Sunteți pe pagina 1din 116

Nr.

8 (anul IX)

www.cimec.ro
teatral
Nr. 8 (anul IX) august 1964
REV I ST A LU N ARA ED I TATA
DE COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA SI ARTA
SI DE UNIUNEA SCRIITORILOR D I N R.P.R.

S U M A R ^
Traian Şelmaru
DUPA DOUÀZECI DE ANI 1
Radu Beligan
O ARTA A MARILOR SINTEZE 8
Liviu Ciulei
DE LA TEATRUL EMOTIILOR SPONTANE LA TEATRUL
DE IDEI . 1 0
Florin Tornea
DRUMUL ŞI CUCERIRILE REGIEI NOASTRE (II) . . . 15
Ana Maria Narti
GlNDIREA SCENOGRAFICA ROMÎNEASCÀ AZI . . . 26
Valentin Silvestru
COLOCVIU ÎNTRE GENERAŢII 35
ÎNTÎLNIREA PESTE ANI
piesă în şapte tablouri
de Lucia Demetrius . . . . 47
MARTURII DE CREATIE
Gh. Storin
58 DE STAGIUNI 83
Aura Buzescu
A L TREILEA DECENIU 85
Victor Eftimiu
PUBLICUL 86
Mihail Davidoglu
LAUDÀ ZILELOR NOASTRE 88
Paul Everac
TORTA 89
T^loni Ghelerter
A PROVOCA, A PRIMI, A REALIZA O LITERATURA
DRAMATICA 91

OBLIGAŢIILE MATURITÀTII 93
Silvia Popovici
PREZENT! 94
Szabô Lajos
ŞCOALA DE TEATRU DIN TG. MURES 96
Lucian Giurchescu
ÎNCEPUTUL 99

Valeria Ducea
PATOSUL INITIATIVEI P O P U L A R E 100
Ilie Rusu
FIŞE PENTRU O ISTORIE COMPARATÀ . . . . . 104
Dana Crivăţ
TEATRUL ROMÎNESC PESTE HOTARE 107
Desene de ANAMARIA SMIGELSCHI si NICOLAE ŞERBAN

REDACŢIA SI ADMINISTRAT!*
Str. Constantin Mille nr. 5-7-9 - Bucureştl - Tel. 14.35.58
Abonamentele se fac prin factorll postal! şi oficllle postale din tntreaga tara
PRETUL UNUI AB0NAMENT:
15 leiwww.cimec.ro
pe trei luni, 30 lei pe şase lunl, 60 lei pe un an
£TU584

DUPA l l l l l M l HE UNI

H
WS^SÊ^KÊÊ
■ ată-ne, asadar, la capătul a două decenii din drumul spre libertate,
progrès şi fericire, deschis la 23 August 1944.
Cu numărul de faţă, revista noastră încheie ciclul de sinteze,
momente semnificative şi mărturii ale creatorilor, prin care a încercat, în cursul
anului, să dea o imagine a acestui drum, aşa cum s-a reflectat el în lumea tea-
trului.
Azi e limpede faptul că nu e vorba de o sporadică şi întîmplătoare série de
succ'ese, obţinute de-a lungul anilor, ci de o adevârată operă de construire a unei
mişcări teaitrale, glndite, organizate şi îndrumate ştiinţific d e partid, pe baza prin-
cipiilor marxism-leninismului. Fără această călăuză permanentă, fără condiţiile
create de sitatul socialist, nu era de conceput înflorirea artei noastre scenice.
în concepţia partidului, ideea construcţiei artistice a fost de la început şi
indestructibil legată de lupta pentru construcţia noii societăţi. De aci şi-a tras seva
şi origdnalitatea, în primul rînd, dramaturgia nouă, temelia pe care s-au dezvoltat
toate componentele imaginii teatrale. Dramaturgia originală contemporană constituie
principalul pilon de susţinere a teatrului nostru, cel care-i dă tonalitatea şi orien-
tarea specifică, socialistă. Textul dramatic, element primordial în arta spectacolului,
•exprima, înainte de toate, modul de a gîndi al autorilor contemporani, dar legat
prin mii de fire de realitatea vie, concretă, de toate zilele, teatrul nostru exprima
implicit şi modul de a considéra viaţa şi lumea al oamenilor din tara noastră, redă
tipuri umane şi relaţii caracteristice noii societăţi romîneşti.
Crearea acestei dramaturgii contempoi'ane a devenit preocuparea de căpetenie
a oamenilor noştri de teatru, încă din primii ani de după Eliberare. Spun a oame­
nilor d e teatru, pentru că activitatea dramaturgilor s-a legat din ce î n ce mai
strîns de viaţa teatrelor, de creaţia actorilor, regizorilor, scenografilor.
După cum era imposibilă dezvoltarea unei mişcări teatrale fără o drama­
turgie străbătută d e celé mai înaintate idei aie contemporaneităţii, tot astfel ar fi
fost greu de închipuit afirmarea unei dramaturgii contemporane fără o mişcare
-teatrală frămîntată de marile problème aie epocii, de neobosita căutare a unor

www.cimec.ro
modalităţi scenice inédite, corespunzătoare problematicii omului de azi, modului său
de a concepe viaţa — într-un cuvînt, caracterului său. O asemenea mişcare tea-
trală s-a format de-a lungul anilor, mişcare largă, cuprinzînd creatori de diferite
generaţii, reprezentînd variate personalităţi şi stiluri, cu toţii reuniţi pe platforma
realismului socialist.
Pătrunşi de sentimentul comun că trăiesc cel mai grandies moment din isto-
ria omenirii, cînd pe întreaga planetă au loc uriaşe transformări sociale, iar geniul
uman a luat cu asalt cosmosul, oamenii de teatru au căpătat în acelaşi timp con-
ştiinţa înaltei răspunderi ce le revine, ca unora ce trăiesc în acea parte a lumii
unde omul s-a eliberat pentru totdeauna de robia milenară, unde artistul şi-a cîşti-
gat libertatea, nu numai de a exprima năzuinţa spre o viaţă cu adevărat umană,
ci de a contribui efectiv prin creaţia sa la construirea acestei vieţi. A FI CONTEM-
PORAN înseamnă pentru oamenii noştri de teatru — ca şi pentru artistul de la noi,
în general — toemai această prezenţă în epocă, toemai această responsabilitate
faţă de ea.
Ideea contemporaneităţii apare ca o preluare şi dezvoltare organică a unei
vechi şi glorioase tradiţii a artei noastre. Marii scriitori clasici, părinţii drama­
turgiei romîneşti, Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, Delavrancea şi atîţia alţii
au fost, la timpul lor, scriitori contemporani, sensibili la evenimentele politico-
sociale aie timpului, participanţi la viaţa poporului, la frămîntările epocii, lucră-
rile lăsate de ei reprezentînd rezultatul acestei participări. Influenţa lor, mai cu
seamă a lui Caragiale, s-a făcut simţită asupra dramaturgiei realist-critice dintre
celé două războaie mondiale, cînd o pleiadă de dramaturgi, cum sînt Camil Petrescu,
George Mihail Zamfirescu, Victor Ion Popa, Mihail Sebastian, Victor Eftimiu, Tu­
dor Muşatescu, Mihail Sorbul, Mircea Ştefănescu, Alexandru Kiriţescu, G. Ciprian
au zugrăvit cu vervă satirică instituţii şi moravuri ale vechii Romînii, deseriind
totodată în multe din piesele lor, de pe poziţiile unui cald şi generos umanism,
viaţa nefericită a oamenilor sdmpli şi cinstiţi. Lucrările lor celé mai reprezentative
au înfruntat timpul, intrînd în patrimoniul noului teatru socialist, multe din ele
fiind acum reprezentate cu succès şi dincolo de hotarele ţării, dovedindu-şi astfel
universalitatea. Sînt piese care ne poartă din lumea necăjită a cartierelor sărace,
care năzuieşte la libertate şi fericire (G. M. Zamfirescu : Domnişoara Nastasia), în
lumea intelectualilor visàtori ai lui Mihail Sebastian (Steaua fără nume, Ultima
oră, Jocul de-a vacanţa), sau ne pun în faţa virulentelor polemici de idei aie lui
Camil Petrescu {Jocul ielelor, Act Venetian, Suflete tari), a emoţionantei omenii din
Tache, Ianke şi Cadîr, Muşcata din fereastră de Victor Ion Popa, a cascadei de
umor din comediile prin care Tudor Muşatescu îşi bătea joc de burghezia parve-
nită. La oricare din. ele ne-am opri, în orice rnediu s-ar plasa acţiunea, exista în
aceste piese — cu toate limitele lor — trăsătura comună a protestului împotriva
unei societăţi strîmbe, antipopulare, antiumane.
După August 1944, dramaturgii s-au angrenat în vîrtejul evenimentelor
revoluţionare, cu voinţa ferma de a contribui la lichidarea definitivă a trecutului
şi la ridicarea unei societăţi mai bune şi mai drepte. în aceşti ani, Camil Petrescu,
Victor Eftimiu, Al. Kiritescu, Mircea Ştefănescu scriu piese noi, fie îndreptate
împotriva fascismului (Al. Kiriţescu : Dictatorul), fie pagina de istorie văzute într-o
noua perspective (Camil Petrescu : Bălcescu ; Mircea Ştefănescu : Căruţa cu paiaţe,
Cuza Vodă ; Al. Kiriţescu : Michel Angelo), fie fresce de satirizare a moravurilor
burghezo-moşiereşti-fasciste (Victor Eftimiu : Parada). Pe aceeasi Unie satirică se
înscriu piesele lui Al. Şahighian (Pensiunea doamnei Stamate, Nepotul din Giurgiu)
şi Tudor Soimaru (Afaceriştii). Acestora li se adaugă un contingent proaspăt de
dramaturgi care aduc pentru întîia oară pe scenă poporul revolutiouar, în frunte
cu comuniştii, muncitorii uzinelor, ţărănimea săracă, iiitelectualitatea progresistă,
punînd bazele noii dramaturgii realist-socdaliste.
Astfel, în Minerii şi Cetatea de foc de Mihail Davidoglu apar momente din
începutul marelui procès al industrializării ţării. Eroii săi, mineri şi oţelari, sînt
reprezentativi pentru elanul revoluţionar cu care masele largi aie poporului, asu-
pnte şi exploatate odinioară, au pornit, libère şi conştiente de faptul că puterea

2
www.cimec.ro :
se află în mîinile lor, să constraiască o nouă societate. Dramaturgia Luciei D e m e ­
trius surprinde într-un şir d e piese de subtilă analiză psihologica formarea u n o r
noi tipuri umane. Fie ca scrie piese din lumea muncitorilor de la oraş (Curmpăna),
a intelectualităţii (Intoarcerea din vis, întîlnirea peste ani), fie că urmăreşte trans-
formările din lumea satelor (Vadul nou, Vlaicu şi feciorvi lui, Prietenii), eu accent
special pe intelectualitatea care activează în rîndurile ţărănimii (Oameni de azi),
Lucia Demetrius aduce în aceste piese, pline de poezie şi umor, o m a r e dragoste
de oameni, bucuria pentru viaţa lor, pornită pe un drum nou şi bun. Concomitent
eu aceste lucrări de inspiraţie directă din realitatea imediată, Lucia Demetrius a
créât o série de piese în care prezintă, eu aceeaşi cunoaştere şi subtilitate psiholo­
gica, destrămarea vechii societăţi (Trei generaţii, Arborele généalogie).
Cu totul remarcabilă, din punctul de vedere al înfăţişării marii cotituri isto-
rice pentru societatea romînească, rămîne piesa lui Horia Lovinescu, Citadela
sfărîmată. în simbolul ..citadelei" familiei burgheze aparent unite şi tari, Lovi­
nescu surprinde în caractère memorabile procesul de fărîmiţare şi descompunere
a acestei lumi, prăbuşirea definitive a unora dintre reprezentanţii ei şi recuperarea
pentru o viaţă nouă a intelectualităţii cinstite. Pe aceeasi linie a zugrăvirii oame-
nilor care, după o existenţâ meschină şi lipsită de orizont, îşi găsesc în sfîrşit un
rost pe lume, se înscriu piese ca Surorile Boga sau Febre.
Concomitent cu aceste lucrări dramatice care reflectă împrejurări, conflicte
şi oameni din amplul procès transformator al societăţii, văd pentru p r i m a oară
lumina rampei tablouri emoţionante din lupta ilegală a comuniştilor împotriva
fasoismului (Arcul de triumf de Aurel Baranga şi Anii negri d e acelaşi autor,
în colaborare cu N. Moraru), sau de pe frontul antihitlerist (Ultimul mesaj de Lau-
renţiu Fulga). De altminteri, acest filon al teatrului eroic se continua pînă în zilele
noastre, numeroşi scriitori consacrîndu-şi talentul evocării unor momente din lupta
poporului pentru răsturnarea vechii orînduiri. Pe acest plan se cuvin a fi citate
Intoarcerea de Mihai Beniuc, trilogia Oameni in luptă d e Al. Voitin, Passacaglia
de Titus Popovici, Dacă vei fi întrebat de Dorel Dorian.
Deosebit de semnificativ e faptul că, an de an, teatrul a cîştigat noi ade-
renţi, ceea ce se explică în primul rînd prin popularitatea sa crescîndă în rîndul
maselor, dar şi p r i n aceea ca el a devenit o tribună directă d e contact cu aceste
mase. Autorilor care au pus temeliile dramaturgiei socialiste, li s-au adăugat treptat
poeţi şi prozatori ca George Càlinescu, Mihai Beniuc, Maria Banuş, V. Em. Galan,
Eugen Barbu, Titus Popovici, Ion Istrati, Siitô Andras, Gelu Naum, apoi noi autori
dramatici ca Al. Mirodan, Dorel Dorian, Paul Everac, Al. Voitin, Teodor Mazilu,
Sergiu Fărcăşan, Al. Popovici, Nicuţă Tănase, Radu Cosaşu, Gh. Vlad, T. Buşecan,
Aurel Storin, Sidonia Drăguşanu, Horia Stancu, Maria Foldeş, I. Hristea şi alţii.
Toţi aceştia au lărgit peisajul dramaturgiei originale contemporane prin timbrai
specific propriei lor personalităţi creatoare, prin abordarea unor zone variate d e
investigaţii din ampla temă a devenirii comuniste a societăţii, a formării noii con-
ştiinţe corespunzătoare acestei societăţi. Dramaturgia capătă tot mai m u l t u n
caracter de t e a t r a d e idei.
î n celé mai populare piese aie sale, Al. Mirodan dezbate, în medii diferite,
problème etice de vibrantă actualitate. î n Ziariştii, lupta pentru adevăr a redacto-
rilor unui ziar d e tineret este înfăţişată ca o trăsătură de caracter comunistă,
ca o nobilă pasiune plină de romantism. î n Şeful sectorwlui suflete, problema
atacată e cea a fericirii individuale ca rezultat al luptei pentru fericirea întregii
societăţi. î n Noaptea e un sfetnic bun, se află p e primul plan marea răspundere
pentru soarta fiecărui am, p e n t r u cunoasterea sa profundă.
Lumea pieselor lui Dorel Dorian este, în general, lumea marilor şantiere.
Tema sa preferată : pasiunea creaţiei, ca element fundamental al omului liber
de exploatare şi asuprire. Seounda 58, De n-ar fi iubirile..., Ninge la ecuator
urmăresc modul c u m această nouă forţă motrice a constiinţei u m a n e influenţează
hotărîtor viaţa socială şi individuală — răsfrîngîndu-se multilateral în gîndirea şi
sentimentele omului —, ca şi relaţiile de răspundere şi solidaritate u m a n ă ce se stabi-
lesc într-o societate bazată pe încredere tovărăsească.
Paul Everac a dat, î n t r - u n timp relativ scurt, piese inspirate din multiple
sectoare de viaţă. Poarta, lucrare de debut din mediul ţărănesc, a fost u r m a t ă d e

