și Iustinian este
aclamat din nou bazileu. Deoarece, fi-
ind mutilat, nu avea dreptul să urce
pe tron, Iustinian cere să îi fie fă-
cut un nas de aur. Cu această prote-
ză estetică, preia controlul imperiu-
lui. Îl arestează pe Tiberiu al III-lea și
îl execută în arenă împreună cu pri-
mul uzurpator, uzurpat la rândul său,
Leontios, și cu o mulţime de nobili
din oraș. Umbla zvonul că, de fiecare
dată când își ștergea secreţiile nazale
(oripilat probabil de mutilare), împă-
ratul ordona o decapitare. Patriarhul
Calinic este pedepsit pentru că a înco-
ronat doi împăraţi ilegitimi: este orbit
și apoi trimis la Roma în exil.
Cu setea de răzbunare calmată
momentan, Iustinian trimite o flo-
tă în Marea Azov pentru a cere hanu-
lui Busir eliberarea Teodorei. Deși flo-
ta nu ajunge la destinaţie, hanul îi res-
pectă cererea și rămâne în relaţii bune
cu ginerele pe care cu un an înainte
dorea să îl ucidă. Teodora este încoro-
nată cu titlul de „Augusta“, iar primul
fiu al celor doi, Tiberiu, este încoronat
ca succesor, deși încă în fașă.
OPOZIŢIA INTERNĂ
ESTE REPRIMATĂ BRUTAL
Hanul bulgar Tervel primește, con-
form promisiunilor, titlul de „cezar“,
dar în anul 708, Iustinian îl atacă do-
rind să recucerească teritoriile ceda-
te. Înfrânt, semnează o pace care con-
semnează un statu-quo în Balcani, dar
anul următor, arabii atacă Anatolia și
pătrund în Cappadocia și în Cilicia. În
timp ce graniţa orientală părea să cadă
sub presiunea arabă, bazileul decide
Solidus de aur din timpul celei de a doua
domnii a lui Iustinian al II-lea (705-711)
să reprime cu vigoare toată opoziţia in-
ternă din imperiu, căci avea poliţe de
plătit aristocraţiei din Crimeea și mai
ales celei din Italia.
Pentru a restabili autoritatea la
Roma și la Ravenna, îl trimite în exil
pe patriarhul mutilat și îl somează
pe Papa Constantin să se prezinte
la Nicomedia. În același timp, îl ale-
ge pe un grec din Sicilia, Ioan, ca nou
exarh de Ravenna și îl trimite cu indi-
caţii precise de a traversa Peninsula,
făcând auzită vocea imperială pes-
te tot. La Napoli, acesta se întâlnește
cu papa, care făcea calea inversă spre
Iustinian; după un colocviu amical,
ajunge la Roma, unde condamnă la
moarte patru demnitari ecleziastici.
Cât papa era pe mare, exarhul
ajunge la Ravenna, dar populaţia se
revoltă din nou și îl linșează, împreu-
nă cu escorta cu care venise. În timp
ce, la Nicomedia, împăratul înge-
nunchează în faţa papei cerând ier-
tare pentru păcate și promiţând să
nu mai ignore clerul latin, strategul
Siciliei, Teodor, primește ordinul să
reprime în sânge revolta din Ravenna.
Împărăteasa Teodora, soția lui Iustinian I, împreună cu suita sa. Mozaic bizantin de secol VI din
Bazilica San Vitale din Ravenna, oraș în care a fost expus capul lui Iustinian al II-lea, în 711.
DECIMAREA RAVENNEI
Acesta ajunge cu flota în delta
Padului și se campează în afara
orașului. După ce invită nobilimea
să parlamenteze, decide să îi aresteze
pe toţi și să îi trimită la Constantinopol.
Orașul este jefuit și populaţia decima-
tă. În capitală, toţi prizonierii sunt de-
capitaţi, în afară de episcopul Felix, că-
ruia îi sunt scoși ochii.
În Italia, revolta crește din ce în ce
mai mult, același lucru ­întâm­plându-se
și în Crimeea, unde nobilimea preferă
să nu își aștepte ceasul morţii și să atace
anticipat. Flota Mării Negre se revoltă
sub conducerea unui aristocrat armean
pe nume Bardanes și se îndreaptă spre
Constantinopol.
BARDANES, NOUL UZURPATOR
Aflat în plină campanie împotriva
arabilor în vara anului 711, Iustinian
se grăbește să trimită o flotă pentru
a opri revolta, însă și aceasta se ală-
tură revoltei. Cu destule forţe la dis-
poziţie, Bardanes ia tronul înainte ca
Iustinian să ajungă în capitală și își
însușește numele grecesc Philipicos.
La Constantinopol, susţinătorii ti-
ranului sunt masacraţi, împreună cu
toţi generalii care l-au ajutat. Armatele
noului uzurpator îl interceptează pe
Iustinian la Sinope în Pont în decem-
brie 711, îl înving și îl decapitează.
Bazileul avea 42 de ani și trăise mai
mult decât bunicul și decât tatăl său.
APRILIE 2023 | Historia 47
 | I S T O R I I R E C U P E R AT E |

Sclavia romilor
în spaţiul românesc,
un adevăr istoric insuficient cercetat
D E VA L E N T I N N E G O I | F OTO : A L B U M U L B U C U R E ŞT I I V E C H I . D O C U M E N T E I C O N O G R A F I C E ,
A R H I VA P E R S O N A L Ă C I P R I A N N E C U L A

Ziua de 8 aprilie este una cu semnificaţie și simbolistică profunde

pentru cetăţenii romi din întreaga lume. În această zi, acum 52 de
ani, a avut loc primul Congres Internaţional al Romilor, la Orpington,
lângă Londra. Delegaţii alcătuite din cetăţeni romi provenind din
nouă ţări europene s-au reunit pentru a-și revendica locul printre
celelalte popoare ale lumii. Și-au ales atunci imnul, steagul și au decis
că această zi va deveni Ziua Naţiunii Rome.
Din păcate, romii din România nu au fost reprezentaţi la acest
congres, în 1971, deși au avut una dintre cele mai dureroase istorii
de pe continentul european. Timp de jumătate de mileniu, romii din
Moldova și Ţara Românească au fost sclavii mănăstirilor,
ai boierilor și ai domnitorilor.

S
clavia romilor în spaţiul românesc nu mai este
un subiect tabu, însă este, cu siguranţă, un
adevăr istoric insuficient cercetat. Există mul-
te elemente pe care nu le cunoaștem ­despre
această „populaţie enigmatică“, după cum o
numea B.P. Hasdeu. Puţine lucruri se cunosc despre si-
tuaţia economică a romilor în perioada sclaviei și despre
aportul lor economic la bunăstarea celor două principate
române extracarpatice. De exemplu, plăteau romii impo-
zite, deși erau sclavi și nu aveau niciun drept?
DINCOLO DE GENERALIZĂRI
Ecaterina Oprea scoate în evidenţă faptul că înrobirea ro-
milor a fost un act pur economic și acest lucru a fost ­cauzat

48 Historia | APRILIE 2023

 | I S T O R I I R E C U P E R AT E |
de o penurie a mâinii de lucru: „În vreme ce majoritatea ţă-
rilor europene îi alungau pe ţigani dincolo de graniţele lor,
cele două ţări românești, Moldova și Ţara Românească, ­le-au
interzis acestora să părăsească teritoriul și i-au înrobit“1.
Dacă vrem să înţelegem pe deplin situaţia romilor din
Moldova și Ţara Românească, trebuie să depășim gene-
ralizările îndelung vehiculate despre sclavia romilor și să
Biserica Sf. Gheorghe-Nou, Bucureşti, la
1837. Litografia de A. Raffet dă seama de
realităţile sociale şi de relaţiile de putere
ale timpului: în faţa bisericii, boieri bogat
înveşmântaţi, înconjuraţi de semeni mai
puţin norocoşi.
t­ recem la o nouă etapă a cercetării, în care să ne concen-
trăm pe rolul circumstanţelor locale.
Spre deosebire de rumâni sau vecini, ale căror obligaţii
în muncă erau stabilite prin lege sau cutumă, obligaţiile ro-
milor faţă de stăpân nu cunoșteau limite legale. Cantitatea
de muncă pe care romii trebuiau să o presteze rămânea la
aprecierea proprietarului2.
APRILIE 2023 | Historia 49
 | I S T O R I I R E C U P E R AT E |

Chiar dacă erau sclavi – indivizi lipsiţi de orice drept,

clasificaţi ca bunuri mișcătoare –, situaţiile de criză din
Moldova sau Ţara Românească i-au determinat pe dom-
nitori să le impună și romilor plata mai multor taxe și impo-
zite. Decizia de a-i pune să plătească taxe a fost argumenta-
tă astfel: „Din cauza armatelor care au devastat ţara și i-au
dus pe mulţi în robie și au făcut multe asemenea lucruri
care au dus ţara la sapă de lemn, lăsând-o nu doar slăbită,
ci și înglobată în datorii, și astfel aflându-se în imposibilita-
tea de a-și plăti birurile, guvernul a continuat impozitarea
ţiganilor, iar eu am acceptat aceasta, fără să-mi dau seama
că era o practică greșită, crezând că nu era nicio rușine să
fie urmată, deoarece fusese asumată ca o practică bună“3.
În secolul al XVII-lea, sclavilor care aparţineau mănăsti-
rilor sau boierilor, pe lângă obligaţiile pe care le aveau faţă de
stăpân, le-a fost impusă prestarea mai multor servicii pentru
domnie. Muncile grele la stăpân plus impozitele cerute de
domnie au făcut ca în scurt timp mulţi romi să fugă din ţară4.
Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, a luat decizia, în
anul 1726, să-i scoată de la impozitare pe romi, pentru
că, deși era profitabilă, această măsură era una greșită.
Domnitorul a renunţat, probabil, la această practică la pre-
siunile boierilor și ale mănăstirilor. Orice muncă prestată
sau bun oferit de sclavi domnului era în detrimentul pro-
prietarului de drept: când munceau pentru domn, nu mai
munceau pentru boier. În plus, această practică de a impu-
ne taxe sclavilor nu era unitară, pentru că existau boieri sau
mănăstiri care primeau din partea domnului scutiri ce le
permiteau ca romii aflaţi în proprietatea lor să nu presteze
munci pentru domn sau să plătească ceva vistieriei regale.
Deși decretul de scutire dat de Mihai Racoviţă pare să-i
privească pe toţi romii, de fapt, el făcea referire doar la ro-
mii care aparţineau boierilor sau mănăstirilor. Cei care se
aflau sub stăpânirea domnului plăteau în continuare taxe.
Ce-i drept, în schimbul acestor taxe, sclavii domnești se pu-
teau bucura de o oarecare libertate și puteau să-și exerci-
te în voie meseriile.
În secolul al XVIII-lea, taxa impusă romilor domnești
era diferită, în funcţie de averea acestora. Romii domnești
mai înstăriţi plăteau un impozit de 2 unghi, iar cei mai să-
raci plăteau ceva mai puţin. Nicolae Mavrocordat numea
această taxă impusă romilor ţigănărit5. Dajdia (impozitul)
romilor domnești era strânsă de către globnic (persoană
responsabilă cu strângerea amenzilor)6.

50 Historia | APRILIE 2023

 | I S T O R I I R E C U P E R AT E |
ROMII AURARI,
GÂSCA DE AUR
A DOMNITORILOR
O categorie de romi oarecum „privilegiată“ a fost repre-
zentată de romii aurari7, care, în schimbul unor sume de
bani, aveau libertatea de a călători liberi prin regat pen-
tru a-și exercita meseria. Ei se ocupau cu scoaterea au-
rului din râuri și se aflau, de regulă, sub stăpânirea soţi-
ei domnitorului.
Acest grup de romi a fost considerat de unii istorici
drept cel mai numeros în perioada sclaviei din Moldova și
Ţara Românească. Nicio altă categorie de romi nu avea voie
să se ocupe cu aurăritul. Datorită importanţei lor economi-
ce, teoretic, romii aurari erau singurii sclavi care nu erau
înstrăinaţi de domnitori prin vânzare sau donaţie, pentru
a nu deregla astfel sistemul de contribuţii în aur al acesto-
ra către vistieria regală.
O excepţie de la această regulă o regăsim totuși în Ţara
Românească, în anul 1774, când mai mulţi romi rudari au
fost daţi Mănăstirii Cozia pentru a fi puși sub supraveghe-
rea egumenului mănăstirii. Stareţul avea obligaţia să trimi-
tă către vistieria domniei8 pulberea fină și scumpă a auru-
lui strânsă de romi.
Venitul pe care statul îl lua de la romi era însemnat, de-
oarece era format din două tipuri de taxe. Prima obligaţie
consta într-o taxă anuală despre care Dimitrie Cantemir
consemna că romii aurari din Moldova o plăteau soţiei
domnului și era în jur de 1600 de drahme9. A doua obliga-
ţie consta în predarea către vistieria domnească a unei co-
te-părţi din aurul găsit10.
Procedeul de lucru folosit de aurari era spălarea nisi-
pului și pietrișului adus de ape din munţi. Perioada cea
mai propice pentru lucru era începând cu lunile mai - iu-
nie, când se topeau zăpezile și scădea debitul torenţilor și
al râurilor.
Anatole de Demidoff descria modul prin care romii au-
rari scoteau aurul: „Pe un plan înclinat, căptușit cu pâslă
sau postav ordinar, curge neîncetat apa care trece mai îna-
inte printr-o grămadă de nisip și pietriș grămădit pe o lea-
să în partea mai ridicată a instalaţiunei: astfel, fluturașii
microscopici ai preţiosului metal sunt opriţi în ţesătură.
Ne-am apropiat să vedem acești nenorociţi care, fără alt
adăpost decât nenorocita lor claie de pe cap, se ocupă cu
această muncă fără sfârșit, și călăuza noastă ne-a asigurat
că bieţii oameni, care lucrează toată ziua, expuși la strănicia
cerului, abia câștigă pe zi
valoarea a cincisprezece
bani franţuzești“11.
Spălarea aurului im-
plica un procedeu de lu-
cru destul de dificil, însă
adevăratul secret al ro-
milor aurari era altul. Ei
știau râurile care conţi-
neau firicelele valoroa-
se. „Ţiganii excelează
tocmai printr-un ascuţit
simţ. Se achită de sarcina
ce li se încredinţează cu
iuţeală uimitoare, ceea
ce dovedește că, alături
de simţul muzical, de
buni fierari, ei nu lăsau
de dorit nici ca aurari“12.
Statutul privilegiat al
romilor aurari a fost con- Cărţi poştale sugestive din anii
semnat și în Transilvania. 1920, din seria „Salutări din
În 1748 a luat fiinţă România”
Colegiul Minelor din
Transilvania, care a legi-
ferat modul de exploatare a minelor. La art. 7 din lege era
prevăzut dreptul romilor de a extrage aurul din râuri. În mo-
mentul în care practicau acest meșteșug, romii erau scutiţi
de toate celelalte sarcini publice, excepţie făcând taxa faţă
de stăpân, care trebuia achitată13.
Din dorinţa de a mări capacitatea fiscală a imperiului,
Maria Tereza și, ulterior, fiul său, Iosif al II-lea, în a doua ju-
mătate a secolului al XVIII-lea, au impus mai multe refor-
me care aveau ca scop asimilarea forţată a romilor14. O mă-
sură care-i viza pe romi era aceea de interzicere a deţinerii
de cai. Excepţie de la această regulă o aveau romii aurari,
APRILIE 2023 | Historia 51

