A N X X I I • N R .

2 4 1 • F E B R U A R I E 2 0 2 2 • 1 0 0 PA G I N I • 1 5 L E I • A PA R E P E 1 5 A L E F I E C Ă R E I L U N I • D I R E C T O R I O N C R I S T O I U
WWW.HISTORIA.RO R

STOPCADRU CĂLĂTORII ÎN ISTORIE

GREVA DE LA ATELIERELE CARAIBELE, DINCOLO
CFR GRIVIȚA, REFLECTATĂ DE PLAJE, PIRAȚI
ÎN PRESA VREMII ȘI PARADISURI FISCALE
 editorial
I O N M . I O N I ŢĂ | R E D A CTO R -Ș E F HISTORIA

Istoria nu se priveşte
niciodată în oglindă?
Cei care nu cunosc trecutul sunt condamnaţi să îl repete. Sunt vorbe pe
care le ştie toată lumea. Ideea că pericolul repetării istoriei ar putea
fi îndepărtat, dacă istoria ar fi cu adevărat cunoscută, are sens.
Dar ce faci atunci când cineva vrea să repete istoria,
indiferent cât de mult sau de corect o cunoaşte?

Catastrofa Primului Război Mondial era cunoscută în cele mai mici detalii, în tranşee
pieriseră milioane de soldaţi şi fiecare familie suferise într-fel sau altul, dar asta nu a
împiedicat, două decenii mai târziu, izbucnirea unei noi conflagraţii şi mai devastatoare,
cu un preţ şi mai mare de vieţi omeneşti.
A urmat un Război Rece, a cărui transformare într-unul fierbinte a fost împiedicată
doar de certitudinea că nimeni nu va supravieţui unui conflict nuclear.
Dar asta nu înseamnă că oamenii se mulţumesc cu ce au. Discursurile trecutului
revin, într-o altă formă, poate, dar cu aceleaşi idei. Ceea ce era acoperit de întuneric
revine la lumină, tentaţia extremelor, a convingerii că cei care nu sunt cu noi sunt
împotriva noastră.
Jocul de sumă nulă, în care câştigul unuia înseamnă pierdere netă pentru celălalt,
este din nou seducător, încercând să submineze gândirea win-win a lumii bazate pe
reguli şi pe cooperare, ceea ce a dus la rezultate fără precedent în
istorie.
Deceniile de pace şi de prosperitate, de după sfârşitul
Chipul istoriei Războiului Rece, au scos de sub pragul de sărăcie miliarde de
oameni, din ţări ce nu sperau la aşa ceva. Noi puteri au apărut.
Dar şi noi frustrări. Cei rămaşi în urmă sau cei care se consideră
nedreptăţiţi se radicalizează, în interiorul naţiunilor tot mai
fragmentate, sau la nivel internaţional. Clivajele cresc între regiuni sau între centru şi
periferie, nemulţumirile se acumulează între puterile consacrate şi cele care vor să le ia
locul. Tensiunile din interior şi cele din exterior se potenţează şi cresc instabilitatea la
cote periculoase. Capcana lui Tucidide este un concept invocat pentru a descrie
destinul implacabil al repetării conflictelor din teama că rivalul va ajunge mai puternic
decât tine sau din nostalgia imperiilor care nu se uită. Aşa să fie, oare? Istoria nu se
priveşte niciodată în oglindă?

FEBRUARIE 2022 | Historia 3

 sumar
F E B R UA R I E 2022

44

Actualitate PA G I N I L E 5-7

Metopele de la Adamclisi
DIN MUZEELE ROMÂNIEI PA G I N I L E 8 -9

Director Ion Cristoiu

10
Redactor-Şef
Ion M. Ioniţă
Creative Director
Mihaela Manolache
Editor coordonator
Florentina Ţone
Redacţia
Ciprian Plăiașu
Adina Scorţescu
54
>> Drumul spre Moscova:
Iulian Sîmbeteanu Operaţiunea „Taifun“
Ciprian Stoleru >> Atacul lui Guderian
Adriana Călinescu >> Jukov încearcă să câștige timp
>> Ultimul asalt asupra Moscovei
DOSAR PA G I N I L E 1 0-43
F OTO C O P E RTĂ : G E T T Y I M A G E S
TEL. 0372.130.335

Publicaţie tipărită la Unul dintre cele mai frumoase

teatre de operă din lume:
Palatul Garnier din Paris
PATRIMONIUL LUMII PA G I N I L E 44-53
MANAGEMENT GRUPUL DE PUBLISHING
Administrator special Greva de la Atelierele CFR
Constantin Sandu Griviţa, în presa vremii
STOP-CADRU PA G I N I L E 54-59
Director marketing
Steluţa Zamfir
Episoade din urmărirea
Director distribuţie informativă a dr. Eugen Aburel
Daniela Zamfir DIN ARHIVE PA G I N I L E 6 0-6 1

Coordonator producţie
Constantin Delta Caraibele, dincolo de plaje,
piraţi și paradisuri fiscale
Publicitate: 62 Un incredibil mozaic etnic Colonizatorii
vanzari@ead.ro Împărţirea sferelor de influenţă
d.stan@teaminnovation.ro Primul stat independent, având un sclav drept
împărat Împărţirea Hispaniolei
ISSN 1582-7968 Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată
lumea Celebrităţi născute în Caraibe
Adresa: CĂLĂTORII ÎN ISTORIE PA G I N I L E 6 2 -9 3
Şos. Fabrica de Glucoză nr. 21,
sectorul 2, Bucureşti
www.historia.ro Agenda
ABONAMENTE - INFORMAŢII ŞI RECLAMAŢII PA G I N I L E 9 4-9 7
0790139007 / 0790139009.
(numere cu tarif normal, disponibile de luni
până vineri, între orele 9.00 şi 18.00);
abonamente@adevărulholding.ro
Poveste de iarnă
STRATURI DE CULOARE PA G I N A 9 8
2022 Adevărul Holding. Toate drepturile rezervate. Opiniile aparţin autorilor.

4 Historia | FEBRUARIE 2022


G R U PA J A L C ĂT U I T D E C I P R I A N S T O L E R U | F OTO : S H U T T E R STO C K , A R H I V E L E Ş I PA G I N I L E D E FA C E B O O K A L E M U Z E E LO R
Restaurarea sculpturii „Pietà
Bandini“ a lui Michelangelo
a dezvăluit defecte în marmură
Restaurarea faimoasei sculpturi
„Pietà Bandini“ a lui Michelangelo,
care se află la Museo dell’ Opera del
Duomo din Florenţa, a dezvăluit că
singurul bloc de marmură în care
a fost sculptată capodopera avea
defecte, acesta fiind posibilul motiv
pentru care a fost abandonată de
artist înainte de a fi terminată.
Statuia le reprezintă pe Fecioara Maria
şi Maria Magdalena ţinând trupul lui
Iisus după ce a fost coborât de pe
cruce de Nicodemus, al cărui chip
este un autoportret al artistului italian
renascentist. Lucrarea de restaurare
a confirmat că bucata de 2.700 de
kilograme de marmură are „vene“ şi
crăpături, în special la bază, motivul
posibil pentru decizia lui Michelangelo
de a se opri înainte de a o termina.
actualitate
Tablou
de Botticelli,
vândut pentru
45 de milioane
de dolari
Un tablou pictat de Sandro
Botticelli a fost vândut în cadrul
unei licitații organizate la New
York de Casa de licitații Sotheby’s,
contra unei sume de aproximativ
45 de milioane de dolari, la finalul
unui duel înflăcărat al ofertelor
făcute de mai mulți colecționari
de artă.
Tabloul „The Man of Sorrows“
este un portret al lui Iisus Hristos
înfățișat purtând o coroană de
spini pe cap și având brațele și
încheieturile legate cu funii.
Potrivit experților, tabloul a
fost realizat la începutul anilor
1500, la sfârșitul vieții lui Sandro
Botticelli (1445-1510), cunoscut
pentru operele sale expuse în
Galeria Uffizi („Primăvara“,
„Nașterea lui Venus“) și pentru
frescele care ornează Capela
Sixtină de la Vatican.
Tabloul, aflat într-o stare bună de
conservare și încadrat într-o ramă
ornamentată aurie, a aparținut
în secolul al XIX-lea unei celebre
cântărețe engleze din acea vreme,
Adelaide Kemble Sartoris, apoi
moștenitorilor acesteia.
Artistul a plănuit iniţial să aşeze
sculptura lângă mormântul său, dar
la numai câțiva ani după ce a început
să o sculpteze, la mijlocul secolului
al XVI-lea, pe când avea 75 de ani,
Michelangelo a decis să abandoneze
capodopera, oferind-o unui servitor,
care a vândut-o unui bancher,
Francesco Bandini.
Restaurarea non-invazivă a început
în 2019, dar a fost întreruptă de mai
multe ori din cauza pandemiei. Au fost
îndepărtate depuneri de pe suprafața
sculpturii, care era necurățată atunci,
fiind adusă la nuanţa iniţială.
Vizitatorii au putut fi martori la toate
etapele procesului de restaurare
pentru că statuia a fost expusă,
într-un laborator deschis, în spatele
unui ecran de sticlă.
FEBRUARIE 2022 | Historia 5
 actualitate
1 5 F E B R UA R I E 19 89 | U LT I M I I M I L I TA R I S O V I E T I C I S E R E T R A G D I N A F G A N I STA N

Turistă olandeză
arestată după ce a
făcut un salut nazist
la Auschwitz

O turistă olandeză a fost reţinută

în Polonia, după ce a făcut un salut
nazist în faţa fostului lagăr de
exterminare Auschwitz-Birkenau,
relatează poliţia poloneză.
Femeia de 29 de ani a făcut acest
gest în faţa porții unde se află
inscripția „munca te face liber“,
astfel fiind acuzată pe propagandă
nazistă.
Nu este prima dată când turiștii
sunt reținuți în Polonia pentru
propagandă nazistă. În anul

Expoziţie: Casa regală de

2013, doi studenți turci au fost
condamnați penal pentru un salut
nazist similar.
O porţiune din
Marele Zid Chinezesc
s-a prăbușit în urma
unui cutremur
O porțiune de doi metri din Marele
Zid Chinezesc s-a prăbușit în urma
cutremurului de 6,9 grade pe scara
Richter care s-a produs la începutul
lunii ianuarie în nord-vestul Chinei.
Porțiunea distrusă datează din
timpul Dinastiei Ming (1368-1644)
și se află în provincia Gansu, la 114
kilometri de locul în care s-a situat
epicentrul seismului. Zona a fost
asigurată provizoriu și au început
deja lucrările de reconstrucție și
restaurare, potrivit cotidianului
local „Global Times“.
Hohenzollern şi naziştii
Ministrul Culturii din landul
Brandenburg, Germania, a iniţiat
pregătirile pentru o posibilă expoziţie
despre legăturile dintre Casa regală
de Hohenzollern şi nazişti, informează
agerpres.ro.
„Reevaluarea critică a rolului familiei
Hohenzollern în epoca nazistă,
sprijinul lor pentru naţionalism şi
prezentarea acestuia cetăţenilor
reprezintă un demers care merită
întreprins“, a declarat ministrul Manja
Schüle pentru ziarul „Tagesspiegel“.
Ea i-a cerut directorului general al
Fundaţiei Palate şi Grădini Prusace
(SPSG), Christoph Martin Vogtherr,
să elaboreze un concept general
despre cum ar putea arăta o astfel de
expoziţie, unde ar putea fi prezentată şi
de ce ar fi nevoie pentru realizarea ei.
Prinţul Georg Friedrich al Prusiei
declarase pentru „Tagesspiegel“, la
începutul lunii ianuarie, că din punctul
său de vedere „este absolut depăşit
ca istoria palatelor prusace din Berlin
şi Potsdam în timpul Republicii de
la Weimar şi în epoca nazistă să fie
tratate într-o expoziţie“. O astfel de
expoziţie ar trebui mai presus de
toate „să abordeze în mod critic şi
rolul strămoşilor (săi)“, a spus Georg
Friedrich.
Independent de planurile privind
organizarea acestei expoziţii, din
2014 sunt în curs negocieri între
guvernul federal şi landurile Berlin şi
Brandenburg, pe de o parte, şi Casa de
Hohenzollern, pe de altă parte, privind
returnarea unor obiecte de artă şi
compensări.
Discuţiile au fost întrerupte după ce
landul Brandenburg a reluat un proces
pentru nişte proprietăţi expropriate,
început în 2015. Landul a refuzat să
ofere despăgubiri pe baza tratatului
de unificare a Germaniei. Casa
de Hohenzollern a dat în judecată
landul, miza fiind 1,2 milioane de
euro. Conform legii, nu se plătesc
despăgubiri celor care „au ajutat şi au
favorizat în mod substanţial“ regimul
nazist.

6 Historia | FEBRUARIE 2022


7 M A R T I E 1 4 4 1 | I A N C U D E H U N E D O A R A D E V I N E V O I E V O D A L T R A N S I LVA N I E I
Stejarul secular plantat de
Regele Ferdinand şi de Regina
Maria la Timișoara s-a uscat
Un stejar plantat de Regele
Ferdinand şi de Regina Maria în Piaţa
Libertăţii din Timișoara, la data de
1 mai 1923, s-a uscat, relatează
adevarul.ro. „Săditu’s-a acest
stejar în numele Tatălui, al Fiului
şi al Sfântului Duh. În anu 1923,
luna maiu, ziua întâi, sub glorioasa
domnie a Majestăţii Lor Regele
Ferdinand I, făuritorul României Mari
şi de toţi iubita Regina Maria... Creşti
cu vigoare arbore al încoronării şi fii
simbol al Daciei felix reînviate spre
fericirea ţării şi mândria neamului“,
scrie pe plăcuţa amplasată în faţa
Amuletă cu o vechime
de 3.300 de ani,
descoperită în Israel
Arheologii israelieni au descoperit o
amuletă de plumb cu scriere ebraică
veche, ce datează din urmă cu
aproximativ 3.300 de ani, a anunţat
Consiliul Regional din Samaria,
informează agerpres.ro.
Artefactul a fost descoperit pe
Muntele Ebal din regiunea Samaria,
a declarat Consiliul. Amuleta a fost
găsită printre rămăşiţele săpăturilor
efectuate în situl arheologic de
pe munte, unde a fost dezgropat
actualitate
Garnizoanei din Piaţa Libertăţii.
Copacul din dreapta Garnizoanei
a dat semne de boală înainte de
începerea lucrărilor de modernizare a
Pieţei Libertăţii, în 2013. Nici celălalt
stejar rămas nu se află într-o stare
prea bună, fiind necesare intervenții
pentru stoparea declinului.
Copacul uscat urmează să fie tăiat,
iar din lemn se va realiza o operă de
artă. În locul stejarului se va planta
un nou copac, iar la acest eveniment
se dorește invitarea custodelui
Coroanei, Margareta, ca urmașă a
Casei Regale din România.
GR AHAM ALLI SO N
CAPCANA
LUI TUCIDIDE
Mai pot evita
Statele Unite
și China războiul?
„Superputerea
chineză a sosit.
America a eșuat în a
înțelege această realitate.
un altar biblic. De formă pătrată
Ar putea aceasta să
şi cu o lungime de doi centimetri, conducă SUA și China
amuleta prezintă, de asemenea, spre război?”
marcajul unei flori de lotus, un
The New York Times
simbol important în Egiptul antic.
Arheologii au precizat că au încercat
să deschidă amuleta, însă au fost
nevoiţi să renunţe după ce marginile
acesteia au început să se sfărâme.
Fotografiile realizate într-un C ATEGORIA A
laborator din Praga au scos la iveală ISTORIE ȘI STUDII
CULTURALE
mai multe crestături prezente pe E VA L U A R E C N C S
2020–2024
amuletă, una dintre ele arătând ca
un cap de taur sau „Alef“ („Aleph“),
prima literă din alfabetul ebraic, iar www.edituracorint.ro
alta semănând cu o floare.
FEBRUARIE 2022 | Historia 7
 | DIN MUZEELE ROMÂNIEI |

Metopele
M
onumentul de la
Adamclisi este unul
dintre cele mai impor-

de la tante monumente an-

tice ale României, fiind

Adamclisi
construit între anii 106-109 pentru a celebra
victoria armatei romane conduse de împă-
ratul Traian, din anul 102, împotriva alian-
ţei formate din daci, buri și sarmaţi. Pe mo-
DE ALEXANDRU MARINESCU
nument s-a descoperit o inscripţie care in-
F OTO : C O L E CȚ I A A U TO R U LU I dică faptul că acesta a fost dedicat de împă-
ratul Nerva Traian Augustus zeului Marte
Monumentul Triumfal de la Răzbunătorul.
Adamclisi este considerat „actul Monumentul Triumfal este o construc-
de naştere dăltuit în piatră al ţie arhitectonică cheie a artei imperiale ro-
poporului român“ și o sursă mane provinciale, fiind realizat după un
importantă de informaţii cu privire proiect al renumitului arhitect Apolodor din
la istoria antică a României, care Damasc. El face parte dintr-un complex al-
poate fi descoperită cu ajutorul cătuit din ­monument, mormântul tumulus
metopelor, acele blocuri din piatră din spatele acestuia şi altarul comemorativ.
sculptate.

Monumentul Triumfal de la Adamclisi

a fost reconstituit în 1977. Metopele originale
se află în Muzeul Tropaeum Traiani.

8 Historia | FEBRUARIE 2022


Cele trei componente ale ansamblului
sunt amplasate în forma unui triunghi
isoscel: monumentul şi mormântul tu-
mulus formează baza, vârful triunghiu-
lui fiind altarul comemorativ. Altarul a
fost ridicat pentru a cinsti memoria sol-
daţilor care au căzut în timpul luptelor
duse de romanii conduși de împăratul
Traian (98-117) împotriva alianţei for-
mate de regele dac Decebal. În tumulus
se află mormântul unui ofiţer roman
căzut în timpul luptei de la Adamclisi.
Descoperirea şi cercetarea celor
trei monumente este legată de nume-
le lui Grigore Tocilescu. Timp de 12 ani
(1882-1894), acesta a desfășurat cerce-
tări sistematice de amploare, care s-au
concretizat, în 1895, prin publicarea
­lucrării monografice Monumentul de
la Adamklissi, apărută la Viena, în lim-
bile română şi germană.
Metopele, o poveste
ilustrată în piatră
Monumentul Triumfal a fost ridicat pe
cel mai înalt platou din regiune, aflat la
cca 150 de metri altitudine faţă de nive-
lul mării, ceea ce-l face vizibil de jur-îm-
prejur. Monumentul este compus din-
tr-un tambur cilindric la care se ajunge
urcând un șir de trepte, păstrate parţial
până astăzi, pe care erau montate 54 de
metope, blocuri de calcar sculptate în
relief cu imagini ale confruntărilor mili-
tare ce avuseseră loc în zonă. Partea su-
perioară a cilindrului se compune din-
tr-o crenelatură pe care erau figurate
proporţional neamurile barbare com-
batante. Tamburul era protejat cu un
acoperiș format dintr-un fel de solzi din
| DIN MUZEELE ROMÂNIEI |
piatră. Deasupra se găseau suprapuse
două prisme hexagonale, conţinând şi
inscripţia dedicatorie a lui Traian că-
tre Marte Răzbunătorul, peste care se
găsea trofeul propriu-zis, tipic roman.
Conform studiilor specialiștilor, mo-
numentul avea înălţimea egală cu dia-
metrul său, cca 40 de metri. Imagini ale
luptelor desfăşurate în Dobrogea apar
şi pe Columna lui Traian de la Roma.
Cele două monumente se întregesc re-
ciproc, într-un exemplu unic de com-
plementaritate în imagini, unic în isto-
ria antică universală.
Metopele au fost organizate câte
nouă pe șase segmente. Primul seg-
ment ilustrează atacul cavaleriei
Muzeul Tropaeum Traiani
Muzeul Lapidarium de la Adamclisi
a fost deschis în anul 1977, într-o
clădire modernă, construită special
pentru a expune piesele originale de
la Monumentul Triumfal. Blocurile
din piatră sculptate, numite metope,
sunt expuse aici în plan orizontal.
Din cele 54 de metope originale, 48
sunt expuse în muzeu și se află într-o
stare foarte bună, o metopă este la
Istanbul și cinci s-au pierdut sau au
fost distruse de-a lungul timpului. La
parter se află trofeul monumentului
și cele trei statui de la baza sa, iar
în partea opusă a sălii a fost așezat
trofeul descoperit la poarta de est a
cetăţii Tropaeum Traiani. În muzeu
r­ omane, al doilea, pregătirea atacu-
lui infanteriei romane, al treilea, lup-
ta infanteriei romane cu pedestri-
mea barbară, al patrulea, alocuţiu-
nea adresată de împăratul Traian in-
fanteriei victorioase, al cincilea, lup-
ta infanteriei romane pe înălţimi şi
în păduri, iar al șaselea, populaţia în-
vinsă şi prizonierii de război aduși în
faţa împăratului. Toate cele șase seg-
mente au în centru metopa „imperi-
ală“, care îl reprezintă pe împăratul
Traian în ţinută de campanie sau ci-
vilă. În timpul dominaţiei Imperiului
Otoman în Dobrogea, monumentul
a fost denumit Adam Kilise, însem-
nând „biserica omului“.
sunt expuse, de asemenea, și alte
piese descoperite în cetatea din
apropiere, precum soclul statuii
împăratului Traian, cu inscripţia
datată din anul 116 care-i numește
pe locuitorii așezării Traianenses
Tropaenses. Muzeul mai are în
patrimoniu exponate precum piese din
ceramică Hamangia, getică, greacă,
romană și bizantină și alte obiecte cu
valoare istorică descoperite în zonă.
P R O G R A M D E V I Z I TA R E : M I E R C U R I -
D U M I N I C Ă – 09:00- 17:00
TA R I F E D E V I Z I TA R E : A D U LŢ I – 1 0
L E I , E L E V I Ș I ST U D E N Ţ I – 2 ,5 L E I ,
PENSIONARI – 5 LEI
FEBRUARIE 2022 | Historia 9
 | DOSAR |

Drumul spre
Moscova:
Operaţiunea
„Taifun“
D E C A R O L S A B I N F LO R E A | F OTO : G E T T Y I M A G E S , A F P, S H U T T E R STO C K , W I K I M E D I A C O M M O N S , C O L E CȚ I A A U TO R U LU I

Soldați germani pe Frontul de Est

10 Historia | FEBRUARIE 2022

 | DOSAR |

În numai trei luni de la lansarea Operaţiunii Barbarossa în 22 iunie 1941,

Germania înregistrase succese notabile, înaintând peste 800 de kilometri
în adâncimea teritoriului sovietic. Pe un front cu o lăţime de 1.650 de
kilometri, forţele germane cuceriseră importante regiuni economice și
militare – ţările baltice, Belarus, părţi însemnate din Ucraina – blocând
Leningradul și creând situaţii favorabile pentru continuarea ofensivei în
direcţia regiunii industriale a Harkovului, bazinului Donului și Crimeea.
Deși Armata Roșie nu fusese învinsă, Hitler și OKH (OberKommando des
Heeres/Înaltul Comandament al Forţelor Terestre) puteau considera
Barbarossa un succes parţial care permitea Wehrmachtului să deţină
aliniamente favorabile declanșării unei noi ofensive pentru distrugerea
forţelor sovietice.

FEBRUARIE 2022 | Historia 11

 | DOSAR |
Adolf Hitler, înconjurat de principalii generali germani, consultă harta cu operațiunile militare desfășurate contra Uniunii Sovietice
(7 august 1941)
D
upă finalizarea operaţiunilor din Ucraina la
sfârșitul lunii septembrie, conducerea ger-
mană și-a îndreptat atenţia spre zona cen-
trală a frontului. De la începutul campaniei,
Hitler vedea Moscova un obiectiv simbolic,
fără prea multă importanţă militară, și s-a opus desfășurării
de operaţiuni având ca scop cucerirea unor obiective geogra-
fice în loc de executarea misiunilor principale – încercuirea
și distrugerea marilor unităţi ale Armatei Roșii.
Cu toate acestea, chiar înainte ca Frontul de Sud-Vest,
comandat de mareșalul Kirponos, să fie încercuit și distrus
la Kiev, Hitler a ajuns la concluzia că singurele forţe sovie-
tice rămase în faţa Moscovei aparţineau Frontului de Vest,
comandat de mareșalul Timoșenko, care ocupau un alini-
ament de apărare la vest de capitala URSS și au executat o
serie de contraatacuri împotriva trupelor germane din ca-
drul Heeresgruppe Mitte (Grupul de Armate Centru) în lu-
nile august-septembrie 1941, în special în zona intrându-
lui de la Elnia. În consecinţă, Hitler credea că armatele din
cadrul Frontului lui Timoșenko erau epuizate după lunile
de lupte grele și cu forţa combativă scăzută, factori ce vor
favoriza o ofensivă germană în zonă.
Pe 6 septembrie 1941, Hitler a emis Directiva nr. 35
în care se prevedea că Wehrmachtul va trece la ofensivă
12 Historia | FEBRUARIE 2022
pe toate cele trei direcţii strategice, în scopul nimici-
rii forţelor sovietice și cuceririi Crimeei, Harkovului și
Leningradului. În partea de nord a frontului, Armatele
16 și 18 germane din cadrul Heeresgruppe Nord (Grupul
de Armate Nord) urmau să atace din regiunea Șudovo
spre Tihvin în scopul tăierii legăturii dintre Leningrad
și Moscova și apoi să realizeze joncţiunea cu forţele fin-
landeze de-a lungul râului Svir în Karelia. Heeresgruppe
Sued (Grupul de Armate Sud), cu Armatele 6 și 17, precum
și Grupul 1 Blindat (comandat de generalul-colonel Ewald
von Kleist) urmau să lanseze atacul principal din regiunea
Poltava spre regiunea Donbasului și Rostov pentru cuceri-
rea zonei industriale a Harkovului și Crimeei, urmând ca
în viitor să continue ofensiva spre Caucaz. Eforturile prin-
cipale al Wehrmachtului urmau să se concentreze pe axa
Moscovei. Conform Directivei nr. 35, Grupul de Armate
Centru urma să execute operaţiuni decisive împotriva
Grupului de Armate Timoșenko, slăbit în urma atacuri-
lor împotriva Heeresgruppe Mitte, și urma să fie distrus
până la venirea iernii. Directiva lui Hitler stabilea că ofen-
siva Heeresgruppe Mitte urma să fie lansată la sfârșitul lu-
nii septembrie prin executarea unei duble învăluiri a for-
ţelor lui Timoșenko situate la est de Smolensk, dar nu pre-
ciza în mod explicit cucerirea capitalei URSS.
 | DOSAR |
Hartă cu unitățile militare implicate în Operaţiunea „Taifun“
Forţele germane
Pregătirile pentru noua ofensivă au început pe 16 septem-
brie 1941, când mareșalul Fedor von Bock, comandantul
Heeresgruppe Mitte și executantul principal al operaţiu-
nii, a elaborat propria concepţie operativă pentru cucerirea
Moscovei. În data de 19 septembrie, noua ofensivă a primit
denumirea codificată „Taifun“. Spre deosebire de directi-
va lui Hitler care prevedea executarea atacurilor principa-
le cu Grupurile 3 și 4 Blindate și nu includea participarea
la ofensivă a Grupului 2 Blindat (comandat de generalul-
colonel Heinz Guderian), deoarece avea forţele răspândi-
te între Konotop și Lokhoviţa după încercuirea forţelor so-
vietice din zona Kievului, mareșalul von Bock dorea însă
să dispună de toate forţele blindate disponibile pentru a
da lovitura de graţie Frontului de Vest. În consecinţă, i-a
ordonat lui Guderian ca imediat după finalizarea operaţi-
unilor din zona Kievului să-și orienteze dispozitivul către
nord și să-și redisloce forţele în raioane de concentrare din
zona Glukhov pentru a executa un alt treilea atac principal
în direcţia orașului Orel. Astfel, von Bock avea la dispoziţie
trei din cele patru grupuri blindate aflate pe Frontul de Est
concentrate pe un front de 400 de kilometri.
Planul Operaţiunii „Taifun“ era caracteristic gândirii
operativ-strategice germane, în această privinţă nefiind
r­ emarcabil. Pe de altă parte, elaborarea unui astfel de plan de
operaţiuni, fără a deţine superioritatea în personal și tehni-
că de luptă (un raport de minimum 3 la 1 în favoarea forţelor
care atacă), era însă remarcabil. În privinţa raportului de for-
ţe înaintea operaţiunii, cifrele variază de la un autor la altul.
Dacă în privinţa părţii sovietice lucrurile sunt destul de
clare, de partea germană, cifrele menţionate în publicaţiile
consultate arată discrepanţe majore în unele cazuri. Autorii
suedezi Anders/Zetterling au demonstrat după consulta-
rea arhivelor germane că efectivele germane nu depășeau
1.200.000 de militari, combătând versiunile autorilor sovie-
tici care subliniau superioritatea germană în efective și ex-
plicau succesele germane iniţiale. În privinţa tancurilor, ci-
frele variază de la 1.000 (Glantz) la 1.700 (Lev Lopukhovsky)
și chiar 1.800 (Anders/Zetterling). De obicei, cifrele referi-
toare la numărul tancurilor germane din multe operaţiuni
sunt controversate, fie că vorbim de cele operaţionale, dis-
truse, în reparaţii/întreţinere sau totalul general. O explica-
ţie ar fi că multe tancuri germane avariate erau recupera-
te de pe câmpul de luptă și evacuate în atelierele de repa-
raţii sau executau lucrări de întreţinere. Astfel, spre exem-
plificare, o divizie blindată putea avea în prima linie doar
50 de tancuri operative, dar dispunea în ateliere de alte
100, astfel că totalul diviziei ar fi fost de 150 de b ­ lindate.
FEBRUARIE 2022 | Historia 13
 | DOSAR |

RAPORTUL DE FORŢE GERMANO-SOVIETICE ÎNAINTEA OPERAŢIUNII „TAIFUN“

TANCURI ȘI
TUNURI ȘI ARUNCĂTOARE DE
CATEGORIA PERSONAL TUNURI ANTITANC AVIOANE
BOMBE
AUTOPROPULSATE
ARMATA ROȘIE 1.044 10.308
1.250.000 545
(CELE 3 FRONTURI) (1.086) (10.524)
WEHRMACHT 1.000 3
1.200.000 1 3.000 4 1.000 4
(HEERESGRUPPE 1.500 4
(1.800.000) 7.000 (1.390)
MITTE) 1.800 1
1.900.000 4 (14.000) 550 5
(1.700)
SURSE:
1. Anders Frankson, Niklas Zetterling - The Drive on Moscow, 1941: Operation Taifun and Germany's First Great Crisis of World War II (2012);
2. Robert Forczyk - Tank Warfare on the Eastern Front 1941-1942: Schwerpunkt (2014).
3. David M. Glantz - Barbarossa Derailed. Volume 2: The German Offensives on the Flanks and the Third Soviet Counteroffensive,
25 August-10 September 1941 (2012);
4. David Stahel - Operation Typhoon: Hitler’s March on Moscow, October 1941.
5. Christer Bergstrom-Barbarossa: The Air Battle July-December 1941. (2007)
(SURSĂ): Lev Lopukhovsky - The Viaz’ma Catastrophe, 1941: The Red Army’s Disastrous Stand Against Operation Typhoon (2013)

De aici și numeroasele diferenţe în lucrările consultate.
La capitolul artilerie, niciodată punctul forte al germa-
nilor, cifra de 3.000 de guri de foc apare ca fiind cea mai
apropiată de realitate după pierderile suferite în operaţi-
unile anterioare (în 1941, o divizie germană complet echi-
pată dispunea în statul de organizare de 50-60 de tunuri/
obuziere de câmp cu calibre cuprinse între 75 și 150 mm),
cifra de 14.000 de piese de artilerie avansată de autorul rus
Lev Lopukhovsky fiind în mod clar exagerată. În ceea ce
privește aviaţia, ambele cifre de 1.000-1.390 arată că exis-
ta clar o superioritate numerică (și calitativă) germană, iar
cifra de 545 de aparate se referă, probabil, la numărul avi-
oanelor în stare de operativitate.
Intenţia și schema de manevră ale operaţiunii „Taifun“
prevedeau penetrarea defensivei sovietice în sectoarele de
rupere prin atacurile celor trei grupuri blindate, învăluirea și
încercuirea forţelor adverse, urmată de distrugerea acestora.
Pentru maximizarea atacului iniţial și realizarea rapidă a unei
breșe largi în frontul sovietic, forţele Heeresgruppe Mitte au
fost dislocate pe un singur eșalon, menţinând doar trei divi-
zii în rezervă. Germanii erau exagerat de optimiști în privinţa
îndeplinirii obiectivului final – cucerirea Moscovei – din mo-
ment ce se stabilise că operaţiunile se vor finaliza la mijlocul
lui noiembrie, deși comandanţii germani se așteptau ca ploi-
le de toamnă să transforme drumurile neasfaltate în mocirle,
fapt ce îngreuna deplasarea tehnicii de luptă pe roţi.

Coloană de tancuri germane în drum spre Moscova

14 Historia | FEBRUARIE 2022

 | DOSAR |

FORŢELE GERMANE PARTICIPANTE LA OPERAŢIUNEA „TAIFUN“

FORŢELE IMPLICATE CORPURI DE ARMATĂ
TOTAL
(COMANDANT) (C.A.)/ BLINDATE DIVIZII (D.) CENTRALIZATOR
DIVIZII
-EFECTIVE- (C.BL.)
ARMATA 9
C. V, VI, VIII, XXIII ȘI
(STRAUSS) D. I.= 18 18
XXVII A.
-250.000-
GRUPUL 3 BLINDAT D. 1, 6, 7 TANCURI (TC.)
D. TC.= 3
(PANZERGRUPPE 3) D. 14, 36 INFANTERIE-MOTO (I.MO.) 6
C. XXXXI ȘI LVI BL. D. I. MO.= 2
(HOTH) ȘI BG. 900 I. MO. (+1 BG.)
D. SEC.= 1
-115.000- D. 403 SEC.
ARMATA 4 (KLUGE)
C. VIII, IX, XII ȘI XX A. D. I.= 15 15
-315.000-
GRUPUL 4 BLINDAT
D. 2, 5, 10, 11 ȘI 20 TC. D. TC.= 5
(PANZERGRUPPE 4) C. XXXX, XXXXVI ȘI
D. 3 I. MO. ȘI D. SS „DAS REICH“ D. I. MO.= 2 8
(HOEPNER) LVII BL.
D. 286 SEC. D. SEC.= 1
-195.000-
ARMATA 2 D. I.= 8
C. XIII, XXXXIII ȘI 9
(VON WEICHS) D. SEC.= 1
LIII A. (+1 BG.)
-120.000- BG. CAV. SS= 1
GRUPUL 2 BLINDAT D. 3, 4, 9, 17, 18 TC. D. TC.= 5
C. XXXIV, XXXV A.
(PANZERGRUPPE 2) D. 10, 16, 25 ȘI 29 I. MO. D. I. MO.= 4 14
C. XXIV, XLVII ȘI
(GUDERIAN) D. 45, 134, 262 ȘI 293 I. D. I.= 4 (+1 R.)
XLVIII BL.
-205.000- D. 1 CAV. ȘI R. „GROSSDEUTSCHLAND“ D. CAV.= 1
REZERVA GRUPULUI DE ARMATE CENTRU
D. 19 TC. D. TC.= 1
(HEERESGRUPPE MITTE) 3
D. 339 I. ȘI D.707 I. D. I.= 2
(MAREȘAL VON BOCK)
3 ARMATE DE D. I.= 47
CENTRALIZATOR FORŢE INFANTERIE D. TC.= 14
14 CORPURI DE ARMATĂ 73
IMPLICATE ÎN OPERAŢIUNEA 3 GRUPURI D. I. MO.= 8
8 CORPURI BLINDATE (2 BG. ȘI 1 R.)
„TAIFUN“ BLINDATE D. SEC.= 3
- 1.200.000 – D. CAV.= 1
SURSE:
Anders Frankson, Niklas Zetterling - The Drive on Moscow, 1941: Operation Taifun and Germany›s First Great Crisis of World War II (2012)
Lev Lopukhovsky - The Viaz’ma Catastrophe, 1941: The Red Army’s Disastrous Stand Against Operation Typhoon (2013)