3
www.cimec.ro
un şir de piese ai căror eroi sînt intelectuali (Explozie întîrziată, Costache şi viaţa
interioară), apoi de reportajul dramatic din lumea muncitorilor, Ferestre deschise,
sau de ampla frescă a unui mare şantier, Ochiul albastru. Cea mai recentă lucrare
a sa, Ştafeta nevăzută, atacă emoţionanta temă a solidarităţii între oameni care,
deşi nu se cunosc, luptă nu numai penitru un ţel comun, dar şi unul pentru celălalt.
în cele două piese ale sale îndrăzneala şi Punctul culminant, Gh. Vlad a izbutit
să surprindă aspecte şi tipuri inédite din lumea satului colectivizat.
Nu e de mirare că, într-o perioadă în care problemele ideologice sînt atît de
legate de viaţa oamenilor şi atît de viu discutate, literatura dramatica n-a rămas
indiferentă faţă de o asemenea temă. în Steaua polară, Sergiu Fărcăşan dezbate atitu-
dinea faţă de ştiinţă, elogiind munca plină de abnegaţie a savantului comunist, care-şi
pune eu exigenţă şi modestie toată viaţa şi puterea de creaţie în slujba luptei
pentru puxitatea ideologiei marxist-leniniste, pentru progresul patriei şi umanităţii,
iar în Moartea unui artist, Horia Lovinescu dezvăluie, profurud şi dramatic, drumul
sculptorului Manole Crudu spre înţelegerea înaltului sens al creaţiei artistice. Eroul
piesei găseşte rezolvarea întregii sale vieţi în mesajul de umanitate pe care opera
sa îl adresează lumii.
într-o dramaturgie eu atît de puternice tradiţii în genul eomedied, ar fi fost
nefiresc dacă acest gen nu şi-ar fi aflat o largă dezvoltare şi în zilele noastre. Cu-
prinzînd o arie întinsă, de la farse, comedii lirice, la cele de ascuţită virulenţă sati-
rică. comedia s-a afirmat mai aies prin bogata activitate a lui Aurel Baranga (din-
tre lucrările căruia cea mai valoroasă rămîne Mielul turbat), prin piesele lui Al.
Mirodan, Mihai Beniuc (în Valea Cucului), V. Em. Galan (Prietena mea Pix), Ser­
giu Fărcăşan (Sonet pentru o păpuşă), Radu Cosaşu (Mi se pare romantic) etc. De
reţinut în aceste piese e prezenţa unor eroi de comédie de o factura originală, care
reprezinta, eu vervă şi umor, noua opinie publică.
La capătul a doua decenii, un fapt se irnpune eu evidenţă. Cu toate inegali-
tăţile şi lipsurile inerente procesului de crestere, dramaturgia originală contempo-
rană a cunoscut — şi asta e esenţialul — un drum ascendent, a fost un însoţitor
credincios al vieţii oamenilor în furtunoasa ei transformare revoluţionară, s-a năs-
cut din această viaţă şi, la rîndul ei, a exercitat, prin cele mai valoroase creaţii, o
puternică influenţă asupra spectatorilor. Pe bună dreptate se poate spune că e o
dramaturgie care s-a construit construind. Contribuind la construirea conştiinţelor,
insuflînd idealuri, dînd răspunsuri de viaţă oamenilor, de pe poziţiile celui mai
înalt umanism, umaniismul comunist, biciuind de pe aceste poziţii vechi moravuri
şi năravuri, sesizînd şi stimulînd schimbările survenite în structura sufletească a
maselor. De la Cetatea de foc la Ştafeta nevăzutâ, de la Vlaicu şi feciorii lui la
îndrăzneala, de la Citadela sfărîmată la Steaua polară sau Şeful sectorului suflete,
se reflectă un procès istoric complex, sînt trepte de conştiinţă urcate de poporul
nostru, e evoluţia unei societăţi, a unor tipuri umane. Dramaturgia a créât o gale­
rie de eroi popularà, memorabili prin omenescul, libertatea de spirit şi farmecul lor,
visători şi lueizi totodată, împletind gîndul eu fapta, pătrunsi de cele mai nobile
idealuri şi realizatori ai acestora. Savanta Dinescu, Cerchez, Gore, Şeful, Pavel
Proca, Anghel Dobrian, Toma Căbulea, Spiridon Biserică, Păun Ciocîlteu, Jana
Mincu, Lupu Aman, Domnica Rotaru, Piticescu, Dimache Şaru sau Dănilă Ruiz sînt
chipuri de eroi contemporani însufleţiţi de marele ideal al comunismului, pe care-i
simţim aproape de inima şi conştiinţa noastră. Creînd asemenea eroi, dramaturgii
noştri au râspuns chemării partidului, sintetizate în cuvintele tovarăşului Gheorghe
Gheorghiu-Dej : „în această etapă istorică de dezvoltare a societăţii noastre, litera-
turii îi revine misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forţa ei de
înrîurire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, la făurirea omului nou, a
moralei socialiste, a atitudinii noi faţă de muncă şi societate, la înlăturarea din
conştiinţa oamenilor a influenţelor ideologiei şi educaţiei burgheze. Creaţia literară
are menirea de a reflecta puternicul avînt al construcţiei economiei şi culturii socia­
liste, schimbările în modul de viaţă al poporului, de a zugrăvi chipul luminos al
muncitorului, al ţăranului colectivist, al intelectualului, de a cultiva în inimile oame­
nilor mîndria patriotică, îndemnîndu-i la noi fapte eroice pentru triumful celor mai
înaintate idei aie timpului nostru, ideile comunismului".

4
www.cimec.ro
Aceste cuvinte, adînc însuşite de creatori, au devenit propriul lor mod de a-şi
considéra aotivitatea, raţiunea lor de a fi şi de a créa. Ele constituie un permanent
îndemn de a lichida slăbiciunile încă existente, de a ridica mereu mai sus calitatea
muncii lor artistice.
In afirmarea şi succesul noii dramaturgii, un roi de seamă 1-au avut actorii,
regizorii, scenografii noştri, care şi-au făcut un punct de onoare din valorificarea ei
scenică, realizînd cu multe din piesele originale sute de spectacole pe o singură
scenă. Eroii pomeniţi mai sus, şi încă mulţi alţii, nu pot fi despărţiţi de numele in-
terpreţilor care le-au dat pentru întîia oară viaţă : George Calboreanu în Petru Ar-
joca şi Minai Buznea ; Lucda Sturdza Bulandra în savanta Dinescu ; Ştefan Ciubo-
tăraşu în Dănilă Bulz, Vlaicu sau Mastacan; Radu Beligan în Cerchez, Şeful şi Gore;
Jules Cazaban în academicianul Bălăceanu ; Toma Dimitriu şi Gyôrgy Kovâcs în
Manole Crudu ; Birlic în Spiridon Biserică sau Toma Căbulea ; George Constantin
în Pavel Proca ; Ion Marinescu în Păun Ciocîlteu, Leopoldina Bălănuţă în Jana
Mincu ; Tatiana Iekel în Domnica Rotaru ; Boris Ciornei în Lupu Aman ; Em. Pe-
truţ în Anghel Dobrian ; S. Mihàilescu-Braila în Dimache Şaru ; Gh. Leahu în
Piticescu. Dar pe lîngă aceste roluri de mare întindere, pot fi oare uitate micile
bijuterii realizate în roluri secundare de către actori fruntasi ai scenelor noastre ?
Mă gîndesc la Aura Buzescu în Maria Buznea ; la Irina Răchiţeanu în rolul mun-
citoarei din trilogia Oameni în luptă ; la Costache Antoniu sau Marcel Anghelescu
în Ştafeta nevăzută ; la Eugenia Popovici în rolul de o singură scenă din Surorile
Boga sau la Domnica din Moartea unui artist.
Toţi aceştia şi încă mulţi alţii au continuât, cu aceeaşi pasiune, marea tradifcie
a înaintaşilor de a-şi pune întregul lor talent în ridicarea pe culmi din ce în ce
mai înalte a dramaturgiei nationale.
Larga audientă de care se bucură în rîndul spectatorilor aceasta dramaturgie
a fost asigurata, într-o mare măsură, de numeroasele colective teatrale din regiund,
care — neobosite — au făcut cunoscute noile piese şi eroii lor pînă în celé mad
depărtate colturi ale ţării.
La rîndu-le, lucrările autorilor noştri dramatici nu numai că au prilejuit
mari creatii interpreţilor, dar au exercitat asupra lor şi o mare influenţă etdcă. Sem-
nificative sînt din acest punct de vedere cuvintele lui Radu Beligan rostite cu pri-
lejul ultimei plenare a Consiliului teatrelor : „Consider că, pentru viata mea de
actor, rolul Cerchez reprezànta o cotitură esenţială. Lucrînd la acest roi pasionant,
care a însemnat pentru mine un adevărat procès de igienă moralà, am început să-mi
văd deficienţele personale, să-mi confrunt cunoştintele cu realitatea din jur, să în-
cerc să văd mai limpede care este atitudinea mea."
Coloană vertebrală a întregului repertoriu, dramaturgia originale a asigurat
pronunţatul caracter socialist al mişcării teatrale contemporane romîneşti. Acest ca-
racter a fost permanent îmbogăţit prin reprezentarea celor mai valoroase lucrări ale
dramaturgiei ţărilor socialiste. Totodată, repertoriul acestor ani a valorificat larg
capodopere aie literaturii clasice universale, spectatorul fiind, de asemenea, ţinut
la curent cu ceea ce se creeazà mai bun, azi, pe toate meridianele lumii. Criteriul
principal al selecţionării acestui larg repertoriu a fost criteriul artei teatrale uma-
niste, care, indiferent cînd şi unde a fost creată, să pledeze pentru nobile idealuri
de viaţă şi de gîndire.
Construit astfel, teatrul nostru dispune azi de toate elementele pentru dezvol-
tarea sa pe trepte din ce în ce mai înalte. Maeştrilor încercaţi ai scenei li s^au adău-
gat în aceşti ani numerosi tineri — dramaturgi, regizori, actori, scenografi — care-i
dau un colorit viu, animât, îndrăznet, o efervescenţă creatoare plină de idei, de fan-
tezie şi original] ta te. Principala lor preocupare e de a da tot mai multă strălucire
dramaturgiei originale contemporane, de a perfecţiona cultura teatrală inovatoare,
aie cărei temelii s-au pus în cursul celor doua decenii, de a se suda în colective
unitare şi antrenate, capabile să facă faţă unui repertoriu mereu mai amplu şi
mai divers.
După douăzeci de ani de la Eliberare, noua mişcare teatrală, rezultat direct
al condiţiilor create de partid şi de statul socialist, îşi afîrmă din plin vitalitatea,
ca factor activ în măreaţa opera de desăvîrşire a construirii socialismului în patria
noastră.
Traian Şelmaru
www.cimec.ro
Hagi Tudose, asa cum l- a văiut Nicolae
Baltateanu

www.cimec.ro » f
Mihai Popescu în rolul loi Băl-
cescu din piesa lai Camil Petrt-
scu, in spectacolul Teatrului Na­
tional „I. L. Caragiale"

George Vraca (Vlaicu Vodă) îm-


preună eu Lia Şahighian (Doamna
Clara), în spectacolul Teatrului
„Nottara", eu piesa lui Al. Da-
▼ila

Scena întrunirii électorale din spec­


tacolul Teatrului National „ I . L.
Caragiale" eu Scrisoarea pierdută,
în regia lin Sică Alexandrescu. La
masa prezidenţială, Trahanache
(Al. Giugaru), la tribunà — Far-
furide (Ion Fintesteanu), secondât
de Brînzovenescu (Gr. Va'iliu-
Birlic) ; în planul întîi, primul
dintre ascultători este Catavencu
(Niky Atanasiu). Printre figurant!,
tot în primele rînduri, se află şi
regizorul

www.cimec.ro
OARTA
A MARILORSINTEZE

_ _ _ . _
nomiei nationale — a industriel şi agriculturii — se însoţesc în
chip firesc eu elanul şi înflorirea din cultură şi artă.
Momentul de eflorescenţă pe care îl trăim astăzi, excepţionalele cuceriri ale
teatrului şi caracterul lor nou se integrează în această mişcare generală de avînt,
pe care o reprezintă, în viaţa ţării noastre, socialismul.
Acţiunea de edificare a unei orînduiri profund democratice, pătrunse de
spiritul umanismului socialist, a avut drept urmare nu atît faptul că dramaturgia
a fost chemată să intre în circuitul pasionant al actualităţii, iar actorul a încetat
să mai fie desconsiderat, cît mai aies faptul că s-a născut şi a venit spre teatru
un ait public. Contingente întregi de spectator!, dornici să aile în teatru sensul
vieţii şi valoarea luptei pe care o poartă, avizi să-şi lărgească orizontul spiritual,
au pătruns în sàlile de spectacol, -si psihologia noului public acţionează direct asu-
pra artistului autentic.
Acesta are convingerea că prin arta sa stabileşte o punte ou spectatorii, că
daruirea sa e un fragment dintr-o operă generală de muncă, de creaţie, că ea re-
prezintă un act de comuniune.
Socialismul a însemnat pentru poporul nostru o luare în posesiune, întreagă
şi conştientă, a unui tezaur spécifie puţin ştiut, şi în orice caz puţin valorificat. In
literatură, în teatru, în muzică, în cinematografie dispunem de talente rar înr
tilnite, deloc comune, şi care se pot insera, eu reală efidenţă, într-un context
mondial. Aceste talente pot susţine, în dialogul cultural eu lumea întreagă, un
punct de vedere interesant, caracteristic. Iată şi de ce, cînd această originalitate
naţională a fost cunoscută, s-a manifestât un tot mai viu interes pentru cultura
noastră.
Am trait, în aceşti douăzeci de ani, o pasionantă experienţă intelectuală, mo-
rală şi artistică, experieniţă care este départe de a-şi fi epuizat semnificaţiile.