care au primit dispensă ca să deţină în
continuare aceste animale15.
Modul de organizare a romilor au-
rari a fost unul nomad, deoarece cule-
sul aurului se practica doar în sezonul
cald. Toamna și iarna, romii erau ne-
voiţi să se strămute cu corturile, de re-
gulă, la câmpie, unde desfășurau alte
activităţi care le asigurau traiul de zi
cu zi. Confecţionau și comercializau
vase din lemn16.
În decursul secolului al XIX-lea,
această meserie a decăzut până când
aproape a dispărut din preocupările
romilor. Aparent, cauzele au fost atât
sărăcirea zăcămintelor din râuri, cât
și industrializarea acestui meșteșug.
ROMII ZLĂTARI,
MEȘTEȘUGARI DE VALOARE
O altă categorie de sclavi romi care,
deși nu avea aceleași privilegii ca ro-
mii aurari, erau consideraţi destul
de valoroși datorită meșteșugului pe
care îl practicau au fost romii zlătari.
Ei se ocupau cu confecţionarea inele-
lor și bijuteriilor din aur și din argint.
O denumire populară a zlătarilor era
cea de inelari.
În 1719, domnitorul moldovean
Mihai Racoviţă descria un rom zlătar:
„Trebuitor curţii domnești, fiindcă lu-
cra la bolduri de rădvane domnești și
la cocii ce se fac pentru treaba măriilor
sale hanilor și altor agi spoiești hierîli“17.
Prima menţiune documentară
a romilor zlătari datează din seco-
lul al XVI-lea, în timpul lui Neagoe
Basarab, care, în 1519, a întărit (a le-
galizat/confirmat) marelui sluger
Dragomir, printre altele, jumăta-
te din satul Zlătărei. Un an mai târ-
ziu, același Neagoe Basarab a întărit
Mănăstirii Bistriţa mai multe bunuri,
printre care și pe „Danciul zlătarul cu
copiii lui“18.
După unele surse, zlătarii sunt
cei care au încercat prima tentati-
vă de dezrobire a romilor din Ţara
Românească și din Moldova. În 1831-
1832, pe vremea Regulamentului
Organic, zlătarii i-au promis genera-
lului Pavel Kiseleff „atât aur curat cât
va putea duce calul lui“, dacă-i va dez-
robi pe toţi romii din Principate. Însă
Kiseleff a preferat să dea satisfacţie
boierilor, ca o compensaţie pentru că
le răpise unele privilegii19.
52 Historia | APRILIE 2023
| I S T O R I I R E C U P E R AT E |
Zlătarii confecţionau, de regulă,
inele și alte bijuterii din aur și din ar-
gint. Pe lângă aceste îndeletniciri, o
parte dintre zlătari erau specializaţi
cu meșteșugul baterii monedei, de
aceea, ei au primit numele de bănari
sau heregari.
În actele medievale era specifi-
cat întotdeauna când un rom zlătar
era specializat și în baterea de mone-
de. De exemplu, la 15 noiembrie 1664,
Enachi zlătariul bănar a fost băgat
în temniţă de voievod pentru suma
de 1.000 de taleri, sumă datorată de
meșter domnului pentru concesiona-
rea meșteșugului monetar. Menţiuni
despre meșterii bănari se întâlnesc
pe tot parcursul secolului al XVII-lea.
NOTE:
1. Ecaterina Oprea, „Ţiganii și tătarii cu statut de
dependenţă din Ţara Moldovei în secolele XIV-XV:
izvoare și istoriografie“, The Journal of Ethnology
and Culturology Chișinău, 2016 Volume XX, p.
117.
2. Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor. II. De
la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun până la
Mihai Viteazu, Ed. All, București, 2015, p. 338.
3. Becky Tailor, Romii. O istorie culturală, Editura
Paideia, București, 2021, p. 116.
4. Nicolae Grigoraș, Robia în Moldova, în Vasile
Ionescu, Robia ţiganilor în Ţările Române
– Moldova. Rromii din România – studiu și
documente istorice, Editura Centrului rromilor
pentru politici publice „Aven amentza“, București,
2000, p. 111.
5. Ibidem.
6. Barbu Cîmpina (coord.) Studii și materiale de
Istorie Medie. Vol. II, Editura Academiei Republicii
Populare Române, București, 1957, p. 89.
7. Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Ediţie
ilustrată, Editura Humanitas, București, 2018, p.
313.
8. Aurelian Sacerdoţeanu, Hrisovul VI. Buletinul
Școalei de Arhivistică, Editura Cartea Românească,
București, 1946, p. 86.
9. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, colecţie
Un document din 11 septembrie 1622
menţionează pe un anumit Bozga, „ţi-
gan“ care bătea bani de aramă. La Baia
există o piatră de mormânt datând din
1652 cu inscripţia „Lupul banilor“20.
Se poate afirma, așadar, că de-a
lungul celor 500 de ani de sclavie au
existat și unele categorii de romi oa-
recum privilegiate, pentru că se bucu-
rau de o atenţie mai mare din partea
domniei, dată fiind meseria pe care o
practicau. Totuși, aportul economic
al acestora la vistieria domnească,
prin plata taxelor și impozitelor, nu
i-a determinat pe domnitori să-i eli-
bereze din sclavie. Romii aurari și zlă-
tari au rămas obiecte de care stăpânul
a putut dispune după bunul plac.
iniţiată şi coordonată de Anatol Vidraşcu şi Dan
Vidraşcu, Editura Litera Internaţional, Bucureşti,
2001. p. 45, 168.
10. Viorel Achim, Ţiganii în istoria României,
Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 52.
11. Petre Petcuţ, Rromii. Sclavie și libertate.
Constituirea și emanciparea unei noi categorii
etnice și sociale la nord de Dunăre 1370-1914,
Editura Centrului Naţional de Cultură a Romilor,
București 2015, p. 54.
12. Ion Chelcea, Ţiganii din România, Editura
Institutului Central de Statistică, București, 1944,
p. 144-145.
13. Ibidem, p. 145.
14. Mihail Kogălniceanu, Schiţă despre ţigani,
Tipografia Dacia, 1900, p. 13.
15. Aurel Boia, Integrarea ţiganilor din Şanţ
(Năsăud) în comunitatea românească a satului, în
Sociologie Românească, Anul III, nr. 7-9, p. 351.
16. Viorel Achim, Ţiganii în istoria României,
Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 52.
17. Nicolae Grigoraș, op.cit., p. 135.
18. Petre Petcuţ, op.cit., p. 69.
19. Ibidem, p. 123.
20. Academia Republicii Populare Române,
Studii Materiale de Istorie Medie, vol. III, Editura
Academiei Republicii Populare Române, București,
1959.
ABONEAZĂ-TE ȘI DESCOPERĂ
în perioada 15 aprilie-14 mai

OFERTĂ
SPECIALĂ!

SCANEAZĂ CODUL QR
Abonează-te la
Historia* sau
Historia + Historia SPECIAL
pe minimum 12 luni şi poți câștiga una dintre
cele 40 de cărți oferite de editura Corint

Parisul meu
de Horea Porumb

10% EXTRAREDUCERE Pentru a beneficia de extrareducerea de 10% din prețul de abonament, trimiteți fie copia carnetului
PENTRU STUDENȚI de student vizat pe anul universitar în curs, fie copia talonului de pensie pe ultima lună,
ȘI PENSIONARI la abonamente@adevarulholding.ro.

P R E Ț U R I L A A B O N A M E N T E C U PÂ N Ă L A 31% M A I M I C I FAȚĂ D E P R E Ț U L L A C H I O Ș C

ONLINE: la http://abonamente.adevarul.ro
3 luni 6 luni 12 luni
Prin VIRAMENT BANCAR sau MANDAT POȘTAL în contul (apariţie lunară) (35 lei) (69 lei) (126 lei)
SC ADEVĂRUL HOLDING SRL, cod fiscal RO18990288, deschis
la BRD Sucursala DECEBAL, București, Bulevardul Unirii, nr. 64,
bl. K4, scara 3 și 4, sector 3. 6 luni 12 luni
Cont RO70BRDE441SV58305914410

La FIRMELE DE ABONAMENTE și la TOATE OFICIILE POȘTALE (apariţietrimestrială) (19 lei) (38 lei)
*Pentru acordarea premiilor este necesar să vă abonați la Historia
sau Historia + Historia Special pe minimum 12 luni și să trimiteți copia dovezii de plată
împreună cu talonul de abonament completat la SC ADEVĂRUL HOLDING SRL ,
București, Șos. Fabrica de Glucoză, nr. 21, sector 2, cod poștal 020331, sau e-mail 3 luni 6 luni 12 luni
abonamente@adevarulholding.ro.
**Premiile vor fi acordate prin tragere la sorți din numărul total al abonaților din luna
curentă. Detalii în regulament și pe site-ul historia.ro. (46 lei) (86 lei) (161 lei)

INTRĂ PE HISTORIA.RO PENTRU A FI LA CURENT CU OFERTELE NOASTRE DE ABONARE.

Am achitat suma de .................... lei cu mandat poștal/ordin de plată nr. ...................... din data .............................
în contul S.C. ADEVĂRUL HOLDING S.R.L., cod fiscal RO18990288, deschis la BRD Sucursala DECEBAL,
București, Bulevardul Unirii, nr. 64, bl. K4, scara 3 și 4, sector 3. Cont RO70BRDE441SV58305914410.
 | DIN ARHIVE |

„Conducătorul
fugarilor români“
Nicolae
Caranfil
D E E M I L I A N T I L I B A Ș A | F OTO : B I B L I OT E C A „V. A . U R E C H I A"
G A L AȚ I , A R H I V E L E C . N . S . A . S . , FA C E B O O K A C A D E M I A R O M Â N Ă

Iluminatul stradal și aprovizionarea cu apă

a Capitalei le datorăm în mare parte unui
inginer gălăţean, școlit în străinătate, care a
ocupat poziţii importante în administraţia
publică în perioada interbelică. Intrat în
vizorul Securităţii, Nicolae Caranfil pleacă
din ţară în 1944 și devine conducătorul
rezistenţei românești, adică acela care îi
sprijină pe „fugari“ și „defăimează regimul
nostru democrat“. După patru ani, i se
retrage cetăţenia română și i se confiscă
averea. Însă el nu se oprește din sprijinirea
refugiaţilor și din lupta pentru principii
umanitare.

N
icolae Caranfil s-a născut pe 28 noiembrie
1893, la Galaţi, unde a urmat Liceul „Vasile
Alecsandri“, pe care l-a absolvit în 1911. La
fel ca tatăl său, Nicolae a ales să devină ingi-
ner, motiv pentru care a început cursurile la
Școala Naţională de Poduri și Șosele din București. În 1914, a
fost încorporat ca soldat la Regimentul 2 Artilerie Galaţi din
cadrul Diviziei „Grigore Manu“, iar de la 1 iulie 1918 până pe 28
februarie 1919 a fost chemat temporar în activitate de serviciu,
ca ajutor al comandantului unităţii, în cadrul Regimentului
2 Artilerie.
Asemenea multor personalităţi ale vremii, Caranfil și-a
continuat studiile în străinătate, în primă fază la École de
Génie Civil a Universităţii din Gent, Belgia, apoi la Cambridge,
din 1919 până în 1920.
Spunea despre familia sa: „Este veche în Moldova de Sus
şi e cunoscută ca fiind alcătuită de oameni cu stare. Ea a dat
mulţi demnitari tocmai administraţiei publice: un pârcălab
la Suceava în 1750, un spătar, apoi un vornic şi prezident al di-
vanului de apel sub Mihai Sturdza, un prefect în Basarabia de
Sus înainte de 1877 etc. [...] Tatăl meu s-a mutat la Galaţi pe la
1885 şi a locuit acolo douăzeci şi cinci de ani, fiind un fruntaş
al oraşului. La Galaţi, el l-a adus şi pe nepotul lui, cunoscutul
avocat G. N. Caranfil, de mai multe ori deputat de Covurlui“.
De asemenea, tatăl său a realizat o invenţie, iar pentru valo-
rificarea acesteia, fiul l-a însoţit la Paris timp de un an, între
1920 și 1921.
Împreună cu fratele său, Gheorghe Caranfil, care a fost
avocat și funcţionar superior în Ministerul Afacerilor Externe,
Nicolae a participat la numeroase concursuri de scrimă, re-
prezentând România, în calitate de multiplu campion naţi-
onal, la competiţii internaţionale și la Jocurile Olimpice de
Vară de la Amsterdam, în 1928. În plus, ca membru al multor
societăţi și asociaţii sportive, a fost un mare protector al tutu-
ror sporturilor, luând parte la înfiinţarea Federaţiei Române
de Scrimă, în 1932 (pe care a prezidat-o între 1934 și 1937), dar

54 Historia | APRILIE 2023

 | DIN ARHIVE |

și a Yacht Club București şi a clubului

Metropola.
Ca membru al Yacht Clubului Regal
Român, pe care l-a reformat, a fost nu-
mit vice-comandor în 1934 și apoi
președinte. A primit Medalia Maritimă,
clasa I, iar în 1939 a participat la con-
cursul româno-turc de yachting care
a avut loc în Golful Moda (Istanbul). În
1937 a fost decorat de către Regele Carol
al ­II-lea cu Ordinul „Meritul Cultural
pentru Sporturi“ în gradul de cavaler de
clasa a doua și a fost numit preşedinte
al Juriului Internaţional de Federaţia
Internaţională de Scrimă.