FEBRUARIE 2022 | Historia 15

 | DOSAR |
Pentru executarea concepţiei de operaţiuni stabili-
te, Heeresgruppe Nord a transferat o parte din Grupul 4
Blindat, comandat de generalul-colonel Erich Hoepner, iar
Heeresgruppe Sued a cedat patru divizii. Transferurile au în-
semnat redislocări masive de mari unităţi blindate; Corpul
XXXXI Blindat (general Reinhardt) a fost nevoit să execute
un marș pe roţi de aproape 600 de kilometri, în mai puţin
de o săptămână, pentru a intra în dispozitivul Heeresgruppe
Mitte. Câteva mari unităţi, cum ar fi Divizia 1 Tancuri, au fost
mai norocoase, fiind redislocate pe calea ferată, salvându-și
tehnica de luptă de la uzura marșurilor lungi pe roţi pe dru-
murile neamenajate și echipajele de la epuizare.
Diviziile lui Guderian au fost nevoite să execute un marș
pe roţi de 185 de kilometri care a uzat serios tehnica de lup-
tă și a obosit efectivele, care au mai avut la dispoziţie doar
două-trei zile pentru odihna personalului și recuperarea și
repararea vehiculelor defecte. Pe 27 septembrie, Guderian
avea doar 25% din tehnica blindată în stare de operativitate
(187 de tancuri). Pentru înlocuirea pierderilor suferite de la
începutul campaniei, OKH îi trimite 150 de tancuri noi, care
ajung însă la Guderian pe 1-2 octombrie 1941, din cauza difi-
cultăţilor pe linie logistică. În afara faptului că era dispus cel
mai departe de obiectivul final, în plus, grupul blindat al lui
Guderian avea cea mai precară situaţie logistică dintre cele
trei grupuri implicate în „Taifun“, diviziile sale dispunând
de combustibil doar pentru 200 de kilometri, iar Moscova
se afla la peste 500 de kilometri de aliniamentul iniţial de
plecare la ofensivă.
În urma transferurilor de forţe, la sfârșitul lunii septem-
brie 1941, mareșalul von Bock avea sub comandă trei gru-
puri blindate, cuprinzând 14 divizii de tancuri și 8 de infan-
terie moto, din totalul de 73 de divizii, și trei armate de in-
fanterie. Astfel, pe direcţia de înaintare spre Moscova, ger-
manii au masat aproape 75% din totalul forţelor blindate
aflate pe Frontul de Est. Singurele divizii de tancuri nean-
gajate în operaţiune erau Diviziile 8 și 12 Tancuri din Corpul
XXXIX Blindat (subordonat Heeresgruppe Nord) și Diviziile
13 Tancuri din Corpul III Blindat și Diviziile 14 și 16 Tancuri
din Corpul XVI Blindat (subordonate Heeresgruppe Sued).
Cele trei armate de infanterie urmau să fie sprijinite de 14 ba-
talioane de tunuri antitanc autopropulsate Sturmgeschutz
echipate cu 350 Stug III.
FORŢELE SOVIETICE PARTICIPANTE ÎN CADRUL BĂTĂLIEI PENTRU MOSCOVA
FRONTUL/ TUNURI ȘI
PERSONAL
CATEGORIA ARUNCĂTOARE
FRONTUL 240.000 1.743
BRIANSK (226.000) (1.529)
FRONTUL DE 470.000 4.752
REZERVĂ (479.000) (4.752)
FRONTUL DE 540.000 4.029
VEST (546.000) (4.028)
1.250.000 10.524
TOTAL
(1.251.000) (10.308)
SURSE:
Anders Frankson, Niklas Zetterling - The Drive on Moscow, 1941: Operation Taifun and Germany›s First Great Crisis of World War II (2012)
* Lev Lopukhovsky - The Viaz’ma Catastrophe, 1941: The Red Army’s Disastrous Stand Against Operation Typhoon (2013)
16 Historia | FEBRUARIE 2022
Toate aceste trupe erau concentrate în trei grupări de
forţe: gruparea de nord în zona Dukhovșchina, cuprin-
zând Armata 9 și Grupul 3 Blindat subordonat aceste-
ia, avea misiunea de a ataca între autostrada Smolensk-
Moscova și zona Belîi și să înainteze până la calea ferată
Viazma-Rzhev, concomitent cu asigurarea măsurilor de
protejare a flancurilor împotriva contraatacurilor inami-
ce. Gruparea centrală, dislocată la nord de Roslavl, cuprin-
zând Armata 4 și Grupul 4 Blindat subordonat acesteia,
avea misiunea de a ataca în direcţia generală a comuni-
caţiei Roslavl-Moscova. După realizarea breșei, va asigu-
ra protejarea flancului estic și va înainta de-a lungul auto-
străzii Smolensk-Moscova.
Gruparea sudică, cu raionul de concentrare în zona
Șostka și Glikhov, formată din Armata 2 și Grupul 2 Blindat,
după ruperea defensivei sovietice va înainta în direcţia
orașului Orel.
Ca și colegii din forţele terestre, unităţile de aviaţie ger-
mane desemnate să participe la operaţiune au avut puţin
timp la dispoziţie pentru pregătirea aparatelor și a misiu-
nilor. Din aer, forţele terestre germane urmau să fie spriji-
nite de peste 1.000 de avioane grupate în cadrul Luftflotte 2
(Flota 2 Aeriană) a mareșalului Albert Kesselring, adică ju-
mătate din forţa aeriană de pe întreg Frontul de Est. În alte
lucrări dedicate operaţiunii se menţionează că Luftwaffe
dispunea doar de 550 de aparate, din care jumătate erau
bombardiere.
Ca și până atunci, asigurarea sprijinului logistic, în spe-
cial cu carburanţi și cu lubrifianţi, rămânea cea mai difici-
lă problemă de rezolvat pentru germani. Întrucât majori-
tatea drumurilor erau neasfaltate și presupuneau consu-
muri suplimentare de combustibil, cheia aprovizionării
trupelor germane era sistemul de căi ferate.
Forţele sovietice
În faţa trupelor germane din Heeresgruppe Mitte se aflau
trei fronturi sovietice care apărau un front cu o lăţime de
aproximativ 800 de kilometri. Pe axa de înaintare spre
Moscova se aflau 12 armate aparţinând Fronturilor de Vest
și Frontului de Rezervă.
TUNURI DIVIZII
TANCURI AVIOANE
ANTITANC PUȘCAȘI
259 24
(166) 243
(257) (25)
301
(126) 484 28
(301)
486
(253) 470 30
(486)
1.086 82
(545) 1.197
(1.044) (83)*
 | DOSAR |
Soldați sovietici în luptă cu trupele germane
Frontul de Vest era comandat de la 12 septembrie 1941 de
generalul-colonel Ivan Konev, care l-a înlocuit pe Timoșenko,
trimis în sud pentru a încerca să salveze situaţia de pe frontul
din Ucraina, și avea în subordine șase armate (12, 16, 19, 22, 29
și 30) având misiunea de apărare a rutelor de comunicaţii care
duceau spre Moscova. Konev avea în subordine 35 de divizii
(30 de pușcași, două de infanterie motorizată și trei de cava-
lerie) și acoperea un front cu o lungime de 347 de kilometri,
fiecărei divizii revenindu-i o fâșie de apărare de circa 10 kilo-
metri. Forţele sale erau dispuse pe un singur eșalon, adânci-
mea apărării fiind de 20-25 de kilometri.
Alte șase armate (24, 31, 32, 33, 43 și 49) alcătuiau Frontul
de Rezervă, sub comanda mareșalului Semion Budenîi.
Armatele 24 și 43 cu 10 divizii de pușcași erau dislocate în pri-
ma linie, ocupând o fâșie de apărare cu o lungime de 108 kilo-
metri între Frontul de Vest și Frontul Briansk. Celelalte patru
armate alcătuiau cel de-al doilea eșalon strategic, fiind dispu-
se în spatele armatelor Frontului de Vest, și ocupau o fâșie de
apărare cu o lungime de 258 de kilometri. Comandamentul
Frontului era dispus în Gzhatsk, oraș situat la 200 de kilome-
tri de linia frontului. Comparativ cu Frontul de Vest, densita-
tea operaţională a Frontului de Rezervă era de două ori mai
redusă, adică fiecare divizie avea în responsabilitate aproape
21 de kilometri de front.
În stânga Frontului de Vest, la sud de Moscova, se găseau
cele patru armate (3, 13, 15 și Grupul Ermakov) ale Frontului
Briansk, aflat sub comanda generalului-locotenent Andrei
Eremenko, care apărau un sector de front cu o lungime de
345 de kilometri. Frontul avea în subordine 30 de divizii –
25 de pușcași, o divizie de tancuri și patru de cavalerie, plus
patru brigăzi de tancuri, fiecărei divizii revenindu-i, în medie,
o fâșie de apărare cu o lungime de 11,5 kilometri. Dispozitivul
trupelor sovietice era eșalonat în adâncime, beneficiind, în
parte, de poziţii fortificate și amenajate din punct de vede-
re genistic.
Cu toate acestea, cele trei fronturi nu beneficiau de struc-
tură de comandă unificată și, în plus, nu dispuneau de rezer-
ve mobile din unităţi de tancuri sau de arme întrunite care să
intervină, prin contraatacuri, pentru închiderea breșelor exe-
cutate de germani în dispozitivul propriu. Noduri de comuni-
caţii vitale pentru trupele sovietice, cum ar fi Viazma sau Orel,
nu dispuneau nici măcar de garnizoane. Majoritatea diviziilor
sovietice cu experienţă au fost reduse la jumătate din efective
sau chiar mai mult în urma luptelor grele din august, iar pre-
gătirea pentru luptă a noilor recruţi lăsa mult de dorit. În plus,
mișcarea lui Hitler spre Ucraina l-a înșelat pe Stalin, care a cre-
zut că ameninţarea care plana asupra Moscovei a trecut și, în
consecinţă, a dispus ca STAVKA (Înaltul Comandament la
Forţelor Armate ale URSS) să trimită întăriri către Timoșenko
care acţiona în sudul Ucrainei.
În total, cele trei fronturi sovietice dispuneau de 83
de divizii de infanterie și 9 de cavalerie, fiind sprijinite de
16 brigăzi de tancuri și două batalioane independente de
tancuri echipate cu peste 800 de tancuri. Alte surse sus-
ţin că sovieticii dispuneau la 1 octombrie 1941 de 95 de di-
vizii din care 83 de pușcași, două motorizate și una de tan-
curi, 9 de cavalerie, precum și 13 brigăzi de tancuri și 11 di-
vizii aeriene.
FEBRUARIE 2022 | Historia 17
 | DOSAR |

18 Historia | FEBRUARIE 2022

 | DOSAR |
Tancurile și infanteria germană atacă pozițiile sovietice
Operaţiunea „Taifun“
începe cu atacul
lui Guderian
(30 septembrie – 16 octombrie 1941)
După o noapte ploioasă, forţele lui
Guderian încep ofensiva pe 30 septem-
brie 1941, la orele 6.35, cu două zile înainte
de celelalte forţe participante, cu o scurtă
pregătire de foc de artilerie asupra poziţii-
lor deţinute de Divizia 283 Pușcași de lân-
gă localitatea Essman, urmată de atacuri
ale bombardierelor în picaj Ju-87 Stuka
asupra artileriei sovietice. Trebuie sub-
liniat aportul sprijinului aerian nemijlo-
cit primit de trupele lui Guderian din par-
tea Fliegerkorps VIII (Corpul VIII Aerian)
care a aruncat în luptă peste 300 de avi-
oane, sprijinind operaţiunile terestre din
sectoarele de rupere a apărării, în timp ce
sovieticii nu au intervenit cu mai mult de
130 de avioane.
Corpul XXIV Blindat (comandat de
generalul Leo Geyr von Schweppenburg
și compus din Diviziile 3 și 4 Tancuri,
plus Divizia 10 Infanterie-Moto) –
Schwerpunkt-ul (efortul principal) gru-
pului blindat – trece la ofensivă, ata-
când centrul Grupului Ermakov, în
timp ce Corpul XLVII Blindat (coman-
dat de generalul Joachim Lemelsen și
compus din Diviziile 17 și 18 Tancuri,
plus Divizia 29 Infanterie-Moto) a exe-
cutat un atac de sprijin în intervalul din-
tre Grupul Ermakov și Armata 13 sovie-
tică. Până la sfârșitul primei zile a ofen-
sivei, germanii au pătruns 15-20 de kilo-
metri în adâncimea apărării sovietice,
realizând o breșă de 30 de kilometri între
Grupul Ermakov și Armata 13. Un succes
deosebit l-a repurtat gruparea tactică de
luptă (Kampfgruppe) Eberbach din ca-
drul Diviziei 4 Tancuri, care, după rupe-
rea apărării sovietice, a reușit să înainteze
până la sfârșitul zilei peste 25 de kilome-
tri în adâncimea dispozitivului sovietic.
Generalul Ermakov
consideră atacul lui
Guderian o diversiune
Pe baza rapoartelor confuze primi-
te de la unităţile subordonate, genera-
lul Ermakov a apreciat incorect magni-
tudinea asaltului german și situaţia tac-
tică dificilă a forţelor sale, raportând co-
mandantului Frontului (Eremenko) o si-
tuaţie departe de realitatea de pe teren.
FEBRUARIE 2022 | Historia 19
 | DOSAR |

Generalul Heinz Guderian (centru, urcat pe un tanc)

La rândul său, Eremenko consideră atacul lui Guderian mai se adresează militarilor din subordine
mult o diversiune și îi ordonă să restabilească situaţia prin
executarea unor contraatacuri locale. Însă, legăturile între
unităţi – fragile încă dinainte de începutul bătăliei – se destra-
mă cu rapiditate în timpul luptei și Ermakov pierde controlul
asupra unităţilor blindate. Spre sfârșitul zilei de 1 octombrie,
germanii cuceresc orașul Sevsk, elementele de recunoaștere
fiind trimise la 25 de kilometri NE de localitate. Eremenko re-
alizează, probabil, că asaltul nu era o diversiune și că se găsea
în faţa unei puternice ofensive germane.
Pe flancul stâng, corpul lui Lemelsen reușește de aseme-
nea să înainteze cu succes, penetrând ușor defensiva sovie-
tică și apoi respingând un contraatac executat de Brigada 141
Tancuri sovietică. Tancurile germane reușesc să întoarcă flan-
cul Armatei 13 sovietice și lărgesc breșa dintre forţele aces-
teia și cele ale Grupului Ermakov. Pe 2 octombrie, Divizia 4
Tancuri cucerește orașul Koșelevskaia, iar Divizia 18 Tancuri
forţa râul Sev între Sevsk și Kukușino. La sfârșitul zilei de 2
octombrie, pe flancul stâng al Armatei 13 sovietice, germanii
au cucerit localităţile Suzemku, Uliţa și Golubovka, înainta-
rea rapidă a unităţilor blindate ameninţând spatele defensi-
vei Frontului Briansk.
În doar două zile, forţele lui Guderian au realizat două
breșe importante în frontul lui Eremenko, au respins contra-
atacurile Grupului Ermakov și au început să învăluie poziţi-
ile deţinute de Armata 13 sovietică. În urma asaltului masiv
cu tancuri, Guderian a reușit să rupă apărarea sovietică pe un
front larg și să exploateze rapid succesul obţinut avansând pu-
ternic în adâncimea dispozitivului sovietic. Unităţi de cerce-
tare germane (pe motociclete cu ataș și vehicule blindate) au
fost trimise până la 100 de kilometri de forţele principale de-a
lungul drumului care ducea spre orașul Orel și au cucerit un Soldați sovietici executând un contraatac
pod peste râul Oka în orașul Kromi. împotriva trupelor germane

20 Historia | FEBRUARIE 2022

 | DOSAR |
240 de kilometri avans
în doar patru zile
În dimineaţa zilei de 3 octombrie 1941, Kampfgruppe
Eberbach înaintează rapid și cucerește orașul Orel (cu o po-
pulaţie de 110.000 de locuitori) apărat doar de forţe adminis-
trative și logistice sovietice. Încă o dată, blindatele germane
profită de confuzia sovieticilor și cuceresc un oraș important
înainte ca aceștia să poată reacţiona. Pierderea Orelului a re-
prezentat o lovitură serioasă pentru Frontul Briansk, orașul
fiind un important nod de comunicaţii, Eremenko pierzând
astfel legătura atât cu majoritatea unităţilor subordonate, cât
și cu STAVKA din Moscova.
În doar patru zile, Divizia 4 Tancuri a înaintat 240 de
kilometri și a provocat pierderi inamicului cifrate la peste
2.200 de militari, capturând 16 tancuri și 24 de piese de arti-
lerie cu preţul a 41 de morţi și 120 de răniţi. Înaintarea spec-
taculoasă a Kampfgruppe Eberbach a fost urmată însă de
patru zile de inactivitate din cauza lipsei carburantului. În
plus, stocurile de muniţie erau de asemenea la un nivel scă-
zut. Propunerea lui Guderian de a livra combustibilul nece-
sar (500 mc) pe aeroportul din Orel cu ajutorul avioanelor de
transport Ju-52 a fost respinsă de Luftwaffe, care a motivat
că aviaţia de vânătoare sovietică era deosebit de activă în
această zonă. Neavând alte soluţii, comandantul Corpului
XXIV Bl. a fost nevoit să-și trimită unităţile de sprijin ­logistic
către depozitele de carburanţi dispuse înapoi și în patru zile
a reușit să-și alimenteze cele două divizii de tancuri cu sto-
curile necesare. Cu tot efortul depus, cantităţile de carbu-
rant procurate erau insuficiente pentru atingerea următo-
rului obiectiv al lui Guderian – orașul Tula.
În timp ce forţele lui von Schweppenburg erau imobili-
zate în Orel, STAVKA a început să reacţioneze la breșele rea-
lizate de Guderian în dispozitivul Frontului Briansk. În zona
Orelului au fost trimise unităţi de tancuri din rezerva stra-
tegică pentru recucerirea orașului și stabilirea unui alinia-
ment defensiv la nord de localitate.
Comandantul Frontului Briansk – încă lipsit de infor-
maţii reale asupra breșelor și pătrunderilor realizate de ger-
mani – a ordonat Armatei 13 să-și apere flancul ameninţat,
fapt ce a permis trupelor lui Lemelsen să se apropie de orașul
Briansk din spate. Numărul redus de staţii radio și coordona-
rea insuficientă dintre unităţi nu i-au permis lui Eremenko
să aprecieze exact situaţia operativ-tactică și a facilitat ma-
nevra și deplasările unităţilor de tancuri germane. Ultima re-
zervă la dispoziţia lui Eremenko – Brigada 141 Tancuri – a în-
cercat o ultimă rezistenţă la Karachev, însă atacul a fost res-
pins de cele două divizii de tancuri ale lui Lemelsen.
Divizia 17 Tancuri a trimis o grupare tactică să atace din
spate orașul Briansk, reușind să ajungă în apropierea coman-
damentului Frontului Briansk, pe care l-a atacat imediat, ge-
neralul Eremenko fiind rănit și forţat să fugă pentru a nu fi
capturat. În seara zilei de 6 octombrie 1941, blindatele ger-
mane au cucerit un pod peste râul Desna și pătrund a doua zi
dimineaţă în Briansk, oraș cu o populaţie de 87.000 de locui-
tori. Astfel, dintr-o lovitură, o mică grupare tactică germană
a reușit să neutralizeze conducerea Frontului și să cucereas-
că un oraș important, încercuind în acest fel forţe importante
din cadrul Armatelor 3 și 13 sovietice. În același timp, Armata
2 germană înainta și presa forţele sovietice dinspre vest, astfel
că a fost formată punga de la Trubchevsk (la sud de Briansk) și
de la Diatkovo (la nord de Briansk) – ambele fiind menţionate
în lucrări ca Punga de la Briansk. Succesul german a fost însă
parţial afectat de decizia lui Guderian de a nu aloca suficien-
te forţe din cadrul Corpului LVII Bl. pentru izolarea corespun-
zătoare a pungii de la Trubchevsk. Cinci zile mai târziu, șapte
divizii din cadrul Armatelor 3 și 13 sovietice prinse în aceas-
tă pungă au profitat de cordonul subţire de trupe germane și
au reușit, în urma unui atac puternic, să iasă din încercuire și
să ajungă în liniile sovietice lângă orașul Tula.
Guderian era însă hotărât să menţină iniţiativa și ritmul
de înaintare și nu dorea să-și irosească timpul cu misiuni se-
cundare – cum ar fi lichidarea forţelor sovietice din interio-
rul pungii de la Trubchevsk – care să-l distragă de la obiec-
tivul final – Moscova, considerând că unităţile de infante-
rie ale Armatei 2 germane puteau să se ocupe de lichidarea
pungii. Cu toate acestea, Guderian era conștient că spriji-
nul logistic pentru Grupul 2 Blindat era insuficient pentru a
menţine actualul ritm de înaintare. Pătrunderile ușoare re-
alizate de forţele sale în dispozitivul Grupului Ermakov l-au
convins pe Guderian că sovieticii nu mai dispuneau de for-
ţe importante în faţa sa și era necesar doar să continue asal-
tul cât mai mult în adâncimea dispozitivului inamic pentru
a obţine o victorie istorică.
FEBRUARIE 2022 | Historia 21
 | DOSAR |
Lupta de tancuri de la Mtensk
În data de 6 octombrie, pentru prima oară de la începutul
războiului, lângă orașul Mtensk, sovieticii introduc în lup-
tă tancuri KV și T-34 în număr suficient și sub comandă op-
timă, reușind să-și valorifice superioritatea ambelor tipuri
de tancuri în câmpul tactic, nimicind o întreagă companie
germană de tancuri. Lupta de tancuri de la Mtensk a pro-
dus un impact profund asupra tacticii și echipamentelor
blindate pe Frontul de Est, deși s-au confruntat de fiecare
parte forţe de valoarea unui batalion de tancuri. Germanii
s-au mai confruntat cu ambele tipuri de tancuri de la înce-
putul luptelor din iunie 1941, dar până atunci nicio mare
unitate germană nu fusese copleșită de aceste „arme-mi-
nune“ sovietice.
O comisie specială a OKH care fusese trimisă pentru
a inspecta tancuri KV și T-34 la Raseiniai (Lituania) pe 27
iunie 1941 recomandase utilizarea tunurilor antiaeriene
calibru 88 mm pentru a distruge ambele tipuri de blinda-
te sovietice, însă la Mtensk tunurile fuseseră scoase rapid
din luptă. Deși numai șapte militari au fost uciși în acţiu-
ne, Guderian a fost marcat de ciocnire, apreciind pierderi-
le suferite în memoriile sale, Panzer Leader, ca fiind „dure-
roase“. Ulterior, a menţionat că a fost nevoit să abandoneze,
pentru moment, înaintarea rapidă spre Tula. Totodată, în
urma ciocnirii, Guderian și-a dat seama că cel puţin o parte
a comandanţilor de unităţi de tancuri sovietice cunoșteau
sau începuseră să înveţe cum să execute ­eficient ­operaţiuni
Unitate de tancuri sovietice
în luptă cu tancurile germane
22 Historia | FEBRUARIE 2022
cu blindate, precum și că cel mai bun tanc german, mo-
delul Pz.IIIH, era inferior ambelor blindate sovietice.
Generalul german a solicitat ca OKH să trimită o nouă co-
misie specială pentru a examina rezultatele ciocnirii și să
facă recomandări pentru îmbunătăţirea calităţii blindate-
lor germane. OKH era însă preocupat de evoluţia operaţi-
unii în ansamblu, iar comisia nu va putea fi trimisă în ur-
mătoarele șase săptămâni.
Între timp, Guderian era preocupat de alte probleme –
rezistenţa sovietică, vremea nefavorabilă și aproviziona-
rea deficitară cu carburant. Divizia 3 Tancuri a fost nevoi-
tă să rămână în Orel din cauza lipsei carburantului, așa că
înaintarea se execută doar cu Divizia 4 Tancuri. Guderian
i-a ordonat comandantului Corpului XXIV Blindat să oco-
lească și, ulterior, să învăluie poziţiile deţinute de Brigada
4 Tancuri, comandată de colonelul Katukov și implicată
în succesul obţinut la Mtensk, pentru a-i forţa să se retra-
gă. Manevra a reușit parţial, dar în urma pierderilor sufe-
rite, sovieticii au fost nevoiţi să se retragă. Astfel, Katukov
a încetinit serios înaintarea germană spre Tula cu aproape
o săptămână. Deși Divizia 4 Tancuri germană a reușit în fi-
nal să cucerească Mtensk, Guderian a fost forţat să treacă
la apărare pentru următoarele două săptămâni pentru re-
facerea stocurilor de muniţie și de carburanţi, dar și a pier-
derilor în personal și tehnică de luptă suferite.
 | DOSAR |
Hoth demolează
Frontul de Vest
(2-12 octombrie 1941)
Pe 2 octombrie 1941, la orele 5.30, începe faza principală a
Operaţiunii „Taifun“ cu atacuri lansate de Panzergruppe
3 (comandat de generalul-colonel Hermann Hoth) și
Panzergruppe 4 (comandat de generalul-colonel Erich
Hoepner) împotriva poziţiilor deţinute de Fronturile de
Vest și Rezervă. Intenţia mareșalului von Bock era ca am-
bele armate blindate să penetreze liniile sovietice și să îna-
inteze rapid în adâncimea dispozitivului inamic și să reali-
zeze joncţiunea în spatele orașului Viazma în scopul încer-
cuirii forţelor principale ale celor două fronturi sovietice.
Spre deosebire de alte încercuiri realizate de germani de
la începutul războiului, atacurile celor două armate blindate
au fost executate frontal și fără a beneficia de elementul-sur-
priză la nivel operativ sau strategic, cele două fronturi sovie-
tice fiind în alertă. Pe de altă parte, ambele fronturi sovieti-
ce nu dispuneau de rezerve mobile importante dislocate în
adâncimea dispozitivului în măsură să închidă eventualele
breșe realizate de germani. Majoritatea unităţilor de tancuri
erau dislocate prea aproape de linia frontului, îndeplinind
roluri de sprijin al luptei unităţilor de infanterie.
Efortul principal al Panzergruppe 3 s-a concentrat pe
executarea unui atac puternic cu Corpurile XXXXI și LVI
Blindate (care dispuneau de trei divizii de tancuri) la joncţi-
unea dintre Armatele 19 și 30 sovietice din cadrul Frontului
de Vest, compuse numai din divizii de pușcași și care dis-
puneau de o apărare antitanc deficitară. De-a lungul por-
ţiunii de 50 de kilometri de front acoperite de cele două ar-
mate, densitatea mijloacelor antitanc era de doar trei tu-
nuri antitanc per kilometru de front, fără a dispune de uni-
tăţi de tancuri ca rezervă mobilă.
Problemele noilor
divizii sovietice
În timp ce majoritatea istoricilor au subliniat capacitatea
STAVKA de a forma divizii noi de pușcași în 1941, foarte
puţini au arătat impactul acestor unităţi prost echipate și
nepregătite pentru luptă asupra eficacităţii Armatei Roșii.
Noile unităţi nu dispuneau de batalioane antitanc, iar arti-
leria divizionară a fost redusă de la 60 de piese la 24, majori-
tatea tunuri F-22/USV de calibru 76,2 mm. În plus, artileriștii
nu erau antrenaţi în executarea focului indirect (fără obser-
varea ţintei), ci doar direct, ceea ce reducea capacitatea uni-
tăţilor de artilerie de a influenţa evoluţia luptelor dincolo de
raza vizuală.
De asemenea, întrucât erau disponibile foarte puţine
staţii radio, majoritatea unităţilor se bazau pe telefoanele
de campanie și legăturile cu fir, care erau deseori întrerup-
te de focul advers și inutile în lupta mobilă. Cu o pregăti-
re de luptă de două-trei săptămâni, aceste divizii noi nu se
puteau opune experimentatelor divizii germane, iar după
eșecul contraatacurilor lui Timoșenko din august 1941, ma-
joritatea diviziilor din Armatele 19 și 30 sovietice au suferit
pierderi de 30- 50% în efective și tehnică de luptă.
În concluzie, poziţiile din prima linie erau deţinute de
unităţi cu efective reduse, cu o dotare slabă, cu legături pu-
ţine și fără rezerve mobile, care nu aveau nici cea mai vagă
idee cum să reacţioneze la un atac masiv al blindatelor ger-
mane susţinute de aviaţia de atac la sol.
Efortul principal al Panzergruppe 3 a fost repartizat
Corpului LVI Blindat, comandat de generalul Ferdinand-
Schaal, având în compunere Diviziile 6 și 7 Tancuri – echi-
pate cu peste 300 de tancuri, majoritatea modele cehești
Pz.35 (t) și Pz. 38 (t) – și Divizia 14 Infanterie-Moto, forţe
sprijinite de Batalionul 210 Tunuri Antitanc autopropul-
sate (echipat cu StuG III) și Batalionul 643 Panzerjager
(Vânători de tancuri). Tancurile de fabricaţie cehă se
FEBRUARIE 2022 | Historia 23
 | DOSAR |

apropiau de finalul serviciului activ, fiind depășite de

tancurile sovietice și fără piese de schimb în depozite.
Aprovizionarea cu carburanţi și cu muniţie a Grupului 3 Post de luptă al Armatei Roșii împotriva aviației germane
Blindat abia era suficientă pentru operaţiuni ofensive de
durată mică, în niciun caz pentru cele de durată mai mare.
După trecerea prin culoarele realizate prin liniile Diviziei
129 Infanterie în cursul nopţii de 1-2 octombrie 1941, Schaal
a adoptat un dispozitiv de atac cu ambele divizii de tancuri
în linie, una lângă cealaltă, și a ales un sector de rupere a
apărării adverse cu o lăţime de 10 kilometri. Terenul era di-
ficil pentru unităţile de tancuri, deluros și împădurit pe mai
mult de jumătate din zona de rupere. După o pregătire de
artilerie executată inclusiv cu batalioane de aruncătoare
de proiectile reactive Nebelwerfer, Divizia 6 Tancuri a stră-
puns cu ușurinţă apărarea Diviziei 162 Pușcași din Armata
19 sovietică și a continuat înaintarea în adâncime alături de
Divizia 7 Tancuri. Pe flancul stâng, Corpul XXXXI Blindat
(general Hans Georg Reinhardt) a atacat cu Divizia 1 Tancuri
și Divizia 6 Infanterie în eșalonul I, urmate de Divizia 36
Infanterie-Moto, penetrând rapid liniile de apărare ale
Diviziei 242 Pușcași din Armata 30 sovietică.
Pentru dezorganizarea conducerii celor două fronturi,
în data de 2 octombrie, Luftwaffe a executat raiduri de bom-
bardament asupra posturilor de comandă ale Frontului de
Vest de la Kasnia (18 kilometri nord de Viazma), care de trei
luni nu-și schimbase locaţia, și ale armatelor subordonate.
În urma atacurilor au fost întrerupte legăturile dintre co-
mandamente și unităţile subordonate.
Până la sfârșitul primei zile, cele două corpuri ale lui
Hoth din prima linie au realizat o breșă largă în dispozitivul
advers pe care au extins-o înspre est și vest. Celelalte două
corpuri de infanterie din subordinea sa (C. V A. și C. VI A.) au
lansat atacuri de fixare a forţelor din Armatele 19 și 30 sovie-
tice. Nedispunând de rezerve mobile care să intervină pen-
tru închiderea breșelor, comandanţii celor două armate so-
vietice au decis să ducă o bătălie statică – exact ce-și dorea
Hoth – și să aștepte ca Konev să introducă în luptă unităţi-
le blindate pentru a stopa înaintarea rapidă a germanilor.

Contraatacul executat de Konev

La rândul său, Konev a decis lansarea unui contraatac cu
dublă învăluire pe 3 octombrie folosind Grupul de cavale-
rie a generalului Dovator și alte unităţi de tancuri din ca-
drul Frontului de Vest pentru izolarea unităţilor blinda-
te înaintate germane. Pentru organizarea contraatacului
l-a desemnat pe locţiitorul său, generalul-locotenent Ivan
Boldin, să formeze o grupare operaţională de forţe care să dinspre nord. În același timp, o breșă de 30-40 de kilome-
­

atace capul de pod realizat de Divizia 6 Tancuri la Kholm-
Zhirkovski. Până la sfârșitul zilei de 3 octombrie, marile
unităţi blindate ale Panzergruppe 3 au înaintat 50-55 de
kilometri și au stabilit două capete de pod peste fluviul
Nipru: Divizia 6 Tancuri la Glușkovo și Divizia 7 Tancuri la
Tikhanovo. Diviziile germane mai aveau doar 55-60 de ki-
lometri pentru a atinge orașul Viazma. Apărarea Frontului
de Vest a fost ruptă în mai multe locuri și în adâncimea
dispozitivului, iar trei armate (16, 19 și 20) au fost învăluite
tri s-a format între Armatele 30 și 19 sovietice.
Pe 4 octombrie 1941, din cauza planificării deficitare,
atacul lansat de Gruparea Operativă Boldin (care dispu-
nea de 240 de tancuri) a fost respins cu ușurinţă de forţe-
le germane, inferioare numeric, pierderile ridicându-se la
circa 100 de tancuri. Introducerea succesivă a unităţilor de
tancuri și lipsa mijloacelor de comunicaţii l-au împiedicat
pe Boldin să organizeze un atac coordonat cu angajarea si-
multană a tuturor unităţilor de tancuri.

24 Historia | FEBRUARIE 2022

 | DOSAR |
După retragerea unităţilor din gruparea Boldin, cele
două divizii de tancuri ale generalului Schaal au continuat
înaintarea, nimicind mai multe baterii de artilerie din zonă.
Atacul eșuat al grupării Boldin a eliminat practic singura op-
ţiune de stopare a înaintării Grupului 3 Blindat, Konev ne-
maiavând la dispoziţie alte forţe și mijloace pentru a-l opri
pe Hoth. De fapt, cea mai serioasă problemă a lui Hoth era
lipsa carburantului, care împiedica manevra marilor uni-
tăţi de tancuri, fiind nevoit să apeleze la Luftwaffe pentru a
încerca aprovizionarea Diviziei 7 Tancuri și să continue în
acest mod ofensiva. Dar, în primele zile ale lunii octombrie,
majoritatea celor 200 de avioane de transport Ju-52 de care
Luftwaffe dispunea pe Frontul de Est erau angajate în trans-
portul pe calea aerului a Diviziei 7 Parașutiști în regiunea
Lenigradului, astfel că rămăseseră puţine aparate la dispozi-
ţie pentru sprijinirea operaţiunii „Taifun“. Angajarea unităţi-
lor de transport aerian într-o misiune de importanţă secun-
dară concomitent cu începerea ofensivei spre Moscova de-
monstrează incapacitatea OKH de a se concentra pe obiec-
tivele vitale ale campaniei.
FEBRUARIE 2022 | Historia 25
 | DOSAR |

În ziua a cincea a ofensivei, forţe din Divizia 7 Tancuri au

depășit orașul Viazma, nimicind o serie de unităţi sovietice
aflate în zonă, și apoi s-au îndreptat spre sud pentru a tăia
autostrada către Minsk. În același timp, Divizia 1 Tancuri a
capturat Belîi, deschizând calea pentru unităţile Armatei 9
germane către orașul Rzhev, scena unor bătălii sângeroa-
se în anii următori. Cu preţul pierderii a 1.000 de militari,
Panzergruppe 3 și-a îndeplinit misiunea de formare a braţului
de nord al învăluirii forţelor sovietice din punga de la Viazma.
Pe 5 octombrie 1941, toate cele patru grupuri blin-
date germane (Panzergruppe) au primit denumirea de
armate blindate (Panzerarmee), titulatura arătând ast-
fel că erau în măsură să execute operaţiuni în mod in-
dependent și că se situau la același nivel cu armatele de
infanterie, cărora le-au fost subordonate deseori în tim-
pul campaniei. În aceeași zi, Hoth a predat comanda
Panzerarmee 3 generalului Reinhardt, pentru a prelua
conducerea Armatei 17 germane din cadrul Heeresgruppe
Sued. Locul lui Reinhardt la comanda Corpului XXXXI
Blindat a fost preluat de generalul Walter Model, coman-
dantul Diviziei 3 Tancuri, imobilizată în Orel din cauza
lipsei carburantului.