8
www.cimec.ro
Aceşti douăzeci de ani de teatru nou reprezintă un total deosebit de tulbu-
rător, căci pe de o parte ei au prilejuit afirmarea multor elanuri şi calităţi, iar
pe de altă parte au înlăturat, în esenţială măsură, ceea ce este, pentru scenă, eroare
şi zădărnicie. îmi îngădui să cred — în această ordine de idei — că teatrul, în ac-
cepţiunea modernă a cuvîntului, trebuie să însemne, mai mult decît oricînd, o cu-
noaştere sintetică a lumii contemporane. Nu o viziune parcelată a realităţii, nu o
analiză a unui fapt sau a altuia ni se cere să realizăm, ci o cuprinzatoare înţelegere
a vieţii, a momentelor ei esenţiale, a substratului politic, social, uman ce stă la
baza dinamicii existenţei şi a devenirii istorice. A trecut de mult timpul cînd ne
puteau satisface o piesă şi un spectacol despre o întîmplare, despre un caz izolat.
fie el oricît de interesant. Astăzi, sîntem setoşi de o artă care înglobează cît mai
multă ştiinţă a universului şi caire ne oferă un cifru pentru înţelegerea şi transfor-
marea lui ; astăzi ne atrage o artă în care exista o perspective integrală a reali-
tăţii obiective şi subiective, o artă care emite o chemare şi dăruie o învăţătură, o
artă care declanşează în om necesitatea acţiunii. Sînt convins că aceasta viziune
sintetică, făcută să ne arate o ordine în lume, un înţeles în evenimente şi o răs-
pundere în existenţa noastră, această densitate filozofică este atmosfera, este tonui
de care are nevoie teatrul în clipa de faţă.
Teatrul are datoria să răspundă întrebărilor fundamentale ale vremii noas-
tre, prin transcrierea gîndurilor şi imipresiilor provocate de prezent. A pune spec-
tatorul în contact direct şi concret eu această schema de profunzime pe care a
dezvaluit-o, în teorie şi praotică, mişcarea revoluţionară a clasei muncitoare, a
arăta cum putem cîştiga în forţă, demnitate şi frumuseţe, iată scopul final al ori-
cărei reprezentaţii teatrale.
Ei bine, noi ne enumerăm printre mişcările artistice celé mai îndreptăţite
să la în discuţie şi să răspundă eficient problemelor ce se pun în faţa unei con-
ştiinţe contemporane, numind valorile care conféra vieţii nobleţe şi finalitate.
Noi sîntem beneficiarii unei experienţe grandioase, şi anume construirea soede-
tăţii socialiste, noi redescoperim universul în condiţiile luptei pentru afirmarea
omeniei din om, noi avem nu numai o imagine clară a ceea ce a fost viaţa pînă
mai ieri, a instrumentelor de supliciu puse în mişcare de orînduirile întemeiate
pe exploatare şi asuprire, dar şi un înalt ideal, o încredece în destinul umanităţii.
Pe acest teren trebuie să se afirme originalitatea teatrului nostru, a acestui teatru
care îşi justifiée activitatea prin lupta pentru adevăr şi justiţie, şi a càrui vitalitate
înfloreşte sub influenţa activa a marxism-leninismului, la lumina lucidităţii.
Radu Beligan
www.cimec.ro
Delà
teatrul
emotiilop 9

spontané
la teatrul de idei

acă aş încerca să caracterizez — fără pretenţia sentinţei definitive


— aceşti douăzeci de ani de artă a spectacolului, în perioada avîn-
tului şi revoluţionarizării générale a societăţii noastre, i-aş numi
anii de împlinire a teatrului romînesc, de la un teatru al emoţiilor spontané, al
trăirilor şi sentimentelor, la un teatru de idei, în care primează problematica
socială, de etică individuală, cetăţenească şi colectivă.
Forma de teatru spontan, nereflexiv, al emoţiilor — chiar clădită pe o bună
tradiţie realistă, de multe ori de intuiţie realistă, dar de multe ori în slujba unui
frumos neangajat — aduce deseori ca rezultat confundarea mijlocului eu scopul.
în complexitatea teatrului de idei, trăirea nu este nici eliminată, nici combătută,
dar îşi găseşte exact dimensiunea de element component, de mijloc care folosit
convergent eu celelalte mijloace, serveste scopului final — transmiterea convinge-
rilor angajate, profund contemporane şi partinice. într-un teatru mai mult al
trăirii, adeseori se pune căruţa înaintea cailor.
In secolul trecut, teatrul nostru a avut un roi progresist, de culturalizare şi
de afirmare naţională, sprijinindu-se pe apariţia unor mari interpret! şi a unor

20
www.cimec.ro
mari dramaturgi. Această tradiţie a fost continuată de animatori ca Davila, Gusty,
Tănase şi de directori de scenă inspiraţi (G. M. Zamfirescu, V. I. Papa, Ian Sava,
Soare Z. Soare, A. I. Maican). Totuşi, în ami dinaintea ultimului război s-a înre-
gistrat o alunecare, deloc neglijabilă, spre bulevardier. Au existât, fireşte, excepţii,
dar şi printre acestea se întîlneau adeseori spectacole în care accentul era pus în
primul rînd pe ideea artistică izolat considerate, nu pe întreg fondul de idei al
piesei. în mod curent, se ajungea la o artă aparent fără poziţie, dar politică prin
apolitismul ei. Astfel, Mihail Sebastian putea scrie despre un spectacol al Teatru-
lui „Regina Maria", din 1939 : „Azilul de noapte este o piesă revoluţionară, din
care teatrul a făcut u n spectacol confortabil... şi acest lucru este suficient pentru
a înlătura orace semnificaţie de protest. Nici macar n-a fast nevoie să opereze-—\
tăieturi în text, să atenueze replici prea amare, să suprime anumite gesturi prea
violente. Vaska, Satin, Baronul, Actorul nu sînt tragicele epave ale unei societăţi
pe care existenţa lor a r putea să o denunţe şi împotriva căreia ar putea să ceară
răzbunare. Sînt patru roluri de teatru, atît şi nimic mai mult." (Opère alèse, 1956,
pag. 519—521).
Astăzi, accentul principal cade, în teatrul nostru, pe idee, pe expunerea şi
sublinierea unei concepţii, atît a autorului, cît şi a realizatorilor spectacolului :
trăirea a devenit factor component, nu mai este un scop, dicţiunea şi gestul si-au
căpătat dimensiunea firească, devenind mijloace de expresie, decorul nu mai este
decoraţie, ci purtător al sensurilor, muzica nu creează doar stări de spirit, ci sub-
liniază înţelesuri. Odată cu asta, spectacolul a cîştigat o m a r e putere de răspîn-
dire şi de atracţie. El nu se mai adresează elitelor, ci este cu atît mai bun cu cît
vorbeşte unor categorii mai largi de spectatori.
Este demonstraţia vie a faptului că teatrul de idei nu se confundă cu tea­
trul intelectualist sec, ci este u n teatru fierbinte, care pledează pentru stimularea
celor mai nobile însuşiri ale omului. Nu teatrul de idei, ci estetismul burghez este
cel légat de spectacolul uscat, intelectualist. Teatrul sentimental — aflat, aparent,
în opoziţie cu teatrul intelectualist — se tircumscrie, d e fapt, într-o zonă foarte
apropiată şi tot atît de minora. Secolul XIX şi începutul secolului nostru oferă, şi
într-o direcţie şi în alta, o sumedenie de exemple, care vor apârea în curînd limi-
tate ca opère de gen, păstrînd cel mult, u n anumit farmec al demodatului.
Dovada certă că acest d r u m al teatrului de idei este drumul unei epoci mari
ne-o dau momentele hotărîtoare din istoria artei scenice — teatrul antic, teatrul
elisabetan, cel din perioada Sturm und Drang, scrierile de vîrf aie realismului
critic — care, toate, sînt realizările unui teatru de idei profund contemporan epocii
sale şi, prin asta, veşnic actual. Evoluţia teatrului nostru spre o asemenea noua
înţelegere a spectacolului este diversă şi amplă. Premisele ei au fast asezate odată
cu înfiintarea a numeroase ansambluri permanente, care au constituit începutul
unor teatre stabile, cu mari perspective. Dezvoltarea acestor colective s-a bizuit pe
continuarea marii tradiţii réaliste literare şi actoricesti, pe care am moştenit-o de
la înaintaşi. S^au revalorificat în spectacol clasicii noştri, punîndu-se temelii se-
rioase pentru dezvoltarea unei noi literaturi dramatice. Pentru prima oară în istoria
artei scenice romîneşti, dramaturgia originală a fost încurajată şi susţinută persé­
vèrent, prin prioritatea acordată în repertoriu şi prin calitatea eforturilor de
transpunere scenică.
Rezumîndu-se, la începutul acestei perioade, în primul rînd pe reuşitele acto-
rilor, teatrul nostru a devenit, la un moment dat, un teatru al scenografiei. Aceasta
s-a dezvoltat mai repede decît alte arte componente aie spectacolului şi a realizat,
<iupă o scurtă rătăcire într-tun realism prost înţeles, mari creaţii. Scenografi ca
Perahim, Paul Bortnovski, Al. Brătăşanu, regretatul Toni Gheorghiu, Mircea Ma-
rosin au ajuns la realizări care depăşeau de multe ori intenţiile regizorale şi celé
actoricesti. Fenomenul se explică prin specificul artei scenografice — artă con­
crete, care presupune studii aprofundate şi cunoştinţe specializate. Fără o pregă-
tire aparté şi fără talent demonstrat material, în faptul de creaţie, nu poţi fi sce-
nograf, în timp ce, la prima vedere, pare că oricine poate fi regizor, şi pînă se
lămuresc confuziile, trece timp şi se consuma erori regretabile.

11
www.cimec.ro
Progresului scenografiei i-a urmat un foarte interesant procès de reviriment
aniplu in regie. S-a născut, sub ochii nostri, o regie proaspătă, vitală, tot atît de
intelectuală şi de multe ori égala in rafinament cu manifestările scenografiei.
Creaţiile regizorilor se axează din ce in ce mai mult pe exprimarea complexă a
conţinutului, pe epurarea de formai, de „trouvail", de efect, pe marea densitate
de gîndire. Putem enumera un şir întreg de spectacole, astăzi foarte bine cunoscute
— Citadela sfărîmată, Revizorul, Trei surori la Teatrul National din Bucureşti ;
Fersstre deschise, Brigada 1 de cavalerie, De n-ar fi iubirile... la Teatrul Tinere-
tului ; Aristocraţii la Naţionalul din Iasi : Domnişoara Nastasia la Teatrul Munci-
toresc C.F.R. ; Umbra la Teatrul de Comédie ; Domnul Biedermann şi incendiatorii
la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" — enumerare, desigur, incomplete, care se
mulţumeşte doar cu câteva exemple din mulţimea realizărilor regizorale demne
de reţinut.
Asemenea reuşite mérita sa fie salutate alături de creaţiile individuale, acto-
riceşti, pentru că ele ne dau garanţia că in curînd teatrul romînesc, pornit pe linia
constituirii unor colective cu o viaţă proprie, diferenţiată, va ajunge la forma
ideală pentru arta scenică de astăzi — teatrul perfect în detaliu şi în ansamblu, în
individual şi în întreg. Este o condiţie absolut necesară pentru a putea atinge ex-
presia deplină a teatrului de idei, care, implicit, este şi un teatru de ansamblu,
capabil să transmita, prin fiecare element al său şi prin armonia dintre toate com-
ponentele sale, convingerile pentru care militează.
Acesta este momentul în care ne aflărn, îl privim cu optica proaspăt revi-
zuită prin confruntările cu teatrul strain, pe care 1-am cunoscut datorită turneelor
unor ansambluri dintre celé mai bune din lume. In urma unor asemenea confrun-
tàri, peisajul teatral romînesc ne apare tot atît de reliefat şi de divers ca si peisa-
jul ţării. Comparaţia cu alte experienţe subliniazâ o pluralitate de talente de o
mare varietate şi existenţa unei cantităţi de farmec care duce cîteodată actorul
romîn pînă la răsfăţ. Deşi toate premisele necesare pentru cristalizarea unui teatru
total, armonic, de ansamblu exista, şi realizari cu adevărat colective apar din ce
în ce mai freevent, teatrul romînesc totuşi este încă un teatru al strălucirilor indi­
viduale. Nu este un teatru lipsit de adîneime, dar nu este încă, pe toată suprafaţa,
un teatru al adîncimilor.
Treapta următoare pe care o avem de urcat este aceea a construirii unor
colective cu adevarat unitare. Avem de învins handicapuri ce ţin de alcătuirea
întîmplătoare a unor ansambluri, axate în jurul unor direcţii mai mult administra­
tive decît artistice. Fără să neglijăm valoarea tradiţiei moştenite şi tot ce am izbu-
tit în aceşti ani, putem spune că teatrul nostru este încă un teatru în formare.
Minunat este faptul că el se formează revoluţionar, sub ochii noştri, urmînd exi-
gerţele procesului de tranziţie pe care 1-am amintit. Arta spectacolului şi-a părăsit
pentru totdeauna rolul de comentator sentimental sau de reflectant pasiv al con-
diţiei umane, intervenind activ în formarea unei noi conştiinţe a omului. Este un
fapt minunat — şi care ne obligă.