ROL PRINCIPAL
ÎN MODERNIZAREA BUCUREȘTIULUI
Întors de la Paris, Nicolae Caranfil a
fost interesat de progresul tehnologic
al României. Împreună cu inginerul
Dimitrie Leonida a pus bazele societăţii
Energia, prima societate electrotehnică
din ţară care, după fuzionarea ulterioa-
ră cu Societatea Teleromână, a produs o
gamă largă de mașini, transformatoare
și aparate electrice. În următorii ani, a
ocupat funcţii de conducere în diverse
societăţi al căror rol a fost de a moder-
niza Bucureștiul.
Una dintre cele mai importan-
te a fost cea de director al Societăţii
Generale de Gaz și Electricitate
București, responsabilă de ilumina-
tul Capitalei. În 1930, când a fost nu-
mit în funcţie, majoritatea străzilor
din București nu erau iluminate. În
doar zece ani, Caranfil a realizat o re-
ţea electrică de iluminare stradală lun-
gă de 258 km, facilitând astfel și ilumi-
narea locuinţelor. De asemenea, a ne-
gociat furnizarea energiei electrice că-
tre marile fabrici din ţară, care foloseau Placa memorială de la intrarea în Muzeul
propriile centrale nerentabile. Tot din Național al Satului „Dimitrie Gusti”
această funcţie, s-a ocupat de alimen- amintește de crearea Parcului Herăstrău
tarea Capitalei cu gaze naturale, care și a zonei înconjurătoare. Textul spune:
urmau să fie folosite în scop industri- „Sub domnia Regelui nostru Carol II,
al și casnic. Primarii Capitalei fiind Dem Dobrescu,
Caranfil a fost și director general Al. Donescu, în anii ­1932-1937 s’a
al Uzinelor Comunale București, so- făcut asanarea mlaștinelor Colentinei
cietate care avea ca scop aprovizio- înfăptuindu-se lacurile Băneasa,
narea populaţiei cu apă potabilă. În Herăstrău, Floreasca, prin mari lucrări
acest sens, inginerul a folosit ca sur- la Buftea precum și derivarea de ape
să principală de aprovizionare râul din râul Ialomița la Bilciurești ca să
Dâmboviţa, iar ca surse complementa- însănătoșească Capitala Țării și să o
re ape ­subterane de la Ulmi, Slobozia, înfrumosețeze. Această lucrare a fost
Clinceni și Bragadiru. În plus, din făcută de Uzinele Comunale București,
această postură, Caranfil s-a ocupat Director Gen. fiind ing. Nicolae Caranfil”
de regularizarea râului Dâmboviţa,

APRILIE 2023 | Historia 55

 | DIN ARHIVE |
Nicolae Caranfil (al doilea din dreapta) și Radu Irimescu, urmărind evoluțiile escadrilei franceze în cadrul unei demonstrații aviatice.
Fotografie apărută în „Ilustrațiunea română” în iunie 1936.
­ xtinderea canalizării, modernizarea serviciilor de salubri-
e
tate prin montarea coșurilor de gunoi metalice, dar și de rea-
lizarea de fântâni arteziene. De asemenea, inginerul a propus
sistematizarea lacurilor Băneasa, Herăstrău, Floreasca-Tei,
Fundeni, Pantelimon și Cernica, proiect ratificat de Consiliul
General al Municipiului București pe 21 octombrie 1932.
ÎN VIZORUL SECURITĂŢII
Cu toate acestea, asemenea celor mai multe personalităţi ale
perioadei interbelice, Nicolae Caranfil a intrat ulterior în vi-
zorul Securităţii, fiind privit ca agent al Intelligence Service
căruia trebuia să i se urmărească „activitatea dușmănoasă“.
Dosarul de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii (CNSAS) menţionează că inginerul a fost mem-
bru în consiliul de administraţie al „Societăţii Trei Inele“ și
al oţelăriilor „Krupp“, a ocupat funcţia de președinte al Casei
Engleze și că a făcut parte din consiliul de administraţie al
Canalului de Suez, la care Regele Carol al II-lea deţinea un
număr important de acţiuni. De asemenea, aflăm că Nicolae
Caranfil a ocupat postul de ministru al Aerului și Marinei
în Guvernul Tătărăscu, funcţie din care a demisionat pe
2 februarie 1937.
Într-o filă din mai 1949, Nicolae Caranfil este acuzat că
a colaborat cu Comandamentul German împotriva ţ­ ării
Conducătorii Yacht Clubului României, comandanții și echipajul, în
frunte cu Nicolae Caranfil (centru), înainte de a pleca la concursul
româno-turc de yachting de la Istanbul din 1939
56 Historia | APRILIE 2023
Legitimaţie de preşedinte al Juriului Internaţional pentru concursurile
de floretă, sabie și spadă, emisă în 1937
­ oastre şi că a sprijinit războiul hitlerist și regimul antones-
n
cian, cât timp a fost administrator delegat al Societăţii de
Telefoane (1940-1944). În acest sens, inginerul a semnat un
apel în favoarea războiului, care a fost afișat în toate oficiile te-
lefonice și care cuprindea fraze care îi glorificau pe mareșalul
Antonescu și armata germană. Tot din această funcţie – spun
notele dosarului – a dispus ridicarea din rezervele societăţii a
sumei de 20 de milioane de lei ca „donaţie naţională“, sumă
cu care a cumpărat o vilă la Băneasa pe care i-a oferit-o lui Ion
Antonescu. Acest cadou a fost însoţit de o scrisoare semna-
tă de inginer prin care justifica „donaţia către conducător“.
De asemenea, este consemnat faptul că, în timpul unui mic
dejun de la Palatul Mogoșoaia, care a avut loc pe 4 decem-
brie 1941, Caranfil a afirmat că „războiul împotriva soviete-
lor este necesar“ și că „toţi românii trebuie să-i dea concur-
sul“ lui Ion Antonescu.
În octombrie 1944, Nicolae Caranfil a plecat la Londra ca
reprezentant al României la Conferinţa Transporturilor, spri-
jinit de maniști și de liberali, unde a decis să nu se mai în-
toarcă. Stabilirea în străinătate și acţiunile sale ulterioare au
atras multe controverse. Într-un articol din ziarul „Acţiunea
Românească“, inginerul este criticat pentru fuga din ţară,
menţionându-se faptul că acesta nu a fost „constrâns nici de
condiţii obiective, nici de situaţia politică“.
 | DIN ARHIVE |
„DEFĂIMAREA
REGIMULUI
DEMOCRAT“
După plecarea la Londra, Caranfil s-a stabilit în Paris, unde
a luat iniţiativa de a înfiinţa Comitetul Român de Asistenţă
(CAROMAN), asociaţie care avea drept scop continuarea
operei Crucii Roșii și ajutorul dat românilor din străinăta-
te. Deși a fost înfiinţat la Paris și a funcţionat după regulile
franceze, comitetul a avut sedii în multe alte ţări europene,
printre care Elveţia, Italia, Spania, Portugalia, Belgia, ţări-
le scandinave, dar și SUA. În mod oficial, comitetul a avut
ca scop ajutorarea juridică, bănească și în natură a româ-
nilor emigranţi și s-a susţinut numai din cotizaţiile mem-
brilor și din donaţiile acestora. Conform datelor din dosa-
rul CNSAS, comitetul a fost sub conducere reacţionară, al-
cătuită din „elemente cu activitate politică în trecut și ele-
mente neîncadrate în partidele politice“, iar inginerul s-a
folosit de acest comitet ca „trambulină politică“.
Cât timp a locuit în capitala franceză, Nicolae Caranfil a
deţinut un magazin cu piese de schimb pentru automobile,
a fost editor la ediţia franceză a „Curierului Român“ și ul-
terior la „Uniunea Democrată a Românilor Liberi“, a făcut
parte din comitetul de redacţie al ziarului „La Roumanie
Indépendante“, a aderat la gruparea „Europa Unită“ ime-
diat după înfiinţarea sa și a realizat o intensă propagandă
antisovietică și de „defăimare a regimului nostru demo-
crat“, fiind numit în notele Securităţii „conducătorul fu-
garilor români“.
SPRIJIN AL ROMÂNILOR DIN STRĂINĂTATE
Totodată, a fost membru în comitetul Asociaţiei Culturale
„Eminescu“, înfiinţată în aprilie 1948, organizaţie care
a avut ca scop principal sprijinirea materială și mora-
lă a studenţilor români din străinătate, iar din funcţia
de președinte al CAROMAN a facilitat angajarea mul-
tor români fugari în fabrici precum Renault și Citroën.
De asemenea, a adus activitatea Asociaţiei de Ajutorare
a Refugiaţilor Români de la Paris în acord cu Organizaţia
Interguvernamentală pentru Ajutorarea Refugiaţilor (IRO),
care a fost considerată o „emanaţie a ONU“.
După arestarea fruntașilor ţărăniști prinși în înscena-
rea de la Tămădău, Nicolae Caranfil a semnat o scrisoare
adresată generalului american George Marshall, prin care
a atacat public farsa pusă la cale de comuniști. În mai 1948,
Caranfil a participat la congresul Europei Unite de la Haga,
iar pe 1 iunie a publicat un articol în „Curierul Român“ prin
care a consemnat rezoluţiile reuniunii.
Deși obiectivele declarate ale CAROMAN au fost une-
le nobile, documentele din dosarul deschis pe numele lui
Caranfil prezintă „adevăratele scopuri“ ale asociaţiei: ob-
ţinerea informaţiilor politice, economice și militare din
APRILIE 2023 | Historia 57
 | DIN ARHIVE |

România și asigurarea unor surse de venit sigure pentru

membrii asociaţiei. Potrivit datelor din dosarul SIE, mai
mulţi români care au intrat în contact cu CAROMAN în
străinătate s-au întors în ţară ca „spioni trimiși de reac-
ţiunea trădătoare“ pentru a transmite informaţii despre
Republica Populară Română și pentru activitate subversi-
vă. Unul dintre informatorii Securităţii a susţinut că doc-
torul Teodoru, reprezentantul comitetului în Austria, a
înfiinţat cu sprijinul forţelor de ocupaţie americane, la
Salzburg, o filială a CAROMAN unde românii fugari erau
adăpostiţi pentru o scurtă perioadă. Acest sediu era consi-
derat ca fiind un „post de primă informaţie“, unde docto-
rul Teodoru îi ancheta „personal și în mod amănunţit“ pe
cei aflaţi sub protecţie, după obţinerea informaţiilor nece-
sare fiind plasaţi în lagărele pentru fugari.
De asemenea, a fost consemnat faptul că Maria
Brăescu, „membră marcantă din conducerea comitetu-
lui“, s-a ocupat de recrutarea elementelor românești pen-
tru a le trimite la muncă în agricultură și în mine, în ţări
precum Brazilia, Argentina și Africa, „ceea ce nu înseam-
nă decât comerţ cu oameni, mai ales dacă ne gândim că
consulate ca cele ale Americii Latine se ocupă cu predilec-
ţie cu recrutarea de mercenari“. În plus, conform declara-
ţiilor din acea vreme, tot doamna Brăescu le-a spus unor
români întorși clandestin în ţară că asociaţia este subven- Caranfil în arhivele Securității: „a colaborat cu Comandamentul
ţionată de americani. German, a dat sprijin războiului hitlerist și regimului antonescian”
O filă din noiembrie 1948 precizează că inginerul a in-
trat în conflict cu președintele comisiei din SUA, preo-
tul Truţă, cu ocazia unei vizite în Statele Unite, deoarece iar ­inginerul nu a putut deconta toţi banii, motiv pen-
Caranfil și-a dorit ca donaţiile strânse de la românii ame- tru care „a plecat de la CAROMAN în condiţii nu prea
ricani să fie distribuite prin comitetul de la Paris. De ase- prezentabile“.
menea, conform datelor din dosarul SIE, Caranfil nu a în-
găduit niciun fel de control financiar asupra gestiunii fon- CARANFIL SE MUTĂ LA NEW YORK
durilor colectate, CAROMAN fiind singura organizaţie care Pe 20 februarie 1948, lui Nicolae Caranfil i s-a retras ce-
nu a avut un comisar de control. Acest fapt a fost anche- tăţenia română, i-a fost confiscată averea pentru acţi-
tat de Crucea Roșie din Geneva după repetate reclamaţii, uni de defăimare a ţării în străinătate și, în urma disputei

ASOCIAŢIA membrilor săi și să menţină un contact situaţia gravă a populaţiei din naţiunile

„HUMANITAS“ strâns cu Comitetul Internaţional al Crucii

Într-o filă din iulie 1955 este prezentată
organizaţia „Humanitas“, pe care Nico-
lae Caranfil a prezidat-o și care a fost
constituită la New York de conducătorii
și membrii liberi ai fostei Cruci Roșii din
Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria,
Polonia, România, Estonia și Lituania.
Asociaţia a avut ca scopuri încurajarea
și facilitarea activităţilor de ajutorare a
refugiaţilor și exilaţilor din ţările menţionate
anterior („fără discriminarea credinţei și
rasei lor), primirea plângerilor și strângerea
dovezilor despre încălcările drepturilor și
convenţiilor umanitare. De asemenea, își
propunea să acţioneze ca reprezentant al
Roșii. Într-o scrisoare adresată secretarului
general Dr. J. Papanek, Nicolae Caranfil
concluziona: „În afara ajutorării refugiaţilor
în lumea liberă, noi simţim datoria
noastră să încercăm să alinăm suferinţele
compatrioţilor noștri din ţară care, în ţările
lor proprii, sînt destituiţi de drepturile
umanitare“.
În iulie 1955, Nicolae Caranfil a trimis un
apel către conducătorii vestici (D. Eisen-
hower, Anthony Eden și Edgar Faure)
care se aflau la o conferinţă de la Geneva,
prin care i-a informat că se pot folosi de
asociaţia „Humanitas“ pentru a restaura în
ţările comuniste marile principii umanitare
consemnate în Hotărârea de la Geneva.
În același apel, inginerul a menţionat că
captive este cunoscută de toate popoarele
libere și democratice, că economia aces-
tor ţări este bazată pe muncă forţată,
că foștii oameni de stat și membri ai
partidelor democratice sunt în închisoare
și că populaţia este supusă frecvent unor
măsuri discriminatorii. În plus, inginerul a
sugerat câteva măsuri practice, prin-
tre care eliberarea prizonierilor politici
și a preoţilor, repatrierea prizonierilor de
război și a persoanelor deportate în Rusia
Sovietică, suprimarea măsurilor dis-
criminatorii bazate pe originea de clasă din
administraţia școlilor, din dreptul de muncă
sau de pensie, desfiinţarea muncii forţate,
permiterea libertăţii de mișcare, dar și
admiterea pachetelor de ajutorare conform
reglementărilor internaţionale.