Hoepner închide
încercuirea de la Viazma
Ca efort principal al Grupului de Armate Centru, Grupului Tancurile germane trec pe lângă armamentul
4 Blindat al generalului-colonel Erich Hoepner i s-a acor- și tancurile sovietice pe care tocmai le-au distrus
dat prioritate maximă în privinţa resurselor și echipamen-
telor necesare pentru Operaţiunea „Taifun“ și se aștepta ca
acest grup să fie cel care cucerea Moscova. Venit din cadrul
Heeresgruppe Nord, Grupul 4 Blindat a suferit modificări
substanţiale în privinţa unităţilor subordonate, care inclu-
deau acum trei corpuri blindate și anume Corpul XXXX
Blindat (general Georg Stumme), Corpul XXXXVI Blindat
(general Viettinghoff-Scheel) și Corpul LVII Blindat (gene-
ral Adolf Kuntzen) și Corpul XII Armată (compus din două
divizii de infanterie). În total, Panzergruppe 4 dispunea de
765 de tancuri și avea la dispoziţie două divizii intacte, păs-
trate în rezerva OKH până atunci, Diviziile 2 și 5 Tancuri.
Corpul XXXX Blindat era cel mai puternic, fiind echipat
cu 335 de tancuri, și reprezenta efortul principal al Grupului
Blindat având în compunere Diviziile 2 și 10 Tancuri, pre-
cum și Divizia 298 Infanterie. Corpul XXXXVI Blindat dis-
punea de Diviziile 5 și 11 Tancuri, precum și de Divizia 252
Infanterie. La rândul său, Corpul LVII Blindat avea în sub-
ordine Divizia 20 Tancuri și Diviziile 3 Infanterie-Moto și
Divizia SS „Das Reich“ (Infanterie-Moto).
Factorul cel mai important era că nodul feroviar prin-
cipal de asigurare logistică – Roslavl – era situat la doar 25
de kilometri de raionul de concentrare.
Misiunea lui Hoepner era de a rupe defensiva ce-
lor două linii de apărare ale Frontului de Rezervă al
mareșalului Semion Budenîi și să înainteze pentru a for-
ma braţul sudic al încercuirii de la Viazma. Datorită forţe-
lor puternice puse la dispoziţie, intenţia lui Hoepner era de Coloană de tancuri germane
a ataca pe un front restrâns, cu o lăţime de 25 de kilometri, înaintând spre un sat sovietic

26 Historia | FEBRUARIE 2022

 | DOSAR |
în linie cu Corpurile XXXX și XXXXVI Blindate,
urmate în eșalonul doi de Corpul LVII Blindat
pentru lărgirea breșei și exploatarea succesului
în adâncimea dispozitivului advers.
În faţa acestor forţe se aflau trupe din ca-
drul Armatei 43 sovietice care acopereau un
front de 85 de kilometri cu cele patru divizii
de pușcași din subordine. Densitatea arma-
mentului antitanc era redusă (un tun anti-
tanc/km de front), astfel că forţele germane
dispuneau de un avantaj considerabil în sec-
torul ales pentru ruperea defensivei sovieti-
ce. De exemplu, Divizia 10 Tancuri, care a ata-
cat pe un front de 3 kilometri, urma să se con-
frunte cu un singur regiment de pușcași echi-
pat cu 4-5 tunuri antitanc calibru 45 mm. În
rezervă, Armata 43 dispunea de Brigăzile 145
și 148 Tancuri echipate cu 88 de tancuri.
Asaltul lui Hoepner începe în același timp
cu cel al lui Hoth, după o pregătire de artile-
rie și executarea unor lovituri aeriene cu avi-
oanele de bombardament în picaj Ju-87 Stuka
asupra poziţiilor sovietice. După pregătirea de
foc, corpurile blindate ale generalilor Stumme
și Viettinghoff au stabilit rapid capete de pod
peste râul Desna și au penetrat prima linie de
apărare. Deoarece râul Desna nu era adânc,
tancurile Diviziei 11 Tancuri au forţat cursul
de apă printr-un vad, profitând de greșeala so-
vieticilor, care nu au plantat mine în locurile fa-
vorabile de forţare. În loc să organizeze un con-
traatac cu rezerva de unităţi blindate, coman-
dantul Armatei 43 sovietice a decis să utilize-
ze cele două brigăzi de tancuri pentru apăra-
rea nodului vital de comunicaţii feroviare de la
Spas-Demensk. Netulburat de alte atacuri so-
vietice, Hoepner a putut trece peste râu cele-
lalte forţe și să construiască un pod de pontoa-
ne peste Desna. Diviziile de pușcași sovietice,
precum și unităţile de miliţie populară, prost
echipate și dispersate, nu au putut rezista ata-
curilor masive cu blindate.
În timpul primelor trei zile ale ofensivei,
Hoepner a distrus mare parte din Armatele
33 și 41 sovietice și a realizat o breșă imen-
să în frontul deţinut de trupele lui Budenîi,
care face greșeala să viziteze comandamen-
tul Armatei 43 și este prins în deruta și în con-
fuzia care a cuprins trupele sovietice în ace-
le momente, lipsind de la comanda Frontului
într-o perioadă critică. Pe 4 octombrie, unităţi
din corpul blindat al lui Vietinghoff a captu-
rat Spas-Demensk și a încercuit Brigăzile 145
și 148 Tancuri.
Pe 5 octombrie, Hoepner a introdus în
luptă Corpul LVII Blindat al generalului
Kuntzen pentru exploatarea breșei imen-
se realizate de corpurile din prima linie.
În timp ce Stumme și Vietinghoff s-au în-
dreptat spre nord pentru a învălui Viazma,
Kuntzen a înaintat rapid cu Divizia SS „Das
Reich“ către Gzhatsk și Divizia 3 Infanterie-
Moto către Yukhnov. Următoarele 48 de ore
vor fi catastrofale pentru sovietici, dezastrele
succedându-se cu rapiditate unul după celă-
lalt. Armatele din cadrul Frontului de Rezervă
al lui Budenîi s-au dezintegrat în faţa atacuri-
lor masive ale tancurilor germane, iar opera-
ţiunea s-a transformat mai mult într-o urmă-
rire, decât într-un atac.
Stalin se panichează
Când Stalin a aflat că Yukhnov a căzut – orașul
se afla la 200 de kilometri de Kremlin –, s-a pa-
nicat și a ordonat ca Konev și Budenîi să se re-
tragă imediat către Mojaisk, dar era deja prea
târziu. Pe 7 octombrie, Divizia 10 Tancuri a pă-
truns în Viazma, după ce a înfrânt rezistenţa
slabă a unor unităţi de miliţie populară și de
apărare antiaeriană, și a făcut joncţiunea cu
trupele Diviziei 7 Tancuri din Panzergruppe
3 al lui Hoth. Forţele încercuite complet în
punga de la Viazma cuprindeau patru arma-
te, inclusiv Gruparea Operativă a generalului
Boldin, dar per total fuseseră încercuite mari
unităţi din 10 armate sovietice. Având expe-
rienţă vastă în realizarea încercuirilor, cei doi
comandanţi de armate blindate și-au sincro-
nizat acţiunile astfel că Hoth a utilizat Corpul
LVI Blindat, iar Hoepner, Corpurile XXXX și
XXXXVI Blindate pentru blocarea forţelor în-
cercuite dinspre estul pungii, în timp ce uni-
tăţi de infanterie din cinci corpuri de arma-
tă închideau și presau punga formată dinspre
vest. Cu toate că prima zăpadă a căzut pe 6 oc-
tombrie și s-a transformat în ploaie pe 7 oc-
tombrie, germanilor le-a trebuit mai puţin
de o săptămână să lichideze punga formată,
cu toate că Boldin a reușit să scape cu peste
85.000 de militari.
În doar 10 zile, cele trei armate blindate au
realizat breșe imense în dispozitivul sovietic
și, ulterior, au exploatat succesul obţinut prin-
tr-o serie de manevre care au condus la pungi-
le de la Viazma și Briansk. În privinţa prizoni-
erilor de război, comunicatele germane anun-
ţau capturarea a peste 673.000 de militari, dar
pierderile totale se apropiau de un milion de
militari (morţi, răniţi, dispăruţi și capturaţi).
Disperat, Stalin l-a rechemat pe Jukov de
la Leningrad, ordonându-i să se îndrepte spre
front și să poarte discuţii cu Konev și Budenîi
pentru a determina care vor fi intenţiile ina-
micului în perioada următoare.
FEBRUARIE 2022 | Historia 27
 | DOSAR |
Jukov încearcă
să câștige timp
(7-31 octombrie 1941)
Când Jukov l-a găsit pe Konev în seara zilei de 7 octombrie,
a descoperit că Frontul de Vest nu mai dispunea de uni-
tăţi intacte și că însuși Konev era disperat, așteptând să fie
executat pentru eșecurile înregistrate. În această privinţă
avea dreptate – Stalin dorea să-l pedepsească –, dar Jukov
Infanteria sovietică execută un
contraatac împotriva forțelor germane
28 Historia | FEBRUARIE 2022
a reușit să-l convingă să renunţe la această opţiune. Konev
l-a informat asupra situaţiei operative, care era dezastru-
oasă. Divizia SS „Das Reich“ avansa de-a lungul autostră-
zii Moscova-Minsk către orașul Gzhatsk care era apărat de
Divizia 50 Pușcași. Mai spre sud, Corpul LVII Blindat al ge-
neralului Kuntzen a capturat Yukhnov și podul peste râul
Ugra, iar obiectivul următor – Maloiaroslaveţ – era apărat
de două divizii de miliţie populară care suferiseră pierderi
serioase în luptele anterioare. Prima zăpadă căzuse deja,
care a fost urmată rapid de ploaie, iar temperatura scăzu-
se, factori care se părea că vor afecta mobilitatea trupelor
germane, dar cele două rute de comunicaţii către Moscova
 | DOSAR |
erau acoperite de forţe sovietice insuficiente. În memori-
ile sale, Jukov încearcă să arate că a preluat rapid contro-
lul situaţiei și a restabilit frontul, însă, iniţial, rolul său era
consultativ, iar meritul li se cuvine altora.
În timp von Bock era absorbit cu închiderea perfectă
a forţelor sovietice în punga de la Viazma, acesta a omis
să acorde o mai mare atenţie în susţinerea forţelor care
înaintau spre capitala sovietică. Astfel, ambele vârfuri
ale înaintării germane spre Moscova în perioada crucia-
lă 7-12 octombrie 1941 erau conduse de două divizii de in-
fanterie moto (Divizia SS „Das Reich“ și Divizia 3 I.Mo.),
fără însă a beneficia de sprijinul unor unităţi blindate.
În ziua de 9 octombrie, Regimentul SS „Deutschland“ din
cadrul „Das Reich“ a cucerit orașul Gzhatsk, situat la 175
de kilometri de Moscova, iar Regimentul SS „Der Führer“
a primit misiunea de cercetare a itinerarului spre Mojaisk,
însă a fost respins de unităţi sovietice sprijinite de tancuri
T-34. Nici Divizia 3 I.Mo. nu a avut o soartă mai bună, fi-
ind respinsă la rândul ei de tanchiștii sovietici. După mai
multe zile dezastruoase, tanchiștii sovietici reușiseră să
oprească urmărirea germană, iar STAVKA încerca să pro-
fite de această situaţie favorabilă pentru organizarea unor
noi unităţi pentru a înlocui pierderile imense în efective
și echipament.
Primele elemente ale Diviziei 32 Pușcași – o unita-
te experimentată, cu efective complete de 15.000 de
militari și bine echipată, adusă din Siberia – au înce-
put să debarce la Mojaisk pe 10 octombrie. Tot în aceas-
tă zi, Jukov a preluat comanda Frontului de Vest (inclu-
zând și rămășiţele Frontului de Rezervă), menţinându-l
ca locţiitor pe Konev. Germanii aproape lichidaseră pun-
ga de la Viazma, iar Divizia 10 Tancuri a fost trimisă să
sprijine înaintarea Diviziei SS „Das Reich“ spre Mojaisk.
FEBRUARIE 2022 | Historia 29
 | DOSAR |
De la stânga la dreapta: Vasili Sokolovski, Nicolai Bulganin și Gheorghi Jukov planifică apărarea Moscovei
De asemenea, generalul Kuntzen a dirijat Diviziile 19 și
20 Tancuri spre Yukhnov, dar vehiculele ambelor divizii
erau într-o stare precară, neputând înainta pe drumuri-
le noroioase. Înaintarea germană în acele zile începuse
să fie afectată de o serie de factori cum ar fi bolile sezo-
nului rece sau epuizarea comandanţilor unităţilor de ni-
vel regiment-batalion, care și-au pierdut din agresivitatea
obișnuită. Inactivitatea germană din acea perioadă a fost
echivalentă cu o altă victorie tactică sovietică.
Unele dintre primele și cele mai importante decizii ale
lui Jukov au fost concentrarea tuturor forţelor rămase pen-
tru apărarea și menţinerea a trei poziţii-cheie de la perife-
ria Moscovei. Cu o parte a Armatei 16, comandată de gene-
ralul K. Rokossovsky, care scăpase din punga de la Viazma,
urma să se apere orașul Volokolamsk, Mojaiskul urma să
fie apărat de Armata 5 comandată de generalul Leliușenko,
iar resturile Armatelor 13 și 43 vor menţine Maloyaroslaveţ.
Consecinţa deciziilor lui Jukov a fost că forţele sovietice au
abandonat zone mai puţin importante, ceea ce a permis
Heeresgruppe Mitte să continue înaintarea în zonele pă-
răsite de Armata Roșie, în ciuda noroiului și a dificultăţilor
logistice. Diviziile de infanterie germane – care nu aveau
mobilitatea prea mult afectată de noroi sau de probleme-
le logistice, dar erau mai vulnerabile la contraatacurile cu
blindate – au reușit să captureze Kaluga pe 12 octombrie și
Rzhev pe 13 octombrie.
OKH consemna că forţele Armatei Roșii păreau că
se află în retragere generalizată și a ordonat Grupului de
Armate Centru să dirijeze Corpul XXXXI Blindat din cadrul
Panzerarmee 3 (Hoth) să preseze spre nord și să elimine
30 Historia | FEBRUARIE 2022
r­ esturile Armatelor 22 și 29 sovietice din cadrul Frontului
de Vest și apoi să cucerească orașul Kalinin. Conducerea
OKH credea că orașul Kalinin va deveni un punct de pleca-
re important pentru operaţiunile ulterioare pentru ruperea
legăturii dintre Frontul de Vest și Frontul de Nord-Vest. În
data de 14 octombrie, o grupare tactică de luptă din Divizia
1 Tancuri, aparţinând Corpului XXXXI Blindat, reușește să
cucerească nu numai orașul Kalinin, dar și un pod intact
important peste Volga.
Ritmul de înaintare
al germanilor începe să scadă
La mijlocul lunii octombrie 1941, ritmul de înaintare al
forţelor participante în Operaţiunea „Taifun“ începuse să
scadă considerabil, în ciuda capturării mai multor orașe
importante.
Nodurile feroviare vitale pentru aprovizionarea tru-
pelor germane se aflau mult în spatele diviziilor de tan-
curi și infanterie moto, iar drumurile neasfaltate transfor-
mate în mocirle în urma ploilor de toamnă deveniseră im-
practicabile pentru majoritatea tehnicii de luptă și logisti-
ce. Drumurile aglomerate şi vehiculele blocate în noroi fă-
ceau procesul de aprovizionare extrem de dificil, coloane-
le logistice având deseori nevoie de o săptămână să facă
drumul dus-întors de la Viazma spre diviziile de tancuri
din prima linie. Mai mult, cantitatea de combustibil care
ajungea la Viazma reprezenta o treime din necesarul de
carburant pentru a menţine înaintarea celor trei armate
­blindate. Lipsa combustibilului a dus și la lipsa muniţiilor,
 | DOSAR |
deoarece coloanele de aprovizionare nu puteau ţine pasul
cu cererile venite din partea unităţilor combatante.
În ciuda problemelor logistice – ameliorate parţial de
zborurile de aprovizionare urgente executate de Luftwaffe
–, OKH a ordonat ca forţele Corpului XXXI Blindat dislocat
în zona Kalinin să înainteze spre vest în direcţia orașului
Torzhok. Atacurile germane au fost însă respinse, dar ca ur-
mare a luptelor îndârjite din zona Kalinin, au fost angajate
pe o direcţie secundară numeroase forţe germane și resur-
se importante, în loc să se continue ofensiva spre Moscova.
Corpul XXXXI Blindat a suferit pierderi grele și a fost nevo-
it să adopte o apărare statică.
Chiar dacă OKH direcţiona o mare parte din resurse că-
tre obiective secundare, cum ar fi Kalinin sau Kursk, von
Bock a realizat – ca și Jukov – că trebuie să-și concentre-
ze forţele și resursele limitate pentru realizarea unei breșe
decisive și cucerirea unor obiective importante înainte de
refacerea Frontului de Vest. Fiind conștient că timpul nu
mai era de partea sa, von Bock a decis să aleagă ruta cea
mai scurtă către Moscova, care trecea prin Mojaisk spre
capitala sovietică. Forţele sovietice de sub comanda ge-
neralului Leliușenko au avut la dispoziţie patru zile pen-
tru fortificarea zonei din faţa Mojaiskului la Borodino, lo-
cul celebrei bătălii împotriva lui Napoleon în septembrie
1812. După șase zile de lupte, o grupare tactică de luptă din
Regimentul SS „Deutschland“ din Divizia SS „Das Reich“ a
capturat Mojaiskul pe 18 octombrie.
În Moscova, reacţiile iniţiale la dezastrele suferite au
fost de a nega că au fost realizate breșe în dispozitivul so-
vietic și de a căuta vinovaţii. Imediat după s-a conștientizat
pericolul la nivelul conducerii centrale, Stalin a fost foar-
te aproape de a intra în panică. Pe 13 octombrie a ordo-
nat evacuarea spre est, la Kuibișev, a majorităţii per-
sonalului din cadrul Guvernului sovietic, structurilor
Partidului Comunist și a instituţiilor centrale, în capitală
rămânând doar câţiva oficiali din partea acestor instituţii.
Vestea acestei evacuări, corelată cu raidurile aviaţiei ger-
mane și veștile proaste de pe front, au produs o panică con-
siderabilă în Moscova pe 16-17 octombrie 1941. Majoritatea
populaţiei a încercat să fugă, îngrămădindu-se în ulti-
mele vagoane care plecau din gările moscovite. Numai
anunţul lui Stalin că va rămâne în capitală a stopat pani-
ca populaţiei.
Pe 18 octombrie, trupele germane din Divizia 20 Tancuri
(general Georg von Bismarck) cucereau Maloiaroslaveţ,
iar restul Liniei de apărare Mojaisk – aliniamentul fortifi-
cat care trecea prin Volokolamsk-Mojaisk-Maloiaroslaveţ-
Kaluga – a fost depășit până la sfârșitul lunii octombrie.
La marginea de nord a Liniei Mojaisk, Armata 16 sovieti-
că de sub comanda generalului K. Rokossovski a apărat
cu succes nodul rutier de la Volokolamsk, care a fost cuce-
rit după lupte grele și pierderi serioase de forţele Corpului
XXXXI Blindat pe 29 octombrie 1941, dar fără a încercui
forţe sovietice.
Rușii organizează un nou front
pentru apărarea Moscovei
Chiar dacă Linia de apărare Mojaisk fusese în final
depășită, germanii nu mai dispuneau de resurse pen-
tru continuarea ofensivei, Panzerarmee 4 raportând că
primea doar 15-20% din necesarul zilnic de aprovizio-
nare. Von Bock dispunea de cinci divizii de tancuri la
aproape 100 de kilometri de Moscova, dar Jukov a folo-
sit timpul pierdut de germani cu ciocnirile de la Borodino,
Maloiaroslaveţ și Volokolamsk să formeze un nou front, cu
o lungime de 50 de kilometri, pentru protejarea capitalei.
Rasputița, perioada în care drumurile
devin aproape impracticabile, a încetinit
considerabil trupele germane
FEBRUARIE 2022 | Historia 31
 | DOSAR |
Din cauza pierderilor grele suferite, Jukov nu mai dispunea
de rezerve blindate importante, ci doar de companii de tan-
curi distribuite pentru sprijinirea apărării unor centre vitale.
În timp ce, în luna octombrie, Jukov purta o serie de
lupte pentru întârzierea forţelor germane, Stavka a folo-
sit timpul pentru organizarea unor armate noi care vor în-
toarce bătălia în favoarea sovieticilor. Nu mai puţin de 17
brigăzi de tancuri au sosit pe front în timpul lunii octom-
brie pentru completarea pierderilor imense suferite în lup-
tele de la Viazma-Briansk și din Ucraina. Majoritatea aces-
tor brigăzi au fost formate în doar 1-2 săptămâni, ceea ce
însemna că pregătirea pentru luptă a trupelor și coeziu-
nea unităţii erau minime, dar compensa prin prospeţime
și dorinţa de afirmare în luptă. Deoarece producţia de tan-
curi a fost cea mai mică în luna octombrie, brigăzile dispu-
neau doar de 31 de tancuri faţă de necesarul de 67. Unităţile
aveau o compoziţie mixtă de tancuri T-34, KV-1 și blindate
de producţie britanică care începuseră să sosească în URSS
via portul Murmansk, iar multe nu dispuneau de echipa-
mente de reparaţii simple, astfel că starea de operativitate
era scăzută din cauza defecţiunilor.
32 Historia | FEBRUARIE 2022
Guderian atacă Tula
(22 octombrie - 30 noiembrie 1941)
După două săptămâni de inactivitate la Mtensk, Guderian
a reușit să-și refacă forţele din subordine și să reia luptele
în ultimele zile ale lunii octombrie. În afară de probleme-
le legate de carburant și de muniţie, Guderian mai avea la
dispoziţie doar două divizii de tancuri din cadrul Corpului
XXIV Blindat al generalului von Schweppenburg pentru
continuarea ofensivei spre Tula. În același timp, Corpul
XLVIII Blindat (general Kempf) înainta spre est spre orașul
Kursk, iar Corpul XXXXVII (general Lemelsen) era imo-
bilizat în zona orașelor Orel și Briansk din cauza lipsei de
carburant.
Intenţia lui Guderian era de a ataca Armata 26 sovie-
tică din cadrul Frontului Briansk, dislocată la nord de
orașul Mtensk, pe 22 octombrie, cu forţele generalului von
Schweppenburg. Forţele sovietice au fost surprinse de atac
și au început retragerea spre Tula, nu înainte de a planta un
câmp de mine în apropierea orașului Chern pentru înceti-
nirea înaintării germane. Forţele din ariergarda s­ ovietică
 | DOSAR |
fac însă greșeala de a nu acoperi obstacolul cu focul arma-
mentului propriu, permiţând avangărzilor germane să oco-
lească fără probleme câmpul de mine și să ajungă în Chern
până la asfinţit. În ciuda noroiului și a zăpezii, forţele ger-
mane reușesc să înainteze 20 de kilometri pe zi și ajung
în apropiere de Tula, oraș de 272.000 de locuitori, apărat
iniţial de unităţi de miliţie populară, antiaeriene și trupe
NKVD. Primul asalt al avangărzilor germane este respins,
iar ulterior sunt trimise forţe suplimentare pentru întărirea
apărării orașului. Oportunitatea de a cuceri rapid un oraș
important este risipită, iar forţele lui Guderian sunt blocate
la 160 de kilometri sud de Moscova. Ploile și îngheţul pun
probleme și mai mari asigurării logistice în prima săptă-
mână a lunii noiembrie, trupele germane recurgând la că-
ruţe și la transportoare blindate șenilate pentru transpor-
tul materialelor logistice către trupele din prima linie. În
același timp, moralul trupelor scade odată cu t­emperatura
Civilii sovietici au săpat șanțuri de
apărare antitanc pentru a opri avansul
tancurilor germane către Moscova
din termometre, deoarece soldaţii germani nu sunt pregă-
tiţi mental și material să lupte și să trăiască în condiţii de
îngheţ. Corpul XXIV Blindat este nevoit să treacă la defen-
sivă la sud de Tula și începe să fie asaltat de contraatacu-
rile sovietice.
În jurul datei de 11 noiembrie, solul începe să se întărească
și forţele lui von Schweppenburg dispun de o mobilitate limi-
tată pentru a relua ofensiva. Cu toate acestea, forţele Armatei
2 Blindate erau răspândite pe o arie prea mare și nu dispu-
neau de resursele necesare pentru a cuceri singure Tula. Cel
mai apropiat nod feroviar era la 130 de kilometri în spatele
frontului, iar drumul de la Orel la Tula era neamenajat, deci
aprovizionarea se efectua în continuare cu dificultăţi mari.
Pentru apărarea orașului Tula, sovieticii dispuneau
de Armata 50, comandată de generalul-locotenent Ivan V.
Boldin, cu șase divizii de pușcași și două brigăzi de tan-
curi. Guderian intenţiona să lanseze un nou asalt pentru
învăluirea orașului din două părţi, cu forţele Diviziilor 3,
4 și 17 Tancuri (echipate cu 102 tancuri în stare de opera-
tivitate) din cadrul Armatei 2 Blindate și Corpului XLIII
Armată din cadrul Armatei 4 germane, comandată de ge-
neralul von Kluge. Cele trei divizii de tancuri au atacat din
sudul orașului pe 18 noiembrie, reușind să penetreze lini-
ile de apărare înaintate. Divizia 3 Tancuri a înaintat spre
Tula, Divizia 17 Tancuri s-a îndreptat spre orașul Venev, iar
Divizia 4 Tancuri, spre orașul Stalinogorsk.
Defensiva Armatei 50 sovietice este temporar desta-
bilizată de atacul german, iar trupele Diviziei 4 Tancuri și
Regimentului Motorizat „Grossdeutschland“ reușesc să
ajungă în spatele orașului și să blocheze legăturile rutiere
și feroviare care duceau spre oraș pe 2 decembrie. Cu toa-
te acestea, Guderian nu reușește să încercuiască complet
Tula, forţele sale fiind prea puţine pentru a menţine tere-
nul cucerit și este nevoit să treacă la defensivă.
Germanii analizează
tancul sovietic T-34
În timp ce bătălia pentru Tula era în plină desfășurare,
Guderian primește vizita unei comisii din cadrul OKH pe
care o solicitase în urmă cu mai bine de o lună pentru a
analiza luptele de tancuri de la Mtsenk. Comisia care cu-
prindea și reprezentanţi ai firmelor Krupp, Daimler-Benz,
Henschel și MAN a inspectat tancuri T-34 capturate și a
reţinut ideile lui Guderian pentru dezvoltarea unui tanc
superior blindatului sovietic, care să dispună de putere de
foc mai mare decât actualele tipuri Pz.III și Pz.IV, o mai
mare mobilitate tactică și protecţie prin blindaj îmbună-
tăţită. Scopul viitorului tanc – sublinia Guderian – era de
a restabili superioritatea Wehrmachtului la capitolul blin-
date. În urma vizitei, inginerii germani au început în iar-
na 1941-1942 dezvoltarea proiectului tancului mijlociu Pz.V
Panther, care va avea o greutate de 30 de tone și va dispu-
ne de un tun antitanc calibru 75 mm și protecţie prin blin-
daj înclinat cu o grosime de 60 mm. Primele lupte la care
Panther va participa vor fi la Kursk în iulie 1943, în cadrul
Operaţiunii „Citadela“.
FEBRUARIE 2022 | Historia 33
 | DOSAR |
Ultimul
asalt asupra
Moscovei
(1 noiembrie - 4 decembrie 1941)
În partea centrală a frontului, după penetrarea Liniei
Mojaisk, restul forţelor din cadrul Heeresgruppe Mitte au
fost nevoite să se oprească din înaintare pe un aliniament
situat la 70-90 de kilometri de Moscova până la sfârșitul
lunii octombrie. În acel moment, Wehrmachtul și Armata
Roșie arătau ca doi boxeri epuizaţi, care abia se mai ţineau
pe picioare și nu mai aveau putere să se lovească unul pe
celălalt. Ca și boxerii cu ochii umflaţi de la loviturile pri-
mite, cele două forţe nu erau în măsură să-și vadă oponen-
tul cu claritate pentru a-și da seama de rezistenţa acestuia.
Privind retrospectiv, forţele germane înaintaseră la li-
mita maximă a posibilităţilor lor pentru anul 1941 și era
necesar să se oprească și să-și consolideze aliniamentele
34 Historia | FEBRUARIE 2022
Coloană de trupe
germane în drum spre
Moscova, însoţită de
aviația Luftwaffe
atinse pentru iarnă. Pentru comandanţii germani de la toa-
te eșaloanele, situaţia era dificilă. Existau probleme mari
logistice, aprovizionarea decurgea greu, vremea transfor-
mase drumurile neasfaltate în mocirle, doar o treime din
vehiculele pe roţi erau operaţionale, iar diviziile mai dis-
puneau de efective și tehnică de luptă care variau între o
treime și jumătate din necesar. Drumurile rusești erau în
cea mai proastă stare la sfârșitul lunii octombrie și înce-
putul lui noiembrie, multe vehicule rămânând blocate în
noroi, practic anulând, temporar, avantajul în mobilitate
al germanilor.
Deși trupele de căi ferate germane (Eisenbahntruppen)
au realizat conversia sistemului feroviar cu ecartament
larg, specific URSS, la cel standard european, până în
orașele Gzhatsk, Volokolamsk și Kaluga, aprovizionarea în
acest mod nu se îmbunătăţise considerabil, la trupe ajun-
gând cantităţi mici de carburant și muniţie. Continuarea
înaintării spre est ar putea fi reluată la nivel tactic, dar cu
eforturi logistice imense, pentru toate cele trei grupuri de
armate. Pe 4 noiembrie 1941, mareșalul von Rundstedt a
solicitat ca Grupul de Armate Sud să treacă imediat la de-
fensivă și să declanșeze o nouă ofensivă în 1942.
 | DOSAR |
„Nu suntem în luna mai și nu
luptăm în Franţa!“
Pe 13 noiembrie 1941, principalii responsabili militari din
cadrul OKH s-au întâlnit cu șefii de stat-major al celor trei
grupuri de armată din Rusia pentru a discuta cât de depar-
te se mai putea înainta. Conferinţa s-a desfășurat la Orșa,
oraș situat la jumătatea distanţei dintre Smolensk și Minsk.
Întâlnirea l-a convins pe generalul Franz Halder (șeful de
stat-major al OKH) că forţele germane erau mai epuiza-
te decât se temea și că tot ce mai putea îndeplini în 1941
era să încercuiască Leningradul și să ameninţe Moscova.
Obiectivul stabilit pentru Armata 2 Blindată era orașul
Gorki, situat la est de Moscova, cu scopul de a izola capita-
la sovietică. Șeful de stat-major al armatei lui Guderian –
generalul-maior Liebenstein, prezent la conferinţă – a pro-
testat imediat, raportând că starea armatei nu-i permitea
să înainteze dincolo de orașul Venev. „Nu suntem în luna
mai și nu luptăm în Franţa!“, a conchis generalul german.
A doua zi, Guderian l-a informat în scris pe comandantul
Heeresgruppe Mitte că armata de sub comanda sa nu mai
poate executa ordinele primite de la eșaloanele superioare.
Chiar dacă mareșalul von Bock își dorea continuarea
ofensivei, realitatea de pe front arăta că aprovizionarea
decurgea cu dificultăţi extreme, temperaturile scăzuseră
considerabil, iar trupele erau epuizate și neechipate pentru
vreme de iarnă. Chiar și Hitler a aprobat executarea unei
pauze operative de două săptămâni pentru a permite gru-
pului de armate să se pregătească pentru ofensiva finală,
care urma să fie declanșată pe 15 noiembrie. Pentru înlo-
cuirea pierderilor suferite, au fost expediate în lunile oc-
tombrie-noiembrie aproape 400 de tancuri și tunuri anti-
tanc autopropulsate noi.
Soldați din cavaleria sovietică
în drum spre frontul de luptă
A doua fază a Operaţiunii
„Taifun“
Planul german pentru cea de-a doua fază a Operaţiunii
„Taifun“ urmărea executarea unei duble învăluiri a
Moscovei, dar ignora complet starea vremii, terenul, pro-
blemele logistice și forţa inamicului. Conceptul de opera-
ţiuni prevedea dislocarea Armatei 4 Blindate – care mai
dispunea de 400 de tancuri operaţionale în cadrul ce-
lor două corpuri blindate (XXXX și XXXXVI) – în flan-
cul drept al Armatei 3 Blindate, și împreună să atace din-
spre Volokolamsk către Klin pentru a învălui Moscova
pe la nord. Armata 3 Blindată mai avea la dispoziţie doar
Corpul LVI Blindat (general Schaal) – compus din Diviziile
6 și 7 Tancuri și Divizia 14 Infanterie-Moto – care mai pu-
tea conta numai pe 150 de tancuri în stare de funcţiona-
re, în timp ce Corpul XXXXI Blindat (general Model) a
fost trimis să sprijine forţele Armatei 9 germane din zona
Kalinin. Teoretic, Hoth și Hoepner vor distruge Armata 16
sovietică și vor înainta până la orașul Yahroma, la nord de
Moscova. Forţele Armatei 4 (Von Kluge), sprijinite de tan-
curile Corpului LVII Blindat (general Kuntzen), vor pene-
tra liniile sovietice din centrul dispozitivului de apărare
lângă Naro-Fominsk.
Guderian cu Armata 2 Blindată va ataca dinspre sud-
vest spre Tula și Kașira pentru a face joncţiunea cu aripa
de nord la est de Moscova. Comandamentul german spera
ca cele două braţe ale învăluirii să facă joncţiunea la est de
Moscova. Dar, Heeresgruppe Mitte mai dispunea doar de
36 de divizii pentru asaltul final împotriva Moscovei, din
cele 73 avute la dispoziţie la începutul Operaţiunii „Taifun“,
restul fiind dislocate pentru protejarea flancurilor împotri-
va contraatacurilor sovietice. În final, forţa blindată răma-
să pentru ofensiva finală a fost redusă de la cinci corpuri
blindate la patru, cu puţine unităţi de infanterie la dispo-
ziţie. Sursele sovietice au estimat efectivele germane din
faţa Frontului de Vest (excluzând forţele care acopereau
flancurile și care nu au influenţat bătălia) pentru acest ul-
tim asalt la 233.000-240.000 de militari, 1.880-4.700 (!) de
piese de artilerie, 900 (1.300!) de tancuri și 600 (900!) de
avioane, cifre în mod evident exagerate la unele capitole
pentru a echilibra puţin raportul de forţe și a justifica une-
le succese germane iniţiale.
FEBRUARIE 2022 | Historia 35
 | DOSAR |
7 noiembrie 1941. În timp ce trupele
germane se apropiau amenințător de
Moscova, Stalin a organizat o defilare a
trupelor sovietice în Piața Roșie.
După defilare, trupele s-au îndreptat
direct către frontul de luptă.
Trebuie menţionat că germanii nu mai puteau conta pe
o parte a Luftwaffe, care transferase un număr de unităţi
în teatrul de operaţiuni din Mediterana, și mai avea la dis-
poziţie circa 300 de avioane operaţionale. Efectele plecării
unităţilor de aviaţie nu trebuie exagerate, dacă ne amintim
că aparatele de zbor nu efectuează misiuni pe vreme nefa-
vorabilă, cum exista în iarna anului 1941-1942.
Rușii primesc întăriri
De partea cealaltă, la sfârșitul lunii octombrie, Frontul de
Vest mai avea la dispoziţie 328 de tancuri în cadrul a 13 bri-
găzi de tancuri și al Diviziei 1 Motorizate de Gardă. Între
timp, în porturile de nord au început să sosească prime-
le convoaie transportând tancuri de fabricaţie b ­ ritanică
36 Historia | FEBRUARIE 2022
Matilda și Valentine, care nu au impresionat echipajele
rusești prin puterea de foc (tunul antitanc avea calibrul
40 mm) sau prin mobilitate, ci prin protecţia blindajului
de 60-75 mm, care le permitea să reziste proiectilelor anti-
tanc trase de tunurile de 37 și 50 mm care echipau tancu-
rile germane. Astfel, cele aproape 300 de tancuri britanice
expediate au ajutat Armata Roșie să-și completeze parcul
de blindate, într-un moment dificil, până când producţia
internă ajungea la capacitatea maximă, și se estimează că
acestea au reprezentat circa 10% din totalul tancurilor care
apărau Moscova în noiembrie-decembrie 1941.
Tancurile au mai fost utile și pentru creșterea moralu-
lui trupelor – ca simbol al puterii Armatei Roșii –, iar Stalin
a ordonat ca acestea să fie în centrul paradei militare din
7 noiembrie pentru sărbătorirea Revoluţiei din Octombrie.
 | DOSAR |
Astfel, nou-înfiinţata Brigadă 31 Tancuri a defilat în Piaţa
Roșie, apoi a plecat direct spre front pentru a întări Armata
20 sovietică din zona orașului Klin.
Jukov a folosit intens pauza operativă din primele două
săptămâni ale lunii noiembrie pentru a integra noi unităţi
în linia de apărare din faţa Moscovei și l-a trimis pe Konev
să preia comanda nou-înfiinţatului Front Kalinin, ordo-
nându-i să contraatace permanent forţele Armatei 9 ger-
mane pentru a-l forţa pe von Bock să trimită forţe supli-
mentare pe această direcţie secundară. Forţele sovieti-
ce dispuneau acum de forţele Frontului de Vest, estima-
te la 748.000 de militari, ale Frontului Kalinin (192.000 de
militari) și aripa dreaptă a Frontului de Sud-Vest (80.000
de militari), deci un total de peste 1.000.000 de militari,
sprijiniţi de aproape 1.000 de tancuri, 4.900 de tunuri și
750 de avioane. În concluzie, ca și la începutul Operaţiunii
„Taifun“ , raportul de forţe era defavorabil părţii germane.
Zona vitală din dispozitivul sovietic, situată de-a lun-
gul râului Lama dintre Kalinin și Istra, unde tancurile lui
Hoepner urmau să atace, era deţinută de Armata 30 so-
vietică (general-maior Vasili Komenko), având o dotare in-
suficientă, și Armata 16 sovietică (general-locotenent K.
Rokossovsky). Un alt sector vulnerabil era situat în zona
Naro-Fominsk apărată de Armatele 5, 33 și 43 sovietice.
La mijlocul lunii noiembrie, Frontul de Vest comandat de
Jukov dispunea de 14 brigăzi cu un total de aproape 1.000
de tancuri, din care doar 200 de tancuri KV-1 și T-34.
Pentru hărţuirea trupelor germane și împiedicarea con-
centrărilor de forţe germane, Jukov a ordonat executarea de
contraatacuri locale la începutul lunii noiembrie, care nu
au condus decât la pierderi grele în personal și tehnică de
luptă, precum și la facilitarea succeselor iniţiale germane.
Atacul german, concentrat între
Armatele 16 și 30 sovietice
A doua fază a Operaţiunii „Taifun“ începe pe 15 noiembrie
cu acţiuni locale executate de Divizia 1 Tancuri împotriva
Armatei 30 sovietice în zona Kalinin, dar ofensiva propriu-
zisă debutează cu cucerirea unui pod peste râul Lama de că-
tre Corpul LVI Blindat în data de 17 noiembrie. A doua zi, for-
ţele lui Hoepner distrug frontul armatei lui Rokossovsky din
zona orașului Volokolamsk și au înaintat spre Klin cu Divizia
2 Tancuri. Încă o dată, sectorul de rupere a fost ales inteli-
gent, germanii lovind în intervalul dintre unităţile a două
armate sovietice, breșa separând Armatele 16 și 30 sovieti-
ce. La sfârșitul zilei de 18 noiembrie, armata lui Rokossovsky
se retrăgea spre Istra, urmărită de forţele germane, în timp
ce Leliușenko a fost trimis să restabilească situaţia în zona
Armatei 30 sovietice, comandată de incompetentul general
NKVD Komenko. Deși nu dispunea de suficiente forţe de in-
fanterie pentru apărarea Klinului, Leliușenko a reușit să sta-
bilească o linie de apărare cu rămășiţele a trei brigăzi de tan-
curi și ale Diviziei 58 Tancuri. Blindatele germane acţionau
mai bine acum, deoarece solul îngheţase, recâștigând parţi-
al din mobilitatea anterioară. Leliușenko a fost în măsură să
oprească tancurile germane la Klin pentru cinci zile, datori-
tă prezenţei câtorva tancuri KV-1 și T-34. Un tanc T-34 este
distrus de un tun antitanc calibru 37 mm de la distanţa de
numai 10 metri, ochitorul german lovind și penetrând blin-
dajul în zona lăcașului mitralierei de bord! Datorită inerţi-
ei, blindatul sovietic continuă deplasarea și trece peste piesa
antitanc, servanţii germani salvându-se în ultimul moment.
Divizia 2 Tancuri continuă înaintarea spre satul
Davidkovo, situat la jumătatea distanţei dintre Klin și
Solnechnogorsk, pe care îl cucerește pe 23 noiembrie, iar
a doua zi divizia germană a capturat Solnechnogorsk, ame-
ninţând cu încercuirea forţele lui Leliușenko și forţându-
l să se retragă. Succesul a propulsat divizia cel mai aproa-
pe de Moscova, care se afla la 50 de kilometri. Pe flancul
de nord, Divizia 7 Tancuri și Divizia 14 Infanterie-Moto au
avansat la fel de mult în partea de est.
FEBRUARIE 2022 | Historia 37
 | DOSAR |
Stalin îl întreabă pe Jukov
dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea
Solnechnogorsk, Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea
menţine Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiţia
trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri,
dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri în rezervă,
dar îi va trimite două armate din rezervă. La 25 noiembrie,
Armata Roșie ajunsese la limită – de timp și de tancuri.
Armata 16 sovietică a fost silită să lupte inegal cu pu-
ternicele forţe blindate ale Corpului XXXX la Istra, iar
Divizia SS „Das Reich“ și Divizia 10 Tancuri forţau Divizia
78 Pușcași să se retragă în fiecare zi cu câţiva kilometri.
STAVKA a întărit la timp Armata 16, înainte de a ceda com-
plet, cu forţe aduse din Siberia, inclusiv unităţi echipate cu
tancuri britanice. Divizia SS „Das Reich“ a cucerit Istra pe 27
noiembrie, pierzând aproape 1.000 de militari în trei zile.
Rokossovsky a solicitat replierea pe un aliniament favora-
bil apărării, însă Jukov a respins solicitarea, ordonând re-
zistenţa până la ultimul cartuș. Rokossovsky a protestat și
la mareșalul Șapoșnikov – șeful Statului Major General –
pentru că armata sa este condamnată să fie distrusă în po-
ziţiile deţinute de asaltul continuu al blindatelor germa-
ne, iar în final acesta a aprobat solicitarea acestuia peste
ordinul lui Jukov. Aparent, Șapoșnikov nu s-a consultat
cu Jukov asupra solicitării, iar următorul ordin transmis
la comandamentul lui Rokossovsky a fost destul de con-
cludent încă de la începutul său: „Eu sunt singurul
care comandă trupele care luptă din acest Front!“.
Luptele de la Istra și Klin au consumat
38 Historia | FEBRUARIE 2022
­ ajoritatea stocurilor de carburant și muniţii rămase, în
m
timp ce frigul afecta capacitatea combativă a unităţilor
de infanterie germane. Deși sovieticii începuseră să aibă
probleme similare cu stocurile de muniţii și doar o parte
a trupelor erau echipate cu ţinute de iarnă, moralul era în
schimb net superior forţelor germane, patriotismul rușilor
fiind întărit de faptul că realizau că, practic, erau ultimele
forţe care-și apărau capitala.
Pe 27 noiembrie, forţele Diviziei 7 Tancuri din armata
lui Hoth reușesc să cucerească orașul Yahroma și un pod
intact peste canalul Moscova-Volga, stabilind rapid un cap
de pod cu câteva unităţi germane, sprijinite de tancuri și
de tunuri autopropulsate, însă contraatacurile sovietice
vor respinge puţinele trupe germane care trecuseră podul.
Practic, trupele germane ajunseseră la 35 de kilometri de
Kremlin. La nord-vest de Moscova, Corpul XXXX Blindat
(general Stumme) ajunsese în cel mai apropiat punct de
Moscova cu forţele Diviziei 2 Tancuri la Krasnaia Poliana
– la 20 de kilometri de capitala sovietică, unii ofiţeri ger-
mani spuneau că zăreau turlele Kremlinului prin binocluri.
La 28 noiembrie, Rokossovsky a format o nouă linie de
apărare situată la doar 35 de kilometri de Moscova. În ciu-
da îngheţului și a temperaturilor scăzute, Hoth mai dispu-
nea de 80 de tancuri operative în Diviziile 1, 6 și 7 Tancuri,
iar Hoepner de 170 de tancuri operative în Diviziile 2, 5, 10
și 11 Tancuri, dar aprovizionarea cu combustibil se efec-
tua greu, iar trupele erau epuizate. Armata 4 comandată
de mareșalul von Kluge – care a rămas inactivă pe durata
fazei a II a Operaţiunii „Taifun“ – reușește să înainteze cu o
parte a Corpului LVII Blindat (Kuntzen) și trei divizii de in-
fanterie pe 1-2 decembrie spre orașul Naro-Fominsk. Breșa
realizată i-a apropiat pe germani la 12 kilometri de coman-
damentul Frontului de Vest din Perkușkovo, un episod pe-
riculos pe care Jukov omite să-l menţioneze în memoriile
sale, Amintiri și reflecţii.
 | DOSAR |
Și cavaleria sovietică
a defilat la parada
organizată în Piața
Roșie din Moscova
Tunuri antitanc ale trupelor sovietice
Stalin decide
să rămână în Moscova
Fără știrea acestuia însă, unii ofiţeri de stat-major au înce-
put demersurile pentru redislocarea comandamentului
într-o locaţie mai departe de linia frontului. Ulterior, ­într-o
discuţie telefonică cu Stalin, comisarul de corp de armată
Stepanov a ridicat problema mutării comandamentului că-
tre est, în suburbiile de sud ale Moscovei. Replica lui Stalin
nu s-a lăsat așteptată, Stepanov fiind întrebat dacă există
lopeţi în dotarea comandamentului. Răspunzând afirma-
tiv, Stalin i-a ordonat ca ofiţerii comandamentului să-și ia
lopeţile din dotare și să-și sape propriul mormânt acolo.
Înainte de a închide brusc convorbirea, Stalin a ordonat ca
Frontul să-și menţină comandamentul în Perkușkovo, în
timp ce el va rămâne în Moscova. Decizia mutării coman-
damentului de front ar fi avut consecinţe nefaste, coman-
danţii de armate subordonate l-ar fi urmat, probabil, ime-
diat, iar ulterior și trupele de pe linia frontului s-ar fi putut
gândi la o retragere. În schimb, decizia lui Stalin de a rămâ-
ne în Moscova a ridicat moralul și încrederea trupelor și ale
populaţiei civile în victoria finală.
Surprinzător, Diviziile 19 și 20 Tancuri au înregistrat
iniţial succese pe direcţia de înaintare, dar Jukov a contra-
atacat prompt și a respins forţele germane. Acesta a fost ul-
timul asalt german important către Moscova în cadrul ope-
raţiunii „Taifun“.
În ultimul asalt german asupra capitalei sovietice – care
a durat 20 de zile –, germanii au reușit să mai înainteze 80-
90 de kilometri în partea centrală și de nord a Moscovei și
110 kilometri la sud.
Pe 4 decembrie 1941, Hitler recunoștea în final realita-
tea de pe front și a suspendat Operaţiunea „Taifun“, spe-
rând în mod optimist că trupele germane din Heeresgruppe
Mitte își vor menţine aliniamentele atinse lângă capitala
sovietică până la o nouă ofensivă în primăvara anului 1942.
FEBRUARIE 2022 | Historia 39
 | DOSAR |

Tehnica de luptă germană, distrusă de armata sovietică în bătălia Moscovei

Concluzii, Ulterior, exploatarea rapidă a breșelor realizate de către uni-

tăţile germane a condus la menţinerea unor ritmuri medii

cauze și
mari de înaintare.
Forţele Fronturilor de Vest și Rezervă au fost nevoite să se

consecinţe ale
retragă cu 250-300 de kilometri, iar cele ale Frontului Briansk
cu 360-390 de kilometri. La sfârșitul primei faze a operaţiu-
nii, linia frontului se apropiase la doar 110-130 de kilometri de

Operaţiunii Moscova. Fără îndoială, pentru sovietici aceasta a fost cea mai
dificilă și mai tragică perioadă a războiului, întreaga lume an-

„Taifun“ ticipând căderea capitalei sovietice.