www.cimec.ro
Liviu Ciulei
Sonia Cluceru (Aneta Duduleanu) >i Marietta
Deculescu (Margareta) în Gaitele de Al. Kiri-
ţcscu, pe scena Nationalului bucurestean

Lucia Sturdza Bulandra (Valeria), într-o scena


din Arcul de triumf de Aurel Baranga, în spec-
tacolul Teatrului Municipal

www.cimec.ro
C. Ramadan in rolul ti­
tular din Avarul (Tea-
trul Armatei)

Scenă din Căruta eu paiaţe


de Mircea Ştefânescu, eu
G. Timicà (Suflerul) şi
Marcel Anghelcscu (Matei
Millo)

www.cimec.ro
drumul
si cuceririle
regiei noastre
n

ercetarea căilor şi cîştigurilor artistice dobîndite de creaţia regizorală


în anii noştri e întîmpinatâ de un sentiment de mare bogăţie :
numeroase individualităţi creatoare, felurite forme şi procedee,
soluţii şi modalităţi artistice. Expansiunea geografică a teatrului romînesc de după
Eliberare e direct proporţională eu creşterea numărului directorilor de scenă răs-
jpîndiţi — unul sau mai mulţi laolaltă — în celé peste patruzeci de instituţii dra-
matice aie ţării şi activînd stabil în ele. „Provincia" a încetat să mai fie un termen
de pejoraţie. Iniţiativele îndrăznelii creatoare, ale originalităţii şi proespeţimii,
venind nu numai din Capitală, ci şi din locurile altădată osîndite diletantismului
ori rutinei epigonice, abundă şi se impun din ce în ce atenţiei şi preţuirii générale.
Faptul nu poate fi trecut eu vederea. Orizontul acesta mult lărgit şi sporit în
culori şi valori expresive, ce se deschide desfăşurării actului teatral, nu se înfăţi-
şează însă în contradicţie eu coeziunea principială ce leagă pe artiştii noştri, cu
tendinţele lor de a-şi solidariza eforturile creatoare spre închegarea unei stilistici
caracteristice — nationale şi contemporane — a regiei noastre. Oricît de divers
dispuse temperamentele, convingerile şi viziunile artistice personale ; independent
de liniile şi de limitele valorice la care ajung creaţiile lor, regizorii noştri se întîl-
nesc, ca într-un loc geometric, în albia convingerilor lor comune, realist-socialiste.
Ca orice act concret de creaţie, regia teatrală este o artă ale cărei inspiraţie
şi aplicaţie sînt dependente de ambianţa şi cerinţele social-estetice ale unui moment
istoric. Ea mai este o artă condiţionată sau, cum o socotea Camil Petrescu, o artă
„funcţională", în sensul că acţiunea ei se desfăşoară în funcţie de un anumit text
dramatic, care o incita şi care-i détermina cadrul, dimensiunile, liniile expresive,.
substanţa. Regia noastră nu putea să se încumete a porni pe drumul unei înnoiri
reale, chiar sub presiunea spiritului inovator ce o stimula, rămînînd nepăsătoare
faţă de problemele noi aie repertoriului şi îndeosebi fată de problemele noi ce
confruntau literatura dramatică originală, iniţiată de climatul şi procesul revo-
luţiei.
Procesul de înnoire şi sporire a conţinutului şi obiectivelor, ca şi a formelor
expresive aie artei noastre scenice, s-a desfăşurat, aşadar, într-o strînsă îmbinare
cu procesul similar prin care a trecut dramaturgia noastră recentă. Căci şi drama-
turgul, şi artistul nemijlocit légat de imaginea scenică au fost, în acelaşi timp r
surprinşi şi solicitaţi de aceleasi realităţi noi, de apariţia aceloraşi relaţii şi pro-

* Continuare din nr. 7/1964.

15
www.cimec.ro
blême umane — sociale şi etiee — noi, de aceeaşi dmamica nouă a istoriei şi a
lumii (în înţelesul pătrunderii conştiente în legLtăţile ed), de necesitatea de a da
mărturie artistică despre ele. Amîndurora li se înfăţişa ca o îndatorire crucială,
prealabilă actului de creaţie — prealabilă artei lor ca atare —, împrospătarea me-
todelor lor de investigatie, a „artei lor de a observa". Aparenţa se cerea privită în
adîncuri, în esenţă ; deprinderea de a o considéra de sine stătătoare şi stabilă
trebuia înlocuită eu strădania de a o surprinde şi cuprinde în legăturile ei cauzale,
în miscare, în transfonmare şi în direcţia transformărilor ei. Socialul şi istoricul se
impuneau privirilor dramaturgului şi aie regizorului (înglobînd în privirile acestuia
şi pe aie actorului), ca niste categorii pe care nu puteau să le ignore fără riscul
îngustării, unilateralizării, dacă nu chiar al denaturării adevărului ce doreau să
exprime despre lume şi viaţa din jur. Individul se înfăţişa noii observări a artistu-
lui ca o structura social şi istoric condiţionată şi descoperind în psihologia lui valori
şi impulsuri social şi istoric revelatoare. Vechea tipologie a dramei se restructura.
Istoria împinsese în prinHplanul obiectivului şi observaţiei artistice o umanitate
altădată refuzată, ori intrînd prea rar în cîmpul interesului dramatic şi al scenei :
eroul comunist, muncitorul, ţăranul, intelectualul cîştigat de revoluţie etc. Cadrul
de manifestare al acestora nu mai putea fi indiferent, lăsat la voia fanteziei fabu-
latorii sau coloristice a dramaturgului (respectiv a regizorului), şi niai eu seama nu
putea fi dimensionat pe cerinţele şi schemele teatrului de camera. Nu doar pentru
că acest cadru pretindea alte dimensiuni, prin spaţiul ambiant în oare se mişca
noua umanitate (uzină, şantier, ogoare, laborator) ; nici doar, datorită climatului
nou pe care prezenta şi acţiunea omului muncii îl iscau şi-1 colorau specific eu ati-
tudinile, preocupările, pasiunile, convingerile, aspiraţiile lui ; ci, mai aies, datorită
faptului că prin prezenţa lui — bărbătoasă, setoasă de cunoaştere, îmbibată de su-
flul eroic al revoluţiei, cucerită de orizonturile şi chemările ei — ne aflam în faţa
unor acţiuni menite să ducă nu la obişnuitele deznodăminte ce ar pecetlui definitiv
o oarecare coliziune dramatică, ci în fata unor acţiuni determinînd şi oglindind
transformări în care deznodămintele sînt provizorii : fie verigi aie noului în lanţul
unor schimbări continue, atît pe planul exterior al aspectelor înconjurătoare, cît şi
pe planul profund al conştiinţelor ; fie trepte aie unor raspunsuri date la întrebări
ce frămîntă pe omul zilelor noastre, angrenat în procesul edificării altei lumi — a
lumii socialiste —, în procesul propriei sale edificări umane, dar, prin aceasta, an-
grenat şi în marea problematică ce agita în general omenirea contemporană. Cadrul
de viaţă şi de desfăşurare al noii dramaturgii — şi al teatrului chemat să-i cores-
pundă — se cerea, prin urmare, extins în perspectivă, în semnificaţii, în sensuri.
în el trebuia să-şi afle loc, şi prin el să vorbească, istoria în locul istorisirii ; omul
(umanitatea) în locul individului ; problema în locul misterului ; ideea în locul im-
presiei ; adevărul în locul convenienţei ; decizia activa în locul stării contemplative ;
claritatea şi precizia în locul estompei şi nebulosului... Limitele şi canoanele vechii
drame se arătau neîndoios strîmte în acest context de noi exigenţe, de care scriito-
rul dramatic era dator să ţină seamă, pentru a oglindi veridic (şi productiv) reali-
tăţile din jurul lui. Cu atît mai mult apăreau strîmte regizorului limitele vechi aie
aparatului şi procedeelor, aie mijloacelor de interpretare şi expresie scenică. Arse-
nalul de formule şi de efecte, verificate şi convenabile în reprezentarea repertoriu-
lui burghez — prin excelenţă individualist şi iscâhd emoţii sau stări emotive pentru
ele însele — apârea directorului de scenă şi puţin şi sărac, adesea peste putinţă a
fi calchiat — fără a produce stridente procustiene ori fără a-1 deservi altcum —
pe continutul dramatic şi spectacologic nou, ce se impunea.
Preocuparea pentru aflarea soluţiilor regizorale celor mai ef ici ente la aceste
lucrări ; modalităţile consacrate prin ele în teatrul nostru ; problemele evocării
teatrale a luptei partidului şi a clasei muncitoare — ca, în génère, problemele rezol-
vării scenice a devenirii socialiste a ţării şi poporului nostru — au constituit şi
constituie preocuparea de frunte a dramaturgilor, a interpretilor, a regizorilor. Ele
au pretins, desigur, înainte de toate, o adîncă pătrundere în istoria partidului, în
cunoaşterea omului de partid. Regizorii nu puteau — e drept — închide ochii în
faţa exemplelor dinafară, nu le puteau refuza invitaţia de a le împrumuta din for­
me şi expresivitate. Eroii comunişti din Ann negri (regia Sică Alexandrescu), sau cei
ai trilogiei lui Al. Voitin, Oameni în luptă (regia M. Berechet şi Miron Niculescu),
ca şi cei din drama lui Mihai Beniuc, întoarcerea (regia Ion Olteanu), sau cei din
evocările actului marii Eliberări — de la Surorile Boga (regia Moni Ghelerter),
Passacaglia (regia Liviu Ciuled), la Dacă vex fi întrebat (regia Dinu Negreanu) —
apar prin aspiratiile, prin patosul, prin structura lor morală ca vlăstare mult evo-

16
www.cimec.ro
Surorile Boga de Horia Lovinescu, in spectacolul Teatrului National „I. L. Caragiale" O scenă din
actul II cu Gh. Cozorici, Silvia Popovici, Toma Dimitriu, Irina Ruchiţtanu-Şirianu

Tragedia optimistă in montarca Nationalism bucureştean. In primul plan, Marcela Rusu (Femeia-comisar),
înconjurată de C. Rauţchi (Marinarul răguşit), Emil Liptac {Marinarul ciupit de variât). Florin Piersic
(Aleksci). Victor Moldovan (Vainonen), Toma Dimitriu (Căpetenia)

www.cimec.ro
Despot Vodă la Teatrul National din Iaşi. Protagonist şi regizor Dan Nasta (in centrul scene!)

luate ale vechilor eroi romantici. Ceea ce îi distinge de aceştia, ceea ce le dă o


greutate particulară, este siguranţa patosului lor, conştiinţa apartenenţei lor la o>
victorie istoriceşte necesară, zăcământul lor de umanitate care, păstrîndmse a
noastră, trece fruntariile pentru a se demonstra unitară eu sensurile istorice ale
umanităţii în génère. Prin aceasta, ei se apropie de eroii Trenului blindât, ai Rup-
turii, ai Tragediei optimiste, de eroii lui 7 Noiembrie. Punerea în scenă a drama-
turgiei clasice sovietice a avut pentru noua şcoală regizorală o însemnătate prin-
cipială. în această ordine de idei, Trenwl blindât (regia Al. Finţi) se leagă, ca o
data memorabilă de prim ordin, de Tragedia optimiste (regia Vlad Mugur), Aristo-
craţii (regia Horea Popescu), Omul eu arma (regia Ion Olteanu), Brigada I de
cavalerie (regia Radu Penciulescu), A treia, patetica {regia Moni Ghelerter),
acestea purtînd înspre momentele mai récente fiorul eroic, forţa epică şi de epos ;
forţa de înnoire socialista a conştiinţelor, pe care Marele Octombrie le conţine şi l e
transmite mereu proaspete contemporaneităţii noastre imediate, efortului nostru
constructiv.
înnoirea teatrului nostru a purces totodată de la punerea din nou în valoare
a clasicilor noştri romantici — Hasdeu, Alecsandri, Davila, Delavrancea. Formele
evazioniste aie spectacolelor istorice, freevente altădată, contrazic fondul drame-
lor, care sînt, prin natura lor, mişcate de un ascuţit nerv critic şi tinzînd nu la
mulcomirea, ci, dimpotrivă, la trezirea la realitate a spectatorului, la activizarea
6piritului său patriotic, domic de justiţie socială, de libertate în demnitate a
omului — de schimbare a asezărilor strîmbe în viata poporului. „Marele trecut" al
ţării este evocat în ele în vederea acelui ,,mare viitor", pe care-1 visa, eu elanul
adolescenţei, poetul. Perspectiva trecutului se réclama, aşadar, în domeniul dramei
nationale, eu insistenţă legată de perspectiva prezentului. „întoarcerea" la tradiţie,
prin punerea în valoare, pe aceste coordonate, a marii noastre drame nationale
6-a dovedit nu doar un fapt de eurăţire de zgură (chiar dacă această zgură se
drapa înşelător eu monumentalitatea arhitecturală şi coloristică, cu patosul emfa-
zei — în locul clocotirii — romantice), cît, mai ales, un fapt de punere în actualitate,
de încercare de a o intégra în problematica eforturilor, năzuinţelor, dar şi certitu-