58 Historia | APRILIE 2023

 | DIN ARHIVE |

de la CAROMAN, a decis să se mute la New York, în timp

­devenind cetăţean american. Ajuns în orașul de pe coas-
ta de est a Statelor Unite, inginerul a continuat să îi spriji-
ne pe românii refugiaţi din Europa. În acest scop, din 1948
a făcut parte din Comitetul Naţional Român, înfiinţat la
Washington de generalul Nicolae Rădescu, sub patrona-
jul Regelui Mihai I, prin intermediul căruia a susţinut în
continuare CAROMAN.
În 1950 a fost inclus în Liga Românilor Liberi, grup înfi-
inţat tot de generalul Rădescu. Conform filelor din ­dosarul
informativ, aceste asociaţii au avut scopul de a constitui un
„guvern în exil“, având în vedere că au fost constituite din
oameni politici care au aparţinut fostelor partide demo-
cratice din România. În martie 1951, Caranfil a participat
împreună cu alţi români la un eveniment care a avut loc la
Philadelphia, unde a semnat o declaraţie de libertate a po-
poarelor din Europa Centrală și Orientală. De asemenea, a
ocupat funcţia de președinte al „Roumanian Welfare“, or-
ganizaţie pe care chiar el a înfiinţat-o și care a avut aceleași
obiective ca și CAROMAN.
În 1955, inginerul a participat ca delegat la „Adunarea
generală a popoarelor subjugate din Europa“.
Unul dintre rapoarte spune că Nicolae Caranfil a călă-
torit frecvent între SUA și Europa pentru a intra în contact
cu diferiţi „fugari“. Inginerul a fost surprins de Securitate
în aeroportul Elinicon din Atena, în iulie 1959, unde a fost
abordat de „un membru al rezistenţei sub legenda unui
grec originar din România“.
După ce i-a câștigat încrederea, falsul emigrant a aflat
că acesta se deplasa de la Paris la Istanbul, unde ar fi ră-
mas câteva săptămâni, ca reprezentant al emigraţiei ro- Falsul emigrant (agentul Papadopol) îl contactează pe Caranfil
mâne din Paris, în cadrul „Săptămânii Mondiale a Ţărilor la Istanbul, în iulie 1959
Subjugate“. În plus, informatorul a mai aflat că „sunt mul-
te schimbate în sînul emigraţiei, care trebuie comunicate
și prelucrate“, că la Istanbul trebuie să mai ajungă un dele- sub supraveghere până când vor fi găsite alte p­ osibilităţi de a
gat cu aceeași misiune și că, la întoarcere, Caranfil va pleca acţiona împotriva sa și dosarul său va fi închis.
alături de un grup de români din Turcia. Totodată, ingine- Cu toate acestea, regăsim încă o filă informativă care
rul i-a dat „fugarului“ datele sale de contact din Istanbul și conţine declaraţia lui Octavian Docescu din octombrie
i-a spus că poate fi găsit sub numele „Gruper“. 1968, fost colaborator al lui Nicolae Caranfil pe probleme
de urbanism. Conform spuselor arhitectului, cei doi s-au
VIZITE ÎN LAGĂRELE DE REFUGIAŢI întâlnit la New York, unde inginerul s-a interesat de cum
În același an, Nicolae Caranfil a vizitat taberele fugarilor ro- este privit fostul Rege Mihai în ţară, cum se descurcă, ce
mâni din Italia, Austria, Franţa, Grecia, Spania și Elveţia, idei urbanistice are actuala administraţie din București și
ca delegat al Comitetului Naţional Român. Conform file- cine ar câștiga alegerile din România dacă acestea ar fi libe-
lor din dosarul SIE, Serviciul de Informaţii American i-a ce- re. Caranfil a mai spus că și-a continuat cariera de inginer,
rut inginerului date despre fugarii români din Europa. Cu menţionând că s-a ocupat de un proiect de amploare din
ajutorul Mariei Brăescu și al lui Neagu Djuvara, care au pri- Argentina, care a constat în realizarea unei reţele de 3.000
mit dispoziţii de la americani, Caranfil a accesat cartoteca km de conducte pentru transportul gazelor și petrolului.
CAROMAN și a extras informaţii despre refugiaţi. În conti- Pe 23 aprilie 1978, un articol din „The New York Times“
nuare, cei doi au fost avertizaţi că nu mai au voie să viziteze anunţă decesul lui Nicolae Caranfil, una dintre personali-
lagărele cu fugari, care vor rămâne sub supravegherea ingi- tăţile de vază ale rezistenţei românești, care murise cu o zi
nerului. În plus, este menţionat faptul că Neagu Djuvara a înainte la Spitalul Mount Sinai, unde se afla alături de so-
declarat că Nicolae Caranfil „este unul dintre cei mai vechi ţia și de fiul său.
și importanţi agenţi aflaţi în slujba americanilor“.
BIBLIOGRAFIE:
O notă din 21 iunie 1960 menţionează că Securitatea a Toporaș, Camelia; Bezman, Tena; Irimia, Rocsana; Pricopi, Otilia.
întreprins măsuri de compromitere a inginerului faţă de Oameni în memoria Galaţiului: aniversări 2018 - 2019. Galaţi, Axis Libri, 2019
ANR, fondul Caranfil Nicolae, dosarele 486 și 501
Serviciul de Contrainformaţii American, dar – pentru că nu Arhivele CNSAS, dosar SIE nr. 44
există o altă bază de acţiuni împotriva sa – Caranfil va ­rămâne https://olympics.com/en/athletes/nicolae-g-caranfil

APRILIE 2023 | Historia 59

 | INEDIT |

„Când o zbura
porcul“
În mitologia greacă s-a întâmplat deja de mult
D E L I V I U I A N C U , I N ST I T U T U L D E ST U D I I AVA N S AT E P E N T R U C U LT U R A Ș I C I V I L I Z AȚ I A L E VA N T U LU I | FOTO: WIKIMEDIA COMMONS,
MUZEUL METROPOLITAN DE ARTĂ NEW YORK, GETTY IMAGES, PROFIMEDIA, ARHIVA PERSONALĂ LIVIU IANCU, BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A FRANŢEI

I
maginea porcului – animal greoi și eminamen- DESPRE IMPOSIBIL ÎN LIMBILE EUROPENE
te terestru – zburând prin aer este una dintre Expresia când o zbura porcul din română își găsește cores-
cele mai folosite în Europa pentru a semnifica pondent apropiat în numeroase alte limbi europene, de
­imposibilitatea realizării unui eveniment. Cu toa- exemplu: when pigs fly, în engleză, Wenn Schweine Flügel
te acestea, în mitologia greacă antică, populată de hätten, wäre alles möglich, în germană, ori
numeroși mistreţi periculoși pe care eroii civilizatori pre- cuando los chanchos vuelen,
cum Heracle, Tezeu și Atalanta îi răpun spre binele ome- în spaniolă.
nirii, există și două creaturi care sfidează logica imposibi-
lului din zicalele europene moderne: scroafa zburătoare
din Clazomene și, poate, Chrysaor, fratele bun al calului
zburător Pegas.

60 Historia | APRILIE 2023

 | INEDIT |
Alte limbi europene folosesc expresii diferite, dar cu
un sens similar. Francezii, de pildă, spun quand les poules
auront des dents („când vor avea găinile dinţi“), iar bulga-
rii когато върбата роди круши („când o face plopul pere“).
Alte expresii sinonime se regăsesc, de altfel, și în română:
când o face plopul pere și răchita micșunele, când mi-oi ve-
dea ceafa sau la Paștele cailor.
În filologie, o astfel de expresie este denumită tehnic
adynaton ori impossibilium, după cuvintele din greaca ve-
che sau latină ce înseamnă „ceva ce nu se poate“. Astfel
de expresii au fost folosite în Antichitate de poeţi precum
Aristofan ori Vergilius și ni se păstrează chiar o listă de pro-
verbe, atribuită eronat lui Plutarh, care conţine 31 adyna-
ta, precum: să vânezi vântul cu plasa (pr. 3); să scrii pe apă
(pr. 5); să lovești cerul cu săgeata (pr. 6); să numeri valurile
(pr. 17); să strângi apa cu năvodul (pr. 31) ș.a.
Aparent, cel puţin dacă judecăm după sursele scrise
ce ne-au rămas din Antichitate, grecii și romanii nu aveau
o expresie identică celor moderne despre porcii zbură-
tori. Cele mai apropiate adynata s-ar regăsi tot în cule-
gerea amintită: să zbori fără aripi (pr. 25) și aripi de lup
(pr. 19). În mod ciudat pentru noi astăzi, în proverbele anti-
ce grecești, omul și lupul iau locul porcului, când vine vor-
ba de imposibilitatea de a zbura.
Chiar și așa, în mitologia greacă antică, Dedal, con-
structorul labirintului din care Tezeu reușise să fugă după
ce răpusese Minotaurul, reușește să zboare, împreună cu
fiul său Icar, după ce născocește aripi, și scapă astfel de mâ-
nia regelui Minos, care drept pedeapsă îl închisese tocmai
în labirint. Apar, de asemenea, cai înaripaţi, precum cele-
brul Pegas, dar și creaturi fantastice cu corp de leu și cap de
om, dar în același timp cu aripi pe umeri: sfincșii. Nu pare
deci surprinzător că, în imaginarul grec, până și porcii au
ajuns să aibă aripi.
Mistreţ înaripat, posibil Chrysaor, folosit
ca emblemă pe unul din scuturile cu care
Geryon luptă împotriva lui Heracle. Scenă de
pe o cupă atică cu figuri roșii de la Staatliche
Antikensammlungen din München
(nr. inv. 2620),
circa 510-500 î.e.n.
APRILIE 2023 | Historia 61
 | INEDIT |

Vânătoarea mistreţilor era o acţiune întotdeauna periculoasă, care făcea victime şi în rândul vânătorilor, precum cea redată în această scenă
de pe o amforă atică cu figuri negre de la Antikensammlung din Berlin (nr. inv. F1707), circa 560 î.e.n.

MISTREŢUL ÎN Adeseori, rolul fiarei sălbatice cu însușiri supranatura-

le pe care doar un erou civilizator o poate răpune este jucat

MITOLOGIA GREACĂ
de un mistreţ de dimensiuni anormale. Este, fără îndoia-
lă, o reflexie a daunelor produse de porcii mistreţi recolte-
lor, dar și a numeroaselor victime pe care le făceau în rân-
Puterea dezlănţuită a naturii căreia omul trebuie să îi facă dul vânătorilor.
faţă prin curaj și inventivitate este întrupată în miturile gre- Printre tinerii care cad victime în timpul vânătorii
cilor antici de numeroși monștri și fiare sălbatice. de mistreţi se numără Adonis din Cipru, iubitul muritor
Unele sunt creaturi fantastice, precum harpiile, cu corp
de vultur și cap de om, himera, cea cu cap de leu, corp de
capră și coadă de șarpe, hidra, șarpele cu multiple capete, Adonis murind, sculptură a pictorului italian Vincenzo di
trăind în mlaștina din Lerna. Raffaello de Rossi (1525-1587) din Muzeul Bargello din
Altele sunt făpturi reale, înspăimântătoare totuși prin Florenţa, înfăţișându-l pe prinţul din Cipru ucis de un mistreţ
invulnerabilitatea lor în faţa armelor umane și prin cru-
zimea cu care îi atacă pe oameni: taurul alb din Creta, pe
care Poseidon îl asmute împotriva recoltelor locale ca pe-
deapsă pentru Minos cel fără de cuvânt în faţa zeului, leii
din Nemeea și de pe Muntele Citeron, căprioara cu coar-
ne de aur a zeiţei Artemis, din Ceryneia. Oamenii sunt scă-
paţi de flagelul acestor vieţuitoare de eroi precum Heracle
și Tezeu. Acţiunile lor semnifică victoria geniului uman
asupra vitregiei naturii. De pildă, uciderea hidrei de către
Heracle, cu ajutorul nepotului său, Iolau, este privită ca o
întruchipare a felului în care oamenii au reușit să trans-
forme zonele joase și umede, mlăștinoase, purtătoare de
malarie, precum cele din apropierea Lernei, lângă Argos,
în zone locuibile.

62 Historia | APRILIE 2023

 | INEDIT |

Heracle îi duce mistreţul

din Erimant lui Euristeu,
reprezentare pe o amforă
atică cu figuri negre de la
Metropolitan Museum of Art
din New York
(nr. inv. 56.171.20),
circa 520 î.e.n.

al Afroditei, ori Atys, fiul regelui lydian Cresus, ucis din
greșeală de prinţul frigian Adrastos, care voia să îl proteje-
ze de atacul furibund al mistreţului gigantic de pe Muntele
Olimp din Mysia, în Asia Mică.
Primul dintre mistreţii distructivi din mitologia grea-
că este cel de pe Muntele Erimant, din Arcadia, pe care
Heracle îl hăituiește îndelung prin zăpadă, îl prinde cu un
laţ, apoi îl aduce viu regelui Euristeu, cel care îl pusese să
împlinească această a patra sarcină din cele douăspreze-
ce munci pe care trebuia să le făptuiască eroul, dar care,
de frica jivinei, se ascunde într-un chiup de provizii, bă-
gat în pământ.