Fără îndoială, în faza iniţială a Operaţiunii „Taifun“, germa-
nii au repurtat succese incontestabile. Pentru prima dată de
la începutul conflictului, forţele germane, prin atacuri masi-
ve cu grupurile blindate, au realizat breșe imense – peste 500
de kilometri – în dispozitivul apărării strategice sovietice care
cuprindea trei fronturi și au încercuit un număr imens de for-
ţe sovietice în cele două pungi de la Viazma și Briansk. Pentru
a treia oară de la începutul războiului, o linie de apărare stra-
tegică a fost penetrată simultan în trei locuri. Defensiva celor
trei fronturi a fost străpunsă din prima zi a atacului german,
permiţând unităţilor de cercetare, tancuri și infanterie-moto
din eșalonul I să înainteze, în prima zi, până la 40-60 de kilo-
metri în adâncimea apărării Fronturilor de Vest și de Rezervă.
În punga de la vest de Viazma au fost complet încercu-
ite comandamente și mari unităţi aparţinând armatelor 19
și 20 din Frontul de Vest și armatelor 24 și 32 din Frontul de
Rezervă. Per total, punga de la Viazma cuprindea mari uni-
tăţi din 10 armate – cinci din Frontul de Vest (16, 19, 20, 30 și
Grupul Operativ Boldin) și cinci din Frontul de Rezervă (24,
31, 32, 43 și 49), totalizând 37 de divizii de pușcași, nouă bri-
găzi de tancuri și 31 de regimente de artilerie. În pungile din
zona Briansk au fost încercuite trei armate (3,13 și 50), totali-
zând 22 de divizii de pușcași, două brigăzi de tancuri și 15 re-
gimente de artilerie. În alte pungi mai mici au fost încercui-
te alte cinci divizii de pușcași și patru regimente de artilerie.
Pierderile în personal au fost catastrofale: de exemplu,
Armata 50 sovietică mai dispunea doar de 10% din efectivele
iniţiale (61.000) și 2,4% din tehnica de artilerie (780). Armata

RITMUL MEDIU DE ÎNAINTARE ÎNREGISTRAT DE CORPURI BLINDATE GERMANE

ÎN PRIMELE ZILE ALE OPERAŢIUNII TAIFUN
DATA ÎNCEPERII DATA ÎNCHEIERII DISTANŢA
MAREA UNITATE NR. ZILE RITM MEDIU DE ÎNAINTARE (KM/ZI)
OFENSIVEI ÎNAINTĂRII PARCURSĂ (KM)
C. LVI BL. 2 OCT. 6 OCT. 5 ZILE 133 26,6
C. XXXX BL. 2 OCT. 4 OCT. 3 ZILE 145 48,3
C. XXIV BL. 30 SEPT. 3 OCT. 4 ZILE 228 57,0

40 Historia | FEBRUARIE 2022

 | DOSAR |
Armata sovietică a fost mult mai bine echipată pentru războiul desfășurat în condițiile unei ierni aspre
13 sovietică, care la începutul operaţiunii, pe 30 septembrie,
avea în subordine 8 divizii și 169 de tancuri, la 18 octombrie
mai rămăsese cu efective care abia se apropiau de necesarul
unei divizii de pușcași, niciun tanc și puţine piese de artilerie.
Sovieticii au luat măsuri
drastice pentru a împiedica
retragerile în dezordine
sau fără ordin
În plus, s-au luat măsuri drastice pentru a împiedica retrage-
rile în dezordine sau fără ordin din faţa atacurilor inamice și
dezertările. Grupuri întregi de comandanţi și ofiţeri politici
au fost aduse în faţa tribunalelor militare. În unele cazuri, evi-
dent că nu mai exista timpul necesar pentru a investiga toate
circumstanţele și motivele care au condus la o retragere forţa-
tă din partea unei unităţi sau alteia, astfel că acuzaţii, vinovaţi
sau nu, au sfârșit în faţa plutoanelor de execuţie.
Pe cât de dureroase au fost pierderile în personal, de
aproape un milion de militari, nu trebuie uitat că sovieticii au
reușit într-un timp-record să înlocuiască aceste pierderi, până
la 15 noiembrie 1941, cu noi unităţi formate din alţi 785.000
de militari, o realizare remarcabilă în acele momente dificile.
Pentru sovietici era clar că, în situaţia în care rata pierde-
rilor nu va scădea, în perioada următoare era imposibil să se
înlocuiască complet numărul imens de efective și tehnică de
luptă pierdute în lupte.
Un alt aspect interesant menţionat de unii cercetători
ruși a fost că înainte de 5 decembrie 1941 (începutul con-
traofensivei rusești) au fost trimise pe front alte șase arma-
te din rezervă, totalizând efective de circa 645.000 de mi-
litari, în afara celor 271.000 de militari trimiși ca înlocuiri.
Astfel, unii autori ruși consideră că, în realitate, forţele so-
vietice participante la Bătălia Moscovei în perioada 30 sep-
tembrie - 4 decembrie 1941 însumau peste 2.166.000 de mi-
litari (efectivele iniţiale de 1.250.000 de militari, plus rezer-
vele/întăririle de 916.000 de militari).
Conform datelor oficiale sovietice, pierderile
Armatei Roșii în timpul operaţiunii de apărare strategi-
că a Moscovei (67 de zile, 30 septembrie - 5 decembrie
1941) au totalizat 658.279 de militari (din care 514.338 de
morţi sau capturaţi), 3.832 de piese de artilerie și arun-
cătoare, 2.785 de tancuri și tunuri antitanc autopropul-
sate și 298 de avioane. Însă, conform Ordinului de zi al
Heeresgruppe Mitte din 19 octombrie 1941, von Bock a
menţionat că au fost capturaţi peste 673.000 de prizoni-
eri, 1.277 tancuri, 4.378 piese de artilerie, 87 de avioane
și alte materiale de război. Și alte documente germane
capturate de Armata Roșie menţionează același număr
de prizonieri – 673.000 de militari – în cele două încer-
cuiri. Alte surse germane, citate de lucrări rusești recen-
te, arată că în primele douăzeci de zile ale lunii octombrie
1941 au fost capturaţi 787.961 de prizonieri (inclusiv 4.253
de ofiţeri), număr care a ajuns la 1.037.779 (5.184 de ofiţeri)
până la data de 31 octombrie 1941.
FEBRUARIE 2022 | Historia 41
 | DOSAR |
Lucrările rusești de după anii
2000 contrazic versiunea
oficială sovietică
O serie de lucrări rusești, apărute după anii 2000, pun la în-
doială veridicitatea versiunii oficiale sovietice (658.279), de-
monstrând, pe baza documentelor de arhivă și a calculelor
că, în realitate, pierderile în efective și tehnică de luptă au
fost mult mai mari. Conform noilor versiuni ale unor autori
ruși, URSS a pierdut în primele trei săptămâni ale lunii oc-
tombrie 1941 între 900.000 și 960.000 de militari (morţi, ră-
niţi, dispăruţi sau capturaţi) din totalul celor trei fronturi de
1.250.000, precum și 6.000 de tunuri și aruncătoare de mine
și 830 de tancuri. Cifrele avansate relativ recent de cercetăto-
rii ruși prezintă magnitudinea imensului dezastru suferit la
Viazma și Briansk, prin pierderea într-un interval destul de
scurt a aproape un milion de militari și explică colapsul apă-
rării celor trei fronturi în faţa unui adversar aflat în ofensivă
care nu deţinea superioritatea numerică.
Totuși, deși nu deţineau superioritatea numerică, ger-
manii se bucurau de alte avantaje cum ar fi: vasta experienţă
de luptă, cooperarea interarme superioară (în special infan-
terie-tancuri, aviaţie-forţe terestre), o conducere mai bună a
unităţilor de la toate eșaloanele, pregătirea pentru luptă mai
bună a trupelor și a micilor comandanţi (grupe, plutoane și
companii). Ţinând cont că, cel puţin în fazele iniţiale, unită-
ţile germane erau mai bine antrenate și conduse, și deseori
mai bine echipate, generalii germani le puteau manevra ca
și când dispuneau de cel puţin același număr de unităţi ca și
Armata Roșie.
Într-un discurs ţinut în Reichstag pe 11 decembrie 1941,
deci după terminarea Operaţiunii „Taifun“ și în plină contra-
ofensivă sovietică, Hitler declara că în cele cinci luni de răz-
boi, de la 22 iunie până la 1 decembrie 1941, 17.332 de a­ vioane,
Atac al
infanteriei
sovietice
42 Historia | FEBRUARIE 2022
21.391 de tancuri și 32.541 de piese de artilerie au fost distru-
se sau capturate. De la început și multe decenii după război,
mașina de propagandă sovietică a susţinut că aceste cifre sunt
rodul propagandei lui Joseph Goebbels sau al imaginaţiei dic-
tatorului german.
Însă, după 50 de ani de la discursul lui Hitler, cercetăto-
rii ruși au publicat, în sfârșit, adevăratele pierderi suferite de
Armata Roșie în anul 1941, care se cifrau la 17.900 de avioane,
20.500 de tancuri (inclusiv 3.200 de tancuri KV-1) și 63.100 de
piese de artilerie (tunuri și aruncătoare de mine peste calibrul
50 mm). După cum se poate observa, cifrele admise de ruși în
1991 nu diferă prea mult de cele anunţate de Hitler în 1941. Mai
mult, Hitler anunţa în același discurs că Wehrmachtul captu-
rase, până la 1 decembrie 1941, 3.086.865 de prizonieri de răz-
boi, mai puţin decât ultimele versiuni rusești – 3.350.000 de
prizonieri de război (în cursul războiului, germanii au captu-
rat 5.800.000 de prizonieri de război sovietici).
Pierderile germane s-au cifrat la 145.000 de militari
(morţi, răniţi și dispăruţi) în perioada 30 septembrie - 5 de-
cembrie 1941, conform documentelor germane, citate de lu-
crări cu autori ruși din prezent. Alte surse occidentale indi-
că pierderi de 119.000 de militari, în intervalul 1 octombrie
- 3 decembrie 1941, cele mai multe în cadrul marilor unităţi
de infanterie din Armata 9 – 34.000. În perioada iniţială a
Operaţiunii „Taifun“ (1-17 octombrie 1941), germanii au pier-
dut doar 50.000 de militari (57.000 după alte surse, în peri-
oada 1-20 octombrie 1941).
În privinţa tehnicii blindate pierdute, informaţiile varia-
ză de la o sursă la alta. Conform unor date preluate de autori
occidentali din arhivele germane, pe întreg Frontul de Est, în
perioada 1 octombrie - 10 decembrie 1941, Wehrmachtul a în-
registrat 880 de tancuri și tunuri antitanc autopropulsate dis-
truse, cea mai mare parte fiind, cu siguranţă, în zona de ope-
raţiuni a Heeresgruppe Mitte. Acest maxim raportat la întreg
 | DOSAR |
Afiș de propagandă cu Stalin și Armata Roșie folosit
în Al Doilea Război Mondial
13 decembrie 1941. „Pravda” anunță înfrângerea germanilor
în fața Moscovei
Frontul de Est este departe de cifrele umflate, cu mii de tan-
curi pierdute, vehiculate de sovietici timp de mai multe dece-
nii. În concluzie, pierderile germane în efective și echipamen-
te de luptă, deși au fost de câteva ori mai mici decât cele sovie-
tice, au fost semnificative, ţinând cont și de rezervele limitate.
Operaţiunea „Taifun“,
punctul de cotitură
al celui de-al Doilea
Război Mondial
Atacul împotriva Moscovei – Operaţiunea „Taifun“ – a re-
prezentat momentul cel mai critic pentru URSS în cel de-al
Doilea Război Mondial (fapt recunoscut și de unii cercetători
ruși) și, poate, șansa cea mai mare pe care avut-o Germania
de a câștiga războiul în est. Desigur, cucerirea Moscovei nu în-
semna automat capitularea URSS, dar fără Moscova, mora-
lul rusesc nu mai era același, iar forţele sovietice nu ar fi dis-
pus de o bază propice pentru lansarea contraofensivei de la
5 decembrie 1941.
În 1942, germanii au declanșat o nouă ofensivă, ţintind
câmpurile petrolifere din Caucaz și, ulterior, Stalingradul.
Deși înaintarea a înregistrat succese spectaculoase în fazele
iniţiale, obiectivele stabilite nu se puteau compara cu cuce-
rirea Moscovei. La momentul 1942, există numeroase argu-
mente că Germania pierduse deja războiul, indiferent dacă
germanii cucereau sau nu Stalingradul sau câmpurile petro-
lifere din Caucaz.
Operaţiunea „Taifun“ a fost prima mare înfrângere a
Germaniei, chiar dacă nu vom pune la socoteală Bătălia
Angliei din iulie-septembrie 1940, dar la vremea aceea Hitler
se gândea deja la invazia URSS, în timp ce bătăliile aeriene se
desfășurau deasupra părţii sudice a Angliei. Invazia Uniunii
Sovietice era proiectul său preferat și eșecul din faţa Moscovei
a însemnat că planurile sale au fost irevocabil zădărnicite. Pe
scurt, după Bătălia Moscovei, Germania nu mai putea învin-
ge Uniunea Sovietică sau câștiga războiul în termenii stabi-
liţi de Hitler.
Eșecul Operaţiunii „Taifun“ de cucerire a Moscovei în pri-
mul an de război a redus considerabil șansele Germaniei de a
câștiga războiul în Est și A Doua Conflagraţie Mondială, fiind
într-adevăr punctul de cotitură al războiului.
BIBLIOGRAFIE:
Anders Frankson, Niklas Zetterling - The Drive on Moscow, 1941: Operation Taifun
and Germany’s First Great Crisis of World War II (2012);
Lev Lopukhovsky - The Viaz’ma Catastrophe, 1941: The Red Army’s Disastrous
Stand Against Operation Typhoon (2013);
Robert Forczyk - Tank Warfare on the Eastern Front 1941-1942:
Schwerpunkt (2014);
Boris Kavalerchik, Lev Lopukhovsky - The Price of Victory: The Red Army’s
Casualties in the Great Patriotic War (2017);
David M. Glantz - Barbarossa Derailed. Volume 2: The German Offensives on the
Flanks and the Third Soviet Counteroffensive, 25 August - 10 September 1941 (2012);
David M. Glantz et all  - Slaughterhouse: The Handbook of the Eastern Front (2004);
David M. Glantz, Jonathan M. House - When Titans Clashed: How the Red Army
Stopped Hitler (1995);   
Heinz Guderian - Panzer Leader (2001);
Christer Bergstrom - Barbarossa: The Air Battle July-December 1941 (2007);
Michael Filippenkov - Konev’s Golgotha: Operation Typhoon Strikes the Soviet
Western Front, October 1941 (2016);  
Thomas L. Jentz - Panzertruppen: The Complete Guide to the Creation & Combat
Employment of Germany’s Tank Force • 1933-1942 (1997);
David Stahel - Operation Typhoon: Hitler’s March on Moscow, October 1941.
FEBRUARIE 2022 | Historia 43
 | PAT R I M O N I U L LU M I I |

Unul dintre cele mai frumoase

teatre de operă din lume
Palatul Garnier
din Paris
D E C R I S T I N A N I C U L E S C U | F OTO : S H U T T E R STO C K , G E T T Y I M A G E S

44 Historia | FEBRUARIE 2022

 | PAT R I M O N I U L LU M I I |
În inima Parisului, mai exact în cel de-al nouălea
arrondissement al capitalei franceze, se află o
impresionantă realizare arhitectonică a secolului
al XIX-lea: Palatul Garnier. O mândrie a orașului,
edificiul este unul dintre cele două sedii ale Operei
Naţionale din Paris, alături de mult mai noua Opéra
Bastille. Numele sub care este astăzi cunoscut acest
superb templu al artei atrage atenţia asupra măreţiei
sale, prin titulatura de „palat“, și asupra creatorului
său: arhitectul francez Charles Garnier, care avea
doar 36 de ani în 1861, când a câștigat proiectul
construirii noii Opere din Paris. Un an mai târziu a
fost aşezată piatra de temelie a clădirii considerate
una dintre cele mai frumoase opere din lume, alături
de bijuterii arhitecturale precum Staatsoper – Viena,
Scala din Milano, Royal Opera House (Covent Garden)
– Londra sau Teatrul Bolșoi – Moscova.
C
ând te afli la Paris, aproape tot ceea ce vezi
te uimește prin frumuseţe, strălucire, opu-
lenţă. Când pășești în Luvru, când intri în
Notre Dame sau când urci în vârful Turnului
Eiffel, te aștepţi să fii impresionat. Însă mult
mai puţină lume este pregătită pentru ceea ce oferă Palatul
Garnier, acest obiectiv turistic și cultural mai rar cuprins în
lista de „locuri de neratat“ în capitala Franţei.
Un amestec absolut eclectic de stiluri – de la Renaștere,
la baroc și clasicism – cu statui de zeităţi antice și coloane de
templu, îngerași și candelabre aurite, un labirint de scări mo-
numentale de marmură şi tavanul pictat de Marc Chagall,
Palatul Garnier – clasat drept monument istoric din anul
1923 – poate fi caracterizat de un singur atribut: copleșitor.
Atentatul care conduce la construirea unei noi opere
Pe lângă spectacolul în sine, de pe scenă, marile teatre dra-
matice și mai ales lirice ale Europei au reprezentat mereu
și o importantă scenă socială și politică a orașului. Intrigi
amoroase sau politice, alianţe și chiar asasinate se plănu-
iau sau chiar se petreceau în aceste edificii ale artei.
Istoria Palatului Garnier începe, astfel, ca o scenă de
film. Pe 14 ianuarie 1858, trăsura împăratului Napoleon
al III-lea și a soţiei sale, împărăteasa Eugénie, a oprit în
faţa Operei, clădire ce se afla atunci pe strada Le Peletier.
Un atac cu trei bombe planificat de un revoluţionar itali-
an, Orsini, a creat haos și a produs victime (sus, pictura lui
H. Vittori): chiar dacă atacul în sine a eșuat și familia im-
perială nu a fost afectată în niciun fel, opt oameni au fost
uciși, iar 150, răniţi. Urmarea directă a atentatului a fost
decizia de construire a unei noi opere, într-un spaţiu pu-
blic mai deschis, care să asigure o securitate mai bună de-
cât pe străduţele înguste.
Doi ani mai târziu, în 1860, Napoleon al III-lea decla-
ra printr-un decret că o nouă clădire a Operei este o pri-
oritate de interes public, aşa că s-a hotărât organizarea
unui concurs de arhitectură pentru acest proiect, ceea
ce nu se prea obișnuia în epocă. În Franţa, arta muzicii și
arta dansului ocupau deja un loc de cinste, începând de la
Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. Acesta înfiinţase, în 1661,
Academia de Dans și, în 1669, Academia de Operă, deveni-
tă trei ani mai târziu Academia Regală de Muzică. Ceea ce
face ca Opera din Paris să fie cea mai veche instituţie liri-
că din lume, care a aniversat 350 de ani de la înfiinţare în
anul 2019. De la fondarea sa și până la mutarea în noul se-
diu care avea să devină Palatul Garnier, scena lirică parizi-
ană și-a derulat activitatea în cincisprezece săli.
FEBRUARIE 2022 | Historia 45
 | PAT R I M O N I U L LU M I I |

Napoleon al III-lea şi împărăteasa Eugénie vizitează şantierul viitoarei Opere pariziene. La dreapta lui Napoleon
e baronul Georges Haussmann; în faţa împărătesei, cu mâna ridicată, e arhitectul Charles Garnier.

Garnier îi răspunde împărătesei:

„Este stilul Napoleon al III-lea.
Vă plângeţi de asta?“
În prima etapă a competiţiei, Eugène Se pare că, dintre cele 171 de pro-
Viollet-le-Duc – arhitectul protejat al puneri, proiectul lui Garnier a reușit
împărătesei, considerat favorit și cu- să atingă două puncte esenţiale pen-
noscut pentru restaurarea unor monu- tru succesul noii construcţii: un as-
mente celebre ca Notre Dame sau ce- pect impresionant, care uimea prin
tatea medievală de la Carcassonne – a decorul interior și exterior somptuos,
fost, în mod surprinzător, înlăturat. În dar și o scenotehnică modernă pentru
cea de-a doua etapă, în care rămăsese- vremea aceea, care permitea realizări
ră doar șapte proiecte, a fost desemnat artistice deosebite în spectacolele ce
câștigător Charles Garnier (foto), un urmau a fi montate.
tânăr arhitect parizian născut în 1825. Parisul se afla în acea perioadă în
Acesta se remarcase prin câștigarea plină reorganizare, după planurile re-
distincţiei Grand Prix de Rome (bursă voluţionare ale Baronului Haussmann,
acordată de statul francez elevilor în prefect desemnat de Napoleon
domeniul artistic), dar nu avea încă la al ­III-lea să refacă masiv centrul
activ mari realizări arhitecturale. orașului prin deschiderea de ­bulevarde

46 Historia | FEBRUARIE 2022

 | PAT R I M O N I U L LU M I I |
Impresionantul proiect (câştigător) al Operei din Paris, realizat de Charles Garnier
Fotografie detaliată de pe şantierul Operei pariziene,
scanată de pe un clişeu de sticlă
largi, ­amenajarea de parcuri și spaţii publice. În acest context,
Charles Garnier ridică o faţadă impunătoare în faţa marelui
bulevard al Operei planificat de Haussmann și aflat atunci în
construcţie. Intrarea în sediul Operei se făcea pe sub o galerie
de arcade, la etajul 1 se afla o logie pentru fumatul în pauzele
spectacolelor și un dom era așezat deasupra, în fruntea căruia
veghea statuia lui Apollo cu lira sa. Două rotonde completau
edificiul în lateralele sale: în stânga, cea care asigura accesul
familiei imperiale, și în dreapta, rotonda abonaţilor. Rotonda
imperială găzduiește astăzi biblioteca-muzeu a instituţiei, ad-
ministrată de Biblioteca Naţională a Franţei, și care cuprin-
de o colecţie de peste 600.000 de documente (cărţi, periodi-
ce, programe de sală, fotografii, scrisori etc.). În spatele clădi-
rii se afla partea administrativă a instituţiei.
Garnier a reușit o îmbinare de stiluri care, pentru unii,
a fost o mare reușită, iar pentru alţii, aproape un kitsch.
Grandoarea și măreţia clădirii pe care a ridicat-o sunt însă
indiscutabile. Se spune că împărăteasa l-a întrebat: „Nu
este nici stil antic grec, nici Ludovic al XVI-lea, nici chiar
Ludovic al XV-lea!“ – și aceeași legendă spune că arhitec-
tul Operei a avut un răspuns inspirat: „Este Napoleon al
III-lea. Vă plângeţi de asta?“, flatându-l astfel pe suvera-
nul care avusese iniţiativa noului edificiu. După această
realizare pariziană, Garnier a mai creat un templu dedicat
muzicii, mai mic în dimensiuni, dar de asemenea apreci-
at: Opera din Monte Carlo.
Faţada e dezvelită cu prilejul
Expoziţiei Universale din 1867
Piatra de temelie a Operei a fost așezată în urmă cu 160
de ani – pe 21 iulie 1862 – şi în 1867 faţada era gata pentru
a fi dezvelită cu ocazia Expoziţiei Universale de la Paris.
Desigur, însă, lucrul a continuat şi a implicat o echipă im-
presionantă de artiști, ce reunea 15 pictori și 75 de sculp-
tori și specialiști în arta mozaicului, mulţi dintre aceștia fi-
ind laureaţi cu Prix de Rome – ceea ce atestă nivelul artis-
tic foarte ridicat al proiectului.
Doisprezece ani a durat în total construirea „bijuteriei“
lui Garnier, 1862-1874, durată justificată de complexitatea
lucrării, dar și de problemele tehnice survenite, cum ar fi
infiltraţiile de apă provocate de un izvor subteran desco-
perit în prima săptămână de excavaţii, a cărui drenare a ce-
rut un efort de opt luni! La acestea s-au adăugat greutăţi-
le administrative de care se plângea arhitectul, îngrozit de
birocraţia stufoasă ce caracteriza încă de pe atunci Franţa.
FEBRUARIE 2022 | Historia 47
 | PAT R I M O N I U L LU M I I |
Opera Garnier la inaugurare, în ianuarie 1875
Ca și astăzi, un alt obstacol în calea reușitei a fost re-
prezentat de problemele politice. Animozitatea contra re-
gimului a făcut ca o parte dintre cheltuielile necesare să fie
redirecţionate către un spital, Hôtel Dieu – iar căderea efec-
tivă a regimului, în 1870, a pus sub semnul întrebării fina-
lizarea construcţiei. Însă tot vechiul teatru liric din Rue Le
Peletier – care a determinat demararea construirii noii ope-
re – a fost cel care a dus și la finalizarea acestui proiect gran-
dios: un incendiu, în noaptea de 28 octombrie 1873, a grăbit
acordarea de fonduri pentru finalizarea Palatului Garnier.
Palatul Garnier, un spectacol în sine
Pe 5 ianuarie 1875, noua operă era inaugurată de către
mareșalul Patrice de MacMahon, președinte al Republicii.
Se spune că un participant la festivitate a afirmat că nu sunt
necesare spectacole pe scenă, pentru că spectacolul a avut
loc deja, înainte de ridicarea cortinei... Atât de copleșitor era
efectul clădirii opulente pe care o ridicase Charles Garnier!
Nicio altă operă din lume nu dăruise publicului un spa-
ţiu interior atât de generos: 11.000 de m2 de foaiere, scări
monumentale și coridoare. Și astăzi Palatul Garnier este cel
48 Historia | FEBRUARIE 2022
mai mare teatru liric din lume, deși capacitatea sălii mari
– 2.156 de locuri la inaugurare și 2.100 astăzi – este foarte
mică prin comparaţie cu suprafaţa interioară a palatului.
În 1878, la trei ani după inaugurarea clădirii, Garnier
scria în cartea sa intitulată Le Nouvel Opéra de Paris (Noua
Operă din Paris): „Opera este o artă bogată – o sinteză a ar-
telor – și locul unde spectatorii vin să o guste trebuie să pre-
gătească, să acompanieze, să completeze plăcerea momen-
tului. Clădirea trebuie să fie la unison; trebuie să reprezin-
te un echivalent, în domeniul arhitecturii, pentru ceea ce
este arta lirică în domeniul spectacolului“.
Într-adevăr, arhitectul francez a reușit să creeze un edi-
ficiu care este un spectacol în sine. Și care creează ambianţa
fascinantă și aproape onirică necesară pentru a intra în at-
mosfera poveștii ce va fi istorisită pe scenă. Palatul Garnier
este el însuși o poartă între lumi: între agitaţia marilor bu-
levarde pariziene în exterior și poveștile de pe scenă.
La cinci ani după inaugurare, pe 22 martie 1880, a avut
loc unul dintre primele evenimente extraordinare deru-
late în acest nou templu al artei: Verdi însuși a dirijat o re-
prezentaţie de „Aida“.
| PAT R I M O N I U L LU M I I |

Interiorul somptuos al
Operei Garnier şi scara
sa monumentală, pe
care foşnesc rochii
lungi, preţioase.
Pictură de Louis
Beroud, 1877, aflată
în colecţia muzeului
parizian Carnavalet

FEBRUARIE 2022 | Historia 49

 | PAT R I M O N I U L LU M I I |

Le Grand Escalier

Incursiune Scara monumentală, le Grand Escalier, cu balustradă

din onix algerian și mai multe balcoane, permitea doamne-

strălucitoare lor să fie admirate în pauza spectacolelor. O caracteristică a

montărilor pariziene de operă era somptuozitatea decoruri-

în Palatul lor, care cereau timp pentru schimbare, și, implicit, pauzele
dintre acte durau mai mult. Așadar, Garnier s-a gândit să ofere

Garnier spectatorilor un amplu loc de promenadă, unde să fie văzuţi,

continuând spectacolul de pe scenă cu spectacolul social.

Marele foaier

50 Historia | FEBRUARIE 2022

 | PAT R I M O N I U L LU M I I |
Sala de spectacol, cu tavanul pictat de Chagall
Marele foaier, replică a Sălii Oglinzilor din Versailles-ul
Regelui Soare, e luminat de două șiruri de candelabre, cele
zece corpuri de iluminat cântărind fiecare 650 kg. Pictura cen-
trală a tavanului, realizată de Paul Baudry, evocă trei muze:
muzica (în mijloc), comedia și tragedia (în cele două pano-
uri ovale laterale). Personaje din mitologia antică (ca Orfeu
și Euridice) sau din Biblie (ca Saul și David) sunt reprezen-
tate în lateralul tavanului. Baudry călătorise la Roma pen-
tru a se inspira chiar din pictura Capelei Sixtine și din cea a
Palatului Farnese. La fiecare capăt al foaierului, cariatide sus-
ţin un șemineu monumental, pe care este așezat un vas gi-
gantic din porţelan de Sèvres. La mijlocul foaierului se află
așezat astăzi un mic bust al lui Garnier, realizat de sculptorul
Jean-Baptiste Carpeaux, care a făcut și el parte din echipa de
construire a operei.
Scena edificiului parizian era, la vremea respectivă, cea
mai mare din lume, cu o deschidere de 48 de metri. Având o
aplecare spre inovaţie, Garnier a vrut să așeze scena pe un fel
de cricuri, dar lipsa de bani a făcut ca îndrăzneaţa sa viziune
să nu devină realitate.
Cunoscuta cortină pictată a Operei din Paris, deveni-
tă ea însăși o emblemă, imită o catifea roșie cu fir de aur, iar
în partea superioară se află blazonul lui Ludovic al XIV-lea,
Regele Soare, căruia Franţa îi datorează crearea instituţiei
operei. Candelabrul de bronz și de cristal amplasat în sală –
cu o greutate de 7 tone! – a fost desenat de Garnier însuși și a
costat la vremea aceea 30.000 de franci de aur.
Tavanul din sala de spectacol, semnat de Marc Chagall,
a fost instalat mult mai târziu, în 1964, o lucrare comanda-
tă de André Malraux, ministru al Culturii la vremea respecti-
vă. Acest tavan repictat – plasat pe un cadru detașabil situat
peste pictura originală realizată de Jules-Eugène Lenepveu
în 1869-1871 – reprezintă singura modificare majoră adusă
clădirii Operei de-a lungul timpului. Noua pictură semnată
Marc Chagall reprezintă scene din opere semnate de paispre-
zece compozitori, dar mulţi critici consideră, pe bună drep-
tate, că lucrarea lui Chagall este total nepotrivită cu ansam-
blul clădirii.
Un alt loc special în Opera lui Garnier este Foaierul
Dansului. Odinioară, mai ales când teatrul liric era găzduit
de vechea clădire din strada Le Peletier, Foaierul Dansului era
un loc central în viaţa socială pariziană: abonaţi, oameni po-
litici şi jurnaliști se întâlneau cu balerinele pe care le admirau
și aici se ţeseau diferite idile amoroase. Așezat în spatele sce-
nei și separat de aceasta printr-o draperie, Foaierul Dansului
din Opera Garnier este închis publicului și destinat încălzirii
balerinilor înainte de intrarea în scenă. Spaţiul este decorat
cu patru panouri mari ilustrând tema dansului și douăzeci
de portrete ale celor mai mari balerine până la momentul re-
spectiv, realizate de pictorul Gustave Boulanger.
FEBRUARIE 2022 | Historia 51
 | PAT R I M O N I U L LU M I I |

În vârful cupolei, chiar el, Apollo, cu lira sa

Inovaţii peste inovaţii
Cele cinci sculpturi aflate pe acoperișul Operei – Apollo, cei
doi cai înaripaţi, Armonia și Poezia – sunt realizate printr-o
tehnică nouă la vremea respectivă: galvanoplastie, prin care
rezulta un strat extrem de fin de cupru, mult mai subţire de-
cât bronzul tradiţional.
O altă inovaţie este reprezentată de faptul că Palatul
Garnier este prima operă din lume electrificată (cu o centra-
lă construită în subsolul clădirii), ceea ce a permis o recepta-
re complet diferită a spectacolelor: în timpul ­reprezentaţiei
r­ ămânea luminată doar scena, în timp ce sala se cufunda în
întuneric. Întreaga atenţie a publicului era deci orientată asu-
pra scenei, când, timp de secole, artiștii se luptaseră pentru
atenţia spectatorilor, uneori mai interesaţi de spectacolul so-
cial al sălii...
Tot aici s-au folosit prima oară un fonograf, pentru a în-
registra un spectacol, și un teatrofon, pentru a permite spec-
tatorilor să ascultă un spectacol de operă... la telefon! Și, în
1975, prima operă difuzată vreodată în direct la televiziune a
fost „Don Giovanni“ (Mozart), transmisă de la Palatul Garnier.

Un nou sediu al Operei din Paris

În 1989, un nou sediu al Operei din Paris a fost inaugurat:
Opéra Bastille. O clădire modernă, de sticlă, cu o capacitate
de 2.703 locuri și cu o suprafaţă de 22.000 m2. Dacă Opera
Garnier – un teatru tipic à l’italienne, cu sala în forma unei
potcoave – și-a scris istoria continuând o împărţire socială
a publicului în sală în funcţie de preţul biletelor, noua operă
din Piaţa Bastiliei și-a propus o abordare mai populară, cu un
stal (un parter) și două balcoane în trepte de amfiteatru, toate
locurile din sală oferind o viziune frontală asupra scenei (și nu
laterală).
Și în timp ce la concursul câștigat de Garnier în 1861
participaseră aproximativ 170 de arhitecţi, la cel lansat în
1982, deschis internaţional, au fost depuse 757 de proiecte.
Un juriu compus din arhitecţi, dar și din specialiști în domeniul sedii. În mod tradiţional, majoritatea spectacolelor de balet
muzical, a ales un tânăr necunoscut pe atunci: Carlos Ott, clasic sunt reprezentate în Palatul Garnier, în vreme ce
37 de ani, arhitect canadian de origine uruguaiană. Astăzi, producţiile de dans contemporan și cele de operă sunt de
producţiile instituţiei pariziene sunt găzduite de cele două obicei montate în sediul modern din Place Bastille.