www.cimec.ro
18
dinilor constructive ale poporului. Aspiraţia eroilor acestor drame — spre altă
aşezare, mai dreaptă, a lumii şi spre o altă condiţie, demnă, a omului — a fost
pusă în cumpănă, de o parte, eu realităţile potrivnice ale epocilor evocate, de alta,
cu realităţile şi orizonturile noastre. Ecoul emotiv al eroicului, fremătînd în fabula
dramei, cerca astfel să dobîndească, dincolo de caracterul ei mitic, individual, rezo-
nanţa unei generalizări exemplare, larg, popular cuprinzătoare. Iar esenţa lui roman-
tic-viisătoare cerca să-i justrfice zborul, nu doar cu idealul spre care se îndrepta,
dar şi cu necesitatea obiectivă, istorică, a atingerii lui. Aluzia dramei, continuînd
să se răsfrîngă critic asupra stărilor depaşite de timp ce au determinat-o, se
amplifica într-o atitudine perenă, chemată să dobîndească acum şi o funcţie stimu-
latoare, mobilizatoare, spre „mai départe". Drama naţională s-a păstrat, fireste, mo-
numentală — ca dramă de epocă, ca drama de „costum". Romantică în factura ei,
ea a continuât să prilejuiască spectacole de interpretări „de piïrn-iplan" si de mare,
pătrunzător patos. G. Calboreanu domina şi umbreşte parcă, cu vigoarea verbului
său, întreaga ambianţă scenică, fastuoasă, nespus de bogat şi divers mişcată a
Apusului de soare. G. Vraca domina şi el, cu prestanta lui statuară, climatul asprit
de intrigă de palat al scenelor în care se consuma drama lui Vlaicu Vodă. Dar spec-
tacolele ce au valorificat drama naţională (prin Ion Şahighian, Ion Olteanu, Dan
Nasta ş. a.) îşi revendică, mai presus de toate, rîvna, dacă nu pretutindeni şi în égala
măsură, şi rezultatul, de a lăsa arhitectura, culorile, interpretările să fie acaparate,
dincolo de conţinutul lor imediat, şi dincolo de datele expresive individuale, de sen-
suri istoriceşte şi uman nou-reveLatoare, apropiate de sensurile, de umanitatea, de
umanismul momentului nostru istoric. Concepţia despre lume a clasei muncitoare,
confirmînd experienţa de viaţă şi înţelepcdunea tradiţiei, i-a conferit forţa proaspătă
de a lumùna şi îndreptăţi, din adîneurile vremurilor, valorile şi căile noi aie con-
temporaneităţii noastre.
Şi în cealaltă direcţie majora, tradiţională, a teatrului nostru — direcţia satirei
comice, n-a fost întîmplător că înnoirea teatrului nostru şi-a gàsit unul din jaloanele
sale importante în valorificarea scenică a operei lui I. L. Caragiale. Punerea în
valoare a rnostenirii noasitre clasice s-a făcut concomitent cu eforturile oglindirii în
teatru — în noua noastră dramaturgie şi în punerea ei în scenâ — a realităţilor
şi problemelor noastre nemijlocite. Această concomitenţă ni se înfăţişează explicabilă

Baia de Mjiakovski, în spcctacolul Teatrului


Muncitorcsc C.F.R. în primul plan, Jules Ca- Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand pe
zaban (Pobedonosikor) si Titu Vedea (Belve- scena Teatrului din Oradea. Protagonist! : Ion
donski). Sus, Tamara Buciuceanu (Secretara) Marinescu (Cyrano) si Anna Dukâsz (Roxana)

www.cimec.ro
Mille director de Vasile
Alccsandri, la Teatrul Re­
gional Bucureşti. In primul
plan : Angela Macri. In
fumlal. joc de timbre

şi din unghiul de vedere al problemelor expresivităţii noi, pe care teatrul urma să o


dobîndească şi care-şi trăgea seva, în primul rînd, din expresivitatea teatrului clasic,
văzut eu ochii actualităţii. în acest fel, „întoarcerea" la clasici e numai un fel de a
spune. Scrisoarea pierdută, O noapte jurtunoasă, D-ale carnavalului nu au fost
pentru Teatrul National şi pentru Sică Alexandrescu simple prilejuri de celebrare
pioasă şi festivă a virulentei opère caragialeene, nici doar un act de necesară repa-
raţie, nici, în acest scop, un act scrupulos de reconstituire şi de restituire (eu interes
documentar) a structurii ei teatral scenice. Autenticitatea stilului lui Caragiale, la
care a năzuit regizorul, privea determinantele lui istorice, spiritul lui care se refuză
unei îngrădiri locale şi în timp — universalitatea în substanţa lui caracteristic natio-
nală. Pe această Unie, descaperirea stilului autentic Caragiale s-a tradus prin desco-
perirea actualităţii vii şi ancorării lui adînci în problematiea însăşi a prezentului
inostru. Desigur, descifrarea acestui stil n-a putut fi indiferentă fată de trimiterile
lui la anumite temeiuri de expresivitate, la anumite mijloace scenice expresive, carac-
teristice în primul rînd artei şi vederilor estetice aie lui Caragiale, caracteristice
apoi speetacolelor construite sub supravegherea şi eu asentimentul viziunii lui. Eroii
comediilor lui, relaţiile dramatice şi scenice ce-i leagă, unele manifestări şi efecte-
cheie aie lor — impunîndu-se ca tradiţionale —, culoarea şi cadrul lor ambiant au
renăscut de aceea în spectacolele de acum aie Naţionalului, stabilindu-se o filiaţie
incontestabilă între ele şi celé initiate şi închegate de însuşi Caragiale. Nu e însă

20
www.cimec.ro
varba de o filiaţie de ordinul steril al preluării unor modèle, ci de una organică,
de ordinul continuităţii.
Coordonatele perspectivei istorice actuale vor apărea, de altfel, din ce în ce
mai vizibil, în practica regiei noastre, ca unele ce pot lumina şi fructifica mai intens
sensurile unei opère clasice, fără a-i atinge (dimpotrivă, subliniindu-i) stilul. Păstrîn-
du-ne la Caragiale, doua momente ni se par pilduitoare. Unul — experienţa lui Ion
Finteşteanu eu elevii Institutului de teatru, în care ScrUoarea pier data, marcat
distanţată de etdca zilelor noastre, dobîndea o prospeţime şi o forţă comic-satirică
inedită, eu trimiteri surprinzătoare la orizonturi rizibile, apropiate noua. Scrisoarea
pierdută se desfacea aici, parabolic, dintr-un atac politic, într-o denunţare caustică
a „rămăşiţelor" în viaţa şi în conştiinţa noastră. Al doilea exemplu — încercarea
lui Valeriu Moisescu de a lărgi la rîndu-i compasul satirei lui Caragiale peste
cadrele şi adresa ei concret istorjcă, hiperbolizînd în D-ale carnavalului trăsăturile,
gestul şi cuvîntul eroilor ei şi izbutind astfel să ni-i înfăţişeze, pe croiala calităţilor
de pensonaje într-o farsă, eu dimensiuni esenţial cuprinzătoare ale unor entităţi
mic-burgheze. Ele apăreau eloevente în chipul acesta, mult dincolo de trama şi sen-
surile imediate aie farsei, şi raportabile nemijlocit la unele categorii etice şi sociale
(încă supărător existente în jurul nostru. Roajdele viziunii trecutului (a valorilor
dramaturgiei clasice) din perspective zilelor noastre ne-au întîmpinat şi în valorifi-
carea comediei, mult timp socotită de circumstanţă, deci minora, a lui Vasile
Atecsandri. îndrăzneala lui I. Simioneseu ori a lui Dinu Cernescu şi a Sandei Manu
de a vedea lumea şi universul de idei şi de preocupări ale Chiriţei din Bîrzoi şi,
în génère, aie timpului în care Millo anima teatrul, ca o lume de carton, de mario-
iaete şi de arlechinadă, patinată de ridicol în înseşi resorturile articulaţiei ed, nu
este doar o îndrăzneală formal novatoare. Inovaţia în artă e inoperantă sau deru-
tantă, dacă ea nu este determinate, dacă ea nu urmăreşte şi nu atinge un tel pre­
cis, în cazul de faţă, ca şi în cazul lui Caragiale, acest ţel era — înlăuntrul demon-
strării dimensiunilor reale, mărunte şi meschine aie societăţii satirizate — demon-
straţia réconfortante a depărtării noastre de timpul şi apăsarea, sprinţar colorată.
dar eu atît mai gréa, a respectivei societăţi. Era demonstraţia unor istorice răstur-
nări de valori şi demonstraţia sensului revoluţionar al acestor răsturnări. Rîsul
spectatorului era chamat să se manifeste nu doar ca efectul unei constatări comice
legate de conditiile şi situaţiile comediei, ci ca expresse a bucuriei omului care a în-
frînt vremea şi o poate contempla ca învingător, de la înălţimea victoriei sale, de
la înălţimea cunoaşterii şi stăpînirii legilor de devenire aie lumii.
Cîştigurile dobîndite odată eu valorificarea moştenirii noastre clasice nu s-au
localizat, fireşte, la ea. Ele au fost foiosite şi fructificate, eu deosebire (şi simultan).
în valorificarea operelor noastre imediat contemporane. în aceastâ privinţă, se cu-
vine să subliniem, ca pe o nota eu totul semnificativă, că procesul de îmbogăţire şi
înnoire a actului regizoral s-a petrecut mai aies într-o statornicâ şi stăruitoare
aplecare a celor mai valoroşi dintre slujitorii artei noastre asupra dramaturgiei ori­
ginale, asupra dramaturgiei care a însoţit îmdeaproape, a reflectat şi afirmat dru-
mul, eforturile, realizàrile, perspectivele — omul — construcţiei socialismului în
tara noastră. Mesajul artistic al regiei noastre şi căutările celor mai expresive, mai
convingătoare mijloace de a-1 comunica se mărturisesc aşadar, în fondul lor intim.
ca izvorînd dintr-o conştiinţă, în primul rînd cetăţenească, partinică. Aceeaşi con-
ştiinţă explică strînsa legătură de colaborare creatoare ce s-a închegat între poeţii
dramaturgi şd poeţii scenei, şi care s-a arătat de multe ori detenninantă în confi-
gurarea unităţii artistice a spectacolelor noastre teatrale. Această unitate este o
unitate de convingeri, de năzuinţe, de mesaj ; o unitate care se mărturiseşte insă.
firesc, după afinităţi şi după descoperiri stilistice, într-o mare, mereu sporită, diver-
sitate de mijloace. Ne gîndim, bunăoară, la diversitatea de mijloace pe care, în
trei étape, trei regizori — Sică Alexandrescu, Farcaş, Istvân, Dinu Cernescu — le-au
folosit pentru a lumina mai precis, mai convingàtor, linia de atac a comediei Mielul
turbat de A. Baranga. Ne gîndim la calitatea de adîncă respiraţie partinică, dar nu
mai putin de un autentic fior poetic, pe care 1-a prilejuit, pe două cài expresive,
Citadela sfărîmată a lui Horia Lovinescu : calea regiei lui Moni Ghelerter şi calea
regiei, mult pretuità la vremea respective, a lui Grof Laszlo. Ne gîndim câ asupra
Arborelui généalogie sau a dramei celor Trei generaţn, amîndouă de Lucia Deme­
trius, s-au aplecat de asemenea eu interes şi rezultate remarcabile — deosebite
unele de altele — mai mulţ-i regizori ; ne gîndim la prospeţimea, dar şi la vigoarea
pe care Ziariştii lui Al. Mirodan le-au prilejuit nu numai spectacolului de la Na­
tional. Ne gîndim la drumurile din ce în ce mai pline de vervă şi sevă populară pe

21
www.cimec.ro
Orfeu !n infem de Tennessee Williams
la Teatrul National din Clnj : Silvia
Ghelan (Lady) $i Gh. Nutescu (Val)

Dem. Savu (Balonn), D. Rncăreanu (Mai­


ler), Florin Scarlătescu (Şveik), Mircea
Constaatinescu (Primnl client), N. Maziln
(Al doilea client) in Şvcjk în al doilea
război mondial de Bertolt Brecht (Tea­
trul de Comédie)

care le-a obţinut în spectacole dramaturgia închinată problemelor şi omului de la


sat (de la în Valea Cucwlui a lui Mihai Beniuc, în regia lui Sică Alexandrescu, la
Indrâzneala lui Gh. Vlad, în regia lui Mihai Dimiu, la Nuntă la castel de Siitô An­
dres, în regia lui Lucian Giurchescu). Ne gîndim la tendinţa lui Radu Penciulescu
spre laconismul elocvent, spre parcimonia cu care îşi decorează scena, pentru a des-
chide spaţiul cît mai larg ideilor — idei incarnate în caractère — atunci cînd a
montât piesele lui Dorel Dorian, Secundo, 58 sau De n-ar fi iubirile... Dar ne gîn­
dim şi la formula plină de căldură umană pe care, cu aceasta din urmă, a folosit-o
la Brăila tînărul regizor D. Dinulescu. Ne gîndim la lumina proaspătă în care Esrig
a deschis orizonturile tinereşti aie comediei Mi se pare romantic de Radu Cosaşu,
la ingendozitatea cu care Mihai Dimiu a pus în scenă Ferestre deschise de Paul
Everac. în sfîrşit, fără a epuiza o prea vastă paletă de amintiri, şi nu fără regretul
de a omite o seamă de remarcabile talente în aie regiei, ne gîndim la linia larg
desfaşurată, cu puternice accente agitatorice, pe care o foloseşte cu predilecţie Ho-
rea Popescu, fie atunci cînd lansează un debutant cum e autorul Răzeşilor lui Bog-
dan, fie atunci cînd pune în valoare lucrarea de subtile problème de conştiinţă a
unui dramaturg încercat ca Horia Lovinescu — Moartea unui artist.
De-a lungul celor douăzeci de ani, legăturile de reciprocă determinare dintre
dramaturg şi regizor au creionat o evolutie limpede, de la privirile ancorate „tema-
tic" în aspectele imediate aie realităţilor înconjurătoare, la considerarea ideilor
care anima unanim şi care colorează în gênerai psihologia şi conştiinţa omului.
Evoluţia teatrului nostru — a idramaturgiei ca şi a regiei — e izbitoare nu numai
din punctul de vedere al „artei de a observa" realitatea, dar şi din punctul de vedere
al artei de a o esenţializa ; nu numai din punctul de vedere al perspectivelor isto-
rice, dar şi din punctul de vedere al amplitudinii istorice, nu numai din punctul
de vedere al mijloacelor de expresie, dar şi din acela al forţed lor de penetraţie, al
eficienţei lor. Pe măsură ce chipul omului nou, problemele lui de viaţă, comple-
xiunea lui umana, opera lui constructivă şi problemele construcţiei pàtrund mai
familiar şi se topesc în conştiinţa creatoare a artistului, esenţele, valorile motrice,
transformatoare, aie noului străbat din ce în ce mai mult, mai activ şi mai reve-