APRILIE 2023 | Historia 63

 | INEDIT |

Tezeu în luptă cu scroafa din Crommyon,

reprezentare pe o cupă atică cu figuri roșii
de la Muzeul Luvru din Paris (nr. inv. G637), Vânătoarea mistreţului din Calydon,
circa 460 î.e.n. cu Meleagru și Atalanta răpunând fiara,
scenă de pe un sarcofag roman
de la Musei Capitolini (nr. inv. Scu917),
SCROAFA DIN CROMMYON secolul al III-lea e.n.
Cel de-al doilea exemplu este scroafa mâncătoare de oa-
meni din Crommyon, răpusă de Tezeu, pe drumul său de la
Troizen, din Pelopones, spre Atena, ocazie cu care a curăţat
Istmul Corintic de mai mulţi tâlhari și fiare care îi amenin-
ţau pe călători. Unii autori antici spun că numele scroafei ar
fi fost Faia, însemnând Sura, alţii că așa ar fi chemat-o pe bă-
trâna malefică ce i-ar fi fost stăpână. Plutarh încearcă să raţio-
nalizeze mitul și să arate că, în realitate, Faia ar fi fost o femeie
care tâlhărea la drumul mare, poreclită Scroafa.
Strabon, în schimb, scrie că scroafa din Crommyon l-ar fi
zămislit pe cel de-al treilea și cel mai cunoscut mistreţ din mi-
tologia greacă, adeseori înfăţișat pe vasele pictate grecești și
pe sarcofagele din vechime
Amintit deja în cântul al IX-lea din Iliada, mistreţul a
fost trimis de zeiţa Artemis să pustiască ţarinile și livezile din
Calydon, în Etolia, la nord de Golful Corintic, ca pedeapsă
pentru regele Oineu care o neglijase atunci când aducea sa-
crificii zeilor olimpieni.
Pentru că dincolo de aceste pagube mistreţul gigantic
din Calydon, cu colţii săi lucitori, adusese pieirea a numeroși
vânători, Oineu a dat veste în întreaga Grecie că rostuiește
o mare vânătoare a jivinei, adunând eroi cunoscuţi precum
Castor și Pollux, din Sparta, Iason, din Iolcos, viitorul con-
ducător al expediţiei argonauţilor, și Peleu, din Ftia, tatăl lui
Ahile.
În cele din urmă, mistreţul este răpus de Meleagru, fiul
regelui Oineu, și de Atalanta, fecioara vânătoare din Arcadia,
însă atribuirea trofeului cinegetic reprezentat de capul și pie-
lea fiarei conduce la izbucnirea unui război în toată regula în-
tre calydonieni și vecinii lor, cureţii.

64 Historia | APRILIE 2023

 | INEDIT |

Meleagru și Peleu, tatăl lui Ahile, secondaţi de Atalanta, la vânătoarea mistreţului din Calydon, detaliu de pe „vasul François“, capodoperă a
stilului atic cu figuri negre, semnată de olarul Ergotimos și pictorul Kleitias, păstrată astăzi la Muzeul Naţional de Arheologie
din Florenţa (nr. inv. 4209), circa 570-560 î.e.n.

APRILIE 2023 | Historia 65

 | INEDIT |

Scroafa înaripată din Clazomene, pe aversul unei monede

clazomeniene din argint păstrată la Muzeul Bibliotecii Naţionale
a Franţei, secolul al V-lea î.e.n.

PORCII ZBURĂTORI
DE LA SCROAFA ÎNARIPATĂ
DE LA CLAZOMENE…
În rândul acestor lighioane înspăimântătoare și stricătoa-
re se numără și scroafa zburătoare de la Clazomene, ce-
tate greacă de pe ţărmul vestic al Asiei Mici. Din păcate,
spre deosebire de celelalte jivine mai bine-cunoscute, de-
oarece au fost răpuse de eroi celebri precum Heracle, Tezeu
ori Meleagru, despre această scroafă înaripată nu avem as-
tăzi decât o singură mărturie literară, cea a învăţatului ro-
man Claudius Aelianus. Acesta nota în greacă în secolul
al III-lea e.n. în tratatul său de scurte povestiri ilustrând
caracteristicile animalelor: „Am auzit că la Clazomene a
fost odată o scroafă înaripată, care pustia ţinutul clazome-
nian, despre aceasta scrie Artemon în ale sale Anale ale
Clazomenienilor. De aceea există un loc numit al Scroafei
Înaripate, care este vestit. Dacă socoate cineva că ­acesta-i
un mit, așa să socoată, cât despre mine, nu mă întristează
de a fi spus ce se zice despre acest animal și de a nu-l fi tre-
cut cu vederea“.
Pe de altă parte, chiar statul clazomenienilor bătea, la
sfârșitul secolului al VI-lea și în secolul al V-lea î.e.n., mo- Mistreţul apare, de asemenea, pe monedele bătute
nede de argint cu reprezentarea pe avers a jumătăţii din de cetatea Stagira, din Peninsula Chalcidică, locul de
faţă a unei scroafe înaripate, nefiind exclus ca acest ani- naștere al lui Aristotel, ori la Cyzic, în Propontida, iar
mal mitologic să se fi regăsit în legenda de fondare a cetă- unele corăbii de război ale cetăţii Samos, de această dată
ţii. Tot astfel cum alţi mistreţi, fără însușiri supranaturale, foarte aproape de Clazomene, aveau prora decorată în
erau creditaţi ca jucând un rol important în alegerea locu- forma unui cap de mistreţ.
lui de întemeiere a unor cetăţi, precum în cazul Efesului, Aceste corăbii apăreau pe unele monede samiene
în imediata apropiere. și, mai mult decât atât, în timpul revoltei lor ­împotriva

66 Historia | APRILIE 2023

 | INEDIT |
Răspândirea geografică a mistreţilor fantastici amintiţi în text
Atenei din 440 î.e.n., samienii le tatuau inclusiv pe frun-
tea prizonierilor atenieni, așa cum, la rândul lor, ate-
nienii le tatuau prizonierilor din Samos bufniţa zeiţei
Athena. După alte versiuni ale istorisirii, simbolurile ar
fi fost tatuate invers.
În orice caz, nu este de mirare faptul că scroafa
­înaripată nu apare doar pe monedele clazomeniene,
ci și pe câteva monede samiene din aceeași perioadă,
sfârșitul secolului al VI-lea și secolul al V-lea î.e.n.
Dar scroafa înaripată, reprezentată în același fel, doar
cu jumătatea ei din faţă, apare și pe monedele altor ce-
tăţi din estul Mării Egee: la Ialysos, pe insula Rhodos, la
Mytilene, pe insula Lesbos, la Cyzic și poate Lampsakos,
în Propontida.
APRILIE 2023 | Historia 67
 | INEDIT |

un gigant cu trei corpuri alipite, înaripat, după mărturia

poetului Stesichoros. El deţinea o cireadă de vite pe insu-
la Erytheia din Oceanul Atlantic, probabil Cádizul actual,
pe care i-o răpește Heracle, după ce îl răpune, în cea de-a
zecea muncă ce îi fusese atribuită de Euristeu.
Una dintre reprezentările de pe vasele antice grecești
ale luptei lui Heracle cu Geryon îl arată pe cel din urmă fo-
losind un scut a cărui emblemă este un mistreţ zburător. De
asemenea, cum toate monedele grecești cu reprezentarea
mistreţilor zburători provin din Asia Mică, locul nașterii
lui Chrysaor, iar unele au pe revers imaginea Medusei, este
posibil ca, măcar o parte a lor, să nu se refere la scroafa din
Clazomene, ci la o altă ipostază, porcină, a sa.
De aceea, unii cercetători moderni nu exclud ca, î­ ntr-o
variantă mai obscură a mitului, Chrysaor să fi fost imagi-
nat ca un porc înaripat cu colţii de aur, ceea ce ar explica
numele său, și l-ar transforma într-un alter ego al armăsa-
rului cu aripi Pegas. Chiar dacă deocamdată nu deţinem
o mărturie antică solidă în acest sens, nici în sursele scri-
se, nici în reprezentările iconografice, unde Medusa naște
cel mult doi cai înaripaţi, ipoteza rămâne una interesantă.

EPILOG
Oricât ne-ar părea nouă de ciudat în prezent, porcii zbură-
tori par să fi fost animale fantastice populare la grecii care
trăiau în vestul Asiei Mici. Chiar dacă, mai târziu, aseme-
Nașterea lui Chrysaor, în forma sa umană, și a calului înaripat Pegas, nea vieţuitoare apar în miniaturile din manuscrisele medi-
din trupul Medusei ucise de Perseu, relief de pe un sarcofag de la evale, în Gargantua și Pantagruel, de François Rabelais, în
Golgoi, Cipru, păstrat la Metropolitan Museum of Art din New York concertele formaţiei rock Pink Floyd ori ca emblemă a scri-
(nr. inv. 74.51.2451), circa 475-450 î.e.n. itorului american John Steinbeck, ele sunt create î­ ntr-un
raport direct și imediat cu expresia ce denotă imposibilul
...LA CHRYSAOR, FRATELE LUI PEGAS? „când o zbura porcul“.
Ceva mai la sud, tot pe coasta Asiei Mici, pe insula Sarpedon, În schimb, porcii înaripaţi ai mitologiei grecești frizea-
în ţinuturile anticei regiuni Lycia, Perseu ar fi decapitat-o ză normalitatea, alăturându-se seriei largi de alte făpturi
pe Medusa, cea mai mică dintre cele telurice, înzestrate însă cu aripi în
trei surori gorgone, creaturi femini- forma lor supranaturală, precum
ne monstruoase, înaripate, cu șerpi sfincșii și calul Pegas. Nu ne rămâ-
vii în loc de păr și cu braţe de bronz, ne decât să regretăm că miturile
a căror privire îi preschimba pe mu- grecești ce aveau drept personaje
ritori în stane de piatră. porcii zburători sunt astăzi păstra-
Din trupul Medusei s-ar fi năs- te doar foarte fragmentar, iar aces-
cut în acel moment cei doi fii ai săi te făpturi imaginare atipice rămân
cu zeul mării, Poseidon: faimosul învăluite în mister.
cal înaripat Pegas și mai puţin cu-
BIBLIOGRAFIE:
noscutul Chrysaor, al cărui nume Brize, Philip, „Geryoneus“, în Lexicon
înseamnă „lamă de aur“. Iconographicum Mythologiae Classicae, vol.
IV, Zürich & München, Artemis Verlag, 1988, p.
În general, scriitorii an- 186-191.
tici, printre care poeţii Hesiod, Krauskopf, Ingrid, Dahlinger, Stefan-Christian
„Gorgo, Gorgones“, în Lexicon Iconographicum
Lycophron, Nonnos și Ovidius, ori Mythologiae Classicae, vol. IV, Zürich & München,
istoricul Diodor din Sicilia, notea- Artemis Verlag, 1988, p. 285-330.
Rowe, Galen, „The Adynaton as a Stylistic
ză că Chrysaor ar fi fost un gigant Device“, în The American Journal of Philology, vol.
iubitor de război. În unele varian- 86, nr. 4, 1965, p. 387-396.
Schuker, Karl, „Flying Pigs — In Pursuit of
te ale mitului, ar fi fost chiar favo- Pigasus and Other Porkers on the Wing!“, în Medium,
rit al zeului Ares și ar fi ajuns rege al Mistreţ înaripat, miniatură medievală din Le Livre des 11 august 2017, disponibil la adresa: https://medium.
com/@karlshuker/flying-pigs-in-pursuit-of-pigasus-
Iberiei, în Spania de astăzi. Din că- Hystoires du Mirouer, Depuis la Création, Jusqu’Après and-other-porkers-on-the-wing-5b1912f41984.
sătoria sa cu nimfa Callirhoe, fiica la Dictature de Quintus Cincinnatus, manuscris păstrat von Leutsch, Ernst, Schneidewin, Friedrich
Wi l h e l m , C o r p u s P a ro e m i o g r a p h o r u m
zeului Okeanos, s-ar fi născut mai la Biblioteca Naţională a Franţei (cotă Français 328), Graecorum, 2 volume, Hildesheim, Georg Olms
mulţi monștri, printre care Geryon, secolul al XV-lea e.n. Verlangsbuchhandlung, 1965.

68 Historia | APRILIE 2023

| INEDIT |

APRILIE 2023 | Historia 69

 | ISTORII COMESTIBILE |

Treimea mesei de Paște

Ouă roșii,
pască și drob
D E A L E X A N D R U Z A H A R I A | F OTO : G E T T Y I M A G E S , S H U T T E R STO C K

70 Historia | APRILIE 2023

 | ISTORII COMESTIBILE |

Slujba de Înviere, în curtea unei biserici din Râmnicu Vâlcea, pe 1 mai 2016

Sărbătoarea de Paște este despre sacrificiu, credinţă și iubire. Tradiţiile românești legate
de vopsirea oului în roșu, care simbolizează sângele Domnului Iisus, se păstrează din moși-
strămoși și au o semnificaţie aparte în fiecare regiune a ţării. Fie că ne apără de boli și
necazuri, fie că ne aduce noroc și bunăstare tot anul ori alungă spiritele rele, oul roșu este
nelipsit de pe masa românilor în ziua de Paște, alături de pască, miel, friptură de porc,
cozonac, drob, toate, stropite din plin cu vin. În ziua de Paște, oamenii se bucură și anunţă
Învierea Domnului prin tradiţionalul „Hristos a înviat!“, căruia i se răspunde imediat
„Adevărat a înviat!“.

n copilărie, nu mă întrebam de ce ciocnim ouă de că ouăle erau un simbol al fertilităţii și renașterii. Primii

Î
Paște sau de ce le înroșim. Mă bucuram de coșul plin
de ouă roșii al bunicii, care se ducea în dimineaţa de
Paște la biserică să le sfinţească, alături de cozonac,
pască și drob. În coșul ei împletit așeza cu grijă ouă-
le și alte bunătăţi, le acoperea cu un ștergar lucrat de ea cu
motive tradiţionale, iar deasupra răsfira un buchet parfu-
mat de zambile, ghiocei galbeni și narcise. Își punea stra-
ie noi, de sărbătoare, mă lua de mână și ne duceam senini,
împăcaţi și cu multă emoţie în suflet la biserică, pentru ca
apoi să ciocnim câte un ou: eu urma să spun „Hristos a învi-
at“, iar bunica să răspundă „Adevărat a înviat!“. Săptămâna
de dinainte de Paște era fascinantă pentru un copil care stă-
tea agăţat de bunica lui și observa cum, ca prin magie, ouă-
le fierte deveneau roșii după ce erau scufundate în apa co-
lorată de cojile de ceapă păstrate cu grijă.
Și totuși, de unde avem această tradiţie? De ce înroșim
ouă de Paște? În culturile considerate păgâne se spune
creștini le-au folosit pentru a prezenta frânturi din Biblie,
pornind de la mormântul gol din care a înviat Domnul
Iisus.
O legendă spune că Maria Magdalena, în eforturile ei
de a răspândi Evanghelia, a mers la împăratul Romei și l-a
salutat cu „Hristos a înviat“. El i-a arătat un ou de pe masă
și i-a răspuns ironic: „A înviat cam cât e oul ăsta de roșu“.
Se zice că oul a devenit imediat roșu-sângeriu.
TRADIŢIA ROMÂNEASCĂ A VOPSITULUI OUĂLOR
Oul roșu s-a păstrat din moși-strămoși în cultura româneas-
că, fiind simbolul Învierii Domnului Iisus Hristos, al sânge-
lui Mântuitorului.
Se spune că oul roșu de Paște ne apără de rele și ne
protejează contra diavolului. Prin urmare, casa care are pe
masă ouă roșii este ferită de duhurile rele. Tocmai de aceea,
în Vâlcea, de exemplu, în Joia Mare era îngropat un ou roșu.