52 Historia | FEBRUARIE 2022

 | PAT R I M O N I U L LU M I I |
Carte celebră, film celebru, musical celebru: Fantoma de la Operă.
În fotografie, afişul ecranizării din 1925, care include şi faţada
Palatului Garnier.
Palatul Garnier: decor de film,
sursă de inspiraţie
Romanul lui Gaston Leroux, scris în 1910, Fantoma
de la Operă, vorbește despre un geniu muzical plin
de mister care trăiește în labirintul subteran al
Operei din Paris și care se îndrăgostește de o frumoa-
să soprană. Devenit un musical celebru pe notele lui
Andrew Lloyd Webber, romanul a fost ecranizat de
mai multe ori, dar filmările nu au avut loc nicioda-
tă în Palatul Garnier. Vizitatorii clădirii se așteaptă
să vadă un lac subteran – așa cum este menţionat în
romanul lui Leroux. Ceea ce este pe undeva aproa-
pe de adevăr: nu există cu adevărat un lac, ci o cister-
nă, gândită din cauza izvorului depistat la începerea
lucrărilor, în secolul al XIX-lea. Un bazin de dimen-
siunea scenei este situat chiar sub ea, dar aici au ac-
ces doar pompierii.
Dar Palatul Garnier a stârnit imaginaţia publi-
cului nu doar graţie spectacolelor montate aici, ci și
mulţumită peliculelor cinematografice filmate în in-
terioarele sale monumentale. „Marie-Antoinette“ al
Sofiei Coppola (2006), chiar dacă regina a fost execu-
tată în secolul anterior construirii operei lui Garnier,
documentare despre lumea dansului, filmul „The
White Crow“, despre Rudolf Nureev, în regia lui
Ralph Fiennes (2018), sunt câteva dintre peliculele
filmate în clădirea din inima Parisului.
A realiza o filmare aici nu este însă nici simplu,
nici ieftin. În vremurile dinaintea pandemiei, fil-
mările se puteau realiza doar nocturn, în timpul zi-
lei având loc spectacole și repetiţii și foaierele fiind
ocupate cu turiștii ce vizitează clădirea. În aceas-
tă perioadă pandemică, în care multe spectacole
au fost suspendate, s-au filmat în Palatul Garnier
scene pentru „Couleurs de l’Incendie“ (cu actriţa
Fanny Ardant în distribuţie) și „Le Ténor“, cu cele-
brul Roberto Alagna.
Capodopera arhitecturală a lui Garnier a in-
spirat mai departe și alţi artiști, care au ridicat clă-
diri asemănătoare celei pariziene: Teatrul Amazon
din Manaus (Brazilia), Clădirea Thomas Jefferson
(parte din celebra bibliotecă Library of Congress –
Washington), Sala Favart a Operei Comice din
Paris, Opera din Hanoi – Vietnam, Teatrul Municipal
– Rio de Janeiro ș.a. O replică restrânsă a clădirii pa-
riziene veţi găsi și în București, pe Calea Victoriei:
Cercul Militar Naţional.
Chiar dacă reacţiile sunt împărţite, fiind turişti
care apreciază abundenţa decorativă a clădirii sau
care, dimpotrivă, o consideră prea excesivă, un lu-
cru e cert: capodopera lui Garnier nu poate lăsa pe
nimeni indiferent. Când urci treptele monumenta-
le ale foaierului unde s-a filmat „Marie-Antoinette“
sau recentul serial de succes marca Netflix, „Emily
in Paris“, sau când pătrunzi în marele foaier au-
rit, care rivalizează cu celebra Sală a Oglinzilor de
la Versailles, spaţiile Operei din Paris îţi taie, pur și
simplu, răsuflarea.
FEBRUARIE 2022 | Historia 53
 | STOP-CADRU |

Articol amplu publicat pe prima pagină în ziarul „Dimineaţa”, în februarie 1933

Greva de la
Atelierele CFR Griviţa,
reflectată în presa vremii
D E VA L E N T I N S I R G H I | F OTO : „ A D E VĂ R U L”, „ D I M I N E AŢA”, „C U R E N T U L”, „U N I V E R S U L”, „ FA C L A”, G E T T Y I M A G E S

La începutul lunii februarie a anului 1933, muncitorii de la Atelierele CFR Griviţa din Bucureşti
au declanşat o grevă generală, cauzată de intenţia guvernului de a aplica o nouă curbă de
sacrificiu prin care li se reduceau salariile cu 25 de procente. Revolta lucrătorilor ceferişti a
avut un mare impact în epocă, reprezentând, în viziunea multora, o tentativă a comuniştilor
instruiţi de la Moscova de a da o lovitură fatală regimului democratic.

54 Historia | FEBRUARIE 2022

 | STOP-CADRU |
Familiile ceferiştilor în stradă, în faţa atelierelor, aşteptând desfăşurarea tratativelor, „Universul”
n general, presa vremii a interpretat evenimentele
Î
petrecute la Uzinele Griviţa ca fiind provocate de că-
tre agenţi care acţionau conform directivelor trasate
în cadrul Internaţionalei a III-a. Aceştia s-au folosit
de nemulţumirile întemeiate ale muncitorilor pen-
tru a împinge lucrurile spre o destabilizare a situaţiei, pu-
nând astfel la încercare capacitatea statului român de a răs-
punde unei asemenea provocări. Protestul era unul justifi-
cat de situaţia dificilă a muncitorilor, cei mai loviţi de criza
financiară izbucnită în anul 1929, aşa cum se arăta într-un
articol din „Adevărul“: „Cu deosebire gerul ultimilor săptă-
mâni a făcut ca lipsurile să se simtă mai adânc și să izbuc-
nească cu mai multă putere râvna după o viaţă mai bună.
Ca și în tot restul lumii, astfel și la noi, împrejurările au de-
venit însă tot mai dificile. Banul se câștigă tot mai greu și
lipsa sporește în toate straturile sociale. Am ajuns o gene-
raţie de sacrificiu condamnată să-și restrângă cerinţele de
viaţă la strictul absolut necesar și să sufere. Ca întotdeau-
na și cum este pretutindeni, cei care ajung să simtă mai în-
tâi și mai puternic consecinţele acestor situaţiuni catastro-
fale sunt muncitorii“1.
În „Adevărul“, apel la raţiune
În urma întâlnirii cu liderii grevişti, autorităţile au accep-
tat să nu aplice planul de reducere a salariilor, însă mun-
citorii nu au reluat lucrul, exprimându-şi neîncrederea în
asigurările oferite de guvern. Totodată, au formulat noi
r­ evendicări, printre care creşteri salariale şi instituirea
unor comitete de fabrică după modelul sovietelor. Aceste
noi revendicări au confirmat bănuielile referitoare la influ-
enţa agitatorilor comunişti, iar presa a reacţionat solicitând
temperarea revendicărilor muncitoreşti. În „Adevărul“ se
lansa un apel la raţiune şi la moderaţie: „Cererile lor nu tre-
buie să fie exagerate. Vanităţile inutile nu au ce căuta în
aceste momente. Pretenţiunile trebuie cumpănite pe mă-
sura posibilităţilor actuale. Nimeni nu trebuie să uite că
trăim într-o epocă de criză generală. Suferinţele de la noi
sunt aceleaşi pretutindeni, în toate ţările, în cele apuse-
ne, ca şi în America. Milioane de şomeri de acolo îşi reven-
dică – evident – dreptul la viaţă. Dar revendicările lor nu
iau forme care ar putea să dărâme însuşi edificiul de stat.
Cuminţenia şi cumpătarea – iată calea, pe care trebuie să
meargă masa muncitorească. Să nu se lase sedusă de abila
propagandă a extremismului de stânga, care nu caută de-
cât să exploateze mizeria în folosul unei doctrine utopice“2.
„Organizaţia comunistă apare
cu toate atributele forţei“
Pamfil Şeicaru vedea în grevele muncitoreşti o conspira-
ţie bine orchestrată de la Moscova. Într-un articol intitu-
lat sugestiv „Imbecilii nu văd nimic“, el scria că „nu mai
este vorba de disparate nuclee de conspiratori bine iden-
tificaţi de supravegherea Siguranţei; nu mai este vorba de
agenţii spionajului bolşevic. Este vorba de puternice ralieri,
FEBRUARIE 2022 | Historia 55
 | STOP-CADRU |
de prea izbutita implantare în centrele muncitoreşti. Ieri la
Ploieşti, azi la atelierele C.F.R. Griviţa, mâine la Galaţi sau
Câmpina, am putea spune că asistăm la manevre pe gar-
nizoane, la execuţii de antrenament revoluţionar după un
plan bine conceput executat cu o promptitudine ce meri-
tă toate elogiile“. Intransigenţa cererilor reprezintă „o ta-
tonare a limitei de cedare a autorităţii: o luare de puls, o în-
registrare a tremuriciului puterii executive. Iată ce nu pri-
cep oblojiţii care ne conduc, iată de ce suntem îndreptăţiţi
să cerem mereu internarea ţării în sanatoriul ordinii celei
mai severe. Imbecilii nu văd nimic şi înţeleg şi mai puţin:
organizaţia comunistă apare cu toate atributele forţei, cu
organizare şi îndrăzneală. Ce i se opune? Din ce se compu-
ne stăvilarul puhoiului revoluţionar? Din pertractanţii de
azi ai intransigenţelor constituţionale sau, mâine, feştila-
rii misticei de bodegă? Şi comunismul înaintează, acope-
rit de avangarda isteriei burgheze“3.
„S-a făcut dovada că acţiunea comunistă
este mai vie ca oricând“
În acelaşi sens, în oficiosul liberal „Viitorul“ se critica fap-
tul că guvernul nu a luat la timp măsurile necesare pentru
a combate mişcările anarhice, astfel comuniştii nu făceau
decât să profite de slăbiciunea autorităţilor: „Ceea ce s-a în-
tâmplat în ultimile zile nu e decât un avertisment. S-a făcut
dovada de ce forţe poate mobiliza anarhia. S-a făcut dova-
da ce pericol reprezintă izbucnirea simultană a revoltelor şi
existenţa unui plan general de răzmeriţe. S-a făcut dovada că
acţiunea comunistă este mai vie ca oricând, mai hotărâtă şi
mai organizată. S-a făcut dovada că guvernul, cu toate aver-
tismentele primite – este incapabil de a stăpâni situaţia“4.
Deşi greviştii aveau revendicări economice şi sociale, şi
mai puţin politice, manifestaţiile muncitoreşti erau văzute
în „Universul“ drept „manevre şi acţiuni dirijate de organi-
zaţiile comuniste, ca şi de toţi acei care urmăresc slăbirea
şi dezagregarea statului unitar naţional român“. De aseme-
nea, dovedeau, „amestecul unor elemente comuniste sau
influenţa propagandei Internaţionalei aIII-a“5.
În „Dreptatea“, oficiosul PNŢ, aflat la guvernare, se lan-
sa ideea că în spatele muncitorilor se aflau „profesionişti fa-
natici ai tulburărilor colective“ care „pândesc cele mai in-
signifiante momente, şi câte nu se ivesc în asemenea difi-
cile timpuri, pentru a frământa şi răscula muncitorimea,
îndreptând-o, prin criminale metode, spre acte regretabile.
(...) Principalul pentru ei este provocarea agitaţiilor, tulbu-
rarea apelor sufleteşti pentru pescuitul interesat“. Aceştia
sunt „detectivi ai extremismului care îşi strecoară veninul
în suflete pregătite pentru izbucniri şi dezordini. (...) Pentru
că noi ştim că muncitorimea adevărată expune doleanţe-
le, dar nu iese cu ele în stradă“6.
Erau preluate şi reacţii din presa internaţională cu pri-
vire la situaţia din România, care erau în consonanţă cu
modul de interpretare al publicaţiilor autohtone: „Ziarele
franceze remarcă vecinătatea noastră cu Rusia, care nu în-
cetează un moment să urzească pe teritoriul român, prin
agenţii ei, tot felul de comploturi şi de organizaţii de spio-
naj şi să dezlănţuie greve muncitoreşti, însoţite de mani-
festaţii tulburente“7.
56 Historia | FEBRUARIE 2022
„Români,
O mare
primejdie
pândeşte ţara
noastră“
Formularea de noi revendicări considerate inacceptabi-
le şi periculoase a constituit pretextul pentru votarea în
Parlament a stării de asediu. În comunicatul către popula-
ţie se explica că motivul care a impus luarea acestei măsuri
excepţionale era anihilarea pericolului comunist care pune
în pericol siguranţa şi liniştea ţării: „Români, O mare primej-
die pândeşte ţara noastră. Organizaţii comuniste lucrează la
răsturnarea ei prin anarhie şi violenţă. (...) În acelaşi timp,
alte elemente, fără să-şi dea seama, dau ajutor indirect ac-
ţiunii de destrămare, dedându-se la violenţe, care creează
o atmosferă prielnică răsturnării ordinii de stat“. Guvernul
îşi asuma să „reducă la neputinţă pe cei ce instigă, răscolesc
patimile şi împing la violenţe pentru a provoca destrămarea
naţiunii“8. Măsurile excepţionale erau impuse de existen-
ţa unei reţele „de agitaţie bolşevică, dirijate din afară, cu in-
strucţiuni, mijloace băneşti şi agenţi din afară“9.
„Mâine să nu fie prea târziu“
După instaurarea stării de asediu, autorităţile au trecut la
arestarea unor lideri ai muncitorilor suspectaţi de apar-
tenenţă la mişcarea comunistă. Acest fapt a provocat ne-
mulţumirea lucrătorilor, iar situaţia a escaladat, producân-
du-se ciocniri între ceferişti şi forţele de ordine începând
cu ziua de 15 februarie până în dimineaţa de 16 februarie,
când s-a intervenit în forţă împotriva lucrătorilor barica-
daţi în ateliere.
Într-un articol din „Curentul“ se lansa ideea că evenimen-
tele de la Griviţa seamănă cu rebeliunea bolşevică din Rusia
anului 1917: „Lenin definea lovitura de stat bolşevică un pumn
zdravăn dat unui paralitic. Paraliticul îl vedem: guvernul naţi-
onal-ţărănist, pumnul comunist cum se contractează pentru
a da lovitura de graţie. Şi fiecare moment de ezitare se traduce
simultan într-un spor al agresivităţii comuniste. Mâine să nu
fie prea târziu. Şi sirena şuieră sinistru în noapte“10.
În „Lupta“ se constata faptul că violenţele erau cauzate
de „elemente comuniste, energice, conştiente, care lucrea-
ză după principii şi tactice revoluţionare comuniste clasice,
care vor să pună mâna pe întreaga pătură muncitorească“11.
 | STOP-CADRU |
Greva de la Atelierele Griviţa şi deznodământul ei,
în presa timpului
15-16 februarie 1933
Presa descria cu lux de amănunte confruntările izbucnite
între grevişti şi forţele de ordine compuse din jandarmi şi
militari. Astfel, în „Dimineaţa“ se relatau următoarele fap-
te: „În vreme ce armata încerca să evacueze atelierele, fa-
miliile şi rudele celor arestaţi au încercat să pătrundă înă-
untru. Armata i-a împiedicat. S-a produs o încăierare. Din
rândurile celor care vroiau să pătrundă în ateliere s-a zvâr-
lit cu pietre şi cu drugi de fier. S-au tras şi câteva focuri de
revolver asupra armatei. Un sergent jandarm a fost rănit la
cap, iar un maior a fost rănit la picior. Autorităţile au fost si-
lite atunci să răspundă cu o salvă de mitraliere trase în aer
pentru a intimida şi împrăştia mulţimea. Evacuarea care
trebuia să înceapă atunci a fost amânată. Unii dintre şefii
autorităţilor erau de părere ca atelierele să fie evacuate în
timpul nopţii, pe când alţii opinau ca această operaţie să
fie făcută la începutul dimineţii. La orele 12 şi jumătate ar-
mata a încercat din nou să intre în ateliere. Lucrătorii s-au
opus cu forţa. Ei au lovit pe soldaţi cu drugi de fier. Un ser-
gent jandarm a fost omorât iar alţii răniţi uşor“12.
Descrierea oficială a evenimentelor prezintă adevăra-
te scene de conflict armat sângeros între cele două tabere:
„Astăzi, joi dimineaţă la ora 6 d. Lt. Hotineanu, comisar re-
gal, împreună cu autorităţile poliţieneşti a somat din nou
pe lucrători să părăsească atelierele. Lucrătorii care aveau
cete înarmate pregătite pentru revoluţia comunistă au răs-
puns că cei ce vor îndrăzni să încerce a-i scoate din ateli-
ere vor fi ucişi, adăugând că au şi arme şi muniţii destule.
S-au repetat somaţiile şi s-au sunat trompetele. Drept răs-
puns la aceasta, lucrătorii au început a ataca trupa cu re-
volvere şi cu puşti. Atunci, deşi armata se găsea în legitimă
apărare, nu s-a dat totuşi ordin de a trage, ci s-au sunat din
nou trompetele şi armata a răbdat câteva minute focurile
de armă ale insurgenţilor. Cum aceştia nu încetau, s-a dat
trupei ordin să tragă. S-a produs o învălmăşeală, căzând ră-
niţi din amândouă părţile. Curând lucrătorii au încetat fo-
curile, probabil terminând gloanţele. Atunci şi trupa a în-
cetat de a trage şi a înaintat făcându-şi loc cu patul puşte-
lor. Atelierele au fost evacuate. Aproximativ 2000 lucrători
s-au predat şi se găsesc reţinuţi pentru cercetare. Printre
aceştia sunt foarte mulţi străini. Din partea agenţilor for-
ţei publice şi armatei sunt 12 răniţi mai grav şi un mort. Din
partea lucrătorilor sunt trei morţi şi numeroşi răniţi din-
tre care 16 mai grav“13. Este totuşi greu de crezut informa-
ţia existentă în mai multe ziare, conform căreia „jandarmii
n-au tras în grevişti decât după ce trupa a suportat, timp de
câteva minute, ploaia de gloanţe a pistoalelor comuniste“14.
Atât presa apropiată puterii, cât şi cea de opoziţie evi-
denţiau violenţa muncitorilor, justificând astfel represi-
unea autorităţilor. Într-un articol din „Viitorul“, intitulat
„Gravele dezordini comuniste de ieri“, se arăta că „lucrăto-
rii au ocupat atelierele şi au sechestrat inginerii; au terori-
zat douăzeci şi patru de ore nu numai cartierul din împre-
jurimile atelierelor, dar întreaga populaţie a Capitalei alar-
mată în tot cursul nopţii de sunetele sirenelor trase de lu-
crătorii blocaţi în ateliere; lucrătorii au tras asupra arma-
tei şi a poliţiştilor din rândurile cărora au căzut 12 oameni
grav răniţi şi 1 mort“15.
FEBRUARIE 2022 | Historia 57
 | STOP-CADRU |
Sunt descrise şi violenţele din jurul atelierelor:
„Numeroşi derbedei risipiţi pe calea Griviţei, profitând de
situaţia încordată, s-au dedat la acte nepermise, spărgând
geamurile automobilelor şi ale tramvaielor. (...) Cete de hai-
manale, (...) aţâţate de instigatori comunişti, au spart be-
curile pe o mare porţiune de stradă, au rupt apoi schelele
de la o construcţie, baricadând strada cu grinzi, iar în alte
părţi cu pietroaie şi garduri rupte, spre a împiedica trece-
rea vehiculelor. Tot ei au devastat o prăvălie de manufactu-
ră şi-apoi un depozit de cherestea, înjghebând un foc mare
în mijlocul uliţelor“16.
În „Cuvântul“ se descriau faptele reprobabile comise de
către „bande de tineret comunist“, aflate în solda Moscovei:
„O camionetă izolată ce transporta câţiva soldaţi din grăni-
ceri a fost oprită în mijlocul străzii. Maşina a fost devasta-
tă. S-au aruncat asupra soldaţilor pietre şi bulgări de zăpa-
dă. De altminteri, aceste bande izolate, plasate la distanţă
de cordoane, au atacat în cursul serii şi autobuzele de cur-
să de pe calea Griviţei. Toate s-au ales cu geamurile spar-
te, iar călătorii paşnici au fost răniţi“. Conform unei alte
58 Historia | FEBRUARIE 2022
relatări, muncitorii baricadaţi în ateliere au folosit ca scut
uman „nevestele lor şi copiii introduşi de cu seară când cor-
doanele erau mai rare. Din spatele copiilor şi femeilor, agi-
tatorii au aruncat bucăţi de fontă, pietre şi drugi de fier“.
După intervenţia în forţă a autorităţilor din dimineaţa
zilei de 16 februarie, muncitorii care au fost arestaţi au fost
duşi la garnizoana Malmaison, unde au fost cercetaţi şi per-
cheziţionaţi. Au fost găsite „la unii manifeste, la alţii gloan-
ţe neutilizate, broşuri de propagandă comuniste şi cuţite“17.
„Molima anarhistă“
Făcând un bilanţ al evenimentelor petrecute, Pamfil
Şeicaru considera că acţiunea grevistă are în spate „o or-
ganizare de luptă cu ţeluri precise, cu comenzi date din
umbra nucleelor comuniste, cu acel fanatism al unei cre-
dinţe cu respiraţie mesianică. (...) Ceea ce se întâmplă as-
tăzi este doar deznodământul fatal, concluzia dramatică a
unei îngenunchieri a ideii de autoritate în faţa strigătului
ameninţător al cohortelor comuniste. Muncitorii au fost
antrenaţi de echipele de asalt comuniste, prin absenţa ori-
cărui obstacol aşezat dârz şi ameninţător de autoritatea ce-
şi afirmă tăria prin rapiditatea sancţiunilor“18.
În „Neamul Românesc“ se constata că greva declanşa-
tă are la bază doar motivaţii politice, şi anume intenţia de
răsturnare a ordinii constituţionale: „Agitaţiile muncito-
reşti n-au fost reflexul mizeriei şi al nemulţumirilor, ci re-
zultatul acţiunii de subminare a ordinii în stat din partea
comuniştilor străini. Ameninţările impertinente adresate
de delegaţi improvizaţi până şi celor mai înalţi funcţionari
ai statului, sfidarea cu care am văzut că se răspunde anche-
tatorilor dezordinelor, curajul neasemuit cu care se plimbă
în lungul şi în latul ţării cei care s-ar bucura de răsturnarea
şi nimicirea Statului Român, acestea sunt realităţi clare“,
care „trebuiesc reprimate imediat şi cu toată străşnicia“19.
În acelaşi sens, într-un articol din „Viitorul“ se conchi-
dea că cele întâmplate la Atelierele Griviţa „dovedesc o sta-
re de spirit rezultat al unei susţinute propagande comunis-
te, care trebuie să inspire cele mai serioase îngrijorări“. În
opinia autorului articolului, acest pericol trebuie combătut
„prin o operă de profilaxie morală, prin o contrapropagan-
dă, menită a lămuri spiritele şi-a întoarce sufletele munci-
torimii pe calea sănătoasă“. În final, se arată că responsa-
bil pentru ceea ce s-a întâmplat este guvernul naţional-ţă-
rănist, care nu a întreprins nimic pentru „combaterea mo-
limei anarhiste“20.
„La Moscova se vrea cu orice preţ o Europă sovietizată
şi niciun sacrificiu nu este considerat prea mare“
Implicarea Moscovei era evidenţiată într-un articol din
„Universul“, în care se accentua faptul că „numai ameste-
cul agenţilor provocatori comunişti, aflaţi în serviciul or-
ganizaţiilor Internaţionalei a III-a, a putut împinge pe lu-
crători la acte de rebeliune, după ce instigatorii lor au for-
mulat cereri inadmisibile“. Se cer măsuri urgente pentru
apărarea ordinii împotriva agenţilor aflaţi în „organizaţii
revoluţionare comuniste, ce sunt întreţinute cu fonduri-
le ce le pun la dispoziţia lor sovietele ruseşti prin oficiul
Internaţionalei a III-a“21.

Într-un articol din „Epoca“, eve-
nimentele sângeroase petrecute
erau interpretate ca având semnifi-
caţia unei lupte dintre forţele binelui
şi ale răului, deplângându-se victime-
le din rândul jandarmilor şi militari-
lor răniţi care au reuşit până la urmă
să învingă pe duşmanii ţării infiltraţi
în rândurile muncitorilor: „Negreşit
o vărsare de sânge românesc este tot-
deauna dureroasă; dar dacă ne doare
ceva până în fundul inimii e sângele
tânăr şi cald al soldaţilor noştri care
sărmanii nu-şi făceau decât datoria.
Pentru sângele celor ce primesc bani
de peste hotare ca să tulbure minţile
muncitorimii noastre, nici o milă! Un
guvern constituit trebuie să-i cureţe
fără nici o jenă; avem nevoie de ordi-
ne şi linişte cu orice preţ“22.
În acelaşi cotidian, într-o anali-
ză la rece, se concluziona că în spa-
tele evenimentelor se află sovietele
care şi-au intensificat propaganda în
România: „Agenţii agitatori sunt mai
numeroşi decât altă dată, se cheltu-
iesc bani mai mulţi şi e mai multă gra-
bă în executarea unui plan revoluţio-
nar care pare a fi întocmit până în cele
mai mici amănunte. (...) La Moscova
se vrea cu orice preţ o Europă sovieti-
zată şi niciun sacrificiu nu este consi-
derat prea mare pentru izbânda ces-
tei idei. Fireşte, valul comunist trebu-
ie să inunde mai întâi România, faţă
de care Moscova are şi motive speci-
ale de duşmănie. Ofensiva comunis-
tă îşi va dubla intensitatea“23.
Carol al II-lea:
„Nu ezit să o spun: este vorba
de o ofensivă bolşevică,
organizată în străinătate“
O poziţie mai nuanţată regăsim într-
un articol din „Adevărul“, în care se
admite că revolta muncitorilor are în
primul rând cauze sociale. Instigarea
comuniştilor infiltraţi printre mun-
citori „nu ajunge pentru a expli-
ca surescitarea extremă a unei mul-
ţimi de 5000 de oameni (...) care a re-
curs la acte disperate şi dezordona-
te. Trebuie să admitem că pe terenul
unei nemulţumiri generale de ordin
profesional, singura care putea duce
la formarea unităţii sufleteşti a lucră-
torilor, a prins sămânţa agitaţiei arun-
cate cu dibăcie din mai multe părţi“24.
| STOP-CADRU |
Regele Carol al II-lea, prinţul moştenitor Mihai şi alte figuri importante ale vieţii publice
româneşti, la începutul anilor 1930
Ziarele româneşti au prezentat
şi un interviu pe care Regele Carol al
­II-lea l-a oferit cotidianului francez
„Le Journal“. Întrebat fiind despre
evenimentele recente din România,
suveranul declara: „Am trecut (...)
printr-o încercare care ne-a îndurerat,
dar care n-a fost pentru noi o surpri-
ză. Nu ezit să o spun: este vorba de o
ofensivă bolşevică, organizată în stră-
inătate, şi despre care serviciile noas-
tre de siguranţă au fost avertizate.
Propaganda bolşevică, care nu a înce-
tat să vizeze România în nădejdea de
a rupe în această parte blocul Europei
civilizate, este multiformă. Nereuşind
în tentativa din săptămâna din urmă,
se poate să opereze mai târziu într-un
alt chip. (...) Am sentimentul că masa
muncitorească a acestei ţări şi senti-
mentul ei familiar nu se va lăsa orbi-
tă de agenţii unei propagande străi-
ne, care seamănă fermenţi de ură, ca
să nu dea drept recoltă decât mizeri-
e şi sânge. Ajunge pentru aceasta să
punem pe instigatori în imposibilita-
te de a face rău. Sunt sigur că aceasta
se va întâmpla“25.
***
Izbucnită pe fondul crizei economice
care a lovit în plin şi România, greva
de la Atelierele CFR Griviţa reprezin-
tă cea mai importantă mişcare mun-
citorească din perioada interbelică.
Deşi motivaţia iniţială a grevei era de
­ordin economico-social, presa timpu-
lui a văzut în aceasta un complot co-
munist dirijat de „mâna Moscovei“,
încurajând astfel autorităţile să acţio-
neze în forţă împotriva muncitorilor.
NOTE:
1. „Mișcările muncitorești“, în „Adevărul“,
5 februarie 1933
2. „Legalitate“, în „Adevărul“, 6 februarie 1933
3. „Imbecilii nu văd nimic“, în „Curentul“,
5 februarie 1933
4. „Între guvernul slăbănog şi dictatura străzii“,
în „Viitorul“, 4 februarie 1933
5. „Simptome îngrijorătoare“, în „Universul“,
5 februarie 1933
6. „Agitaţiile muncitoreşti“, în „Dreptatea“,
5 februarie 1933
7. „La graniţa bolşevismului“, în „Epoca“,
9 februarie 1933
8. „Manifestul guvernului către ţară“,
în „Universul“, 8 februarie 1933
9. „Este România contaminată de bolşevism?“,
în „Lupta“, 9 februarie 1933
10. „Curentul“, 17 februarie 1933
11. „Lupta“, 17 februarie 1933
12. „Dimineaţa“, 17 februarie 1933
13. „Dimineaţa“, 18 februarie 1933
14. „Discuţii inutile“, în „Neamul Românesc“,
19 februarie 1933
15. „Gravele dezordini comuniste de ieri“,
în „Viitorul“, 17 februarie 1933
16. „Universul“, 17 februarie 1933
17. „Cuvântul“, 18 februarie 1933
18. „Bilanţul neputinţei“, în „Curentul“,
17 februarie 1933
19. „Dezordinile comuniste“, în „Neamul
Românesc“, 21 februarie 1933
20. „Anarhia comunistă“, în „Viitorul“,
18 septembrie 1933
21. „Pericolul comunist şi măsurile noastre de
apărare“, în „Universul“, 18 februarie 1933
22. „Epoca“, 18 februarie 1933
23. „Primejdia comunistă“, în „Epoca“,
23 februarie 1933
24. „Adevărul“, 18 februarie 1933
25. „Neamul Românesc“, 21 februarie 1933
FEBRUARIE 2022 | Historia 59
 | DIN ARHIVE |

Episoade din
urmărirea
informativă
a dr. Eugen
Aburel
D E E M I L I A N T I L I B A Ș A | F OTO : A R H I V E L E C N S A S ,
C O L E CŢ I A B I B L I OT E C I I G A L AŢ I , A M O PA . A S S O. F R

În panoplia personalităţilor din domeniul

medical românesc mai puţin cunoscute de
posteritate se află doctorul Eugen Bogdan
Aburel. S-a născut într-o familie de armeni la
23 ianuarie 1899 în Galaţi. Mama acestuia a
fost descendentă din familia mitropolitului
Veniamin Costache1. Succint, primii ani din
viaţa sa se pot prezenta astfel: a absolvit
Liceul „Vasile Alecsandri“ din Galaţi în 1917,
urmat de o școală militară de artilerie la
Botoșani, iar după acest stagiu militar a
primit gradul de sublocotenent, după care a
intrat în rezervă2.

Paris, 1921 Prof. dr. Eugen Aburel (1899-1975)

După absolvirea Facultăţii de Medicină și Farmacie din
Iași, a obţinut titlul de doctor în medicină și chirurgie,
în cadrul aceleiași Universităţi, în anul 1923, cu teza inti-
tulată „Contribuţiuni la tratamentul infecţiei puerpera-
le“3. Doctorul Eugen Aburel s-a remarcat prin faptul că, în
1921, la Reuniunea de la Paris a Societăţii de Obstetrică și
Ginecologie, a fost primul medic care a propus analgezia
peridurală cu doză unică de anestezie injectată printr-un
cateter, pentru diminuarea durerilor la naștere.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, docto-
rul Aburel a îngrijit într-un mod exemplar populaţia din ca-
pitala Moldovei, merit care i-a fost recunoscut oficial prin
acordarea Ordinului „Regina Maria“4. Sfârșitul războiu-
lui l-a găsit stabilit la București, domiciliat pe strada Gr.
Alexandrescu nr. 14, unde a oferit și consultaţii private. La
București s-a remarcat ca medic al maternităţilor spitale-
lor Filantropia, CFR, Witting, Colţea și Polizu. De aseme-
nea, din anul 1951 până în 1969 a fost profesor universitar la
Catedra de Clinică Obstetricală și Ginecologie a Institutului
de Medicină și Farmacie din București. Probitatea profe-
sionalismului este dată de faptul că, între anii 1952-1969, a
condus Clinica Filantropia din București, iar pe plan extern
a fost președinte de onoare al Congreselor mondiale de ob-
stetrică și ginecologie de la Montreal (1958) și Viena (1965)5.
Luat în colimator de Securitate
Odată cu instaurarea regimului comunist în România înce-
pe perioada „apărării cuceririlor revoluţionare ale poporu-
lui“. Societatea românească s-a împărţit în două tabere an-
tagonice, poporul și dușmanii săi. Aceștia din urmă prove-
neau din vechea elită intelectuală a României, iar meritele
lor personale, recunoscute uneori în întreaga lume, nu i-au
ferit de „braţul armat“ al Partidului Muncitoresc Român.
Concret, în adevăratul stil NKVD-ist, aceștia erau supuși
unui filaj brutal, însoţit deseori de presiuni fizice și mora-
le, care culminau uneori cu arestarea.
Într-o situaţie asemănătoare s-a regăsit și doctorul
Eugen Aburel, care nu a scăpat de „vigilenţa revoluţiona-
ră“, suspiciunile Securităţii fiind motivate de legăturile pe
care acesta le-a avut cu doctori din lumea liberă6. Astfel,
într-o notă a Securităţii de la sfârșitul anului 1959 s-a afir-
mat că, în urma interceptării corespondenţei profesoru-
lui, apăreau nume remarcabile în domeniul obstetricii
din Occident (Franţa, Italia, SUA, Mexic, Noua Zeelandă,
Olanda)7. Printre aceștia se afla și dr. Gerard Mihail Cioc,
român refugiat în Buenos Aires, organizator al emisiunii
„Ora românească“ în Argentina.

60 Historia | FEBRUARIE 2022

 | DIN ARHIVE |

din Viena (1930-1931). A de-

ţinut, pe rând, unele din-
tre cele mai distinse porto-
folii: ministru al Sănătăţii
între 1972-1975, președinte
al Academiei Republicii
Socialiste România și medi-
cul personal al lui Nicolae
Ceaușescu10.
Astfel, profesorul
Burghele a înaintat în anul
1959 un raport cu un des-
tinatar neprecizat, posibil
Dr. Eugen Aburel, către structurile de condu-
purtând decoraţia Ordinului cere ale partidului. În acest
„Palmes Académiques“, redată raport se specifica faptul că
jos (corespunzătoare gradului profesorul Aburel ar fi avut
de Cavaler) unele ieșiri cu totul „neco-
respunzătoare“. Potrivit do-
cumentelor dosarului Fond
Informativ nr. 376754 din ar-
hivele CNSAS, la una dintre
ședinţele universitare, doc-
torul Aburel precizase că „nu
oricine poate fi asistent, ci
numai acei ce au o anumită
educaţie, cunosc mai multe
Din dosarul deschis pe numele doctorului: invitaţie la un congres limbi și au un potenţial biolo-
internaţional pe teme de fertilitate şi sterilitate, organizat gic evident“. Concluzia pro-
la Rio de Janeiro, în 1962 fesorului Theodor Burghele
a fost una tranșantă: „Cred că
Aburel nu mai poate rămâne
Dar Securitatea l-a luat în vizor pe doctorul Eugen în postul de șef de catedră“.
Aburel și din pricina apartenenţei politice a apropiaţilor Cu toate acestea, p­ rofesorul
săi, unii dintre aceștia fiind adepţi ai mișcării legionare sau Aburel a făcut parte din
ai Partidului Naţional Ţărănesc. Cel mai cunoscut dintre Catedra de obstetrică-gine-
aceștia, asociat cu numele profesorului, în mai multe note cologie până în anul 1969.
ale Securităţii, a fost dr. Spiridon Poleacu, care a deţinut
funcţia de primar al Iașiului8 în perioada guvernării legi- ***
onare. Spre norocul profesorului Aburel, în anul 1964, ur- Ca recunoaștere a anilor
mărirea informativă a acestuia a devenit una operativ-pa- de muncă în domeniul anesteziei peridurale, profesorului
sivă, în documentele Securităţii fiind menţionat: „Având Aburel i-a fost decernat Ordinul „Les Palmes Académiques“
în vedere că este un medic renumit în specialitatea sa, iar din partea guvernului francez, în anul 1973, fiind primul ro-
corespondenţa purtată cu străinătatea se referă la relaţii de mân care a primit această înaltă distincţie11.
familie sau diverse studii medicale, propunem să se apro- Până la moartea sa, survenită pe 16 decembrie 1975 la
be trecerea sus-numitului în evidenţa operativă pasivă“9. București, Eugen Aburel a reprezentat școala medicală ro-
mânească în mediul universitar de specialitate, propunând
„Cred că Aburel nu mai poate rămâne tehnici medicale utilizate în continuare în medicină.
în postul de șef de catedră“
În atmosfera acelor vremuri, mediul universitar a fost și el
NOTE: Otilia Badea, Mihaela Bute, Tena
contaminat de delaţiuni. Acest aspect poate fi remarcat din 1. Bogdan Căuș, Figuri de armeni din Bezman, op.cit., p. 438.
solicitarea adresată la 22 iulie 1959 probabil conducerii orga- România, Ediţia a II-a, Ed. Ararat, 6. ACNSAS, I. 376754, f. 82.
București, 1998, p. 9. 7. Ibidem, f. 12.
nizaţiei de partid din cadrul IMF București de către profe- 2. ACNSAS, I. 376754, f. 26. 8. Ibidem, f. 41.
sorul Theodor Burghele împotriva profesorului Aburel. La 3. Camelia Toporaș, Rocsana 9. Ibidem f. 122.
Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, 10. Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia
acea vreme, Theodor Burghele deţinea funcţia de rector al Tena Bezman, Oameni în memoria identității românești, editura Litera
Institutului de Medicină și Farmacie din București. Profesorul Galaţiului, Coordonator prof. Zanfir internațional, București, 2011.
Ilie, ed. Axis Libri, Galaţi, 2011, p. 437. 11. Camelia Toporaș, Rocsana Irimia,
Burghele fusese absolvent al Facultăţii de Medicină din Iași 4. ACNSAS, I. 376754, f. 26. Otilia Badea, Mihaela Bute, Tena
(1922-1928), ca apoi să se specializeze la Clinica de Urologie 5. Camelia Toporaș, Rocsana Irimia, Bezman, op.cit., p. 437.