22
www.cimec.ro
lator nervurile construcţiei dramatice. Dramaturgia preocupărilor, a întrebărilor, a
răspunsurilor, a dezbaterilor şi stimulărilor, întrupînd în caracterul, în conştiinţa, în
gîndirea eroilor semnele majore ale vremii, impune artei regizorale îndatorirea de
a imprima spectacolului forţă teatral (nu doar pictural şi arhitectonic) receptivă,
deci forţă de comunicare activizantă. Realitatea tirade să treacă astăzi, prin transfer
metaforic, pe scenă şi să-şi descopere astfel, în aspeote şi dincolo de aspecte, latenţe
şi resurse emotive sporite. Ea încetează să se înfăţişeze secţionat şi difuz privirii
spectatorilor ; ea se arată organizată, armonizată pe o aceeaşi cheie, pe o aceeaşi
tonalitate, pentru a emite un timbru şi a produce o rezonanţă determinate, carac-
teristică. Omogenitatea (unitatea) imaginii scenice e pusă în serviciul dezvăluirii
subtile, nuanţate, dar neechivoce şi netulburate, a adevărului. Ea năzuie, legînd
osmotic vibraţia poetică cu judecata rationale, să înalţe — cu simplitate, epurată
de aluviuni îmjpovărătoare — emoţ.ia pînă la treptele lueidităţii, cu alte cuvinte,
să facă din trezirea la realitate, dintr-un act de cunoaştere — rece, abstract —, un
act de afirmare a umanului, un efect emotiv de satlsfacţie artistică.
Spre a ajunge la asemenea limanuri, regizorul a încercat cu osîrdie : diver-
sificîndu-şi căile de căutare, metodele, instrumentaţia, pe un repertoriu amplu, cu-
prinzînd celé mai variate lucràri din dramaturgia clasică şi contemporană. Cînd
Liviu Ciulei plada pentru „teatralizarea picturii în teatru", „pentru o realitate
transmisă cu imagini spécifiée artei scenice", asemenea încercări începuseră a se
manifesta : ele se reduceau, încă timid, la trecerea de la decorul concret la cel sti-
lizat, esenţializat, de la scara „naturală" a imaginii scenice la scara teatrală. Ideea
de convenţie plutea însă în aer. Curînd, Horea Popescu (la inceputurile sale) va
îndrăzni, pe drama lui J. Priestley, Inspectorul de politic, şi apoi pe drama lui G. M.
Zamfirescu, Damnişoara Nastasia, să surprindă deprinderile spectatorilor cu sim-
bolul scenic, cu decorul activ, cu imaginea deschisă ideii. E unul din primele exem­
ple aie îndràznelilor creatoare ce se vor înmulţi nemăsurat, cu timpul. Nu putem
gîndi drumul teatrului nostru fără, de pildă, prezenţa lui Cehov în activitatea crea­
toare a lui Moni Ghelerter (de la Unchiul Vania pînă la Trei surori) ; a lui Gorki
în gîndirea regizorală a lui M. Tompa şi Liviu Ciulei (acesta din urmă încercîndu-se

23
www.cimec.ro
prin Azilul de noapte şi Copiii soarelwi, pe două căi, am spune, cu totul diferite).
Shakespeare a trecut, cu forţa lui mereu proaspăt stimulatoare spre inventivitate
şi poezie, prin experienţa şi năzuinţele mai tuturor regizorilor noştri, de la Sică
Alexandrescu (Lear) la tînăra şi foarte tînăra generaţie : Liviu Ciulei (Cum vă
place) ; Lucian Giurchescu (Nevestele vesele, Comedia erorilor, Doi tineri din Ve­
rona) ; Vlad Mugur, Dan Nasta (Haml?t), George Rafael (Femeia îndărătnioă) ; Ion
Şahighian, Mircea Marosin (Richard al III-lea) ; Ion Simionescu (Pericles) etc. etc.
Nu exista mare clasic universal — de la antici (prezentaţi £n regia lui Vlad Mugur,
M. Marosin, Crin Teodorescu ş.a.) la Molière (Avarul — regia Gh. Jora) ; de la
Schiller (Maria Stuart — regia Miron Niculescu), Tolstoi (Război şi pace — regia
O. Râppâport) la Ibsen (Nora — regia Ion Co jar) etc. — care sa nu figureze în re-
pertoriul teatrului nostru şi care, dincolo de funcţiile culturale, umaniste aie me-
sajului transmis, să nu fi avut şi o funcţie caracteristică modelatoare pentru regi-
zorii respective, în descoperirea sau măcar dibuirea unor forme, a unor mijloace
expresive noi. Pe planul marii satire contemporane, opera lui Maiakovski (Baia —
regia Horea Popescu ; Ploşniţa — regia Ion Maximilian) a deschis porţile spectaco-
lului de mare agitaţie ; Brecht (Mutter Courage — regia Mauriciu Sekler ; Puntila
şi Şvejk — regia Lucian Giurchescu ; Arturo Ui — regia Horea Popescu, C. Anatol ;
Opera de trei parole — regia I. Taub şi G. Teodorescu) a familiarizat deopotrivă pe
regizori, pe actori, pe spectatori cu linia larg populară, cu ascuţişul preciziei de atac,
cu refuzul sentimentalismului ieftin în locul emoţiei şi, pînă la urmă, cu o seamă
de procedee definitorii marelui dramaturg şi regizor. Liniile contemporane aie tea­
trului nostru şi-au exercitat forţa artistică şi într-o seamă de puneri în scenă —
divers orientate ca formula, ca accente, ca valori stilistice — şi a altor dramaturgii
din teatrul modem universal : Anouilh (Ciocîrlia — regia Radu Penciulescu) ; Ed.
Rostand (Cyrano de Bergerac — regia Valeriu Moisescu) ; Garcia Lorca (Mariana
Pineda — regia Geta Vlad) ; Tennessee Williams (Orfeu în infern — regia Moni
Ghelerter, C. Todea) ; Arthur Miller (Moartea unui comis-voiajor — regia Dinu
Negreanu) ; Arbuzov (Poveste din Irkutsk — regia Radu Beligan, G. Harag, Vlad
Mugur) ; Max Frisch (Domnul Biedermann şi incendiatorii — regia Lucian Pin-
tilie) ; Ev. Şvarţ (Umbra — regia D. Esrig) ; Drda (Dracul uitat — regia Dinu Cer-
nescu) ; Kruczkowski (Prima zi de libertate — regia Călin Florian) ; P. Carvas (Anti-
gona şi ceilalţi — regia Dan Alexandrescu) ; A. Stein (Oceanul — regia Minai
Raicu, D. D. Neleanu) etc., etc. In sfîrşit, dar nu printre celé din urmă, Eugen Io-
nescu (Rinocerii — regia Lucian Giurchescu).
Problema mijloacelor de expresie, a arhitecturii spectacolului, a relaţiilor
dintre factorii artistici chemaţi să-şi dizolve solidar eterogenitatea în unitatea finale
a imaginii teatrale este astăzi, în linii générale, dezlegată. Ideile noi poartă cu sine
şi veşmîntul nou ce li se potriveşte. Instrumentele de expresie tind din ce în ce
mai mult să dobîndească, în arta regizorilor nostri, ponderea unor argumente clare
şi convingătoare ; să se dezvăluie, în haina lor de mijlocitoare emotive ale frumo-
sului, ca instrumente de cunoaştere lucidă, de comuniune cu spectatorul, de activi-
zare a spiritului acestuia. Dificultăţile expresivităţii, dificultăţi de pătrundere în-

Secunda 58 de Dorel Dorian în montarea Teatrului Tincrefului : Iurie Dadïc (Stefan Marcs), Tatiana
lekel (Domnica). Elena Pop (Stela), Iulian Necşulescu (Banu Mares), Boris Ciornei (Lupu Aman), Amn
Pellea (Ailincăi), N. Tnmazoglu (inginerul Tunsoiu)

www.cimec.ro
Ighemonikon eu năpîrstoc, speclaeol eu cîteva comodii ale primilor noştri dramaturgi, la TeatruI din Sibiu

tr-un tărîm pînă mai acum 10—15 ani încă neexplorat, sînt astăzi depăşite. Umani-
tatea nouă — eroul comunist, muncitorul, ţăranul, inteleotualul cîştigat de revolu-
ţie etc. — urcă astăzi şi populează, ca o realitate familiară, scena. Conflictul nou,
în substanţa căruia zvîcneşte istoria, devenirea lumii noi, mişcă cu vigoare scena,
dîndu-i amiploarea unor semnificaţii epice. Toate acestea şi altele de acest ordin se
traduc în construirea unui teatru care solicita pe spectatori ca pe un element inté­
grât imaginii scenice. De aici, modalităţile felurite şi intens combative — de
la celé aie agitaţiei directe, propriu-zise, la altele subtile, de comuniune subterană
a scenei cu sala. De aici, teatrul convenţiilor care dau scenei sens, deschideri deo-
potrivă spre visare şi spre reflecţie. De aici, teatrul unei statornice polemici cu me-
diocrul şi cu învechitul, cu lipsa de îndrăzneală, de fantezie, de culture. De aici
însă, mai presus de toate, un teatru prin excelenţă popular şi un teatru al marilor
întrebări, dar şi al îndrăznelii de a da mari răspunsuri, teatru care se străduie în
acest scop să dea corp, consLstenţă scenică, ideilor. Acest teatru şi-a descoperit şi
cucerit, din aproape în aproape, ceea ce sîntem obişnuiţi să numim „modalităţile"
cu care ne întîmpină. Nici azi el nu osteneste să caute. Constiinţa perfectibilităţii
continue a slujitorilor lui ţine de înţelesul noului. Esenţa noului este permanent
procesuală, în contradicţie neîmpăcată cu cristalizările depline, cu anchiloza.
Ne aflăm în momentul de faţă la un stadiu superior de dezvoltare pentru
arta spectacolului nostru dramatic. E semnificativ că în această ipostază luminoasà
se simte tendinţa, vrednică a fi relevată, cu deosebire la generaţia tînără a regizo-
rilor, dispusa firesc la exubérante şi generozităţi nu totdeauna cumpănite de „so-
luţii" expresive, tendinţa unei adăstări ponderatoare asupra actului creator, ten-
dinţa de a privi cu mai multă ascuţime şi exigenţă prezenţa actorului în viaţa
scenei, de a-1 modela şi îndruma spre însusirea mai temeinică a darurilor sale, pe
calea unei adînciri în exerciţiul culturii tehnice a artei sale. în această ordine de
idei, problema unităţii de echipă, ràspunzînd dorinţei de a trece mai limpede spre
unităţi de stil — de la omogenitatea de imagine — aie spectacolului, ni se pare
de o deosebită semnifieaţie pentru viitorul drum al regiei noastre.

www.cimec.ro Florin Tornea


Gîndîrea
scenograflcâ
rorrûneascâ
azi

PH W^Ê I cenografia este aria creaţiei teatrale romîneşti în care ultimii


WÊÊSSÊÊ douăzeci de ani au adus schimbările celé mai mari. Ceea ce se
practica în anii 1940—1945, în chip curent, se putea défini eel mult
ca pictură de teatru, nu ca scenografie în înţelesul de astăzi al cuvîntului — în
acelaşi timp arhitectură, regie a spaţiului dinamic dramatic şi creaţie de frumuseţi
plastice. Golul acesta, existent acum doua decenii în viaţa teatrului nostru, nu se
explică nid prin lipsa talentelor pentru teatru — care s-au afirmat eu atîta stră-
ludre, de atâtea ori, în munca actorilor, dramaturgilor, regizorilor —, nici prin
absenta dorinţei de nou ; este deajuns să răsfoim însemnările şi studiile lui Camil
Petrescu şi G. M. Zamfirescu sau cronicile lui Mihail Sebastian, pentru a vedea
cît de cunoscute erau la noi curentele şi experienţele definitorii pentru spectacolul
contemporan (fapt confirmât şi de încercările de a înviora scenografia aie regizo­
rilor Victor Ion Popa, G. M. Zamfirescu, Ion Sava). Raritatea decorului viu, inspi­
rât, şi a costumului eu adevărat teatral acuza o organizare în esenţa ei conserva-
toare, opacă la îndrăzneli, comodă şi indiferentă. Ca şi arhitectura sălii de spec-
tacol, scenografia este o problemă de politică teatrală : ea nu se bizuie pe prin-
cipiile générale aie unei estetici spectaculare şi nici nu poate trăi din initiative
individuale, ci se întemeiază pe materializarea de fiecare zi a opiniilor dominante,
atît în ce priveste pregătirea reprezentaţiei, cît şi în organizarea legăturii dintre
creaţie şi public. Cadrul scenic vechi, static, închis, încărcat de amănunte fără
noimă, traduce direct pasivitatea unui teatru care arată, nu cheamă, naste iluzii,
nu obligă la dezbatere, atitudine, fapt.
O întreagă istorie se înscrie între vechea înfăţlşare a reprezentaţiilor noas-
tre, decorate de celé mai multe ori mecanic, pur ornamental, şi scenografia noas-
tră de astăzi, rnultiplă, suplă, eu zeci de chipuri. Dacă reamintim celé abia arătate
— că decorul şi costumul reprezinta expresia imediat palpabilă a gîndirii tea­
trale în actlune —, această opulenţă, neîntîlnită încă în istoria spectacolului rornî-
nese, se defines te ca unul din semnele celé mai sigure aie unei adevărate revoluţii
în estetica scenei.
Desigur, faptul nu poate fi privit în sine, ca orice aspect al artei scenice
oolective. Marea dezvoltare a scenografiei nu ar fi fost eu putinţă sau, în orice caz,