APRILIE 2023 | Historia 71

 | ISTORII COMESTIBILE |

În anul 1937 apărea cartea Ouăle de Paști, un amplu celor prezenţi: „De acum înainte și voi veţi creștina și veţi
studiu de folclor realizat de autorul Artur Gorovei, aca- «zugrăvi» ouă, în amintirea răstignirii mele, precum am
demician, etnograf, folclorist român, născut la Fălticeni. făcut eu astăzi“. După Înviere, Sfânta Maria a vopsit ouă și
Acesta a prezentat pentru prima oară, în octombrie 1928, la a pregătit un coș cu păsculiţe (cuvânt moldovenesc arha-
Congresul Internaţional de Artă Populară din Praga, ic). Pe drum, îi saluta pe oameni cu „Hristos a învi-
cum sunt vopsite și ornamentate ouăle de at!“ și le dădea câte un ou roșu și o păsculiţă.
Paște în ţara noastră. Gorovei spunea În Crișana există credinţa că o fe-
că oul roșu a rămas la români, ală- meie s-a dus la sfânta cruce unde
turi de cruce, un simbol al biruin- era răstignit Domnul, a sărutat-o
ţei în lupta cu diavolul. și a pus lângă ea un coș cu ouă.
Există mai multe legende După ce a ridicat marama de
despre originea sa. Una dintre pe ouă, a văzut, spre surprin-
ele, din judeţul Mehedinţi, derea ei, că toate erau roșii.
zice că, după ce Iisus a fost Tot în Crișana, ouăle roșii
dus la Pilat, o ploaie de pie- LUMÂNAREA DE LA ÎNVIERE, sunt considerate a fi lacri-
tre a căzut asupra sa și toa- ALĂTURI DE LUMINA PE CARE O POARTĂ, mile mironosiţelor care
te s-au preschimbat în ouă ESTE SIMBOLUL BIRUINŢEI VIEŢII ASUPRA l-au plâns pe Iisus răstignit
roșii. MORŢII ȘI A LUMINII LUI HRISTOS ASUPRA pe cruce, lacrimi care s-au
ÎNTUNERICULUI PĂCATULUI. MULŢI CREDINCIOȘI transformat în ouă roșii, pe
UN OU ROȘU ȘI O „PĂSCULIŢĂ“ PĂSTREAZĂ RESTUL DE LUMÂNARE ȘI O APRIND care copiii se înghesuiau să le
Gorovei a cules și o legendă din ÎN CURSUL ANULUI, ÎN CAZUL ÎN CARE adune.
târgul Boian din Bucovina: după AU UN MARE NECAZ ÎN CASĂ În Bucovina se mai crede că
răstignirea Domnului Iisus, un me- SAU PE TIMP DE FURTUNĂ. Hristos, după ce a ieșit din mor-
sean a spus la un ospăţ că Mântuitorul mânt, era îmbrăcat în veșminte roșii
va învia, însă, reticent, un altul a strigat așa: și purta un steag roșu.
„Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm acuma În judeţul Vâlcea, o tradiţie pomenește că, în
și când se vor preface ouăle acestea în ouă roșii, atunci va clipa Învierii, toate ouăle din lume s-au înroșit, până și cele
învia și Hristos“. Legenda zice că, printr-o minune, cocoșul din cuiburile păsărilor.
a început să cânte, iar ouăle s-au făcut roșii.
Tot în Bucovina se spune că Sfânta Maria s-a dus pe OUĂ ROȘII CIOCNITE DOAR „CAP CU CAP“
Golgota, unde Hristos era crucificat, cu un coș cu ouă. Obiceiul de a ciocni ouăle e pomenit în mai multe cărţi
Sângele lui le-a colorat în roșu și Mântuitorul le-ar fi zis de datini și tradiţii ale folcloriștilor români. În Mehedinţi,

72 Historia | APRILIE 2023

 | ISTORII COMESTIBILE |
de pildă, se ciocnea numai cu ouă roșii, pentru că, dacă
ciocnești cu ouă albe, „vei face bube mari cât oul“. În
Bucovina exista un ritual strict: în ziua de Paște se cioc-
nea doar „cap cu cap“, în a doua zi se putea ciocni și „cap
cu dos“, iar în zilele următoare și „dos cu dos“.
Creștinii ciocnesc ouăle de Paște – vopsite cu gălbi-
neală, roșală (roșaţă), albăstreală sau negreală – doar după
Înviere până la Înălţare în felul următor: cel mai în vârstă
din familie lovește rostind formula „Hristos a Înviat!“, la
care i se răspunde cu „Adevărat a Înviat!“. Oul a cărui coa-
jă cedează în urma lovirii este primit de cel care l-a crăpat,
spartul ouălor fiind „pe luate“.
În judeţul Vâlcea, după slujba de Înviere, sătenii se
așezau la masă și gustau mai întâi din pască și din cele-
lalte alimente sfinţite; de-abia apoi ciocneau ouăle roșii.
Prima dată ciocneau soţii, apoi părinţii cu copiii, urmau
părinţii și celelalte rude sau prieteni.
Același obicei era și în Basarabia, unde se credea că ru-
dele care nu ciocneau ouă nu se întâlneau pe lumea cealal-
tă. În Transilvania, datina (menţionată de Gorovei în stu-
diul său) spunea că tatăl, după ce gusta pasca și slănina
sfinţite, lua un ou roșu, îl spărgea, îl tăia în bucăţi și dădea
fiecăruia câte o bucăţică.
Elena Niculiţă-Voronca scrie în volumul Datinile
că, în Bucovina, cei care ciocneau ouă nu se rătăceau în
pădure.
Femeile încondeiază ouă la
Castelul Bran, în aprilie 2019
OBICEIURILE DE PAȘTE
DE LA CURTEA
DOMNITORULUI
BRÂNCOVEANU
Prima menţiune despre înroșitul ouălor de Paște la români
apare la Anton-Maria Del Chiaro, învăţat italian născut în
anul 1650, care a lucrat ca secretar în slujba lui ­Constantin
Brâncoveanu și a descris obiceiurile de la Curtea Domnească
din București.
Principesa primea la Curte preoţi cărora le dăruia o năframă
brodată, iar boierilor și jupâneselor le dădea câte două ouă
încondeiate.
Cum se vopseau ouăle pe atunci? Pentru fiecare culoare erau
folosite vase diferite. Culorile erau extrase doar din plante
naturale, din flori, frunze, fructe, scoarţă de copac. Galbenul
era extras din planta alior (sau „laptele câinelui“), din flori de
brândușe, din mălin, din flori de rapiţă sau din păpădie. Cu-
loarea albastră era obţinută din viorele, iar verdele, din frunze
de nuc. Pentru culoarea roșie erau întrebuinţate florile de
măr acru sau dulce, frunze de corn, cimbrișor, măceșe, coada
cocoșului, roibă sau arin negru. Pentru negru, erau folosite
fructele arinului, rădăcina de ștevie, fructele de soc. Fiecare
culoare avea simbolistica ei: roșul – sângele Domnului, negru
– durerea Sfintei Fecioare sau chinul lui Hristos.
APRILIE 2023 | Historia 73
 | ISTORII COMESTIBILE |
OUL DE PAȘTE, IMPORTAT DIN PERSIA
ȘI MESOPOTAMIA ÎN EUROPA
Conform opiniei lui Kenneth Thompson, profesor de soci-
ologie, răspândirea ouălor înroșite de Paște ar fi venit din
Persia în bisericile creștine grecești din Mesopotamia, iar de
acolo, în Rusia și Siberia, prin intermediul creștinismului
ortodox. Obiceiul a fost mai apoi adoptat și de romano-ca-
tolici, și de către protestanţi, ajutând astfel la răspândirea
acestuia în întreaga Europă. Sociologul menţionează că
primii creștini din Mesopotamia vopseau ouăle de Paște
cu roșu, verde și galben.
Jacob Grimm, influent folclorist și filolog din secolul al
XIX-lea, a lansat teoria conform căreia obiceiul popular al
ouălor de Paște în rândul popoarelor germanice continen-
tale ar fi provenit din festivităţile de primăvară ale unei zei-
ţe germanice cunoscute în engleza veche ca Ēostre (în lim-
ba engleză modernă – Easter, adică Paște).
OBICEIUL OUĂLOR DECORATE, VECHI DE 60.000 DE ANI
Se pare că practica de a decora cojile de ouă este destul de
veche. Ouă de struţ decorate și gravate au fost descoperite
în Africa și datează de acum 60.000 de ani.
În perioada predinastică a Egiptului și în culturi-
le timpurii din Mesopotamia și Creta, ouăle erau asocia-
te cu moartea și renașterea, precum și cu regalitatea. Ouă
de struţ cu elemente din aur și argint au fost puse în mor-
mintele vechilor sumerieni și egipteni încă de acum 5.000
de ani. Istoricii susţin că este posibil ca aceste relaţii cul-
turale să fi influenţat culturile creștine și islamice timpu-
rii din acele zone.
În creștinism, ouăle poartă un simbolism trinitar: coa-
ja, gălbenușul și albușul sunt trei părţi dintr-un ou.
Din surse arheologice aflăm că obiceiul creștin al
Berlin, 1947. Copiii caută ouă de Paște
în parcul de lângă gara Lankwitz, într-un
eveniment organizat de soldați americani.
74 Historia | APRILIE 2023
­ uălor de Paște a fost adoptat din tradiţia persană la pri-
o
mii creștini din Mesopotamia, care le-au pătat cu o culoare
roșie „în amintirea sângelui lui Hristos, vărsat la răstigni-
rea Sa“. Biserica Creștină a adoptat oficial obiceiul privind
ouăle ca simbol al învierii lui Iisus prin Ritualul Roman.
Obiceiul a fost consemnat într-o carte publicată în 1610, cu
texte, probabil mult mai vechi, cuprinzând capitole ­despre
„Binecuvântările mâncării de Paște“ (ouă, miel, pâine și
alte bunătăţi).
În timpul slujbei, ouăle de Paște erau împărţite pentru
a simboliza învierea lui Iisus. Coaja tare reprezenta monu-
mentul funerar sigilat, iar ciocnirea oului, eliberarea lui
Iisus din mormânt. Deși împărţirea ouălor într-o slujbă bi-
sericească ar putea părea o tradiţie ciudată, există o expli-
caţie logică. Creștinii se pocăiau, se rugau și posteau (abţi-
nându-se de la carne, ouă și lapte) timp de 40 de zile înain-
te de Paște. Prin urmare, de Înviere era prima oară, după o
perioadă îndelungată, când ei puteau mânca ouă.
„VÂNĂTOAREA DE OUĂ“
Cu sute de ani în urmă, misionarii creștini vopseau ouăle
în galben pentru a simboliza învierea, albastru pentru dra-
goste și roșu pentru sângele lui Hristos. Uneori, ei pictau
scene biblice pe ouă și le ascundeau, pentru ca, mai apoi,
să poată fi găsite de către copii.
Acest obicei este una dintre cele mai timpurii forme a
„vânătorii de ouă de Paște“, așa cum o cunoaștem azi. Copiii
găseau ouăle și spuneau povestea asociată scenelor biblice
pictate pe ele. Prin urmare, vânătoarea timpurie de ouă de
Paște i-a ajutat pe copii să înveţe despre semnificaţia sărbă-
torii, fiind un mijloc eficient de educaţie creștină.
Pentru vânătoarea „modernă“ de ouă de Paște sunt
ascunse bunătăţi în interiorul fiecărui ou (frecvent din
 | ISTORII COMESTIBILE |
ciocolată). Prin urmare, atunci când copiii deschid ouăle
de Paște pentru a-și găsi „surpriza“ din interior, ei expe-
rimentează fericire și bucurie – aceeași fericire și bucu-
rie trăite de discipolii lui Iisus când au auzit vestea bună
a învierii Sale.
Tradiţiile și simbolurile de Paște au evoluat con-
stant de-a lungul istoriei, iar multe dintre ele nu se regă-
sesc în Biblie. Simbol străvechi al fertilităţii și al vieţii noi,
iepurașul de Paște a intrat în cultura colectivă ca un obicei
asociat acestei sărbători la 1700, introdus fiind în America
de către imigranţii germani, care au adus cu ei nu doar
obiecte de preţ, ci și povești despre un iepure care depune
ouă vopsite (Osterhase sau Oschter Haws).
TRADIŢIA OULUI VOPSIT DE PAȘTE LA ALTE POPOARE
Una dintre primele dovezi ale ouălor vopsite din istoria
Marii Britanii datează din 1290, când Eduard I a cumpă-
rat 450 de ouă pentru a fi colorate sau acoperite cu fo-
iţă de aur și apoi împărţite de Paște, amintește Ronald
Hutton, profesor de istorie la Universitatea din Bristol.
Acesta mai spune că, două secole mai târziu, Vaticanul
i-a trimis lui Henric al VIII-lea un ou închis într-o cutie
de argint drept „cadou de sezon“. Astăzi, cele mai cunos-
cute ouă de Paște decorate cu elemente deosebite sunt
PASCA ȘI MIELUL DE PAȘTE,
SIMBOLURI STRĂVECHI
În documentele istorice din secolul al XVIII-lea sunt men-
ţionate câteva tradiţii de Paște, una dintre acestea fiind
că, de Înviere, oamenii se spălau cu apă proaspătă în care
au pus un ou roșu și câţiva bănuţi. Oul roșu simboliza că
vor fi ușori și sănătoși, iar bănuţii – bunăstarea de care vor
avea parte tot anul. La biserică se mergea cu pască învelită
­într-un ștergar curat, una cu cruce, care se lua înapoi acasă,
și una fără cruce, care era lăsată preotului. Alături de pască
ouăle Fabergé (ouă decorate cu bijuterii create de către
Casa Fabergé, Sankt Petersburg), care au fost prezenta-
te pentru prima dată Curţii regale ruse la sfârșitul seco-
lului al XIX-lea.
Ouăle vopsite în roșu-închis sunt o tradiţie și în
Grecia și reprezintă sângele lui Hristos vărsat pe cruce.
Superstiţiile din trecut includeau obiceiul de a așeza pri-
mul ou roșu vopsit în locul unde erau icoanele, pentru a în-
depărta răul. Capetele și spatele mieilor erau, de asemenea,
marcate cu vopsea roșie, pentru a-i proteja.
În Grecia, în mod tradiţional, femeile vopsesc ouă-
le folosind coji de ceapă și oţet, în Joia Mare. Aceste ouă
ceremoniale sunt cunoscute sub numele de kokkina
avga. Apoi, gospodinele coc tsoureki (un cozonac) pentru
Duminica Paștelui.
În Georgia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Macedonia de Nord,
Serbia și Ucraina, în ziua de Paște, copiii mici ciocnesc ouă-
le vopsite și spun „Hristos a înviat, într-adevăr, El este“.
Ouăle pictate apar și la sărbătorile de primăvară irani-
ene, Nowruz, care datează de cel puţin 2.500 de ani și care
marchează prima zi de primăvară sau echinocţiul și înce-
putul anului în calendarul persan. Ouăle pictate simboli-
zează fertilitatea și sunt expuse la masă împreună cu di-
verse alte obiecte.
se mai puneau o bucată de slănină și patru ouă roșii, după
cum consemnează Elena Niculiţă-Voronca, în Datinile și
credinţele poporului român. În bisericile din Ţara Oașului,
de Înviere, bărbaţii duceau coșuri pline cu pască, colaci,
cârnaţi, carne de miel, șuncă, ouă.
În povestea Exodului, poporul Egiptului a suferit o se-
rie de urgii teribile, inclusiv moartea primilor fii născuţi.
Oamenii și-au pictat atunci stâlpii ușii cu sânge de miel
APRILIE 2023 | Historia 75
 | ISTORII COMESTIBILE |

„Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“. Până

în secolul al X-lea, pe masa de Paște a creștinilor era nelip-
sit mielul întreg.

PASCA, SACRIFICIUL DOMNULUI,

ALUNGĂ NECAZURILE ȘI BOLILE
În Bucovina există o legendă conform căreia Iisus Hristos,
înainte de a fi prins și răstignit, le spune discipolilor că,
dacă până acum au mâncat copturi nedospite și nesărate,
adică turte sau azime (coapte de obicei sub spuză), de acum
înainte vor mânca „pască“, o coptură dospită și sărată.
În Joia Mare sau în Sâmbăta Mare, gospodinele pregă-
tesc pasca, o cocă dulce la care adaugă brânză, stafide, rom
și alte mirodenii parfumate, pentru a o duce spre sfinţire
la biserică, de Înviere. La sfârșitul slujbei, bucăţile de pas-
că, stropite cu agheasmă, sunt aduse acasă și se spune că
pot alunga bolile, relele și necazurile, deoarece semnifică
sacrificiul Domnului Iisus.
Mesenii gustă mai întâi din pască, apoi din ouăle roșite
și alte merinde trecute prin biserică, acum fiind singurul
moment din an când creștinii pot degusta această coptu-
ră cu rost. Pasca asezonează aluatul dulce, de cozonac, cu
o umplutură făcută din smântână, zahăr vanilat, coajă de
lămâie rasă și stafide, care se dă la cuptor o oră și jumăta-
te, pentru a servi drept bază brânzei de vaci înmiresmate
și frecate cu unt, zahăr și ouă.

„EXPLOZIA PRIMĂVERII“
Paștele românesc înseamnă, pe lângă ouăle roșii (obiectul
central al mesei de Paște) și pască, cozonaci și colaci sfin-
ţiţi la biserică, friptură la cuptor, stufat, ciorbă, toate pre-
parate din carnea jertfită a mieilor. În cartea Sărbătoarea
Paștilor. Masa de paști, Radu-Anton Roman spunea că asis-
Iisus își dă sângele, pictură de la 1543 de Lorenzo Lotto, care tăm la „marele prânz de după post, e explozia primăverii, o
simbolizează sacrificiul Domnului pentru întreaga umanitate masă de sărbătoare, un amestec de veselie, abundenţă is-
terică și solemnitate religioasă la un loc. Mielul
­sacrificat, astfel încât Dumnezeu să ocro- Domnului redă tuturor speranţa“.
tească locuinţele lor. Astfel, evreii care Pentru ca mielul dat la cuptor să
s-au convertit la creștinism au con- fie cât mai aromat, e bine să fie „tra-
tinuat tradiţia de a mânca miel de tat“ în prealabil cu o mână zdra-
Paște. vănă de busuioc, rozmarin și
Din punct de vedere isto- usturoi, frecate voinicește
ric, mielul era principala sur- de carcasa/piciorul care ur-
să de carne proaspătă dispo- mează să fie lăsat la foc mic
nibilă după o iarnă lungă și în cuptor. Așa cum, în de-
după post, când creștinii nu cembrie, creștinii au „por-
consumă produse de origi- cul Crăciunului“, „mielul
ne animală. În tradiţia po- SE SPUNE CĂ PASCA ARE FORMĂ ROTUNDĂ Paștilor“ este vedeta ospăţu-
pulară, se spune că mie- PENTRU CĂ AȘA ERAU SCUTECELE MÂNTUITORULUI. lui care marchează sfârșitul
lul este aducător de noroc și UNEORI ARE LA MIJLOC O CRUCE, postului.
că, dacă întâlnești un miel în ALTEORI ESTE SIMPLĂ. FORMA În nordul ţării, mai precis
preajma Paștelui, este semn de DREPTUNGHIULARĂ A COZONACULUI în ţinutul Oașilor, una dintre cele
bunăstare. În popor există și su- REPREZINTĂ MORMÂNTUL ÎN CARE mai vechi tradiţii, serbarea câmpe-
perstiţia că diavolul poate lua forma A FOST ÎNGROPAT DOMNUL. nească Sâmbra Oilor, marchează înce-
oricărui animal, mai puţin pe cea a unui putul sezonului pascal, atunci când se sa-
miel, datorită legăturii sale cu sacralitatea. crifică și se vând miei. Un obicei similar găsim
În creștinism, mielul este simbolul Mântuitorului și în Maramureș (Ruptul Sterpelor), unde lumea cio-
care poartă păcatele lumii, așa cum reiese din cuvintele banilor este în sărbătoare: se împarte laptele muls, se tund
lui Ioan Botezătorul care, văzându-L pe Iisus, a exclamat: oile, se înţarcă mieii, se repară stâna, se aleg ciobanii etc.

76 Historia | APRILIE 2023

 | ISTORII COMESTIBILE |
Ciorba de miel se face din cap, gât, coadă și din alte oase
de prisos boierilor dornici de mușchi și cotlete. Dacă tava și
cuptorul sunt prea mici pentru o carcasă de miel (aproape)
întreagă, al doilea cel mai bun scenariu e să ajutăm pulpe-
le să ajungă friptură îndelung rumenită la cuptor sau stu-
fat (o mâncare scăzută cu fire de ceapă și usturoi verde din
belșug, cum numai în Muntenia se poate găsi), în timp ce
organele sunt păstrate pentru drob (cu prapur sau cocă,
după gust/posibilităţi).
***
Masa de Paște, frumos împodobită cu albăstrele și vio-
lete proaspăt culese din pădure, are o semnificaţie aparte
în casa fiecărui român. Familia, rudele și prietenii se adu-
nă laolaltă să ciocnească ouă, să guste din pască sau din
cozonacul pufos, plin de nucă și rom, să savureze o friptu-
ră delicioasă de miel, asezonată cu rozmarin, și să închi-
ne un pahar de vin, urându-și sănătate și noroc pentru tot
restul anului.
La început de primăvară, sărbătoarea Învierii
Domnului este un prilej de bucurie, de renaștere, de pri-
menire a sufletului și de împăcare. Fiţi blânzi, buni și în-
tâmpinaţi cu pioșenie această sărbătoare ale cărei tra-
diţii au fost păstrate cu sfinţenie de sute de ani de către
strămoșii noștri!
REŢETA DE DROB
A LUI RADU-ANTON ROMAN
Drobul, numit în Moldova și plăcintă de cighir (sinonim
pentru prapur, membrana care învelește diferite organe
interne), este, de fapt, un pretext pentru folosirea din
abundenţă a verdeţurilor care completează atât de bine
măruntaiele (ficat, inimă, plămâni, rinichi, splină) tocate
mărunt, fără să fie trecute prin mașina de tocat.
Lucru cert, felul acesta de mâncare nu-i treabă ușoară
și e mai cuminte să fie lăsat pe mâinile gospodinelor
experimentate!
Prapurul se spală și se fierbe în apă sărată, ­pregătindu-se
astfel să ţină bine strâns amestecul de carne și verdeţuri.
Pentru potenţarea gustului, măruntaiele, după ce au
fost reduse la bucăţi mai mici, se pot sota ușor în ceva
unsoare. Ceapa (200 g din cea uscată și alte 3 legături
din cea verde) se toacă mărunt și se amestecă în carne,
după care se dă la foc vreo 5 minute, pentru o mai bună
împreunare. Se amestecă totul cu două ouă bătute și se
umple prapurul care ajunge într-o formă: „tavă adâncuţă
de cozonac“ (tapetată cu unt și pesmet). Totul se lasă
la focul domol al cuptorului 15-20 de minute („să se
­lege-usuce-pătrundă“).
APRILIE 2023 | Historia 77

Lupta cu guvernul
francez
LA CINEMA | DIN 21 APRILIE
Reprezentanta șefă a sindicatului unei
multinaționale franceze din domeniul
energiei nucleare este agresată în propria
casă în urma denunțurilor pe care le face cu
privire la afacerile ultrasecrete din sectorul
nuclear francez. Viața ei este complet dată
peste cap atunci când este nevoită să lupte
singură cu reprezentanții guvernului și cu
liderii industriei pentru a scoate la lumină
scandalul și pentru a apăra peste 50.000
de locuri de muncă. Un subiect sensibil,
o cercetare sub presiune care sădește
îndoială în mintea anchetatorilor și în care
Maureen devine suspectă, deși la început
era o simplă victimă. Filmul Sindicalista
este inspirat din povestea adevărată a lui
Maureen Kearney (Isabelle Huppert).
Brandul
revoluţionar
LA CINEMA
Regizat de Ben Affleck, Air dezvăluie
parteneriatul legendar dintre pe atunci
novicele Michael Jordan și divizia
de baschet a companiei Nike, ce a
revoluționat lumea sportului și a culturii
contemporane cu brandul „Air Jordan”.
Povestea urmărește pariul unei echipe
neconvenționale care pune totul în joc,
viziunea unei mame care este conștientă
de talentul imens al fiului ei și viața celui
ce avea să devină cel mai mare fenomen
al baschetului din toate timpurile.
78 Historia | APRILIE 2023
agenda
F I L M | D E A D I N A S C O RŢ E S C U
Portret de exorcist
LA CINEMA
Odă pentru natură
LA CINEMA
A fost odată ca niciodată un stejar de
210 ani, devenit regele pădurii. Acest
documentar spectaculos reunește
o distribuție extraordinară: veverițe,
gărgărițe, gaițe, furnici, șoareci
de câmp – mica lume vibrantă și
zumzăitoare din jurul acestui copac
maiestuos care îi primește, îi hrănește
și îi protejează pe toți, de la rădăcini
până în vârf.
Exorcistul Papei este portretul
lui Gabriele Amorth, un preot
care a activat ca exorcist-șef al
Vaticanului și care a realizat peste
100.000 de astfel de ritualuri de-a
lungul vieții.
Gabriele Amorth s-a născut pe
1 mai 1925 în orașul Modena din
regiunea Emilia-Romagna, a fost
hirotonit preot romano-catolic în
1954 și a devenit exorcist oficial al
Vaticanului în iunie 1986. În 1990
a înființat Asociația Internațională
a Exorciștilor, al cărei președinte
a fost până la pensionarea sa,
în anul 2000. Într-un interviu
acordat jurnaliștilor de la „London
Sunday Telegraph”, preotul sublinia:
„Oamenii trebuie să știe ce facem”.
Filmul său preferat a fost
Exorcistul, producția americană din
1973 regizată de William Friedkin,
care a câștigat două premii Oscar
și patru Globuri de Aur. Amorth
susținea că filmul este în mare
parte corect și bazat pe evenimente
adevărate, deși efectele speciale au
fost puțin exagerate.
Producția din 2023 este un thriller
horror și îi are în distribuție pe
Russell Crowe și pe Franco Nero.
Stejarul și locuitorii săi este o odă
poetică adusă vieții și naturii, foarte
potrivită pentru o vizionare cu întreaga
familie.