FEBRUARIE 2022 | Historia 61

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Caraibele
Dincolo de plaje,
piraţi și paradisuri fiscale
D E PAU L Z A H A R I A | F OTO : G E T T Y I M A G E S , P R O F I M E D I A , S H U T T E R STO C K , W I K I P E D I A .O R G

62 Historia | FEBRUARIE 2022

| C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

FEBRUARIE 2022 | Historia 63

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Un incredibil acesteia, pe la
650 e.n., de
mozaic etnic Arauquinoid.
În fine, cam pe
la 1300 e.n., Mayoid
„Piraţii din Caraibe“ reprezintă, cel puţin în ultima perioadă, a fost cultura care s-a
trademark-ul unei zone despre care știm că ne desfată cu mii încetăţenit pe mai toate
de plaje luxuriante, faună și floră aparte, dar și cu uragane și alte insulele din regiune,
fenomene extreme, plus unele paradisuri fiscale. rămânând dominantă
Având o vârstă geologică estimată la 160-180 de milioane până la sosirea lui
de ani, Marea Caraibelor (considerată bazin suboceanic al Cristofor Columb.
Atlanticului de Vest) acoperă o suprafaţă de 2.754.000
km2, fiind amplasată la sud-est de Golful Mexic și de SUA Caraibe sau Indiile
continentală, la est de America Centrală, la nord de America de de Vest? Ambele
Sud și la vest de Oceanul Atlantic. La rându-i, Marea Caraibelor Întreprinzând un demers
are cinci bazine submarine, anume Yucatán, Cayman, etimologic, observăm
Columbian, Venezuelean și Grenada. că denumirea „Caraibe“
Prin amplasarea sa geografică, regiunea Caraibelor are o provine din carib, adică Statuia lui Columb de la capătul
climă tropicală, cu doar două sezoane – uscat (de la mijlocul unul dintre grupurile Bulevardului La Rambla,
lui decembrie la mijlocul lui aprilie) și umed (de la mijlocul lui amerindiene dominante Barcelona, a fost ridicată chiar
aprilie până, evident, la mijlocul lui decembrie), dar cu mari în regiune în momentul în locul în care a ajuns vasul
diferenţe între diferitele insule sau grupuri de insule, unele când, la finele secolului acestuia în 1493, la întoarcerea
cunoscând precipitaţii spre zero, altele – însemnate cantitativ. al XV-lea, s-a realizat din Americi
Dacă uraganele sunt „monedă curentă“ în nordul Caraibelor și primul contact cu spaniolii.
în adiacentul Golf Mexico (sezonul Conform britannica.com, echivalentul carib în limba arawak este
predilect fiind între iunie și predecesorul cuvântului „canibal“.
noiembrie, dar cu precădere în De fapt, în 1492, când Cristofor Columb a întreprins primul
septembrie), ele sunt practic voiaj în Caraibe, el a găsit trei grupuri principale de amerindieni
inexistente în sud. băștinași, rezultaţi în urma atâtor secole de dezvoltare. Taino
erau dominanţi în Antilele Mari, The Bahamas și Insulele
Ortoiroid-Saladoid-Barancoid- Leeward (Tainos clasici în Hispaniola și Puerto Rico, Tainos de
Arauquinoid-Mayoid vest în Cuba, Jamaica și The Bahamas și Tainos de est în
Primele dovezi ale existenţei Insulele Leeward), Carib și Galib în Antilele Mici,
umane în regiune datează cu mai mai ales în Insulele Windward, și Ciboney
mult de 7.000 de ani în urmă, în vestul Cubei, în timp ce Trinidad era
când membri ai triburilor Maya, populat de grupurile vorbitoare de Carib și
Taino și Kalinago au emigrat din Arawak.
America de Sud, instalându-se, ca Așadar, Columb a ajuns în regiune, numai că, având
exponenţi ai perioadei pre-ceramice, în sudul greșita impresie că ţelul atins fusese zona indiană a Asiei, a
insulei Trinidad, la Banwari Trace. În schimb, denumit locul unde se afla de fapt India, de unde și West Indies
cele mai vechi vestigii arheologice, dovezi (Indiile de Vest), nume folosit drept alternativă la Caraibe.
ale prezenţei umane, au fost descoperite de
specialiști în Hispaniola (împărţită, azi, de Haiti și Masacrarea indigenilor și „importul“ de sclavi africani
de Republica Dominicană), datând din 3600 î.e.n., Peste trei milioane de indigeni au găsit spaniolii în
Cuba (3100 î.e.n.) și Antigua (2000 î.e.n.), fiindu-le Caraibe, mai toţi dispărând de pe faţa pământului
atribuit, fie și în absenţa unor consistente dovezi, până în 1550, fie din cauza foametei, a
statutul de reprezentanţi ai culturii Ortoiroid. masacrelor întreprinse de conquistadorii spanioli,
Dar primele colonizări masive aveau să fie dar și din cauza bolilor aduse în regiune de
consemnate între 400 și 200 î.e.n., când europeni, boli împotriva cărora sistemul imunitar
agricultori care foloseau ceramica au al indigenilor nu putea să facă faţă.
descins tot în Trinidad, având drept Peste 500 de specii de păsări pot fi găsite în Cum plantaţiile de bumbac, tutun,
continent de plecare, din nou, America regiune, incluzând 172 unice în lume. În plus, trestie de zahăr, cafea etc. se
de Sud. De această dată, coloniștii aveau Caraibele se mândresc cu 189 de specii de impuneau a fi lucrate de cineva,
să se răspândească și către celelalte amfibieni, 497 de specii de reptile și 164 de la îndemână s-a găsit transportul
insule caraibiene, purtând cu ei și mamifere, dar și aproximativ 6.550 de plante de sclavi de pe continentul african.
cultura Saladoid, urmaţi, prin 250 e.n., specifice regiunii. Aproximativ 5 milioane de africani
de culturile Barancoid și, după dispariţia (îndeosebi din Africa de Vest),

64 Historia | FEBRUARIE 2022

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Cultivarea tutunului într-o plantaţie din Cuba, surprinsă într-o gravură de la 1886

dintr-un total de 12 milioane duși ca sclavi dincolo de Atlantic în

perioada 1500-1866, au avut drept destinaţie Caraibele. Astfel
se explică faptul că, azi, majoritatea celor aproximativ 44 de
milioane de locuitori ai Caraibelor sunt descendenţi ai celor 5
milioane care au avut de înfruntat o soartă atât de crudă.
Și nu sunt singurii, căci în Caraibe mai găsim indieni asiatici,
chinezi, sirieni, libanezi, evrei, portughezi, amerindieni și alte
grupuri, care oferă o mare varietate etnică. De exemplu, în
Trinidad&Tobago, 36,3% din populaţie reprezintă descendenţi
ai sclavilor vest-africani, iar 37,6% descendenţi ai indo-
trinidadienilor, adică cei 150.000 de indieni asiatici aduși la
muncă de la Calcutta între 1845 și 1917. Nu de alta, dar, după ce
sclavagismul a luat sfârșit și de jure, și
de facto, puterile coloniale s-au reorientat rapid,
redirecţionând muncitori din coloniile lor asiatice.
La indieni ne-am referit, tot așa cum 100.000 de Muncitoare într-o plantaţie de cafea, din Jamaica
chinezi au fost aduși în Cuba, drept pentru care zilelor noastre
Havana poate pretinde, fără teama de a greși,
existenţa primului Chinatown din emisfera
vestică. O regulă medievală a navigaţiei devenind oameni liberi, foștii sclavi aveau
engleze spre Indiile de Vest obligaţia de a-și servi stăpânul încă mulţi ani în
Saga sclavagismului stipula următoarele: „Navigaţi schimbul unui salariu derizoriu.
După mai bine de trei secole, în 1807, spre sud până la topirea untului, Se declanșase avalanșa, care nu a mai putut
Marea Britanie făcea primul pas – unul iar apoi viraţi la dreapta!“. fi oprită. Suedia (1847), Danemarca, Franţa
mic, dar important – spre desfiinţarea (ambele, 1848), Ţările de Jos (1863) și, în fine,
sclaviei, interzicând comerţul cu sclavi, nu și sclavia în sine, pe Spania (1886) au abolit sclavia, dar nu au rezolvat și sărăcia
cuprinsul întregului său teritoriu colonial. Evident că nu a fost în care se zbat milioane de caraibieni, nu au anulat conflictele,
o iniţiativă a guvernului de la Londra, ci, mai degrabă, rodul războaiele civile și intervenţiile SUA, cele de mai sus fiind
presiunilor exercitate de grupurile creștine din Insulă. valabile mai degrabă în cazul Antilelor Mari decât în insulele mai
După 26 de ani, tot Albionul legifera abolirea sclaviei în coloniile liniștite și stabile controlate de Ţările de Jos, Franţa și Marea
sale, cu efect de la 1 august 1834. Totuși, prin lege, fie și Britanie.

FEBRUARIE 2022 | Historia 65

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Cele mai multe sortimente de rom din Caraibe, 11,

nu sunt produse în Jamaica, așa cum s-ar putea crede,
ci în Cuba. În total, zona caraibeană produce
71 de asemenea sortimente de rom.

Cea mai mare marină din Caraibe, Marina Gaviota, se

află la Varadero (Cuba), existând dane pentru mai mult
de 1.200 de ambarcaţiuni.

Un paradis fiscal: În Insulele

Cayman trăiesc aproape 66.000
de oameni și sunt înregistrate mai
mult de 100.000 de companii.
Cvasitotalitatea, evident, străine.

Caraibele totalizează aproximativ 7.000

de insule, insuliţe și bancuri de nisip, toate
aparţinând unui total de 28 de state. Evident, Câinii pot fi aduși în Jamaica
doar din Marea Britanie sau din
plajele se află la loc de cinste, numai insula
Republica Irlanda. Jamaica se
Antigua (parte a statului Antigua&Barbuda) consideră ţară liberă de rabie,
având 365, adică una pentru fiecare zi a iar contrabanda cu câini este
considerată o serioasă infracţiune.
anului, la o suprafaţă de numai 281 de
kilometri pătraţi. Jamaica este ţara cu cea mai mare
densitate de biserici/km2 din
lume, totalul acestor așezăminte
ecleziastice fiind de aproximativ
ANTILELE MARI 1.600 la o suprafaţă a ţării de
Haiti, Republica Dominicană (cele care alcătuiesc fosta insulă 10.991 km2. 64% din populaţie
Hispaniola), Insulele Cayman (alcătuite din Grand Cayman, este creștină, aproximativ
Cayman Brac și Little Cayman), Cuba (însemnând insula Cuba, 10% rastafarieni, alte credinţe
Isla de la Juventud și mai multe arhipelaguri mici), Jamaica reprezentând restul de 26 de
și Puerto Rico (insula principală, cu același nume, plus mai procente.
multe insuliţe, cum ar fi Mona, Culebra şi Vieques).

66 Historia | FEBRUARIE 2022

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

ARHIPELAGUL LUCAYAN
The Bahamas (alcătuit din peste 700 de insule și insuliţe acoperind 97% din arhipelagul Lucayan) și Insulele Turks&Caicos
(adică două grupuri de insule: Turks Islands of Grand Turk and Salt Cay și, respectiv, arhipelagul Caicos Islands, format din
Providenciales, North Caicos, Middle Caicos, East Caicos, South Caicos și West Caicos). Per se, ele nu fac parte din zona
Caraibelor, aflându-se în partea sud-vestică a Atlanticului de Nord, dar au fost și sunt asimilate regiunii, așa cum este și
cazul altor trei ţări (Belize – America Centrală, Surinam – fostă Guyana Olandeză și Guyana – ambele în nord-estul Americii
de Sud), aflate pe alte continente.

Pe la 1713, insula bahamiană New Providence devenise centrul de acţiune al piraţilor din Caraibe,
de acolo putându-se cu ușurinţă întreprinde raiduri în mai toate regiunile caraibiene. Cinci ani mai
târziu, văzându-și interesele comerciale ameninţate, britanicii au trimis și soldaţi, dar au folosit
și diplomaţia: piraţii care vor depune armele vor fi amnistiaţi. Mulţi au acceptat, devenind cetăţeni
onești, alţii s-au „transferat“ în Oceanul Indian, în timp ce refractarii au fost nimiciţi. Acesta a fost,
în 1718, sfârșitul pirateriei în Caraibe.

Duarte Peak, în Republica Dominicană, este, cu cei

3.175 de metri ai săi, cel mai înalt vârf montan din
zona Caraibelor.
Cel mai mare target turistic al regiunii este Republica
Dominicană (4,3 milioane de turiști/an), podiumul
fiind completat de Puerto Rico (3,7 milioane) și Cuba
(2,7 milioane).
Grenada este al doilea producător mondial de nucșoară. După
reușita invazie a insulei (25-29 octombrie 1983), președintele
de atunci al SUA, Ronald Reagan, a lansat o glumă nesărată,
spunând că „Grenada trebuia invadată, căci nu poţi prepara
lichiorul de ouă fără nucșoară“.

FEBRUARIE 2022 | Historia 67

 Cu o suprafaţă de 36 km2, Anegada, cea mai nordică insulă a Insulelor Virgine Britanice, este singura insulă
locuită din cadrul arhipelagului alcătuită din corali și calcar, spre deosebire de celelalte insule, care au un
profil vulcanic. Insula, având mai multe plaje cu nisip alb, este înconjurată pe o lungime de 29 de kilometri de
Horseshoe Reef, bariera de corali ce îngreunează navigaţia spre/dinspre insulă.

O altă componentă unică a arhipelagului Insulelor Virgine Britanice este Salt Island (Insula de sare), datorită
întinselor bazine de sare existente acolo. Fusese o tradiţie aceea ca, de ziua ei de naștere, pe 24 mai al fiecărui
an începând cu 1867, Regina Victoria a Marii Britanii să primească în dar, de la administratorul, ulterior
Guvernatorul Salt Island câte o jumătate de kilogram de sare. Odată cu decesul Victoriei, în 1901, obiceiul a
dispărut, revenind la viaţă în 2015, „beneficiară“ fiind, evident, Elisabeta a II-a.

ANTILELE MICI, împărţite în trei: Saint Martin (ambele părţi – franceză și olandeză –, deci,
evident, și Sint Maarten), Saba, Sint Eustatius, Saint
INSULELE LEEWARD (etimologic: „pe partea ferită de Barthélemy/Saint Bart’s, St.Kitts&Nevis, Montserrat și
vânt“): Insulele Virgine Americane (trei insule principale Guadelupa (arhipelag ce conţine șase insule locuite –
– St.Croix, St.John și St.Thomas – și alte 50 minuscule), Basse-Terre, Grande-Terre, Marie-Galante, La Désirade și
Insulele Virgine Britanice (mai mult de 60 de insule, două Îles des Saintes – și multe altele virgine).
majoritatea virgine, cele principale, locuite și cu potenţial
turistic, fiind Tortola, Anegada, Virgin Gorda și Jost Van
Dyke), Anguilla (insula principală cu același nume și mai
multe insuliţe nelocuite), Antigua&Barbuda (fiecare nume
fiind al uneia dintre cele două insule componente),

Saba, cea mai mică insulă din Antilele Neerlandeze, găzduiește și un vulcan potenţial activ (deși a erupt ultima
oară în 1640), Muntele Scenery (care, cu cei 877 de metri ai săi, reprezintă cel mai înalt punct al teritoriilor
Ţărilor de Jos) și cea mai scurtă pistă de aterizare din lume, de doar 400 de metri, aparţinând Aeroportului
Juancho E. Yrausquin. Apropo de Caraibe și de caraibieni, cât i-ar lua jamaicanului Usain Bolt pentru a alerga
de la un capăt la celălalt al acesteia? La apogeul carierei, cam 40 de secunde. Acum, poate, un minut.

INSULELE ABC
Aruba, Bonaire și Curaçao (insula principală cu acest nume și Anumite scene din „Piraţii din Caraibe:
o insuliţă, Klein Curaçao, Klein însemnând „mic“). cufărul omului mort“ au fost filmate în
Mai există șapte insule de dimensiuni medii (Los Roques Dominica, aceasta fiind, evident, cu totul
Archipelago, Margarita, Coche, Cubagua, La Orchila, La altceva decât Republica Dominicană.
Tortuga și Blanquilla) și altele mici sau minuscule de-a lungul Din păcate, a fost consemnată o ușoară
coastei de nord a Venezuelei, făcând parte politic din această întârziere, căci mai multe bagaje ale
ţară, dar fiind considerate, geografic, ca fiind componente ale actorilor și ale staffului au ajuns tocmai
zonei Caraibelor. în Republica Dominicană.

68 Historia | FEBRUARIE 2022

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Caraibele adăpostesc 22 de situri, parte a

Patrimoniului mondial UNESCO, cum ar fi fortăreaţa
Parcul Naţional Brimstone Hill din St.Kitts, șantierul
naval Nelson din Antigua, munţii Blue și John Crow
din sud-estul Jamaicăi (unde s-au refugiat băștinașii
membri ai tribului Taino, care fugeau de sclavie).

Singurul vulcan „drive-in“ din lume se găsește

pe insula St.Lucia și se numește Sulphur Springs,
fiind vizitat anual de peste 200.000 de turiști. De
fapt, mașina poate fi condusă până la marginea
vulcanului, evident demarcată de o balustradă, din
spatele căreia se poate admira susurul sulfului.

Singura călătorie pe care George Washington, primul președinte al

SUA, a întreprins-o în afara ţării a fost consemnată în 1751, când,
bolnav de tuberculoză, mai vârstnicul său frate vitreg, Lawrence,
a căutat o climă mai blândă, care să-i înlesnească recuperarea.
Drept destinaţie a fost ales Barbados, numai că, imediat după
sosire, George s-a îmbolnăvit de variolă. S-a însănătoșit, dar
boala a lăsat sechele faciale.

Situat în sud-vestul Trinidad&Tobago, La Brea

Pitch Lake este, cu o suprafaţă de 0,4 km2, cel mai
mare depozit natural de asfalt din lume, conţinând,
estimativ, 10 milioane de tone. El poate fi vizitat/
traversat graţie tururilor cu ghizi după vizitarea unui
mic muzeu dedicat acestei veritabile atracţii turistice.

INSULELE WINDWARD (în traducere „în calea vântului“):

Dominica, Martinica, St.Lucia, St.Vincent&The Grenadines (32
de insule, dintre care doar 9 sunt locuite; două sunt St.Vincent
și mare parte din Grenadines), Grenada (insula principală
cu acest nume, alte două mai mici – Carriacou și Petite
Martinique – și mai multe minuscule, însemnând și o părticică
din Grenadines), Barbados și Trinidad&Tobago (două insule
principale, fiecare cu numele aferent, și altele mici).

FEBRUARIE 2022 | Historia 69

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Cristofor Columb în mijlocul echipajului său, la bordul vasului Santa Maria – cel mai mare dintre cele trei folosite în 1492,
în călătoria peste Oceanul Atlantic

Colonizatorii
Pe 12 octombrie 1492, însărcinat fiind de perechea regală spaniolă Ferdinand de AragÓn-Isabella
de Castilia să exploreze drumul spre India prin navigarea cap-compas vest, genovezul Cristofor
Columb descindea pe Guanahani, una dintre insulele componente ale arhipelagului The
Bahamas. „Locuitori dulci și drăguţi“, remarcă el, referindu-se la băștinași, pe care-i va părăsi
pentru a se îndrepta spre sud, descoperind apoi, la 27 octombrie al aceluiași an, Cuba. S-a oprit nu
departe, pe o altă insulă, unde a fondat în numele Coroanei spaniole prima ei colonie în America.
Și ce alt nume ar fi putut să primească insula descoperită decât Hispaniola?
Așadar, Spania a fost prima putere colonială care a pus piciorul în Americi, în Caraibe. Prima și
nicidecum ultima, căci, urmare a evoluţiei geopolitice și a dezinteresului ibericilor faţă de anumite
zone, această întinsă regiune a devenit un veritabil mozaic politic, etnic și, implicit, cultural.

C
um încă din momentul plecării din Europa,
auguștii stăpâni spanioli i-au promis titlurile de
guvernator și vicerege ai tuturor teritoriilor pe
care urma să le descopere, putem vorbi despre
el drept prim reprezentant al Spaniei în Caraibe.
Întors acasă, nu a ezitat să înflorească realitatea, așa că
nu ar trebui să fim surprinși aflând că, în toamna lui 1493 –
când Columb a revenit în Hispaniola însoţit de aproxima-
tiv 1.200 de oameni –, cantitatea de aur găsită de cei atrași
de mirajul acestuia a fost net inferioară celei clamate de ge-
novez. Mai mult, s-a dovedit cât de slab administrator era
Columb, preocupat să se lupte cu băștinașii Taino (1.600
au fost luaţi prizonieri, dintre care 550 au fost trimiși ca
sclavi în Spania) mai degrabă decât să se preocupe de
­ ezvoltarea agriculturii și pescuitului, două dintre ocu-
d
paţiile de bază ale băștinașilor. Cum și cei care îl însoţise-
ră cârteau a nemulţumire, situaţia s-a degradat continuu.
Plecat înapoi în Spania, în primăvara lui 1496, Columb
și-a delegat fratele, Bartolomé, să se ocupe de problemele
insulei. Acesta a fondat, în sudul fertil al insulei, noua ca-
pitală, Santo Domingo, cea mai veche așezare europeană
care există și azi pe continentul american.
Totuși, haosul a continuat. A treia debarcare în
Hispaniola, în 1498, l-a găsit pe Columb fără susţinători, așa
că a fost arestat din porunca duoului Ferdinand-Isabella și
trimis fedeleș înapoi în Spania.
Înlocuitorul său cu întinse conexiuni la Curtea rega-
lă, Nicolás de Ovando, avea să se dovedească un excelent

70 Historia | FEBRUARIE 2022

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Harta arată traseul lui Columb înspre ceea ce el credea că este Asia, alături de traseele lui Magellan și Da Gama

­ rganizator. El a a izbutit – după ce

o Cum pe insulă cineva tot trebuia să munceas-
mai mult de 1.000 de spanioli au de- că și să-i îmbogăţească pe spanioli, Ovando a po-
cedat din cauza bolilor tropicale ne- runcit, în mai 1509, demararea unei expediţii în
cunoscute și neobișnuite lor și după The Bahamas, unde niciun european nu pusese
ce Santo Domingo a fost ras de pe faţa încă piciorul, oamenii săi întorcându-se în urmă-
pământului de un uragan în 1502 – toarele luni cu vreo 40.000 de băștinași Taino, pe
să reconstruiască din temelii capita- care i-au trimis direct în minele de aur. Nici ves-
la și, în scurt timp, să ocupe întreaga tul Africii nu a scăpat. Prima decadă a secolului
Hispaniola, adică inclusiv partea ei de În funcţie de insulă al XVI-lea a însemnat debutul transporturilor de
vest. Mai mult, la indicaţia Coroanei și de istoria fiecăreia, sclavi africani destinaţi minelor de cupru de pe
spaniole de a nu folosi violenţa și de desigur, șase sunt Hispaniola. De-a lungul următoarelor trei seco-
a aplica principiul encomienda (în limbile oficiale vorbite le, aceștia vor îmbogăţi populaţia locală cu mili-
funcţie de randamentul și de produc- în Caraibe: engleza, oane bune de suflete.
ţia realizate de fiecare colonist, aces- spaniola, franceza, Cert este că, la moartea sa, în mai 1511, Ovando
ta primea un număr proporţional de creola haitiană, a lăsat în urmă un model de teritoriu colonizat, or-
băștinași, numiţi encomendado, care olandeza și papiamento ganizat în sistem encomienda și, cu precădere, ex-
să lucreze pentru el, dar de care colo- (creolă descendentă din ploatat prin sclavagism, violenţă excesivă și omo-
nistul trebuia să aibă grijă și să-i con- spaniolă și portugheză). ruri. Un model care va fi aplicat întocmai în toate
vertească la catolicism), Ovando a dez- insulele ce vor fi curând ocupate.
voltat continuu insula, a construit 15
noi așezări, dar a respectat doar par-
ţial poruncile de acasă. Băștinașii nu
au fost masacraţi, ci „doar“ exploataţi
până la epuizare, mulţi sinucigându-
se sau fugind în Cuba, unde, peste ani,
aveau să împărtășească aceeași soartă.
Cum și colonizatorii au adus cu ei
destule boli cărora băștinașii nu li se
puteau opune, mii de indigeni aveau
să moară din cauza gripei, pojarului,
variolei și altor asemenea maladii. Și
astfel, în decurs de doar 20 de ani de la
prima descindere a lui Columb, din-
tre cei 300.000 de Taino rămăseseră
în viaţă doar maximum 30.000, dar și
dintre aceștia puţini vor fi cei care vor Aceste desene preistorice gravate în piatră aparţin culturii Taino,
supravieţui. în Republica Dominicană

FEBRUARIE 2022 | Historia 71


Liniile longitudinale împart sferele de influenţă ale Spaniei și Portugaliei
asupra teritoriilor existente și a celor care urmau să fie descoperite.
După tratatul de la Tordesillas, Spaniei i-a revenit tot ce era la vest de linia albastră,
iar Portugaliei – tot ce era situat la est.
Împărţirea sferelor
de influenţă
În acest context, apare o întrebare fi-
rească: De ce, dintre toate ţările din
Americi, doar Brazilia este vorbitoa-
re de portugheză, toate celelalte fiind
preponderant spaniole, dar și vorbi-
toare de engleză, franceză și neerlan-
deză (ce-i drept, în mai mică măsură și
explicabil prin prisma evoluţiei ulteri-
oare secolului al XVI-lea)?
Explicaţia este una cât se poate de
simplă, putând fi rezumată la nume-
le unui micuţ și pitoresc oraș spaniol,
Tordesillas, din regiunea Valladolid.
Căci acolo s-a parafat, pe 7 iunie 1494,
tratatul dintre (la acea vreme) ţări-
le-pionier în ale expediţiilor de des-
coperire a unor noi teritorii, adică
Spania, pe atunci Regatul Castiliei, și
Portugalia. Fiecare dintre ele dema-
rase expediţiile în direcţii diferite –
Atlanticul reprezenta oarecum un ţel
comun –, dar niciuna nu intenţiona
să poarte război împotriva celeilalte.
Și atunci, logica spune că decât să-
ţi periclitezi statutul și să suferi consi-
derabile pierderi umane și materiale,
mai bine te așezi la masa ­tratativelor
72 Historia | FEBRUARIE 2022
| C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |
și îţi împarţi sferele de ­influenţă, cele
existente și cele înglobând teritorii
care urmau să fie descoperite. Cum
ambele ţări erau, și sunt, de religie ca-
tolică, ele au apelat, în 1493, la medie-
rea Papei Alexandru al VI-lea, originar
din Valencia (care făcea parte, în acele
timpuri, din Regatul Aragonului).
Astfel s-a ajuns la tratatul-com-
promis de la Tordesillas, t­ rasându-se
o linie de demarcaţie de la nord la sud,
prin Oceanul Atlantic, în dreptul lon-
gitudinii vestice 46 grade și 37 de mi-
nute, cam la 555 de kilometri vest de
Insulele Capului Verde, ceea ce însem-
na că Portugalia urma să aconteze tot
ce era ocupat sau urma să fie ocupat la
est de această linie, iar Spania la ves-
tul ei. Ce-i drept, în 1506, linia avea să
fie mutată încă 1.500 de kilometri spre
vest, înglobând, astfel, o mare parte a
estului coastei a ceea ce este astăzi
Brazilia, graniţele Braziliei moderne
extinzându-se ulterior anului 1506.
Puerto Rico, Cuba, dar interes
scăzut pentru Antilele Mici
Girată de Papă, înţelegerea va fi res-
pectată de cele două semnatare, așa
că, imediat, fiecare a demarat „pro-
cedurile“ în zonele pe care și le aro-
gaseră cu de la sine putere. Și astfel,
Puerto Rico (1508) – expediţie con-
dusă de Juan Ponce de LeÓn, după
ce Cristofor Columb o descoperise
în 1493, Jamaica (1509) – primatul
aparţinându-i tot lui Columb în 1494,
dar colonizată de-abia după 15 ani
de Juan de Esquivel și Cuba (1511)
– colonizată de Diego Velázquez de
Cuéllar au intrat în posesiune spanio-
lă, cu tot ceea ce a însemnat asta pen-
tru indigenii Taino. Supuși aceluiași
sistem encomienda, asupriţi, omo-
râţi sau decedaţi în masă din cauza
bolilor, aceștia, practic, aveau să dis-
pară în decursul unui mic număr de
decenii.
Sumarizând, în 1511, spaniolii își
adjudecaseră toate insulele compo-
nente ale Antilelor Mari, fără a ma-
nifesta un interes deosebit faţă de
Antilele Mici, pentru simplul motiv
că lipsa resurselor naturale nu justi-
fica eforturile materiale și umane afe-
rente oricărei invazii. Cât de mult va
conta această lipsă de interes...
În schimb, America de Sud, afla-
tă la vestul liniei de demarcaţie de la
Tordesillas, chiar reprezenta o miză.
Dar, pentru a ajunge în nordul con-
tinentului, spaniolii erau nevoiţi să
treacă de niște insule. De fapt, să le
ocupe, pentru a lansa, de acolo, asal-
tul final. Astfel, în 1499, Alonso de
Ojeda, Amerigo Vespucci și Juan de
la Cosa au luat în stăpânire Insulele
ABC (Aruba, Bonaire și Curaçao),
pe care le-au ţinut sub stăpânire mai
bine de un secol, instaurând sclava-
gismul și opresiunea în rândurile in-
digenilor Arawak și Caquetios (pe ca-
re-i considerau a fi exponenţii epo-
cii de piatră). „Civilizarea“ acesto-
ra a însemnat că mii dintre ei au fost
trimiși să lucreze forţat în minele din
Hispaniola. Nemaivorbind de faptul
că, începând din 1519, spaniolii aveau
să producă prăpăd nu chiar departe,
subjugând imperiile incașilor și azte-
cilor și, pur și simplu, devalizându-le
de bogăţiile naturale, fapt care a atras
pe acele meleaguri destui aventurieri,
inclusiv din Caraibe.
 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Intră în scenă piraţii, englezii, francezii, olandezii, 270 de ani au fost englezii stăpâni absoluţi (deși france-
chiar și danezii și suedezii zii au mai încercat de câteva ori, zadarnic, recuperarea insu-
A trecut cam un secol și jumătate până când, în regiune, pira- lei) până în 1983, când St.Kitts&Nevis și-a proclamat inde-
ţii și-au făcut tot mai simţită prezenţa. Spre jumătatea secolu- pendenţa. Oricum, St.Kitts a reprezentat și pentru englezi,
lui al XVII-lea, ei au ales drept bază (prin prisma reliefului) in- și pentru francezi, un excelent punct de plecare spre alte cu-
expugnabila insulă Tortuga, aflată la doar șapte kilometri dis- ceriri în zonă. Astfel, britanicii și-au trecut în palmares insu-
tanţă faţă de nord-vestul Hispaniolei. Ei bine, cam din 1650 a le descoperite de Columb în al doilea său voiaj, cel din 1493,
început o veritabilă epocă de aur a pirateriei, protagoniști fi- adică Barbados (1627), Nevis (1628) – ce avea să se unească
ind așa-numiţii bucanieri, răufăcători francezi expulzaţi de cu St.Kitts și Anguilla în 1882, rămânând doar St.Kitts&Nevis
spanioli din nordul Hispaniolei, cărora li s-au alăturat, treptat, prin secesiunea Anguilla
reprezentanţi ai altor naţiuni, cu precădere englezi. Ultimii din 1971, Antigua (1632)
aveau aprobarea mai mult sau mai puţin tacită a Coroanei și Montserrat (1632).
protestante britanice, care era rivala Spaniei catolice și dor- Apoi, după mai mul-
nică să preia supremaţia (și) în Caraibe, făcând, astfel, încă ţi ani, The Bahamas
un pas spre distrugerea marelui dușman. În prima jumătate (1648) – devenită colonie
a secolului al XVII-lea, englezii ar fi trebuit să le dea de gândit în 1718, Anguilla (1650) și
spaniolilor, care n-au avut nicio reacţie în 1624, când St.Kitts Barbuda (1678).
a devenit prima colonie „nespaniolă“ din Caraibe. Nici francezii nu s-au
Neadăpostind aur, insula nu prezenta interes pentru ibe- lăsat mai prejos, dar la sca-
rici (care, fie și fără a o locui, o considerau parte a imperiu- ră redusă, ei instalându-
lui lor), dar a fost apreciată la justa-i valoare (ce tutun de cali- se în 1635 în Martinica și
tate putea și avea să fie produs acolo!) de britanicul Thomas Guadelupa, iar, după 13
Warner. La fel a judecat, un an mai târziu, și căpitanul de vas ani, în Saint Barthélemy,
francez Pierre Belain d’Esnambuc, Franţa împărţindu-și în François l'Olonnais a fost unul cunoscută și ca Saint
pace insula cu marele său rival, chiar și atunci când, acasă, dintre piraţii activi în Caraibe Bart’s. Primii 50 de fran-
cele două naţiuni se aflau faţă-n faţă în calitate de beligerante. în anii 1660. Era expert în cezi au sosit în 1648, aceștia
În 1626, avertizaţi că șeful prietenoșilor indigeni, torturi, retezând cu sabia bucăţi (și alţi francezi sosiţi ulte-
Tegremond, sătul de oprimare și de numărul crescând de din corpul celor atacaţi sau rior) fiind masacraţi de in-
coloniști sosiţi de dincolo de Atlantic, plănuia să omoare cât arzându-i de vii. După ce nava digeni în 1656. Între 1651 și
mai mulţi nou-veniţi la adăpostul nopţii, francezii și englezii sa a naufragiat, în 1668, a fost 1665, insula a fost proprie-
s-au unit și au generat un adevărat masacru, care aproape a capturat de tribul de indieni tate a Ordinului de Malta,
exterminat băștinașii. În secolul următor, în 1713, ca parte a Kuna și mâncat. redevenind a Franţei, care,
războiului de succesiune la coroana spaniolă (ce a angrenat în 1784, a cedat-o regelui
mai toată Europa între 1701-1714), Franţa a fost nevoită să ce- Gustav al III-lea al Suediei în schimbul unor avantaje comer-
deze Angliei, printre altele, și jumătatea ei din St.Kitts. ciale în portul Göteborg.
În condiţiile în care insula a fost totalmente distrusă, în
1852, mai întâi de un ciclon, apoi de un incendiu, ea nu a mai
păstrat vreo importanţă comercială, fiind returnată francezi-
lor în 1878, care, însă, au păstrat numele capitalei, Gustavia,
în amintirea lui Gustav al III-lea.
În Caraibe au sosit și olandezii, după ce, în 1621, la
Amsterdam, marii neguţători batavi și-au dat mâna, fondând
Compania Indiilor de Vest (WIC), menită să exploreze lumea
și, odată cu ea, să fie noi surse de îmbogăţire. Astfel, în 1634,
batavii vor descinde mai întâi în Curaçao, apoi imediat în în-
vecinatele Aruba și Bonaire.
Ce să mai vorbim despre saga Indiilor de Vest daneze?
În 1672, Compania Daneză a Indiilor de Vest și a Guineei (o
companie danezo-norvegiană) a anexat (pe atunci) pustia
insulă Saint Thomas. Apoi, în 1718, St.John. În 1733 a achi-
ziţionat Saint Croix de la omologii francezi, în speţă de la
Compania Franceză a Indiilor de Vest. Numai că afacerea
s-a dovedit a nu fi câtuși de puţin profitabilă. Mai multe
tentative de vânzare au eșuat, dar nu și cea din 1917, când
SUA au achiziţionat cele trei insule în schimbul a 25 de mi-
Cuplu de cubanezi în timpul recoltei sfeclei de zahăr. lioane de dolari, redenumindu-le, la 31 martie 1917, Insulele
Gravură din 1880 Virgine Americane.