26
www.cimec.ro
#* 1 * s

'%,?»>*?. *

ş Î4

Decor de Jules Perahim pendu De Pre tore Vincenzo de Eduardo de Filippo, la Tcatrul Tincrctului

nu ar fi putut continua mult timp, fără un avînt al regiei ; şi mai puţin posibile
ar fi fast experimentele regizorale, dacă ideile înnoitoare nu şi-ar fi găsit de la
bun început o temelie materială inapirată şi stimulatoare în decor şi costum.
Datele care marchează afirmarea şi maturizarea artei scenografilor noştri se gru-
pează în jurul anilor 1954—1955, aşezîndu-se de multe ori înaintea investigaţiilor unor
regizori maturi sau a revelaţiilor generaţiei tinere de directori de scenă. De
atunci, au avut loc, nu o data, întîlniri fericite între scenografi şi regizori, întîl-
niri care au marcat uneori momente în evoluţia spectacolului. Cupiurile Horea
Popescu-Perahim, Ciulei-Oroveanu, Giurchescu-Dan Nemţeanu, Pintilie-Bortnovski,
Bsrig-Popescu-Udrişte s-au dovedit puternice prin dualitatea talentelor conjugate.
Mai puţin evidentă, dar nu mai puţin însemnată pentru formarea scenogra-
fiei noastre, a fast legătura eu un anume repertoriu şi înţelegerea lui activa, sensi-
bilă. Reuşite deosebite s-au întemeiat pe piese care ilustrau noi principii drama-
turgice (De n-ar fi iubirile... — la Teatrul Tineretului, în decorurile Adrianei Leo-
nescu). Repertoriul Shakespearean şi scrierile cîtorva din campionii literaturii dra-
matice contemporane — Maiakovski, Brecht, Durrenmatt, Frisch — au intensificat
cautarile scenografice, însăşi structura pieselor interpretate cerînd imperios o
noua structura a spectacolului, deci şi o nouă dinamică a spaţiului de joc, a
luminii şi a cromaticii scenei.

21
www.cimec.ro
Privită astfel, în legăturile ei de determinare esenţială cu arta regizorului şi
a dramaturgului, marea înflorire a scenografiei nu apare deloc ca o realitate
izolată, oarecum marginale, de-al doilea ordin în munca scenica, şi nu se confundă
cu o colecţie de performante tehnice, aşa cum sîntem tentaţi sa o judecăm dacă
cedăm inerţiei unor vechi criterii, ci se înfăţişează ca una din pîrghiile hotărîtoare
în evoluţia spectacolului.
* * *
Scenografia este, în prezent, unul din domeniile celé mai bogate ale teatru-
lui nostru. Lista numelor care ar trebui înscrise într-un posibil şi foarte necesar
catalog este lungă şi, în dreptul fiecăruia din cei numiţi, se pot înscrie zeci de
titluri. Piese cu o viaţă efemeră ne-au rămas în memorie datorită creaţiei unor
scenografi (de pildă, Dansatoarea, gangsterul şi necunoscutwl în decorurile lui
Paul Bortnovski) ; spectacole neâmplinite regizoral şi inégal jucate s-au impus
totuşi printr-o scenografie cu adevărată forţă poetică (pentru a ne referi din nou
la Paul Bortnovski, amintim montarea Cezar şi Cleopatra). Stilul, personalitatea
unor teatre care îşi desenează un drum aparté au fost nu o data determinate şi
de munca scenografică. Anii de strălucire ai Teatrului Tineretului nu pot fi con-
cepuţi fără decorurile lui Toni Gheorghiu, aşa cum marile spectacole agitatorice
de la Teatrul Muncitoresc C.F.R. îşi datorează faima, în bună parte, creaţiilor lui
Perahim. Vulcanica afirmare a unor ansambluri de tineri s-a împlinit firesc prin
activitatea unor tineri creatori de decoruri : aşa a fost, în stagiunile conduse de
Vlad Mugur la Craiova, Ion Popescu-Udrişte (Gîlcevile din Chioggia, Aventurile
bravului soldat Şvejk, Pygmalion). Ţinuta artistică nedezminţită a unor teatre din
ţară se întemeiază, de multe ori, pe vigoarea şi eleganţa atribuite aici actului sce­
nic de calitatea cadrului plastic (la Sibiu, unde lucrează Olga Muţiu şi Erwin
Kuttler ; la Braşov, în realizările Elenei Simirad-Munteanu ; la Cluj, în acelea
aie lui T. Th. Ciupe şi M. Matcaboji).
Insemnătatea fenomenului scenografic în ansamblul teatrului romînesc —
fenomen care poate fi numit, cu dreaptă mîndrie, fenomen de masă — este deter-
minată de o mare arie de cuprindere şi de o reală bogăţie de substanţă. Vedem.
de multe ori pe aceeaşi scenă, decoruri cît se poate de deosebite. La Teatrul de
Comédie, exuberanţa şi îndrăznelile voite în care I. Popescu-Udrişte a îmbrăcat
Umbra stau alături de gradaţia plină de subtilă sobrietate a Casei inimilor sfări-
mate, aşa cum a văzut-o Dan Nemţeanu (deşi în alte montări, de pildă în Neves-
tele vesele din Windsor, pe scena Naţionalului bucureştean, Nemţeanu s-a arătat
foarte deschis expansivităţilor vizuale). Acelaşi scenograf îşi îngăduie căutări şi
experienţe extrem de variate, uneori chiar opuse, aşa încît cei mai mulţi nu pot
fi reduşi la o singură formula, la un sistem unie de forme expresive.
Atît de rapidă şi atît de refractară la clasificări rigide, dezvoltarea scenogra­
fiei romîneşti a lăsat în urmă consemnările critice şi teoretice. A fost şi este o
explozie de energii creatoare, desfăşurată cu asemenea repeziciune şi vitalitate,
încît nu am căpătat de la început conştiinţa clară a însemnătăţii ei. Şi azi încă,
cronicile acordă scenografului celé cîteva rînduri tradiţionale — elogioase sau
împănate cu rezerve de circumstanţă —, articole de sintezâ discuta încă despre
abstracta, foarte generala şi toemai de aceea indefinisabila „funcţionalitate" a ca­
drului plastic. Abia în acest an se anunţă apariţia unui prim album romînesc de
scenografie, în timp ce experienţa acumulată ar putea furniza material pentru o
série de volume pasionante şi pentru multe dezbateri profesionale necesare creş-
terii teatrului nostru.
* * *
Dintr-o panorama atît de vastă şi de multiple se cuvine să stăruim asupra
cîtorva personalităţi şi experienţe care pun în evidenţă, în continuitatea eforturilor
lor, puncte de reper preţioase pentru înţelegerea, nu numai în extensie, ci în pro-
funzime a fenomenului scenografic.
Aparent, decorurile lui Al. Brătăşanu pentru Citadela sfărîmată, Nora la
Teatrul National „I. L. Caragiale", sau pentru Unchiul Vania la Teatrul maghiar
din Tg. Mureş, păstrează linia tradiţională, dar dinamica vie a planurilor şi a vo-
lumelor, pulsul luminii şi desenul imprimat evoluţiei actorilor conféra însuşiri
fundamental noi formule! celor trei pereţi. Nu avem de-a face cu o încăpere-cutie,
în acelaşi timp reproducere oarecare a unor date aie timpului şi spaţiu neutru de
joc, ci cu un adevărat univers dramatic, în care raporturile spaţiilor, linia miş-

28
www.cimec.ro
cărilor, relaţiile de tonuri înscriu limpede înţelesuri de subtext ale faptului teatral,
intensifică actiunea, subliniază momentele-cheie şi transcriu cu subtilitate stări
psihice complexe. De altfel, nu este singura. modalitate la care apelează Brătăşanu ;
atunci cînd textul o cere, scenograful o părăseşte pentru exprimări directe, uneori
chiar violente. în Celebrul 702, la Teatrul de Comédie, elasticitatea decorului unie
îngăduia acţiunii să trăiască în cursul celor trei acte schimbări radicale, evoluînd
de la atmosfera întunecată a începutului spre verva gălăgioasă a marilor scene
cornice şi încheindunse în austeritatea unui final grav, dar eliberat de deznădejde.
In toate decorurile acestui scenograf este prezent efortul de a transpune
dramaticul în imagine plastică — deşi transpunerea este mai învăluită, mai puţin
ostentată decît la alţi realizatori de decoruri. Asta explică, într-o măsură, şi pre-
ferinţa pentru un anume repertoriu, mai mult „de atmosferă" (Cehov, Lovinescu,
Ibsen), care nu exclude, însă, şi piese de cu totul altă factura (Discipolul diavolului,
Maşina de scris). O discreţie plină de sensibilitate a expresiei, un desăvîrşit simţ
al măsurii caracterizează creaţiile acestui scenograf, a cărui activitate este impor­
tante nu numai sub aspectul realizărilor imediate, dar şi prin experienţele peda-
gogice (Brătăsanu fiind, alături de Liviu Ciulei, Toni Gheorghiu, M. Tofan şi Paul
Bortnovski, unul din educatorii tinerei generaţii de scenografi).
* * *
Toni Gheorghiu este scenograful càruia teatrul nostru îi datorează celé dintîi
îndrăzneli fructuos cristalizate. Faptul că unele dintre celé mai importante reali-
zări ale lui s-au asociat unui teatru al tineretului ne apare astăzi semnificativ.
Toni Gheorghiu a fost printre pionierii unor mijloace, materiale şi structuri iné­
dite la noi. încercările lui de rea dap tare a acţiunii dramatice la împrejurări scenice
neîntîlnite pînă atunci pe scenele noastre se înlănţuie într-o experienţă poetică
a universului teatral. Construcţiile simple sau foarte complicate din pînză, lemn
sau metal, jocul luminilor şi al proiecţiilor se străduiau să surprindă tonalitatea
lăuntrică a unei piese şi devenirile ei. Poate şi fiindcă a lucrat mult pentru operâ,
interpretînd plastic mai puţin acţiunea şi mai mult muzica, Gheorghiu s-a format
ca un liric, inclinât întotdeauna să valorifice muzicalitatea ascunsă sau evidenta
a textului dramatic. In sfera acestei definiţii, activitatea lui nu a fost niciodată
îngrădită de preferinţe de gen sau de formula : de la suculenţa acerbă a Mandra-
gorei, şi de la dramatica şi dusmănoasa géométrie a încăperilor de lemn din
Vrăjitoarele din Salem la auisteritatea de epopee din Brigada I de cavalerie, de
la gingasa asociaţie de panouri decorative şi proiecţii din Prima întilnire la con-
strucţia metalică dantelată, mereu schimbătoare sub alunecarea luminilor, din
Oceanul, decorurile lui concentrează întotdeauna aceeaşi strădanie de a créa echi-
valentul vizual al unui climat sufletesc, fie că era vorba de conflicte intime, fie
de frămîntări ale conştiinţei sociale.
Lui Toni Gheorghiu îi revin şi unele formulai! teoretice, exprimate cu pre-
cizia lapidară a celui care, fără să fie teoretician, îşi stăpîneşte şi îşi înţelege în
profunzime profesia ; aşa este definiţia scenografiei ca regie a locului de joe. Tot
lui îi aparţin luări de atitudine care intră firesc în codul etic contemporan al
colectivului teatral ; aşa este îndemnul adresat colegilor de a fi în primul rînd
„oameni de teatru", nu numai scenografi, maiştri de lumini, regizori, actori ; a fi
oameni de cultură scenică, nu doar reprezentanţi ai unor meserii stăpînite cu
mai multă sau mai puţină virtuozitate.
* * *
Cuvîntul potrivit pentru a caracteriza creaţia lui Perahim în teatru este
monumentalitatea, înţeleasă în cea mai nouă accepţie, ca dimensionare social-
istorică a unui mediu. Construcţiile ample, nu totdeauna în volum, ci în raportu-
rile create între spaţiile de joc, adunate de celé mai multe ori în jurul unui dis-
pozitiv unie, mişcările lente şi de mare amploare, hiperbola picturală sau carica-
turală sînt datele unor interpretari plastic-teatrale care tind mereu spre genera-
lizare. Principiul este diferit ilustrat : în Baia, el se concretizează în construcţia
metalică masivă, care întrupează parcă maşina timpului a lui Maiakovski ; in
Aristocraţii, îl regăsim în puntea suspendată ce traversează scena, generînd senti-
mentul distanţelor şi dramaticelor confruntări între oameni ; în Tragedia aptimistă
şi în Poveste din Irkutsk, acelaşi principiu a générât circularul în spirală, care
desfăşoară tot drumul eroilor ; în Arturo ZJi, el s-a materializat în faţa de cortină
pestriţă, ce compunea, din manechine, fragmente de fotografii şi caricaturi, între-