FOTO: ŞTEFANIA DINU
Rochia Reginei
Maria
MUZ E U L TE ATRU LU I N AȚIONA L BUC UREȘTI | POATE FI VIZITATĂ ÎN CADRU L
T URU R I LO R G H I DATE ALE TN B
Proiectul „Expoziție inovativă
cu bunuri culturale restaurate
din colecția Muzeului Teatrului
Național București” include 38 de
obiecte, piesa de rezistență fiind
spectaculoasa rochie a Reginei
Maria, la a cărei restaurare s-a
lucrat mai bine de doi ani. Se
presupune că a făcut parte din
garderoba lui Missy cu prilejul
participării la încoronarea vărului
ei primar, țarul Nicolae al II-lea, în
1896.
Rochia este confecționată cu fir
de argint în proporție de 95%,
decorată cu flori de mac în nuanță
de ciulin și căptușită cu mătase de
o calitate excepțională, așa cum au
spus restauratorii. Trena imensă,
de peste 4 m, este detașabilă și era
agenda
E X P O | D E A D I N A S C O RŢ E S C U
purtată doar în anumite momente,
fiind ținută de către pajii de Curte.
După 1947, foarte multe obiecte de
vestimentație ale familiei regale au
ajuns la Teatrul Național pentru a fi
folosite ca recuzită.
Cerul, văzut altfel
O B S E RVAT O R U L A S T R O N O M I C
„ A M I R A L VA S I L E U R S E A N U ”, B U C U R E Ș T I
PÂNĂ PE 30 SEPTEM BR IE
Ochiul omenesc este limitat în privința luminii
pe care o detectează. Dacă privești universul
doar cu ochii și doar prin telescoapele optice,
este imposibil să explici toate fenomenele
cosmice și modul în care funcționează stelele.
Din acest motiv, astronomii au inventat
telescoape și detectori prin care se poate
observa lumina invizibilă emisă de găurile
negre, stelele reci și fierbinți, norii de praf și de
gaze în care se formează stele și planete.
În expoziția „Cerul în mai multe lungimi de
undă” veți vedea cerul în alte tipuri de lumină:
raze X, infraroșu, radio, ultraviolet și microunde.
Astfel, veți putea observa cum ar arăta bolta
cerească dacă am avea ochi sensibili la tipurile
respective de lumină, precum și ce feluri de
obiecte s-ar vedea.
Ceramica imperială
romană
PA L AT U L C U LT U R I I , I A Ș I | PÂNĂ PE 25 IU NIE
„Tava de la Barboși, o capodoperă a ceramicii
imperiale romane” este o nouă microexpoziție
care vine în completarea seriei „Piese de
excepție din colecțiile Muzeului de Istorie a
Moldovei”, prezentată de Complexul Muzeal
Național „Moldova” Iași.
În primele secole după
cucerirea romană, granița
Imperiului Roman ajungea
până în sudul Moldovei, zonă
care făcea parte din provincia
Moesia Inferior. La Barboși
(astăzi, în județul Galați)
s-au dezvoltat un important
bastion militar, precum și o
așezare civilă, cu o înfloritoare
viață economică și comercială. Pentru nevoile
crescute ale unităților din legiunile care au
staționat aici au fost importate diverse bunuri
din Imperiu. Unul dintre acestea a fost
tava-platou, descoperită într-o somptuoasă
locuință din castru. Realizat dintr-o ceramică
fină, terra sigillata, vasul este un import din
zona Galliei Centrale, datat sec. II-III d.Hr.
APRILIE 2023 | Historia 79
 agenda
C A R T E | D E C I P R I A N STO L E R U

Război în Europa Goldstein

RĂZBOI ÎN EUROPA. UCRAINA, ROMÂNIA
ȘI REPUBLICA MOLDOVA ÎN FAȚA Maicu.
O istorie
AGRESIUNII RUSE

AU TO R I : R A D U C A R P, M A R I A N N A P R I S I A J N I U K

EDITURA CORINT

N U M Ă R D E PA G I N I : 1 4 4
recuperată
G O L D S T E I N M A I C U.
E D I T U R A C O R I N T. R O V I L E L E M O D E R N E . C O N S TA N ȚA .
1931–1940
Un dialog incitant AU TO R I : A N D R E E A C E L M A R E ,
desfășurat între MIHAELA CRITICOS,
profesorul Radu Carp, R A D U C O R N E S C U,
CIPRIAN PLĂIAȘU
bine-cunoscut specialist
în științe politice, și E D I T U R A U N I V E R S I TA R Ă
„ION MINCU”
jurnalista ucraineană
Marianna Prisiajniuk, N U M Ă R D E PA G I N I : 2 08

având ca principale E D I T U R A .UAU I M . R O

teme istoria Ucrainei și
a ucrainenilor, relațiile
româno-ucrainene
și ucraineano-moldovenești, minciunile
propagandei rusești despre trecutul
ucrainenilor. „Am considerat important
ca cititorii de limba română să înțeleagă
că ucrainenii nu sunt ruși, că au propria
identitate și că luptă pentru afirmarea ei,
așa cum o fac toate națiunile din Europa”,
descrie volumul profesorul Radu Carp.
Shakespeare.
Lumea ca o scenă
S H A K E S P E A R E . LU M E A C A O S C E N Ă
Constanța, 1931–1940. Revenit din Italia dublu licențiat în arhitectură și
inginerie, tânărul arhitect Haim (Harry) Goldstein participă în mai puțin de
10 ani la construcția a peste 100 de imobile. Activitatea sa este suspendată
în 1941 din cauza originii evreiești. Va pleca la București, unde îl găsim în
noua sa viață profesională, cu nume schimbat, în conducerea colectivelor de
proiectare pentru Casa Scânteii, Sala Palatului, Teatrul Național. Cu numele
de Horia Maicu va deveni arhitect-șef al Capitalei și profesor la Institutul de
Arhitectură „Ion Mincu” (azi, UAUIM).
Cartea își propune să răspundă întrebărilor născute firesc, odată cu
descoperirea colecției de arhivă într-o pubelă de pe strada Batiștei din
București, în 2014. Cum arăta peisajul socio-economic al Constanței în
anii ’30 și cine erau comanditarii acestor imobile? Ce s-a mai păstrat
din modernismul constănțean? Ce a supraviețuit brutalelor intervenții
contemporane? Cum se integrează arhitectura acestor imobile în orașul de
astăzi? Ce trebuie să aibă în vedere măsurile de consolidare?

AUTOR: BILL BRYSON

EDITURA POLIROM O evocare îngrijitoarea volumului, Monica
NUMĂR DE PAGINI: 248 a vieţii de altădată Pillat, cele două părți ale cărții
POLIROM.RO amintesc de atmosfera nuvelelor
PRIN CETATEA LUI BUCUR. lui Ioan Slavici, de pitorescul
TRECUTUL VIU
Shakespeare este drumeţiilor lui Calistrat Hogaş, dar
AU TO A R E : P I A A L I M Ă N E ȘT I A N U
un nume atât de şi de melancolia unor creaţii ale
EDITURA CORINT
cunoscut, încât lui Mihail Sadoveanu. Schiţele Piei
N U M Ă R D E PA G I N I : 2 4 0
avem impresia Alimăneştianu evocă oameni şi
că știm deja E D I T U R A C O R I N T. R O locuri din Cetatea lui
totul despre el. În Bucur și îşi amplifică
realitate, în ciuda Cele două scrieri Prin întinderea şi orizontul
secolelor de Cetatea lui Bucur observaţiei în
legende, jumătăţi şi Trecutul viu au Trecutul viu. Scrierile
de adevăr și chiar fost publicate de Pia Piei Alimăneștianu
minciuni sfruntate, Alimăneștianu în sunt mici opere de
și în ciuda zecilor de același an, 1940, și artă, prin valoarea
mii de studii, despre sunt reunite acum documentară
omul din spatele capodoperelor pe care într-un singur volum. a evocării vieţii
le-a scris nu se știe mare lucru. În căutarea Ele au elemente de altădată, iar
acestuia, Bill Bryson ne poartă pe drumurile comune, dar se scrisorile au un
desfundate ale Angliei elisabetane, aducând deosebesc ca viziune farmec deosebit, din
la viaţă locurile și personajele care l-au şi tehnică narativă. care reies tăria şi
inspirat pe William Shakespeare. Așa cum precizează sfâşierile sufletești.

80 Historia | APRILIE 2023


Porţia de mister
H I S T O RY C H A N N E L | S E Z O N U L 4 Î N C E P E M I E R C U R I , 1 9 A P R I L I E , L A O R A 2 1:00
Serialul documentar Cele mai
mari mistere ale istoriei, găzduit și
dezbătut de celebrul actor Laurence
Fishburne, revine cu un nou sezon de
investigații speciale care abordează
și analizează în detaliu mistere
istorice ale lumii. Pe parcursul a 10
episoade, publicul va afla informații
surprinzătoare și va descoperi
perspective noi ale unor evenimente
istorice celebre, prin dovezi,
investigații și interviuri inedite.
Ar putea noi indicii să ne spună în
Ţinutul războinicilor
VIASAT HISTORY | VINEREA, DE LA ORA 22:00
De la invaziile vikingilor până la
marile asedii ale lui Richard Inimă
de Leu, istoria Ducilor de Normandia
e o epopee militară
incredibilă, care se
întinde pe mai
bine de 300 de
ani. O poveste
extraordinară,
condusă de
agenda
T V | D E A D I N A S C O RŢ E S C U
sfârșit ce s-a întâmplat cu Chivotul
Legământului și să ne conducă la
găsirea acestuia? Documentele și
dovezile recent declasificate vor oferi
în sfârșit o concluzie în cazul asasinării
președintelui John F. Kennedy? Pot
noile tehnologii să descifreze în
sfârșit codul ucigașului Zodiac și să
dezvăluie identitatea acestuia? Unde
este comoara pierdută a lui Barbă
Neagră? Vom putea descifra vreodată
adevăratul scop al uimitoarelor
piramide egiptene?
cuceritori năvalnici: descendenți
direcți ai primului conducător viking
al Normandiei, Rollo, aceștia au fost
războinici de temut și, timp de mai
multe generații, cei mai crunți
dușmani ai regatului Franței.
Mari lorzi ai războiului, născuți
cu toții sub stindardul normand,
și-au apărat teritoriile cu prețul
propriilor vieți, demonstrând o
iscusință fantastică pe câmpul
de luptă.
Seria Normandia: Ținutul
războinicilor prezintă în
detaliu marile conflicte
armate care au transformat
Normandia într-unul dintre
cele mai râvnite teritorii
din Europa.
Comerţul cu
antichităţi furate
H I S T O RY C H A N N E L
ÎNCEPE JOI, 20 APRILIE, LA ORA 22:00
Seria investigativă Istorii furate
analizează modul în care comerțul cu
antichități și opere de artă furate a
devenit o sursă majoră de venit pentru
sindicatele crimei și organizațiile
teroriste din întreaga lume.
Folosind diferite studii de caz, fiecare
episod analizează cum diverse
organizații criminale, de la Statul Islamic
la triadele chinezești, au intrat în acțiune
și de ce organele legii din toată lumea,
hotărâte să le oprească, sunt adesea
neputincioase.
Călătorie
în jurul lumii
V I A S AT N AT U R E | PE TOT PARCURSUL
ZILEI, SÂMBĂTĂ, 22 APRILIE, ȘI DUMINICĂ,
23 APRILIE
Cu ocazia Zilei Pământului, putem
vedea o serie de emisiuni cu imagini
spectaculoase, care arată diversitatea
și puterea incredibilă a Planetei. De
la rezervația Maasai Mara din Kenya
și până la terenurile stâncoase din
Canada, suntem invitați la o excursie
de weekend în jurul Globului, fără să
părăsim confortul canapelei, în zilele
de după Paște.
APRILIE 2023 | Historia 81
 
Povestea
marilor cutremure ce au
zguduit spaţiul românesc
L
a mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul
Târgu Jiu și localităţile învecinate au fost afec-
tate de o serie de cutremure care, deși nu au
produs pierderi de vieţi omenești sau pagube
materiale majore, au stârnit panică în rândul
populaţiei, mai ales că nimeni nu-și mai amintea ca prin
zonă să se mai fi produs astfel de seisme. Specialiștii din
cadrul Institutului Naţional de Fizică a Pământului (INFP)
au atras însă atenţia că, în Gorj, s-au mai produs seisme si-
milare, cele mai puternice și „recente“ având loc în anii
1943 și 1966.
De altfel, primul cutremur major care a lovit România
în secolul XX s-a produs tot într-o zonă neobișnuită cu ast-
fel de fenomene. În dimineaţa de 13/26 ianuarie 1916, la
ora 9:38, un seism cu o magnitudine de 6,5 a zguduit zona
Cutremurul din 4 martie 1977 a fost o tragedie
naţională: aici, ce a mai rămas dintr-un bloc din
Bucureşti în urma seismului.
D I N 2 9 M A R T I E , L A P U N C T E L E D E D I F U Z A R E A P R E S E I D I N T OATĂ ŢA R A
82 Historia | APRILIE 2023
Munţilor Făgăraș și împrejurimile. Mișcarea pământului a
fost resimţită puternic în judeţele Vâlcea, Argeș și Muscel.
Însă zona în care au avut loc cele mai devastatoare cutre-
mure care au afectat spaţiul românesc de-a lungul timpu-
lui este Vrancea.
14 octombrie 1802 va rămâne în istoria românilor drept
una dintre cele mai nefaste zile. În acea zi s-a produs în
Vrancea cel mai puternic cutremur care a afectat spaţiul ro-
mânesc. Cutremurul a avut o magnitudine de 7,9 și o durată
de aproximativ două minute. Seismul a fost atât de puter-
nic, încât a fost resimţit de la Moscova și până la Istanbul.
La 11/23 ianuarie 1838, un alt cutremur devastator avea să
se producă tot în Vrancea. Secolul XX a fost marcat de alte
două mari cutremure produse în Vrancea, cel din 10 no-
iembrie 1940 și cel din 4 martie 1977. Dar seisme extrem
de puternice au mai fost consemnate de-a lungul veacuri-
lor. Chiar în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân în Ţara
Românească sau a lui Ștefan cel Mare în Moldova, cutre-
murele au provocat mari distrugeri.
Povestea acestor cutremure nefaste, dar și a altor
mișcări seismice mai puţin cunoscute este redată în nu-
mărul de primăvară al revistei „Historia Special“, disponi-
bil la toate puncte de difuzare a presei!
 DIN MARTIE,
CEA MAI CITITĂ la toate punctele de difuzare a presei
REVISTĂ DE ISTORIE
DIN ROMÂNIA! Cartea
IUBIRILE IMPOSIBILE
ALE LUI PETRONIUS
VOLUMUL II
de Vintilă Corbul
PREȚ PACHET SPECIAL

39,99 LEI
numai împreună
cu revista
Historia Special,
în limita
stocului
disponibil

Historia.ro
ABONEAZĂ TE!
Sună de luni până vineri,
de la 9:00 la 18:00,
la 0372.130.211