FEBRUARIE 2022 | Historia 73


Revolta victorioasă împotriva francezilor, în Saint Domingue. Gravură colorizată manual
Primul stat independent,
având un sclav drept împărat
În 1790, Saint Domingue (adică partea
vestică a Hispaniolei) era una dintre cele
mai importante colonii franceze. Sau, am
putea spune, chiar cea mai importantă,
ţinând cont de faptul că, de aproape un
secol de când a intrat în posesiunea ei
(1697), Franţa s-a bucurat, printre altele,
de o producţie de zahăr care o exceda pe
cea exportată (la un loc) de Cuba, Jamaica
și Brazilia. Dacă adăugăm și faptul că
exportul de cafea din Saint Domingue
reprezenta jumătate din cel mondial, avem
imaginea colosalei importanţe economice
a ceea ce va deveni Haiti.
Revoluţia Franceză de la 1789 nu putea să
rămână fără rezonanţă și peste mări. La
acea vreme, în Saint Domingue trăiau cam
30.000 de coloniști albi – care se bazau pe
zecile de mii de sclavi importaţi din Africa
–, aceștia profitând de haosul revoluţionar,
pentru a-i alunga pe intendenţii unei
regalităţi dispărute și fondând o nouă
adunare colonială. Drept de vot aveau,
evident, doar ei.
Tot cam 30.000 de suflete erau așa-
numiţii gens de couloeur libres, adică
oameni de culoare liberi, majoritatea fiind
74 Historia | FEBRUARIE 2022
| C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |
descendenţi ai unor francezi și unor sclave
africane. Mulţi erau oameni educaţi, cu
studii absolvite în Franţa, o parte aveau
în proprietate plantaţii și sclavi și clamau
pentru ei și pentru familiile lor egalitate
în drepturi cu albii, începând, evident,
cu cei mai săraci, ei înșiși mai favorizaţi
comparativ cu oamenii de culoare liberi
și bogaţi. Numai că această revendicare
s-a izbit nu atât de refuz, cât de atrocităţi
comise de stăpânii albi.
Să nu-i omitem pe cei aproximativ
500.000 de sclavi aduși din Africa.
Auziseră ei în 1791 că, în Franţa, biciuitul
fusese interzis, că fusese introdusă
săptămâna de muncă de patru zile și că o
armată se îndrepta spre Saint Domingue,
pentru a impune noile legi împotriva voinţei
proprietarilor albi. Așa că, la 21 august
1791, peste 20.000 de sclavi și sclave
au declanșat revolta, omorând proprietari
de plantaţie albi și dând foc majorităţii
plantaţiilor de trestie de zahăr.
Doi au fost capii revoltei: Jean-Jacques
Dessalines și François-Dominique
Toussaint, supranumit Louverture. Au
urmat ani de lupte cu miliţiile albilor,
răsculaţii înţelegând că nu se pot aștepta
de la vreun ajutor din partea Parisului și
că, în atare condiţii, unica miză devenise
abolirea sclaviei.
Culmea e că șefii revoluţionarilor s-au
aliat cu spaniolii, care stăpâneau partea
de est a Hispaniolei, Santo Domingo, și
care nu s-au dat înapoi de la a promite
rebelilor desfiinţarea sclaviei imediat după
victorie. Începutul s-a dovedit a fi unul
promiţător, ibericii și rebelii cucerind un
teritoriu după altul din Saint Domingue.
Numai că, în 1794, din Franţa vine vestea
că sclavia a fost desfiinţată, drept pentru
care Louverture nu vede vreo problemă în a
întoarce armele împotriva spaniolilor și de
a se pune în slujba armatei franceze, una
care avea să-i înfrângă pe spanioli în 1795
și să cucerească, fără, însă, s-o și ocupe,
partea estică.
Vor urma alţi ani, până în 1798, de lupte
contra englezilor care debarcaseră în
vestul insulei, 15.000 dintre cei 25.000 de
britanici decedând mai degrabă din cauza
molimelor decât din cea a luptelor.
Invadatorii fuseseră alungaţi, sclavia nu
mai exista, unii proprietari albi, fugiţi în
 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Franţa, reveniseră pe insulă, oamenii de

culoare continuau să lucreze pământul,
dar nu ca sclavi, ci remuneraţi. Și totuși,
mai multe reguli discreţionare fuseseră
introduse, nerespectarea lor fiind
sancţionată cu brutalitate, chiar de duoul
Dessalines-Louverture. Cel puţin ultimul
a „uitat“ că Saint Domingue era, totuși,
colonie franceză, acţionând ca șeful unui
stat independent. A fost demarat lucrul la
o nouă Constituţie, ce-i atribuia funcţia de
Guvernator, a parafat un acord comercial
cu SUA și a purtat discuţii cu marele rival al
Franţei, Marea Britanie.
E de la sine înţeles că Napoleon nu putea
fi de acord cu așa ceva, așa că și-a ales
cumnatul, Victoire Emmanuel Leclerc,
șef al corpului expediţionar de pedepsire.
După lupte crâncene, la 6 mai 1802,
armistiţiul este agreat de cele două
părţi, atât Dessalines, cât și Louverture
trecând de partea francezilor. A executat
Dessalines, ulterior, sute de rebeli de
culoare, denunţându-l pe Louverture că
nu ar fi respectat armistiţiul? Scopul scuză
mijloacele, nu-i așa? Și ce mai contează că
Louverture a fost trimis de francezi în Alpi,
unde a murit un an mai târziu?
Cert e că, în lunile următoare, mii
de soldaţi francezi au decedat
din cauza febrei galbene.
Sesizând prilejul și răspândind
zvonul că emisarii Parisului ar
urma să reintroducă sclavia,
Dessalines a trecut
din nou de partea Trinidad Moruga Scorpion este al François-Dominique Toussaint Louverture, unul dintre capii
răsculaţilor, tot mai mulţi doilea cel mai iute ardei din lume. revoltei din Saint Domingue, în jurul anul 1795
și tot mai încrâncenaţi A devenit number one
din cauza atrocităţilor în 2012, fiind detronat, tărâm de băștinașii Doar doi ani a durat dictatura sa feroce,
comise de francezi. în 2017, de soiul Carolina rași, între timp, de pe căci, pe 17 octombrie 1806, împăratul
Până la sfârșitul lui Reaper (SUA). faţa pământului. avea să sfârșească asasinat. Unul dintre
1803, blocaţi în larg de Nu a fost suficient. urmașii săi, președintele Jean-Pierre Boyer,
vasele engleze, care Puţine săptămâni a invadat și anexat Santo Domingo în
tăiaseră dușmanilor mai târziu, februarie 1822, care tocmai își proclamase
napoleoneni orice Dessalines a independenţa faţă de Spania pe 30
posibilitate de a se poruncit comiterea noiembrie 1821. Hispaniola era reunificată,
aproviziona și de a primi de crime în masă dar numai până pe 27 februarie 1844,
ajutor, rebelii conduși de Dessalines vor împotriva albilor, cruţaţi fiind cei utili: când războiul dominican de independenţă
izbuti să-și adjudece victoria, pentru ca, la preoţii, medicii, oamenii de afaceri. Toată s-a încheiat cu succes.
1 ianuarie 1804, să fie proclamată prima lumea trăia în teroare, inclusiv oamenii Culmea e că Haiti, recunoscut de Franţa
ţară independentă din întreaga Americă liberi de culoare. Și toţi s-au supus, după îndelungi negocieri, s-a văzut nevoit
Latină și Caraibe, prima care a abolit astfel încât, în setea sa de putere, la să plătească francezilor, până în 1947,
sclavia, singurul stat din lume creat ca 8 octombrie 1804, fostul sclav Jean- despăgubiri pentru pierderea coloniei în
urmare a unei revolte a sclavilor și prima Jacques Dessalines s-a încoronat, sub valoare de 90 de milioane de franci.
revoltă din istorie a oamenilor de culoare numele Jacques I, împărat al unui stat, Și mai și: Dessalines a fost atât de admirat,
încununată de succes. Saint Domingue Haiti, izolat politic, nerecunoscut mai de încât, din 1904, imnul Haiti este intitulat
se transforma în Haiti, numele dat acestui nimeni, cu precădere de SUA. „La Dessalinienne“.

FEBRUARIE 2022 | Historia 75

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |
Bucanieri francezi ajung pe coasta vestică a Hispaniolei. Gravură de secol XVII
Împărţirea
Hispaniolei
În 1655, un corp expediţionar britanic s-a îndreptat către su-
dul Hispaniolei, întru cucerirea capitalei, Santo Domingo.
Nimeni nu uitase că orașul fusese cucerit tocmai în timpul
Revelionului 1585-1586 de celebrul pirat englez Frances Drake
(fostul neguţător de sclavi, care – din însărcinarea Elisabetei I
– se ocupa, printre altele, și de devalizarea vaselor spaniole în-
tâlnite în Caraibe). Cu 2.300 de soldaţi, el a fost stăpânul Santo
Domingo până la 1 februarie 1586, plecând spre Columbia
numai după ce a devenit mai bogat cu 25.000 de ducaţi,
plătiţi – e clar – de către spanioli.
De astă dată, la 13 aprilie 1655, asaltul celor 7.500 de oa-
meni, conduși de Sir William Penn și de generalul Robert
Venables, a eșuat lamentabil, englezii fiind înfrânţi și de spa-
nioli, și de boli, și de foamete. Și totuși, pentru a nu se întoar-
ce acasă „pe scut“, insularii s-au îndreptat spre Jamaica, unde
spaniolii nu aveau o apărare la nivelul celei din Hispaniola.
La mai puţin de o lună, pe 10 mai 1655, englezii au pus picio-
rul acolo, devenind stăpâni absoluţi ca urmare a câtorva bă-
tălii câștigate în dauna spaniolilor până în 1660. Nu numai
că s-a instalat definitiv stăpânirea britanică (prezervată timp
de trei secole, până când, în 1962, Jamaica și-a proclamat in-
dependenţa), dar s-a și sprijinit un nou centru al pirateriei, la
Port Royal (în sudul insulei), de unde bucanierii englezi au
declanșat o sumedenie de atacuri împotriva unor orașe spa-
niole din partea continentală a Americilor.
76 Historia | FEBRUARIE 2022
Au mai trecut 37 de ani până când, la 30 octombrie 1697,
s-a semnat tratatul din orașul olandez Rijswijk. Ce legătură
au aceste evenimente petrecute la mii de kilometri depărta-
re cu soarta Hispaniolei? Un prim liant ar fi că, având apro-
barea Spaniei, mii de francezi s-au stabilit, de-a lungul de-
ceniilor anterioare, în partea vestică a insulei, treime a zonei
(încă) aflată sub stăpânire spaniolă. Un al doilea e că, urmare a
unui război european ce a durat 9 ani (1688-1697) între Franţa,
pe de o parte, Anglia, Republica Olandeză, Spania și Sfântul
Imperiu Roman, de cealaltă parte, și care nu a avut vreo în-
vingătoare clară, Spania a acceptat să cedeze Franţei evocata
treime a vestului Hispaniolei, (re)denumită Saint-Domingue.
Peste secole, vestul va deveni Haiti, iar estul – Republica
Dominicană, care își va dobândi de trei ori independenţa:
în 1821 de sub ocupaţie spaniolă, în 1844 de sub cea haitiană
(care o anexase în 1822), declanșând un nou război cu haitie-
nii (încheiat în 1856), și în 1865, la finele războiului de restau-
raţie, de astă dată definitiv, de Spania (care o ocupase vremel-
nic între 1861 și 1865, chiar la sugestia unui general domini-
can, Pedro Santana).
Alături de St.Martin/Sint Maarten, Hispaniola este singu-
ra insulă din Caraibe împărţită, nu tocmai frăţește, de două
ţări.
Cuba și Puerto Rico, bastioane rezistente.
Până când SUA și-au intrat în rol
E evident pentru toată lumea că spaniolii începuseră să
piardă teren în Caraibe prin secolul al XVII-lea, căci Anglia,
Franţa sau Ţările de Jos nu erau semnatare ale tratatului de
la Tordesillas. Prin urmare, nu aveau niciun motiv să nu se
 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

amestece (și) în această parte a lumii. Și totuși, Cuba și Puerto ­insulă și chiar au încercat de mai multe ori s-o cumpere, pe
Rico au ţinut sus steagul spaniol, dispărând de pe harta colo- fondul incapacităţii și corupţiei ce se manifestau în rânduri-
nială a ibericilor doar în momentul în care pe scenă au intrat le administraţiei spaniole.
Statele Unite ale Americii. Două războaie de independenţă (1868-1878 și 1879-1880)
La sosirea lui Columb, în 1492, cam 100.000 de au generat o anumită autonomie a Cubei, au dus la aboli-
­amerindieni populau Cuba, numai că mulţi au împărtășit rea sclaviei și la declararea Republicii Cuba în 1895, început
soarta băștinașilor de pe celelalte insule. Fondată în 1519, al unei noi revolte de amploare. După trei ani, pe 15 februa-
Havana a devenit capitală în 1592 și a răpit total primatul rie 1898, explozia navei de război americane USS Maine în
Santo Domingo în ale importanţei pentru navigaţie, pen- rada Havanei (chipurile, trimisă acolo întru protejarea ce-
tru simplul motiv că așezarea noii capitale a tăţenilor americani din Cuba, dar, de fapt, pen-
Cubei (aproape de continentul nord-american tru a demonstra că acea zonă se află sub influenţa
și, practic, la întretăierea tuturor traseelor ma- Unchiului Sam), soldată cu 260 de marinari dece-
ritime spre și dinspre Europa) a transformat-o daţi, a fost pusă în cârca Spaniei (fără a exista vreo
în cel mai important punct strategic, cu bene- dovadă concretă întru culpabilizarea ibericilor), că-
ficiile de rigoare. reia SUA i-au declarat război la 24 aprilie al aceluiași
Viaţa a continuat, păstrând proporţii- an. De aici până la invadarea Cubei și Puerto
le, aidoma celorlalte insule, plantaţiile de Etimologia cuvântului Rico (ca și a Filipinelor la celălalt capăt al lu-
trestie de zahăr și producţia aferentă re- „reggae“ este reprezentată mii) nu a fost decât un pas, unul rapid făcut,
prezentând centrul de greutate în jurul că- de rege-rege, o expresie care astfel încât, în iulie 1898, Madridul a apelat la
ruia gravita viaţa Cubei, vremelnic cuce- înseamnă „zdrenţuit“. bunele oficii ale Franţei pentru a pune punct
rită și stăpânită de britanici (între 1762 și ostilităţilor. Protocolul de la Washington, din
1763). În perioada 1763-1860, populaţia a 12 august 1898, a prevăzut printre altele ceda-
crescut de la 150.000 la 1,3 milioane de suflete, la fel și numă- rea Cubei și Puerto Rico în favoarea SUA, numai că tratatul
rul sclavilor, de la 39.000 în 1770 la 400.000 în 1840, însem- de la Paris, din 10 decembrie 1898, a stipulat că Spania renun-
nând, la acea vreme, o treime din populaţia totală a insulei. ţă la suveranitatea asupra Cubei și că cedează Puerto Rico,
De altfel, în secolul al XIX-lea, Cuba a „importat“ 600.000- Guam și Filipine în favoarea SUA în schimbul a 20 de mili-
700.000 de sclavi africani, majoritatea ajunși după 1820, anul oane de dolari.
când Spania și Marea Britanie s-au pus de acord cu privire la Independentă faţă de Spania, Cuba devenea protecto-
încheierea comerţului cu sclavi în coloniile spaniole. Că acest rat american. Fie și formal independentă faţă de SUA din 20
comerţ a luat sfârșit de-abia în 1865 și că sclavia a fost aboli- mai 1902, această ţară era, în fond, o anexă a SUA, Constituţia
tă în Cuba de-abia în 1886, asta e o altă poveste. De altfel, fap- prevăzând dreptul americanilor de a interveni în afaceri-
tul că aproximativ 70% dintre cubanezi sunt practicanţi ai le interne și în finanţele cubaneze în vederea protejării vie-
Santeriei originare din Benin și Nigeria și că, de la Revoluţia ţilor, proprietăţilor și libertăţilor. Așa a fost adjudecat și gol-
lui Fidel Castro din 1959, peste un milion de cubanezi și-au ful Guantánamo, unde și azi există celebra bază militară și o
părăsit ţara înspre SUA și alte ţări americane, propovăduind închisoare ale SUA. Americanii făceau și desfăceau totul în
acest rit, vorbește de la sine. Cuba, ţara le aparţinea în totalitate, până când Revoluţia lui
Important e că pe Cuba au pus ochii vecinii americani, Fidel Castro de la sfârșitul lui 1958 - începutul lui 1959 a pus
care, după 1860, și-au implantat tot mai multe afaceri în lucrurile la punct, cu largul sprijin al populaţiei.

Trupă de voluntari cubanezi în timpul războiului de 10 ani împotriva Spaniei (1868-1878). Ilustraţie de la 1876

FEBRUARIE 2022 | Historia 77

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Vedere din Santo Domingo, capitala Republicii Dominicane

Cum a eșuat în apropiatele State Unite ale Americii decât pe îndepărtatele

pieţe europene.

o anexare dorită Nu trebuie să omitem o altă realitate dramatică. La acea

vreme, Republica Dominicană era profund îndatorată după
de (mai) toată ce-și recâștigase independenţa în 1865, la finele Războiului

lumea
de Restauraţie, o confruntare de gherilă contra spaniolilor
care ocupaseră ţara cu patru ani în urmă, dar și ca urmare
a războiului civil în desfășurare (1868-1874, ce avea să se
încheie cu răsturnarea lui Báez). Una dintre soluţiile găsite
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor de Báez a fost vânzarea Peninsulei Samaná către SUA în
spaniole din Americi își declaraseră independenţa sau erau pe schimbul a 1,1 milioane de dolari, numai că Grant pusese ochii
cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat pe întreaga ţară, neuitând, probabil, că, în 1867, predecesorul
doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre său, Andrew Johnson, achiziţionase de la Rusia ţaristă Alaska
documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii. pentru 7,2 milioane de
Conform doctrinei, orice tentativă a vreunei puteri europene de dolari. Pe 29 noiembrie
a exercita control asupra unui stat independent din Americi va 1869, SUA și Santo
fi considerată drept „manifestare a unei atitudini neprietenoase Domingo au semnat
faţă de SUA“. tratatul conform căruia
În 1869, temându-se că puteri europene ar putea viola americanii vor intra în
prevederile doctrinei Monroe prin exercitarea controlului asupra posesia Santo Domingo în
Republicii Dominicane, președintele SUA, Ulysses S. Grant (foto), schimbul a 1,5 milioane de
a iniţiat demersul anexării acesteia. Cu siguranţă că nimeni nu dolari, închiriind Peninsula
se lasă amăgit de pretextul abolirii sclaviei în regiune, care ar fi Samaná pentru 99 de ani,
putut fi impulsionată urmare a anexiunii, așa cum clama omul suma plătită, anual, fiind
number one al SUA acelor ani, căci mult mai prozaice sunt atât de 147.229,91 dolari.
interesul manifestat de Marina SUA în transformarea Samaná Pe cale de consecinţă, pe 19
Bay (din estul insulei) în staţie de alimentare, cât și de resursele februarie 1870, a fost iniţiat
naturale ale Republicii, potenţiale locuri de muncă pentru afro- un referendum cu privire la anexare și la tratatul întocmit, care
americani. s-a bucurat de prezenţa a doar 30% dintre cetăţenii cu drept de
Președintele dominican, Buenaventura Báez, și-a dat acordul vot ai Santo Domingo. 99,93% au pus ștampila pe „da“, numai
exclusiv prin prisma unor calcule pragmatice. Căci, devenind că, pe 30 iunie al aceluiași an, Senatul SUA a refuzat ratificarea
protectorat al SUA, Republica Dominicană ar fi fost ferită de tratatului, suspectându-l pe Grant că nu ar intenţiona altceva
invazia vecinilor haitieni (de care se desprinsese în 1844), tot decât să îmbogăţească un anumit grup de interese și să-l
așa cum exporturile dominicane ar fi găsit o mai mare aderenţă protejeze pe președintele dominican.

78 Historia | FEBRUARIE 2022

ABONEAZĂ-TE ȘI DESCOPERĂ
în perioada 15 februarie-14 martie

OFERTĂ
SPECIALĂ!

SCANEAZĂ CODUL QR
Abonează-te la
Historia* sau
Historia + Historia SPECIAL
pe minimum 12 luni şi poți câștiga una dintre
cele 40 de cărți oferite de editura Corint

ARISTOCRAȚIA
SCURTĂ ISTORIE DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT
de William Doyle

10% EXTRA REDUCERE Pentru a beneficia de extra reducerea de 10% din prețul de abonament, trimiteți fie copia carnetului
PENTRU STUDENȚI de student vizat pe anul universitar în curs, fie copia talonului de pensie pe ultima lună,
ȘI PENSIONARI la abonamente@adevarulholding.ro.

P R E Ț U R I L A A B O N A M E N T E C U PÂ N Ă L A 31% M A I M I C I FAȚĂ D E P R E Ț U L L A C H I O Ș C

ONLINE: la http://abonamente.adevarul.ro
3 luni 6 luni 12 luni
Prin VIRAMENT BANCAR sau MANDAT POȘTAL în contul (apariţie lunară) (35 lei) (69 lei) (126 lei)
SC ADEVĂRUL HOLDING SRL, cod fiscal RO18990288, deschis
la BRD Sucursala DECEBAL, București, Bulevardul Unirii, nr. 64,
bl. K4, scara 3 și 4, sector 3. 6 luni 12 luni
Cont RO70BRDE441SV58305914410

La FIRMELE DE ABONAMENTE și la TOATE OFICIILE POȘTALE (apariţietrimestrială) (19 lei) (38 lei)
*Pentru acordarea premiilor este necesar să vă abonați la Historia
sau Historia + Historia Special pe minimum 12 luni și să trimiteți copia dovezii de plată
împreună cu talonul de abonament completat la SC ADEVĂRUL HOLDING SRL ,
București, Șos. Fabrica de Glucoză, nr. 21, sector 2, cod poștal 020331, sau email 3 luni 6 luni 12 luni
abonamente@adevarulholding.ro.
**Premiile vor fi acordate prin tragere la sorți din numărul total al abonaților din luna
curentă. Detalii în regulament și pe site-ul historia.ro. (46 lei) (86 lei) (161 lei)

INTRĂ PE HISTORIA.RO PENTRU A FI LA CURENT CU OFERTELE NOASTRE DE ABONARE.

Am achitat suma de .................... lei cu mandat poștal/ordin de plată nr. ...................... din data .............................
în contul S.C. ADEVĂRUL HOLDING S.R.L., cod fiscal RO18990288, deschis la BRD Sucursala DECEBAL,
București, Bulevardul Unirii, nr. 64, bl. K4, scara 3 și 4, sector 3. Cont RO70BRDE441SV58305914410.
 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Localnici la piaţa locală din Scarborough, Trinidad&Tobago, în 2012

Sferele de influenţă
politică în Caraibe 12.046 de specii marine sălășluiesc în Marea Caraibelor,
dintre care mai mult de 1.000 de specii de pești, aproape
De-a lungul secolelor, Caraibele au reprezentat o imensă 100 de specii de mamifere etc. Valoarea totală, anuală,
atracţie pentru marile puteri europene, plus SUA, evident, toate a turismului, incluzând pescuit, snorkeling, scuba diving
fiind (și) colonizatoare. ș.a.m.d. se situează, cumulativ în toate statele din regiune,
între 3,1 și 4,6 miliarde de dolari.
IERI
Ce a însemnat asta, cu precădere în epoca medievală și în
zorii celei moderne, apropo de intrarea fiecărui teritoriu sub
dominaţia/controlul puterilor?
SPANIA: Cuba, Republica Dominicană și Puerto Rico
MAREA BRITANIE: The Bahamas, Jamaica, Insulele Cayman,
Insulele Turks&Caicos, Antigua&Barbuda, Dominica, St.Lucia,
St.Vincent&the Grenadines, Grenada, Barbados, Insulele Virgine
(cele devenite Britanice), Trinidad&Tobago, Montserrat, Anguilla
și St.Kitts&Nevis
OLANDA: Curaçao, Bonaire, Aruba, St.Eustatius, Saba și Sint
Maarten
FRANŢA: Haiti, Guadelupa, Martinica, St.Martin și St.Barthélemy
(Saint Bart’s)
SUA: Puerto Rico, Insulele Virgine (cele devenite Americane) și
Cuba (1898-1902)

80 Historia | FEBRUARIE 2022

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Adepţi voodoo î​​ nainte de un ritual din timpul Festivalului Voodoo din Benin (ţara africană în care s-a născut religia voodoo),
în ianuarie 2022

AZI Aruba (Oranjestad), Curaçao (Willemstad), Sint Maarten

Azi, Caraibele înseamnă, din punct de vedere politic, 13 naţiuni (Philipsburg), Bonaire (Kralendijk), Sint Eustatius (Oranjestad)
suverane și 17 teritorii dependente. și Saba (The Bottom), ultimele trei, municipalităţi speciale în
cadrul ţării – de Regatul Ţărilor de Jos (Olanda)
Statele suverane: Antigua&Barbuda (capitala: St.John’s), Insulele Virgine Americane (Charlotte Amalie) și Puerto Rico
The Bahamas (Nassau), Barbados (Bridgetown), (San Juan) – de SUA
Cuba (Havana), Dominica (Roseau), Republica
Dominicană (Santo Domingo), Grenada (St. SITUAŢII INEDITE
George’s), Haiti (Port-au-Prince), Jamaica St.Martin, din nord-estul Caraibelor, este cea mai
(Kingston), St.Kitts&Nevis (Basseterre) – cel mai mică insulă locuită, având doar 87 km2 și aproximativ
mic stat suveran din emisfera vestică, singurul din 73.000 de locuitori. Descoperită de Cristofor Columb
Caraibe organizat ca federaţie, numele oficial în 1493, cu ocazia celui de-al doilea său voiaj
fiind Federation of Saint Christopher and Conceptul „zombie“ provine din în Indiile de Vest, și denumită de el „Isla de San
Nevis, St.Lucia (Castries), St.Vincent&The cultura voodoo haitiană, limba Martin“, această (poate) cea mai mică insulă
Grenadines (Kingstown) și Trinidad&Tobago creolo-haitiană denumindu-l locuită de pe Pământ e împărţită de două state
(Port of Spain). zonbi. Conform credinţei, unii europene: partea de nord, adică două treimi
Acestora li se adaugă, chiar dacă fac parte din oameni devin controlaţi de un din teritoriu, aparţine de Franţa și se numește
alte continente, Belize (Belmopan), Guyana vrăjitor puternic, devenind, astfel, Collectivité de Saint-Martin, în timp ce treimea
(Georgetown) și Surinam (Paramaribo). subjugaţi de el și, implicit, supușii din sud e guvernată de Regatul Ţărilor de Jos
acestuia. sub numele Sint Maarten.
Teritoriile dependente: Anguilla (The Valley), La polul opus, având o suprafaţă totală de
Insulele Virgine Britanice (Road Town), 109.884 km2, Cuba este cea mai mare insulă
Insulele Cayman (George Town), Montserrat (Brades) și Insulele din regiune, Republica Cuba însemnând, de fapt, insula Cuba,
Turks&Caicos (Cockburn Town) – toate, de Marea Britanie; Isla de la Juventud (Insula tineretului) și mai multe arhipelaguri
Saint Barthélemy/Saint Bart’s (Gustavia), Saint Martin de mici dimensiuni.
(Marigot), Guadelupa (Basse-Terre) și Martinica În general, doar 2% din insulele caraibiene sunt locuite, 75% din
(Fort-de-France) – toate, de Franţa; populaţia Caraibelor (adică aproximativ 33 de milioane dintre

FEBRUARIE 2022 | Historia 81


cei 44 de milioane de caraibieni) trăind
pe două insule: Cuba (11,5 milioane) și
Hispaniola, împărţită între Haiti (11,5
milioane) și Republica Dominicană (10,8
milioane). Cum alte peste 7,5 milioane
de suflete sunt grupate în încă trei state
(Puerto Rico – 3,2 milioane, Jamaica
– 3 milioane și Trinidad&Tobago – 1,4
milioane), imaginea demografică a
regiunii apare cu o și mai mare claritate.
Cea mai redusă populaţie dintre cele 28
de state aparţine Montserrat, cu doar
5.300 de locuitori, care ocupă numai
partea nordică a insulei, cea sudică fiind
afectată de activitatea vulcanică.
Patru teritorii (Guadelupa, Saint Martin
– partea franceză, Martinica și Saint-
Barthélemy) sunt teritorii franceze,
folosesc drept monedă euro și au statut
special în cadrul Uniunii Europene, fără a
face, însă, parte nici din zona Schengen,
nici din teritoriul alcătuit din ţările care
respectă regulile UE în privinţa TVA. În
același timp, partea olandeză a Saint
82 Historia | FEBRUARIE 2022
| C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |
Grupul de insule de corali San Andrés,
alcătuit din San Andrés, Providencia
și Santa Catalina, are o istorie legată
de spanioli, olandezi și de puritanii
englezi, dar și de piraţi. Se află la
o distanţă de aproximativ 250 km
de Nicaragua și la 750 km nord de
Columbia, de care aparţine din 23
iunie 1822, când, urmare a cuceririi
sale de trupele independente ale lui
Simón Bolivar, a devenit parte a Gran
Colombia, formată, la acea vreme,
din actualele Columbia, Ecuador (mai
puţin Insulele Galapagos), Panama,
Venezuela, precum și din părţi ale
nordului Peru și ale nord-vestului
Braziliei.
Martin (Sint Maarten) folosește florinul
Antilelor neerlandeze (NAF).
Totodată, Aruba, Curaçao (autonome,
în regim de autoguvernare) și Bonaire
(municipalitate specială) fac parte din
Regatul Ţărilor de Jos, dar nu și din UE.
FEDERAŢIA INDIILOR DE VEST
Așa-numitul British Caribbean
Federation Act din 1956 a avut drept ţel
crearea unei unităţi, sau a unei uniuni
dacă vreţi, în materie politică între ţările
caraibiene controlate de Marea Britanie,
în condiţiile în care, după abolirea sclaviei
– exceptând Haiti, Republica Dominicană
și Cuba –, regiunea a rămas sub control
britanic, francez sau olandez.
Astfel, doi ani mai târziu, 10 colonii
britanice au format West Indies
Federation (Federaţia Indiilor de
Vest). Antigua&Barbuda, Barbados,
Dominica, Grenada, Jamaica
(având integrate Insulele Cayman și
Insulele Turks&Caicos), Montserrat,
 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

A doua cea mai mare barieră de

corali din lume, cea Mezoamericană,
face parte din Marea Caraibelor,
reprezentând cel mai mare habitat
marin al regiunii. Are o lungime
de aproximativ 965 de kilometri,
de-a lungul coastelor Mexicului,
Belize, Guatemalei și Hondurasului.
Reprezintă un excelent habitat
marin pentru sute de specii de pești,
broaște ţestoase marine și rechini,
plus 65 de tipuri de corali pietroși,
350 de specii de moluște și
1.000-1.500 de lamantini.

Cea mai mare adâncime din Marea

Caraibelor este 7.686 de metri, ea
fiind întâlnită la Cayman Trough,
între Insulele Cayman și Jamaica,
adâncimea medie a mării fiind de
2.200 de metri.

St.Kitts&Nevis&Anguilla, St.Lucia, St.Vincent&The
Grenadines și Trinidad&Tobago sunt entităţile care, pe 3
ianuarie 1958, au întreprins primul pas în vederea creării unui
stat unificat și independent. Guvernator General a fost numit
Lordul Hailes, iar prim-ministru Sir Grantley Adams, premierul
Barbados, capitala Trinidad&Tobago, Port-of-Spain, devenind și
capitala Federaţiei. E, totuși, de la sine înţeles că șeful suprem al
Federaţiei rămânea Regina Elisabeta a II-a.
Federaţia beneficia de statut de autoguvernare, fiind formată
din cele zece provincii fondatoare, cărora li se alăturau insulele
integrate Jamaicăi. Chiar și-așa, Lordul Hailes nu era altceva
decât reprezentantul Coroanei britanice, aceasta având primul
și ultimul cuvânt în ceea ce privește Executivul, Apărarea și
Finanţele. Parlamentul Federal era bicameral (Senatul – cu 19
membri numiţi de Guvernatorul General, fiecare provincie având
câte doi trimiși și Montserrat unul și Camera Reprezentanţilor
– 45 de membri aleși, dintre care Jamaica avea 17 locuri,
Trinidad&Tobago 10, Barbados 5, Montserrat 1 și restul insulelor
câte doi), numai că guvernul era mai degrabă un Consiliu
de Stat decât un Cabinet, prezidat de Guvernatorul General,
subordonaţi fiindu-i premierul și 10 membri.
Altfel spus, controlul Marii Britanii rămăsese unul deplin, drept
pentru care, logic, Federaţia a dispărut – din variate motive,
incluzând rivalităţile regionale, naţionalismul, lipsa sprijinului
popular, slăbiciunea guvernului federal etc. – în 1962, odată cu
demersul Jamaicăi de a-și declara independenţa.
Una după alta, și mai toate celelalte entităţi i-au urmat
exemplul, singurele care au rămas așa-numite British Overseas
Territories (teritoriile britanice de peste mări) fiind Anguilla,
Montserrat și Insulele Turks&Caicos.
BRITISH OVERSEAS TERRITORIES
(Și) în momentul de faţă, 5 dintre cele 14 teritorii britanice de
peste mări fac parte din zona Caraibelor: Anguilla, Insulele
Virgine Britanice, Insulele Cayman, Montserrat și Insulele
Turks&Caicos.
Termenul British Overseas Territories datează din 2002, el
succedându-i mai „durului“ British Dependent Territories (de la
1 ianuarie 1983), care, la rându-i, a înlocuit sintagma valabilă în
esenţa ei inclusiv azi (fie și având o altă titulatură), British Crown
Colonies (coloniile Coroanei britanice), toate reliefând, de fapt,
una și aceeași realitate.
COMMONWEALTH REALM
ȘI COMMONWEALTH OF NATIONS
Jumătate dintre cele 15 ţări membre ale Commonwealth Realm
sunt state caraibiene. Antigua&Barbuda, The Bahamas, Grenada,
Jamaica, St.Kitts&Nevis, St.Lucia și St.Vincent&The Grenadines

FEBRUARIE 2022 | Historia 83

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Între 1952 și anul morţii sale (1964), Ian Fleming a scris seria de
romane James Bond pe proprietatea sa de 6,1 ha, numită Goldeneye.
Achiziţionat în 1946, domeniul se află în golful Oracabessa, pe coasta
nordică a Jamaicăi, și a fost transformat – după succesive vânzări
(prima fiind în 1976, când urmașii lui Fleming au cedat domeniul lui
Bob Marley) – în ceea ce e azi, adică Goldeneye Hotel&Resort. De altfel,
în 1962, primul film din seria James Bond, Dr. No (cu Sean Connery și
Ursula Andress în rolurile principale), a fost turnat chiar în Jamaica.

sunt, aidoma Marii Britanii, Australiei, Belize, Canadei, Noii
Zeelande, Papua Noua Guinee, Insulelor Solomon și Tuvalu,
Commonwealth Realm, care înseamnă un stat independent, al
cărui monarh și șef de stat este Regina Marii Britanii, Elisabeta
a II-a. Fiecare ţară fiinţează ca una independentă, egală în
drepturi cu celelalte.
După Guyana (1970), Trinidad&Tobago (1976) și Dominica
(1978), și Barbados a decis, în 2020, să o înlăture pe Elisabeta
a II-a din postura de șef al statului și să devină republică. Pe
20 octombrie 2021, alegerile generale au consfinţit instalarea
doamnei Sandra Mason (72 de ani), guvernator general din
2018, drept prim președinte al nou createi republici, jurământul
fiind depus pe 30 noiembrie al aceluiași an, celebrând cei 55 de
ani de independenţă faţă de Marea Britanie.
Pe de altă parte, fiecare dintre cele 15 ţări Commonwealth
Realm face parte și din Commonwealth of Nations, organizaţia
interguvernamentală alcătuită din 54 de ţări, aproape toate
foste teritorii ale Imperiului Britanic, diferenţa fiind că, dacă cele
15 mai sus menţionate o au pe Regină drept monarh și șef de
stat, 33 din restul de 39 sunt republici parlamentare, semi-
prezidenţiale sau prezidenţiale, iar 5 au monarhi distincţi.
Acest Commonwealth of Nations, care a dobândit forma
modernă în 1947, după ce India și Pakistan și-au dobândit
independenţa, nu are o Constituţie, ci o Chartă. Aceasta a fost
adoptată în 2012, statele membre declarându-și adeziunea la
16 valori de bază ale democraţiei, egalităţii între sexe, dezvoltării
sustenabile, păcii și securităţii internaţionale. Șefii guvernelor
se întâlnesc o dată la doi ani, pentru a dezbate chestiuni de

84 Historia | FEBRUARIE 2022

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

170 de milioane de tone de petrol

sunt extrase anual din Marea
Caraibelor, ea fiind una dintre
cele mai însemnate regiuni
producătoare de petrol din lume.

interes comun, perioadele dintre summituri fiind gestionate DOBÂNDIREA INDEPENDENŢEI

de secretariatul general de la Londra, acesta fiind răspunzător ANUL ŢARA PUTEREA COLONIALĂ
pentru implementarea programelor agreate cu ocazia întâlnirilor
1 IANUARIE 1804 HAITI FRANŢA
mai sus amintite. Cât despre secretarul general, acesta este
ales de șefii guvernelor, din rândul diplomaţilor și miniștrilor de 30 NOIEMBRIE 1821 SPANIA
REPUBLICA
Externe, pentru un mandat de doi ani, șeful Commonwealth, 27 FEBRUARIE 1844 DOMINICANĂ HAITI
Elisabeta a II-a, fiind recunoscut drept „simbol al liberei 3 MARTIE 1865 SPANIA
asocieri“. 10 DECEMBRIE 1898 SPANIA
CUBA
20 MAI 1902 SUA
CARICOM
6 AUGUST 1962 JAMAICA MAREA BRITANIE
În afara insulelor/ţărilor care fac parte din zona Caraibelor, mai
există patru ţări asociate (din punct de vedere al istoriei, culturii 31 AUGUST 1962 TRINIDAD&TOBAGO MAREA BRITANIE
și economiei) cu Caraibele, deși fac parte din alte continente:
30 NOIEMBRIE 1966 BARBADOS MAREA BRITANIE
Bermuda, Belize (ambele, din America de Nord), Guyana și
Surinam (America de Sud). Toate fac parte din Comunitatea 10 IULIE 1973 THE BAHAMAS MAREA BRITANIE

Caraibeană (CARICOM Caribbean Community), înfiinţată în 7 FEBRUARIE 1974 GRENADA MAREA BRITANIE
1972 și menită a promova integrarea economică și cooperarea
25 NOIEMBRIE 1975 SURINAM OLANDA
între statele membre. În total, CARICOM are 15 state membre
cu drepturi depline (Antigua&Barbuda, The Bahamas, Barbados, 3 NOIEMBRIE 1978 DOMINICA MAREA BRITANIE
Belize, Dominica, Grenada, Guyana, Haiti, Jamaica, Montserrat, 22 FEBRUARIE 1979 ST.LUCIA MAREA BRITANIE
St.Lucia, St.Kitts&Nevis, St.Vincent&The Grenadines Surinam și
ST.VINCENT & THE
Trinidad&Tobago) și alte 5 asociate (Anguilla, Bermuda, Insulele 27 OCTOMBRIE 1979 MAREA BRITANIE
GRENADINES
Virgine Britanice, Insulele Cayman și Insulele Turks&Caicos). ANTIGUA&
1 NOIEMBRIE 1981 MAREA BRITANIE
Belize și Guyana fac parte și din Organizaţia Caraibeană a BARBUDA

Turismului, forul oficial în domeniu, promovând turismul în 19 SEPTEMBRIE 1983 ST.KITTS&NEVIS MAREA BRITANIE
regiune.

FEBRUARIE 2022 | Historia 85

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Nu departe de coasta de vest a Grenadei poate fi admirat primul parc de sculptură ecologică subacvatic din lume,
Moliniere, inaugurat în 2006. Creaţie a sculptorului britanic Jason deCaires Taylor, ansamblul este alcătuit din peste 60 de
formaţiuni sculpturale, astfel concepute încât să reziste tuturor curenţilor și intemperiilor. Unele statui cântăresc chiar 15
tone, adâncimea maximă la care se află fiind de 12 metri. Cel mai cunoscut grup sculptural, parte a parcului, se numește
„Vicisitudini“ și înfăţișează 26 de copii, care, ţinându-se de mâini, formează un cerc și simbolizează atât adaptabilitatea
lor la orice mediu ambiant, cât și imperativul creării unui mediu sustenabil și bine prezervat pentru generaţiile care vor
veni. Parcul poate fi vizitat zilnic prin scuba diving, snorkeling sau mici ambarcaţiuni cu podeaua din sticlă.

86 Historia | FEBRUARIE 2022


Tentativa
de asasinare
a lui Harry S. Truman
Puerto Rico, a patra insulă din
Caraibe, nu a fost niciodată inde-
pendentă. Mai întâi a fost stăpânită
de spanioli. Apoi, din 1898, america-
nii au exploatat-o, pentru că repre-
zenta un pământ fertil pentru culti-
varea trestiei de zahăr, cafelei și tu-
tunului, dar și un amplasament stra-
tegic ideal pentru protejarea coastei
Atlanticului. Ce-i drept, având un gu-
vernator numit de Washington, por-
toricanii sunt, din 1917, cetăţeni ame-
ricani, putând să călătorească în/din
SUA fără opreliști, beneficiind de li-
bertatea de exprimare și de adunare,
fără, însă, a avea drept de vot și fără
ca Puerto Rico să fi devenit stat fe-
deral american cu drepturi depline.
Multe frustrări s-au acumulat
în mentalul colectiv al unui popor
care se mai răsculase împotriva spa-
niolilor în 1868, căruia, după cuceri-
re, i s-a răpit limba spaniolă ca lim-
bă predată în școli și care, printre
­multe altele, a fost nevoit să suporte,
în 1937, sterilizarea forţată a sute de
| C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |
mii de femei, tocmai pentru a preve-
ni o natalitate care era o ameninţa-
re pentru americanii anglo-saxoni.
Frustrările au generat mai mul-
te revolte, apogeul fiind atins la 30
octombrie 1950, când americanii au
trimis mii de soldaţi pentru a rein-
staura ordinea, folosindu-se inclu-
siv avioane de vânătoare. Pentru pri-
ma oară în istorie, SUA își bombar-
dau propriii cetăţeni. Două zile mai
târziu, doi naţionaliști portoricani
din New York, Griselio Torresola
și Oscar Collazo, pătrund în Blair
House, reședinţa președintelui
SUA, Harry S. Truman, având evi-
denta intenţie de a-l asasina. O gar-
dă de corp este ucisă, alţi doi paznici
fiind răniţi. În schimbul de focuri
moare și Torresola, în timp ce, rănit,
Collazo este capturat, judecat și con-
damnat la moarte. Truman însuși va
comuta sentinţa în ­închisoare pe
viaţă, dar, după 29 de ani, în 1979,
președintele american de atunci,
Jimmy Carter, decide să-l graţieze.
Harry S. Truman și Winston Churchill
în 1952, la bordul iahtului prezidenţial
Williamsburg, în timpul vizitei lui
Churchill în America
De atunci nu s-a schimbat mai
nimic în statutul oamenilor de aco-
lo, cu excepţia autoguvernării, do-
bândită în 1952. În „portul bogat“
(traducerea Puerto Rico), mai bine
de jumătate din populaţie trăiește
în sărăcie. Și totuși, cu ocazia refe-
rendumului din 2012, 54% dintre vo-
tanţi s-au pronunţat împotriva sta-
tu-quo-ului, numai că, la o altă în-
trebare, doar 5,49% s-au pronunţat
pentru independenţă, 61,6% pentru
integrarea în SUA ca stat federal și
33,34% pentru formula de stat suve-
ran asociat. În noiembrie 2020, ulti-
mul dintre cele şase referendumuri
a avut drept rezultat 52% în favoarea
admiterii imediate a Puerto Rico în
calitate de stat federal al SUA.
Aceasta e o simplă părticică a
unei istorii regionale zbuciumate,
cu destule puncte comune, dar și
cu evoluţii distincte, numitorul co-
mun fiind unul singur: dintotdeau-
na, inclusiv în ziua de azi, marile pu-
teri s-au amestecat, au invadat, au
controlat. Sub diferite forme, indi-
ferent că vorbim despre state suve-
rane sau dependente, devenite ţin-
te ale celor mari.
BIBLIOGRAFIE
GEO EPOCHE nr. 104, Die Karibik
www.caribbeanandco.com
www.worldatlas.com
travel.earth
www.passagemaker.com
https://en.wikipedia.org
www.softschools.com
www.findyello.com
www.saga.co.uk
www.sunsail.com
www.britannica.com
www.history.com
https://jamaica.loopnews.com
www.buzzfeed.com
www.bbc.com
www.nationalgeographic.org
https://open.lib.umn.edu/worldgeography
https://studyincaribbean.com
www.newworldencyclopedia.org/entry/Caribbean
www.caribbeanislands.com
www.worldbank.org/en/country/caribbean/overview
https://history.state.gov
www.whitehouse.gov/about-the-white-house/presidents/
george-washington
https://caricom.org
www.bvitourism.com
www.wri.org/data/caribbean-region
FEBRUARIE 2022 | Historia 87
 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |
Celebrităţi născute
în Caraibe
Graţie talentului nativ, caraibienii strălucesc,
înainte de toate, în plan artistic. Puţine
sunt exemplele de oameni născuţi – sau
cu ascendenţă – în această regiune aparte
a globului pământesc care au dobândit
notorietate mondială și în alte domenii.
JAMAICA
SHAGGY
Orville Richard Burrell
(născut la 22 octombrie
1968), cunoscut sub numele de
scenă Shaggy, s-a mutat în SUA,
mai precis în Brooklyn (New York),
împreună cu familia sa, când avea doar
7 ani. Și-a dezvoltat personalitatea muzicală
în timpul stagiului efectuat în Marină,
„Boombastic“, „It Wasn’t Me“ și „Angel“ fiind
piesele sale de referinţă.
SEAN PAUL RYAN FRANCIS HENRIQUES
Născut la Kingston, pe 9 ianuarie 1973, Sean Paul a studiat,
iniţial, comerţul, intenţionând să îmbrăţișeze o carieră
în managementul hotelier, numai că, formând echipă
cu producătorul și managerul Jeremy Harding, a devenit
o celebritate muzicală. Mama sa, Frances, pictoriţă, are
ascendenţă englezo-chinezo-jamaicano-indoneziană. Familia
tatălui său, Garth, era alcătuită din emigranţi evrei portughezi
(bunicul) și, respectiv, afro-jamaicani (bunica).
PERSONALITĂŢI
CU ASCENDENŢĂ
CARAIBEANĂ
Beyoncé Giselle Knowles-Carter,
(foto) născută pe 4 septembrie 1981
la Houston (Texas, SUA), este fiica lui
Matthew Knowles (președinte și CEO
al Music World Entertainment), născut
88 Historia | FEBRUARIE 2022
USAIN BOLT
Născut la 21 august 1986, de 11 ori
campion mondial (100 m, 200 m și
4x100 m la toate ediţiile Mondialelor între
2009 și 2015, cu excepţia unui start fals
la 100 m în 2011) și de opt ori campion
olimpic, singurul atlet care a câștigat
aurul la 100 m și 200 m la trei Olimpiade
consecutive (2008, 2012 și 2016), plus două triumfuri olimpice
la 4x100 m, Bolt este considerat cel mai mare sprinter al
tuturor timpurilor, devenind primul atlet deţinător, concomitent,
al recordurilor mondiale la 100 m și 200 m. S-a retras după
Mondialele din 2017.
ROBERT NESTA „BOB“ MARLEY
(1945-1981)
Născut în micuţa localitate Nine Miles,
din mamă jamaicană și tată căpitan
de vas britanic, Marley s-a mutat curând
(după ce tatăl, de teama retrogradării, s-a dezis
de el) într-o periferie a capitalei ţării, Kingston. Rastafarian, a
devenit unul dintre cei mai vânduţi artiști ai tuturor timpurilor,
are în palmares peste 75 de milioane de înregistrări vândute.
A popularizat stilul muzical reggae, simbol al identităţii și
culturii jamaicane, amestecându-l cu alte două stiluri, Ska și
Rocksteady.
în Bahamas, cel care a lansat trupa
Destiny’s Child, precum și carierele
fiicelor sale, Beyoncé și Solange.
Naomi Campbell, celebru
fotomodel britanic, născută la 22 mai
1970 la Streatham (Londra), este
fiica dansatoarei jamaicane Valerie
Morris. Prima ei apariţie publică a
fost consemnată la vârsta de 7 ani, în
videoclipul „Is this love?“ al celebrului
jamaican Bob Marley.
 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

RIHANNA hip-hop, al cărui „The Show“ a doborât, în 1985, recordul de cel

Cea mai cunoscută mai rapid vândut single rap.
personalitate din
Barbados, născută la SHONTELLE
Saint-Michael pe Născută la St. James pe 4 octombrie
20 februarie 1988, 1985, Shontelle Layne este, la rându-i,
pe numele ei complet cantautoare, a compus și interpretat
Robyn Rihanna Fenty. sporadic, primele single-uri, „T-Shirt“ și
Mama ei este afro- „Impossible“ având un succes moderat.
guyaneză, în timp
ce tatăl e descendent afro-irlandez.
Crescută la Bridgetown și descoperită, JOSEPH SADDLER
în 2003, de producătorul american (GRANDMASTER FLASH)
Evan Rogers, nu și-a încheiat studiile Născut la Bridgetown,
liceale, mutându-se în SUA, pentru a-și BARBADOS pe 1 ianuarie 1958, el este
continua cariera muzicală. considerat unul dintre pionierii
hip-hop-ului, grupul format de
DOUG E. FRESH el în 1978 în Bronxul newyorkez
Pe numele său Douglas E. Davies, s-a născut la fiind inclus în Rock and Roll Hall
Christ Church pe 17 septembrie 1966, dar a crescut în of Fame în 2007. DJ și rapper, Grandmaster Flash a
Harlemul din New York, devenind un legendar artist de câștigat, acum doi ani, premiul muzical Polar.

jurat la American Idol, ea este una dintre cele mai

TRINIDAD&TOBAGO influente artiste din lume, având peste 137 de
milioane de albume vândute.
LESLIE SEBASTIAN CHARLES (BILLY OCEAN)
Celebrul cântăreţ s-a născut la 21 ianuarie 1950
la Fyzabad, tatăl său fiind originar din Grenada.
Leslie/Billy s-a mutat în Marea Britanie când avea HAITI
doar 10 ani, devenind nu numai o celebritate a
muzicii mondiale, ci și un proeminent membru GARCELLE BEAUVAIS
al mișcării Rastafari. Născută pe 26 noiembrie 1966 la
Saint-Marc, s-a mutat în SUA,
NICKY MINAJ (foto) urmare a divorţului părinţilor
Născută la Port of Spain la 8 decembrie ei, împreună cu cei șase
1982, dar crescută în Jamaica și, apoi, în fraţi mai vârstnici și cu
Queens (New York), rapperiţa Onika Tanya mama lor, făcând,
Maraj-Petty a devenit celebră prin prisma ulterior, carieră în
coafurii colorate și a vestimentaţiei pe modelling, actorie
măsură. Cântăreaţă, compozitoare și și televiziune.

Colin Luther Powell s-a născut la 5 Cuba Mark Gooding Jr.

aprilie 1937, în celebrul Harlem din New s-a născut la 2 ianuarie 1968 în Bronx
York, ambii părinţi fiind imigranţi jamaicani. (New York), bunicul său patern fiind nativ
Powell a fost primul afro-american din Barbados.
Secretar de Stat al SUA între 2001 și
2005. A decedat pe 18 octombrie 2021. Alicia Augello Cook (Alicia Keys),
faimoasa cântăreaţă născută la
Leonard (Lenny) Albert Kravitz 25 ianuarie 1981 la New York, este un
(foto), celebrul muzician născut la New exemplu tipic: tatăl – afro-american
York pe 26 mai 1964, are mama afro- cu rădăcini jamaicane, mama – cu
americană cu ascendenţă parentală în ascendenţă italiană, irlandeză și
Bahamas, tatăl fiind evreu ucrainean. scoţiană.

FEBRUARIE 2022 | Historia 89

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

ROSA DOLORES ALVERIO ascendent, combinând de

MARCANO minune teatrul, televiziunea
Sau, așa cum și-a dobândit și cinematografia, Gomez
celebritatea actoricească, Rita Addams fiind unul
Moreno (acesta fiind numele de dintre rolurile care
familie al celui de-al doilea soţ ne-au rămas
al mamei sale). Născută pe în memorie.
11 decembrie 1931, la Humacao, A decedat pe
s-a mutat la New York, împreună cu 24 octombrie
mama sa, când nu avea decât cinci 1994, după
ani. A început ca dansatoare, dar faima și-a datorat-o actoriei, ce se luptase
fiind una dintre cei 16 artiști care au izbutit „careul“ Premiilor cu un cancer
Oscar (1961) - Grammy (1973) - Tony (1975) - Emmy la stomac
(1977 și 1978), plus Golden Globe (1962) și multe altele. și după ce
a suferit
ENRIQUE MARTIN MORALES un atac
(RICKY MARTIN) cerebral.
S-a născut în Ajunul Crăciunului,
pe 24 decembrie 1971, în
capitala ţării, San Juan.
Celebritate a muzicii
latino-pop, laureat
al premiilor Grammy
și Latin-Grammy, a
îmbrăţișat și cariera de
actor, și pe cea de activist
umanitar.
PUERTO RICO
RAÚL RAFAEL JULIÁ Y
ARCELAY
Îl cunoaștem, simplu,
drept Raúl Juliá. A venit
pe lume în ziua de 9 martie 1940 în capitala Puerto Rico, San BENICIO MONSERRATE RAFAEL DEL TORO SANCHEZ
Juan, a studiat la un colegiu catolic local, unde nu se vorbea Cunoscut, simplu, sub numele Benicio del Toro, născut la
decât în engleză, a luat drumul New York-ului, învăţând la 19 februarie 1967, la San Germán, Del Toro (care are triplă
Universitatea iezuită Fordham, și a revenit după un an acasă, cetăţenie – portoricană, americană și spaniolă prin prisma
pentru a-și definitiva studiile la Universitatea Puerto Rico. ascendenţei sale catalane) are în spate o prodigioasă carieră
A devenit membru al frăţiei Phi Sigma Alpha și a refuzat să cinematografică, încununată cu un Premiu Oscar (2001), o
profeseze dreptul, preferând să-și canalizeze toate eforturile altă nominalizare (2004) și cu duzini de alte premii, incluzând
spre cariera actoricească, pentru ca, în 1964, să bată la Golden Globe. Este tatăl lui Delilah, născută în 2011 dintr-o
ușile teatrelor de pe Broadway. A urmat un parcurs exclusiv relaţie cu Kimberly, fiica lui Rod Stewart.

Sidney Poitier (foto) s-a născut La vârsta de 15 ani s-a mutat în Florida,
la 20 februarie 1927 la Miami, părinţii iar un an mai târziu la New York, unde a
săi, descendenţi ai unor sclavi haitieni, început senzaţionala sa carieră de actor.
fiind fermieri din Cat Island (Bahamas). A părăsit această lume în ziua de
Aceștia făceau naveta în metropola 6 ianuarie 2022.
din Florida, pentru a vinde roșii și
alte produse agricole. Cu ocazia unei Sir Lewis Carl Davidson Hamilton
asemenea vizite, Sidney s-a născut (născut pe 7 ianuarie 1985, la
prematur și, chiar dacă a crescut în Stevenage) este septuplu campion
Bahamas, a devenit automat cetăţean mondial al Formulei 1. Britanic, are tatăl,
american prin prisma nașterii sale pe Anthony, de culoare, descendent din
teritoriul acestei ţări. Grenada.

90 Historia | FEBRUARIE 2022

 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |
CUBA
JOSÉ JULIÁN MARTI PÉREZ
José Marti, așa cum a devenit faimos, a trăit puţin
(28 ianuarie 1853 – 19 mai 1895), dar activitatea sa de poet,
filosof, eseist, ziarist, traducător, profesor, publicist și, mai ales,
revoluţionar împotriva stăpânirii spaniole și-a pus pecetea pe
întreaga istorie a Cubei, fiind numit „apostolul independenţei
cubaneze“, câştigate în 1898. Marti nu a apucat să se bucure de
împlinirea muncii sale de o viaţă, el fiind ucis în Dos Rios, una
dintre sângeroasele bătălii purtate în timpul războiului pentru
independenţă.
ANDRÉS ARTURO GARCIA MENÉNDEZ
Adică Andy Garcia, celebrul actor american născut în capitala
Cubei, Havana, la 12 aprilie 1956. Cinci ani mai târziu, după
eșuata invazie americană în Golful Porcilor, familia și-a dat
seama că nu va putea să scape de Fidel Castro și s-a mutat
la Miami. Tânărul Andy a luat lecţii de actorie în ultimul an de
liceu și apoi a absolvit cursurile Florida International University.
A debutat în actoria de elită la 28 de ani, în primul episod al
celebrului serial „Verdict. Crimă“, palmaresul său însemnând
70 de filme, 29 de producţii TV (filme sau seriale),
o nominalizare la Premiile Oscar, câte două la Golden Globe și la
Emmy, un premiu Grammy și o ireconciliabilă adversitate faţă
de Fidel Castro și regimul său comunist.
JOSÉ RAÚL CAPABLANCA Y GRAUPERA
A trăit între 19 noiembrie 1888 și 8 martie 1942. Supranumit
„Mozart al șahului“, fiu al unui ofiţer spaniol și al unei catalane,
stabiliţi în Cuba, Capablanca a început să deprindă tainele
acestui sport la vârsta de 4 ani. Când nu împlinise 13 ani, a
izbutit o victorie împotriva campionului Cubei la acel moment,
Juan Corzo. În 1905 a trecut fără probleme examenul de
admitere la Universitatea Columbia din New York, s-a înscris
în Manhattan Chess Club și a abandonat cursurile universitare
Malcolm Little (Malcolm X) (foto),
1925-1965, cunoscutul activist pentru
drepturile omului afro-american de
sorginte musulmană, a avut mama
originară din Grenada.
Harold George Bellanfanti Jr.
(Harry Belafonte) a văzut lumina zilei
la 1 martie 1927 în cartierul newyorkez
Harlem. Ambii părinţi proveneau din
Jamaica. Bunicii materni erau jamaicani
de origine scoţiană (bunica) și, respectiv,
în 1908, pentru a se dedica în totalitate șahului. Campion
mondial între 1921 și 1927, Capablanca a fost un strateg-sursă
de inspiraţie pentru viitorii mari șahiști ai lumii (Bobby Fischer,
Anatoli Karpov, Mikhail Botvinnik etc.), această legendă a
șahului decedând urmare a unei hemoragii cerebrale.
GLORIA MARIA MILAGROSA FAJARDO GARCIA
Cine este această celebritate, născută, și ea, la Havana,
pe 1 septembrie 1957? I-am savurat melodiile, și continuăm
să ne bucurăm de ele, căci interpretarea Gloriei Estefan este
unică. Întreaga familie (de sorginte spaniolă) a fugit, aidoma
atâtor conaţionali, la Miami, urmare a Revoluţiei conduse de
Fidel Castro, cu atât mai mult cu cât tatăl Gloriei, José, făcuse
parte din garda de corp motorizată a soţiei lui Fulgencio Batista,
dictatorul cubanez răsturnat de Castro. Absolventă a Our Lady
Lourdes Academy din Miami, având drept specializare principală
psihologia și secundară limba franceză, a lucrat de tânără în
calitate de translator engleză/spaniolă/franceză în cadrul
departamentului vamal al aeroportului internaţional din
Miami. Cunoscând, în 1975, un alt cubanez, Emilio Estefan
Gómez (cel care, trei ani mai târziu, avea să-i devină soţ și
care avea să câștige, în calitate de muzician și producător,
19 premii Grammy), Gloria a intrat în lumea muzicală, devenind
solista Miami Latin Boys (înfiinţată de Estefan). A fost începutul
drumului către celebritate, marcată, printre altele, de trei premii
Grammy și o stea pe Hollywood Walk of Fame, chiar alături de
cea a soţului ei.
afro-jamaican (bunicul). Bunicii paterni
fuseseră afro-jamaicană (bunica) și
evreu sefard olandez (bunicul). Celebrul
cântăreţ Harry Belafonte a fost crescut în
credinţa catolică.
Kerry Marisa Washington s-a născut
în Bronx pe 31 ianuarie 1977, mama ei fiind
descendentă jamaicană. Prin intermediul
mamei sale, actriţa, producătoarea
și regizoarea Kerry Washington este
verișoară a lui Colin Powell.
FEBRUARIE 2022 | Historia 91
 | C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

Cameron Michelle Diaz (foto), născută
la San Diego (California) pe 30 august
1972, are tatăl cubanez, strămoșii
acestuia emigrând în Cuba din Spania.
Carmelo Kyam Anthony a scris
istorie baschetbalistică în NBA
(nominalizat de zece ori în NBA
All-Star – meci demonstrativ
organizat în februarie al fiecărui
an și de șase ori în All-NBA
Team – echipa sezonului)
și în echipa naţională
a SUA (trei titluri
olimpice în 2008,
2012 și 2016,
precum și
un bronz la
Olimpiada
din 2004).
S-a născut pe
29 mai 1984 în
Brooklyn (New York),
tatăl sau, Carmelo Iriarte,
fiind portorican cu ascendenţă
africană, spaniolă și indigenă.
Jennifer și surorile ei au fost încurajate de mici
să cânte și să danseze, dansul profesionist fiind
primul job al lui J.Lo. Ce a urmat știm cu toţii.
Jimmy L. Smits, cunoscutul actor născut la
9 iulie 1955 în Brooklyn (New York) are mama
portoricană și tatăl olandez din Surinam.
Eva de la Caridad Méndez este originară
din Miami, unde s-a născut pe 5 martie 1974
din părinţi emigranţi cubanezi. Licenţiată în
marketing, a început actoria în 1998, a îmbrăţișat,
ulterior, modellingul și designul vestimentar, dar și
meditaţia transcendentală.
Armando Christian Pérez a văzut lumina
zilei la Miami, pe 15 ianuarie 1981, fiu al unor
expatriaţi cubanezi. După încheierea liceului s-a
dedicat rap-ului, primele melodii fiind lansate
în 2004. De atunci, urcușul nu a mai putut fi
oprit, rapperul pe care-l cunoaștem sub numele
Pitbull consacrându-se și solo, și în colaborare
cu o pleiadă de celebrităţi, gen Shakira, Enrique
Iglesias, Marc Anthony, Jennifer Lopez etc.

Marco Antonio
Muñiz a venit pe lume
pe 16 septembrie
1968, la New York,
părinţii săi (Felipe
și Guillermina) fiind
portoricani, având
ascendenţă spaniolă, Taino,
africană sub-sahariană și
nord-africană. Îmbrăţișând
variate genuri muzicale
(latino, salsa, tropical, R&B,
pop şi sfot rock), are o superbă
carieră muzicală, dar și
filmografică, încântându-ne
cu atâtea melodii de referinţă.
Cine nu se bucură de melodiile
lui Marc Anthony?

Jennifer Lyn Lopez,

născută la 24 iulie 1969
la New York, și-a construit
propria faimă independent
de mariajul ei de 10 ani
(2004-2014) cu al ei conaţional,
Marc Anthony (foto). Conaţional,
căci părinţii lui J.Lo, David Lopez
și Guadalupe Rodriguez, au venit
pe lume în Puerto Rico, emigrând
în SUA pe vremea când erau copii.

92 Historia | FEBRUARIE 2022

| C Ă L ĂT O R I I Î N I S T O R I E |

FEBRUARIE 2022 | Historia 93

 agenda
F I L M | D E A D I N A S C O RŢ E S C U

Misterul
lui Caravaggio
O N L I N E P E P L AT F O R M A H A P P Y C I N E M A

Caravaggio: sufletul și sângele este

o călătorie emoționantă prin viața
unuia dintre cei mai misterioși și mai
controversați pictori. Documentarul
Viaţa Annei Frank
ONLINE PE NETFLIX
începe la Arhivele Istorice din Milano (unde
este păstrat certificatul de botez din 29
septembrie 1571), mutându-se apoi la Bazat pe prietenia reală dintre Anne Frank și Hannah Goslar, filmul Draga
Arhivele de Stat din Roma (unde găsim mea prietenă Anne Frank prezintă relația dintre cele două fete, începută în
dovezi ale experiențelor sale întunecate, Amsterdamul ocupat de naziști și terminată în lagărul de concentrare. Devenită
îndrăznețe și sângeroase). celebră ca autoare a unui jurnal pe care l-a ținut timp de doi ani în ascunzătoarea
Caravaggio a avut o viaţă tumultuoasă, sa din Amsterdam, Anne Frank a fost deportată de naziști și a murit în lagărul de
fiind renumit pentru implicarea în violenţe concentrare de la Bergen-Belsen, în februarie 1945, la doar 16 ani.
şi scandaluri, pentru care a fost și arestat. Producția olandeză din 2021 are la bază volumul Memoriile lui Anne Frank:
În mai 1606 a ucis, probabil fără intenţie, Reflecțiile unui prieten din copilărie, al scriitoarei americane Alison Leslie Gold.
un tânăr. Prin urmare, a fost nevoit să
părăsească orașul şi să se refugieze la
Napoli, departe de jurisdicţia autorităţilor
romane. În 1608 a fost arestat pentru o
altă agresiune petrecută în Napoli, dar a
reuşit să evadeze. În încercarea de a se
ascunde de oamenii legii, a călătorit prin
Milano, Siracuza, Sicilia, Palermo, Malta
şi Messina, în tot acest timp onorându-și
comenzile pe care le primea de la clienți.
S-a întors apoi la Napoli și a cerut iertare
Papei, dar în 1609 a fost atacat cu un
cuţit, de către persoane necunoscute, în
plină stradă. A supravieţuit, însă a fost
desfigurat. Un an mai târziu, s-a îmbarcat
spre Roma, în speranţa mult râvnitei
clemenţe papale. Însă nu a mai ajuns la
destinaţie, murind în condiţii misterioase
la doar 39 de ani.

Inegalitatea
în sport
ONLINE PE HBO GO
Serialul documentar Șanse egale
examinează modul în care industriile
sportive de miliarde de dolari nu i-au
compensat suficient din punct de
vedere financiar pe cei mai valoroși
atleți, au politizat inițiativele pentru
tineri și au înăbușit vocile atleților.
Actualitatea
sub lupă
ONLINE PE HBO GO
Matthew O’Neill, câștigător al
premiului Emmy, este producător și
regizor, alături de Perri Peltz, al acestui
serial-documentar care acoperă știrile
cele mai importante ale companiei
new media Axios. Cei doi lucrează cu
jurnaliștii experimentați de la Axios
pentru a prezenta știrile săptămânii
care urmează (din domeniul politic,
al afacerilor și al tehnologiei) și
subiectele majore care vor avea un rol
în conturarea viitorului. Fiecare episod
urmărește o temă esențială, urmată
apoi de scurtmetraje documentare,
interviuri revelatoare cu nume mari
din presă și prezentări care ajută la
înțelegerea lumii, toate împachetate
și livrate într-un format concis și
inteligent.
Producția Axios are patru sezoane.

94 Historia | FEBRUARIE 2022


Periplu prin orașele
Orientului și Occidentului
PA L AT U L S U Ţ U, B U C U R E Ș T I | PÂ N Ă P E 28 AU G U ST
Expoziția „Orient versus Occident”
analizează două lumi care au propus
în secolele trecute valori estetice
inedite: Occidentul a fost măsura
rațiunii, în timp ce Orientul era o oază
a contemplației.
În mediul artistic românesc, vorbim
de doi poli ai creației: spre exemplu,
picturile cu un colorit fastuos ale lui
Gheorghe Petrașcu se împart între
călătoriile întreprinse în Occident
– Franța, Italia, Spania și cele din
Dobrogea, Cadrilater sau chiar Egipt.
Un alt pictor, Samuel Mützner, își
definește stilul artistic în atelierul lui
Claude Monet și preia de la acesta
agenda
E X P O | D E A D I N A S C O RŢ E S C U
principiile impresionismului. De
asemenea, nu trebuie uitați artiștii
care au călătorit și studiat în Occident
și care au surprins în pictura lor
specificul acestor locuri, fie că vorbim
de peisaje sau de personaje. Astfel,
Școala de la Fontainebleau și cea de
la Barbizon își vor pune amprenta
asupra unor pictori importanți pentru
istoria artei naționale: Ion Andreescu
și Nicolae Grigorescu. Expoziția
prezintă o amplă selecție de opere de
pictură, grafică, dar și de sculptură din
bogata colecție a Pinacotecii București,
oferind un periplu prin orașele Europei
vestice și ale Orientului.
Pallady la Paris
M U Z E U L T H E O D O R PA L L A DY, B U C U R E Ș T I
PÂ N Ă P E 3 A P R I L I E
Sub genericul „Pallady 150”, s-au deschis
în decembrie anul trecut patru expoziții
dedicate aniversării a 150 de ani de la
nașterea pictorului
Theodor Pallady (1871-
1956), unul dintre cei
mai importanți artiști
români. Expoziția
„Parisul lui Pallady”
prezintă o selecție din
lucrările artistului care
au ca subiect imagini ale
Parisului, unde acesta
a locuit cu intermitențe din anul 1890. O
parte dintre ele provin din donația pe care
Gheorghe Răut a făcut-o statului român în
anul 1968, cuprinzând cele 1.200 de piese
aflate în apartamentul său parizian, inclusiv
800 de desene ale prietenului său Pallady.
Prietenia lui Răut cu Pallady a început la
Paris în 1924, cei doi fiind vecini în imobilul
de secol XVII din Place Dauphine nr. 12,
unde artistul ocupa mansarda cu două
camere, iar bancherul, restul imobilului.
Pallady a locuit aici până în 1940, când s-a
întors definitiv în țară.
Mărturii despre
Nicolae Iorga
M U Z E U L N AȚ I O N A L D E I S T O R I E
A R O M Â N I E I , B U C U R E Ș T I | PÂ N Ă Î N M A I
Expoziția „Nicolae Iorga – 150 de ani de la
naştere” are la bază piesele colecției „Iorga-
Pippidi”, donate muzeului de către Andrei
Pippidi, nepot al marelui savant. Veți vedea
piese expuse pentru prima dată: actul de
naștere al lui Iorga,
actele de studii primare,
gimnaziale și diplomele
de licențiat și doctor,
câteva dintre cele mai
importante diplome de
doctor honoris causa
de la marile universități
ale Europei, precum și
brevetele și medaliile
primite de-a lungul
vieții.
Alături de acestea, expoziția este întregită cu
piese de îmbrăcăminte, mobilier și obiecte
personale (ochelari, condeie) care i-au
aparținut lui Nicolae Iorga.
FEBRUARIE 2022 | Historia 95
 agenda
C A R T E | D E C I P R I A N STO L E R U

Guvernarea
românească
în Transnistria
IMPERIUL-SATELIT Coreea
AU TO R: V L A D I M I R S O LO NARI
EDIT U R A H U M A N ITAS
de Nord,
N U M Ă R D E PAG I N I: 400 încotro?
H U M A N ITAS.R O
C O R E E A D E N O R D . V I AȚA
La împlinirea a opt D I N C O LO D E C L I Ș E E
decenii de la intrarea AU TO R I : D A N I E L T U D O R
României în cel ȘI JAMES PEARSON
de-al Doilea Război EDITURA CORINT
Mondial, campania din N U M Ă R D E PA G I N I : 2 0 8
Est, unul dintre cele
E D I T U R A C O R I N T. R O
mai traumatizante
evenimente ale
istoriei noastre, are Coreea de Nord e o țară în care toată lumea trebuie să venereze un dictator
ecouri încă vii în atotputernic, o țară în care disputele cu vecina Coreea de Sud degenerează
memoria generațiilor mereu în violențe, unde sunt detonate cu o îngrijorătoare regularitate bombe
de azi. Imperiul-satelit este o investigație nucleare și unde se presupune că aproape toată lumea se află în pragul
aprofundată a istoriei politice și sociale înfometării. Reprezintă acestea o viziune corectă a vieții de zi cu zi din Coreea
a zonei din Ucraina sud-vestică aflate de Nord actuală? În șapte capitole antrenante, autorii dezvăluie cum arată
sub ocupație românească în timpul celui cu adevărat viața nord-coreenilor de rând: banii pot cumpăra aproape tot ce
de-al Doilea Război Mondial. Transnistria dorești și oamenii, deopotrivă săracii și bogații, se bucură mai tot timpul de
a fost singurul teritoriu sovietic ocupat muzica K-pop (pop coreeană), dramele TV sud-coreene și filmele chinezești sau
administrat de o altă putere decât americane aduse prin contrabandă în țară și vândute pe carduri micro SD,
Germania nazistă, o recompensă pentru DVD-uri și stickuri USB de rețele de traficanți care se folosesc de piața neagră
participarea României la Operațiunea pentru a pune o pâine pe masă. Societatea nord-coreeană trece prin schimbări
Barbarossa. rapide și dinamice. Așa cum Războiul Coreean dintre anii 1950 și 1953 a dat
naștere unei generații de sud-coreeni perfecționiști, autorii cred că foametea de
la mijlocul anilor ’90 din Coreea de Nord a determinat importante transformări
În primul val sociale și economice care, în cele din urmă, vor impulsiona Coreea de Nord și pe
al „Zilei Z” locuitorii ei către realizări semnificative.

P R I M U L VA L

AU TO R: R AY L A M B E RT Represiunea acestei vaste enciclopedii au apărut,

EDIT U R A R AO
N U M Ă R D E PAG I N I: 312
RAO B O O KS.C O M
Despre „Ziua Z” s-au
scris mii de cărți,
iar evenimentele și
operațiunile militare
din acea zi au fost
analizate și explicate
în detaliu. Deosebit de
importante sunt însă și
relatările celor care au
luat cu asalt plajele din
Normandia la 6 iunie 1944. Ray Lambert s-a
aflat acolo, chiar în primul val al debarcării.
A văzut curgând primele șuvoaie de sânge.
Pe o plajă întinsă, a fost cel care a găsit un
loc unde îi puteau adăposti pe toți cei răniți.
Și a fost el însuși rănit grav.
comunistă
ROMÂNIA 1945-1989. ENCICLOPEDIA
REGIMULUI COMUNIST.
REPRESIUNEA, VOL. IV, S-Ș
C O O R D O N ATO R : O CTAV I A N R O S K E
E D I TATĂ D E I N ST I T U T U L N AŢ I O N A L
P E N T R U ST U D I U L TOTA L I TA R I S M U LU I ,
SUB EGIDA ACADEMIEI ROMÂNE
N U M Ă R D E PA G I N I : 6 6 3
TOTA L I TA R I S M . R O
România 1945-1989. Enciclopedia
regimului comunist. Represiunea,
vol. IV, S-Ș valorifică, precum
precedentele trei volume ale
sale, un proiect de cercetare
desfășurat sub egida
Institutului Naţional pentru
Studiul Totalitarismului
(INST).
Primele trei volume ale
în anii 2011, 2012 şi 2016, toate sub
coordonarea lui Octavian Roske, şi
cu sprijinul a peste 80 de cercetători,
cadre didactice, specialişti etc.
Acest nou volum reprezintă un
instrument de lucru indispensabil
pentru studierea istoriei României de
după 1945, oferind, în acelaşi timp,
o perspectivă integratoare asupra
dezvoltării instituționale şi a dinamicii
legislativ-administrative. Volumul
consacrat literelor S-Ş include, în
ordine alfabetică, articole
despre instituțiile care
au patronat represiunea,
metodele pe care acestea
le foloseau, locuri de
detenţie, încadrările
juridice care au stat la baza
condamnărilor.

96 Historia | FEBRUARIE 2022

 agenda
T V | D E A D I N A S C O RŢ E S C U

Revoltele
din Los Angeles
N AT I O N A L G E O G R A P H I C | SÂM BĂTĂ,
26 FEBRUAR IE, DE LA OR A 22:00

Când patru polițiști din Los Angeles

au fost achitați în procesul în care erau
acuzați de lovirea unui șofer de culoare
(Rodney King), a început o mișcare civilă
fără egal în istoria SUA. Populația s-a
revoltat împotriva unei decizii pe care au
considerat-o greșită (în contextul în care
mass-media difuzase înregistrări video
cu abuzul polițiștilor, atunci când l-au
arestat pe King). Documentarul L.A. ‘92:
Revolta prezintă evenimentele din aprilie-
Detectivi prin istorie mai 1992, care au durat șase zile și s-au
soldat cu 60 de morți, peste 2.300 de
V I A S AT H I S T O RY | D E LU N I PÂ N Ă V I N E R I , D E L A O R A 22: 0 0 răniți, mii de arestări și daune materiale
evaluate la peste un miliard de dolari.
Această serie despre cazuri celebre
de crimă, rămase încă nerezolvate,
combină răsturnările de situație Regina
ale unui film polițist cu prezentarea muzicii blues
detaliată a unora dintre cele mai H B O | JOI, 17 FEBRUAR IE,
uimitoare morți din istorie. În Cazuri DE LA ORA 02:20
istorice nerezolvate sunt reinvestigate
crimele, aplicând metode performante Queen Latifah o interpretează pe
din criminalistică sau arheologie și Bessie Smith în filmul biografic Bessie,
punând sub semnul întrebării ce știam Kasumba, examinează suspecții în regia lui Dee Rees. Producția HBO
despre viața și epoca acelor victime și teoriile din jurul fiecărui caz, Films explorează evoluția cântăreței,
celebre. explorează reconstituiri virtuale ale de la anonimatul lumii dure și tulburi
Veți călători din Egiptul Antic al lui locurilor crimelor, analizează dovezi a vodevilului
Ramses al III-lea și Italia Renașterii criminalistice și alcătuiește o echipă la statutul
din vremea familiei Medici până în de specialiști în domeniu pentru de „regină a
epoca de aur a Hollywoodului lui a departaja miturile de dovezile muzicii blues” –
Marilyn Monroe. Prezentatoarea solide, într-un veritabil laborator de una dintre cele
programului, actrița Florence criminalistică. mai de succes
cântărețe ale
anilor ’20 și
Germania de după război legenda de
azi. De-a lungul anilor, Bessie a fost o
V I A S AT H I S T O RY | M ARȚI, 15 FE BRUARIE, D E LA ORA 22:00 inspirație pentru cele mai cunoscute
cântărețe ale lumii, cum ar fi Billie
Explorând perioada tulbure de după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Holiday, Aretha Franklin, Janis Joplin și
seria Crime din Germania postbelică zugrăvește un portret șocant al vieții într-o Nina Simone.
societate sfâșiată de război, în care sentimentul de autoconservare ajungea să Se spune că, la acea vreme, a fost cel
anuleze principii morale și etice. mai bine plătită artistă afro-americană
Documente istorice, imagini de arhivă, interviuri cu martori oculari, reconstituiri din domeniul muzical. A murit prematur,
și materiale noi, filmate în locuri unde au fost comise crime, se combină pentru a într-un accident de mașină, la doar
alcătui o serie fascinantă, încărcată de emoție. 43 de ani, în 1937.

FEBRUARIE 2022 | Historia 97

 | S T R AT U R I D E C U L OA R E | A C U A R E L Ă D E LU C I A N M U N T E A N

POVESTE DE IARNĂ. Acuarelă în stil minimalist, care surprinde atmosfera hibernală, cu ninsoarea care învăluie
brazii și acoperișul cabanei. Lucrare pictată monocrom, cu acuarele şi cărbune lichid, în care s-au folosit exclusiv
nuanțe de gri și de negru. Fulgii de zăpadă s-au născut prin reacţia unor cristale de sare cu pigmentul de culoare.
Autorul, Lucian Muntean: „În anii 1994-1995 am fost angajat la ARTFIL, fabrica de porțelan din Sighișoara, unde
am lucrat ca pictor ceramist. Acolo am avut ocazia să experimentez tehnici de pictură minimalistă și am devenit
pasionat de arta asiatică. Ulterior am revenit la acest gen în pictura în acuarelă”.

98 Historia | FEBRUARIE 2022

 DIN DECEMBRIE,
CEA MAI CITITĂ la toate punctele de difuzare a presei
REVISTĂ DE ISTORIE
DIN ROMÂNIA! Cartea
DIN VIAŢA
REGELUI CAROL I
de Al. Tzigara-Samurcaș
PREȚ PACHET SPECIAL

39,99 LEI
numai împreună
cu revista
Historia Special,
în limita
stocului
disponibil

Historia.ro
ABONEAZĂ TE!
Sună de luni până vineri,
de la 9:00 la 18:00,
la 0372.130.211
 noul produs digital

poate fi achiziţionat din

scanează
QR CODE-ul!