29
www.cimec.ro
gui comentariu brechtian al piesei, ca într-un uriaş panoptic de bîlci. Chiar şi în
piesele menite să se consume în cadru intim, scenograful aduce un nou orizont,
descoperind coordonate monumentale. In De Pretore Vincenzo, statuia sfîntului
Iosif a devenit un colos, căruia nu i se vedeau, în scenă, decît picioarele, şi a
cărui prezenţă copleşitoare ridica dintr-o data dialogul la diapazonul unei dispute
zadarnice eu o divinitate îngheţată. în Domnul Biedermann şi incendiatorii, crîm-
peiele de mobilier sculptât, mărite şi repetate la infinit în jurul camerei de locuit,
creează, chiar în limitele confortabilului cămin burghez, imaginea unei mon-
struoase falsificări spirituale.
Proiectarea ideii plastice şi dramatice pe fundalul celor mai ample concluzii
sociale şi istorice aie acţiunii consfcituie astfel contribuţia originală adusă teatrului
nostru de Perahim, scenograf al cărui nume s-a asociat, deloc arbitrar, eu un réper­
toria contemporan, de hotărîtoare dezbateri politice, sociale, etice.
* * *
Arhitect şi om de teatru, Liviu Ciulei dispune de posibilitatea de a transcrie
nemijlocit în decor ideea teatrală. De aceea, scenografia lui se construieşte, de
celé mai multe ori, în jurul unei idei-convenţii, transpunînd în volum, culoare
şi contur problème de structura şi stil, definitorii nu numai pentru scrierea dra-
matică, dar şi pentru concepţia regizorală şi modul de joc — mai aies în specta-
colele pe care Ciulei le şi regizează. Decorurile lui au fost grafice (Profesiunea
doamnei Warren), fotografice (Omul eu arma — amîndouă lucrate în colaborare
eu Bortnovski), sau construite (Azilul de iwapte) ş.a.m.d. Dar ele nu dezmint nicio-
dată acea căutare a convenţiei în care preocuparea scenografului se contopeşte
eu ideea regizorală.
Realizarea scenografică pe care singur o socoteste oea mai reuşită din celé
pe care le-a semnat — decorurile şi costumele pentru Sfînta Ioana — îşi are cheia
în dialogul dintre Warwick şi episcopul Cauchon, din primul tablou al actului IV.
Este discuţia în care Shaw îşi obligă eroii să explice evenimentele istoriei, proiec-
tîndu-le în viitorul pe care nu aveau cum să-1 cunoască, al concepţlil<M" din secolul
XX. De aceea, costumele au păstrat tot timpul, suprapuse, doua linii complemen-
tare : aceea definitorie pentru personajul médiéval, şi aceea care sugerează tipul
contemporan întrevăzut de dramaturg dincedo de caracterul istoric. Gulerul de
blană şi jobenul lui La Tremouille îl califică drept om de afaceri, eleganţa sobră
a lui Warwick suprapune siluetei de mare senior elemente caracteristdee pentru
un om politic englez din vremea lui Shaw, fastul toaletelor de la curte trimite la
o recepţie din deceniul al treilea al veacului nostru.
Proiectînd astfel trecutul în prezent, Ciulei nu sacrifieă însă ndci una dintre
nuanţele ideologice şi afective tipice pentru spiritul epocii evocate. Decorul este
în întregime construit din piatră şi lemn, duritatea şi sărăcia materialelor tran-
scriind un mod de viaţă pe jumătate barbar. Costumele sînt din materiale aspre —
metal pentru platoşe, lînă, pînză de sac —, care creează uşor, prin asociaţie, iluzia
vechilor veşminte războinice şi subliniază, prin factura ior, primitivismul mediu-
lui (zalele din împletituri de sfoară).
Dar nu numai ideatica piesei, şi nici doar spiritul, atmosfera vremii se
materializează în ambianţa plastică : aceasta cuprinde, în structura ei, chiar prin-
cipiul dramatic al operei, gradarea acţiunii şi punctul ei culminant. O împletitură
de nuiele înconjoară scena, amintind tot timpul, ameninţător, viitorul rug. Ea se
întregeşte prin câteva arcade de lemn foarte înalte, care compun mereu alte
forme, de la tablou la tablou, apropiindu-se şi ele, treptat, de silueta esafodajului
sinistru, pregătit pentru execuţie. Lumina şi draperiile transfigurează acest fundal»
dîndu-i cînd aspectul pasnic, rural, al fortăreţei lui Baudricourt, cînd aparenţa
de fast şovăielnic de la palatul Delfinului, cînd strălucirea străvezie, de vitraliu,
din catedrală. Dar decorul nu-şi găseşte împlinirea decît în momentul arderii pe
rug, atunci cînd zbuciumul luminilor sîngerînde îl înconjoară dinafară, creînd sen-
timentul că întreaga scenă s-a aprins.
Transcripţia ideii-convenţie în structura decorului e aplicată şi în Cum va-
place, spectacol lucrat în colaborare eu Ion Oroveanu. Cei doi arhitecti-scenografi
au imaginât o lume de un decorativism conventional, foarte colorată, pornind de la
decorativisimul de tapiserie veche al peisajelor convenţionale şi al evenimentelor
fantastice din piesă. Ciulei considéra conlucrarea eu Oroveanu (continuată şi în
proiectele Operei de trei parale) ca formula ideală pentru sine, în rmunea regizoral-
scenografică. Desele asocieri sînt caracteristice pentru un om de teatru care poate

30
www.cimec.ro
Decor de Toni Gheorghiu pentrn Ferestre dcschise de Paul Everac (Teatrul Tineretului)

Sfinta loana de G. B. Shaw in viriunea lui Liviu Ciulei (tablonl de la catedrala).


In primul plan, Clody Bertola (loana)

\.

*.~~. a l l P'^ ^ # É*À,^B 1 *"'* s«


- i l . 'S •« *

a, *»

BF www.cimec.ro
I j
l:i socotit animator al creaţiei scenografice, nu numai prin ceea ce a realizat sin-
gur, dar şi prin capacitatea de a atrage spre scenă mereu alte talente.
* * *
Ceea ce îl distinge pe Paul Bortnovski este simţul acut al dinamicii drama-
tice în decor. Scenografia lui evoluează, creste, se transfigurează odată eu piesele
reprezentate ; mersul dramei se materializează nu numai în salturile dintre doua
imagini statice, în trecerea de la un tablou la altul, ci, adeseori, chiar în mişcarea
decorului la vedere. Schimbările cadrului plastic devin adevărate acte dramatice,
ţinînd de cursul viu al ideilor şi emoţiilor. în Cezar şi Cleopatra, alunecarea les-
pezilor énorme, care sintetizează imaginea vechiulud Egipt, creează, din mişcări
lente şi égale, o cadenţă solemnă, parcă implacabilă, implicînd o învăluită metaforă
a timpului istoric. în Inima mea este pe înălţimi, rotirea clădirii înguste de lemn,
care se compune si se descompune în toate locurile de joe indicate de autor, mon-
tează cursiv, muzical, momentele de culminaţie poetică. Asemenea mişcări nu
fac doar mai pregnantă acţiunea dramatică, ci îi caracterizează sensibil tonalitatea
şi atmosfera lăuntrică, îi precizează ideea.
Poate cel mai puternic s-a exprimat această estetică originală a scenografiei
dinamice în Vizita bătrînei doamne (la Braşov). Era un spectacol în care înlăn-
ţuirea tablourilor transpunea, prin compunerea plastic-dinamică a obiectelor şi a
elementelor de arhitectură eu miscarea actorilor, sentimentul anxietăţii mereu în
creştere şi, apoi, al groazei tragiee, împinse pînă la paroxism. O experienţă nouă.
ce gaseste alte posibilităţi de a valorifica dialectica unui decor mobil, este cea
făcută eu prilejul montării spectaeolului Poveste de iarnă la Teatrul Regional —
„decorul exploziv", cum spune Bortnovski, o scenografie care inundă scena sub
ochii privitorilor, desfăşurîndu-se dintr-un dulap-cutie, în care se string ingenios
nu numai decorurile tuturor tablourilor, dar şi majoritatea costumelor îmbrăcate
de actori la vedere.
Simplitatea extremă şi coneizia creaţiilor lui Bortnovski lovesc eu multă
forţă conştiinţa spectatorilor, producînd adevărate şocuri emoţionale. Puterea de
a spune foarte mult folosind un minimum de elemente şi mergînd împotriva obiş-
nuinţelor şi asociaţiilor lesnicioase se răsfrînge şi în coloristica şi în iluminarea
caracteristice realizărilor acestui scenograf. (Cum poate gama de alb-cenuşiuri, din
Inima mea este pe înalţimi, să genereze o impresie atît de puternieă de bucurie,
de poftâ de viaţă ?) Şi factura materialelor aduse în scenă capătă funcţie drama-
tieă. Cronica Aristocraţilor se refăcea, în spectacolul de la Iasi, în tabloul une:
eroice lupte eu natura, purtată în condiţiile tehnicii sumare de la începutul exis-
tenţei statului sovietic ; întreaga expresivitate plastică a spectaeolului se sprijinea
pe patetismul sobru, rudimentar, al unor uriaşe trunchiuri de lemn, de curînd co-
jite, care clădeau toate decorurile. în episodul omorului din Vizita bătrînei doamne,
un fragment de arcadă de ipsos sugera imediat portalul unei mici scene provinciale,
stil secession ; pretioasele nimfe nelipsite dintr-un asemenea cadru, mutilate de
vreme, indicau un prost-gust temeinic, mai deznădăjduitor prin decrepitudine, şi
mîna uneia dintre ele, ruptă de vreme, atîrna deasupra podiumului, ca un simbol
al crimei. Degetele mai ţineau încă trompeta, atribut alegoric, inutil şi ridicol,
subliniind eu sarcasm, în ambianţa data, ideea unei ultime şi hotărîtoare judecăţi.
Bortnovski redescoperă creator cîteva principii elementare aie percepţiei tea-
trale, reteatralizînd, printr-o tratare curajoasă, făţisă, soluţii ce păreau défini tiv
depăşite (menajarea intrărilor importante în axul scenei, simetria aoceptată ca
atare şi nedeghizată de planuri oblice în decorurile care înfăţişează o singură
încăpere, ca în Ultima oră la Teatrul maghiar din Tg. Mures). Ldpsa de preju-
decată în raport eu orice modalitate de expresie, oriefit de discreditate ar fi
aparenţele ei, îl caracterizează. Jocul de-a vacanţa ne-a fost înfăţişat, la Teatrul
„Lucia Sturdza Bulandra", într-un cadru uimitor de „naturalist" în datele lui
exterioare, şi tocmai prin asta curajos, înconjurînd scena în luxuriante cununi de
verdeaţă, stilizate în linii şi forme exagerate, care amintesc de naiva pictură a
lui Douanier-Rousseau. Decorul-actor, decorul-personaj activ şi interpret al dramei,
iată idealul toatral conternporan pe care munca lui Bortnovski îl transforma per­
sévèrent în realitate.
* * *
Am sărăci peisajul scenografiei noastre dacă am ignora multe alte reuşite :
măreţia sumbră în care Mircea Marosin a înconjurat istoria lui Richard al III-lea
pe scena Naţionalului ieşean, îrnprejmuind spaţiul de joc eu lespezi de mormînt

32
www.cimec.ro
sculptate, sau exuberanţa pînzelor colorate cu care acest scenograf a încadrat în
străluciri iluzorii epopeea galantă a lui Cyrano, la Oradea ; eficacitatea dramaticâ
a imaginilor create de Todi Constantinescu pentru Domnişoara Nastasia (Teatrul
Muncitoresc C.F.R.), şi simplitatea nobilă a ELsinorului conceput de el, între perdele
de culoare închisă (Craiova) ; gingâşia plină de rafinament şi voie-bună a decoru-
rilor şi costumeJor realizate de Sanda Musatescu pentru Jocul dragostei şi-al în-
tîmplării la Piatra Neamţ, scăldînd scena într-un roşu suav, cu străluciri de mă-
tase, pe care puţinele elemente de recuzită şi mobilier se desenau în alb-argintiu ;

Dan Nemţcanu : schiţe de decor pentru Rinocerii de Euçen Ioncscu (Teatrul de Comédie)

veselia suculentà a compoziţiilor din lemn negeluit, ţesături groase ţărăneşti şi


papură din decorurile Olgăi Muţiu, pentru Dracul uitat, la Teatrul Regional ; solu-
ţia nouă data Rinocerilor de Dan Nemţeanu, prin eliminarea oricăror apariţii gro-
teşti din scenă, invazia de pachiderme fiind sugerată prin treptata murdărire a
întregului decor cu urdaşe pete verzui, întunecate ; savanta caligrafie de traiectorii
-de mişcare, rafinamentul alăturării confortului modem de mobila de stil şi pro-
iectàa poetică a întregului decor pe fundalul fotografic-decorativ al unei pàduri
parcă fără sfîrşit, în Moartea unui artist, aşa cum a văzut-o Ion Oi*oveanu...
Enumerarea ameninţă să se prelungească la nesfîi-sit, şi de aceea ea trebuie
încheiată — sau mai curînd întreruptă — cu aceste puncte de suspensie. Dezvol-
tarea scenografiei include toate artele spectacolului. Creaţia păpuşarilor se sprijină
hotărîtor pe munca uiior talentaţi autori de păpuşi şi decoruri ; televiziunea dis-
pune de un mie dar puternic detaşament de scenogral'i, antrenaţi în celé mai va-

■5 — Teatrul nr. S 33
www.cimec.ro
riate forme de speccacol, care s-au afirmat original într-o recentă expoziţie ; în
cinematografie, unele încercări ieşite din comun se datoresc ochiului exigent şi
rafinat al scenografului de teatru (cum a fost colaborarea lui Oroveanu la con-
cepţia plastică în filmul Anotimpuri). Schimbul de influente se continua rodnic
şi în sens invers, teatrul înregistrînd cîştiguri reale din întîlnirea eu viziunea
proaspătă a unor scenografi sosiţi dinafară : Ştefan Hablinski de la „Ţăndărică"
participa foarte viu la o noua interpretare a lumii caragialeşti în D-ale carnavalu-
lui (Ploieşti) ; Maria Dimitrescu, de la Teatrul de păpusi braşovean, circumscrie
lumea de călătorii şi încercări a lui Pericles într-un joc de spaţii vaste, populate
eu siluete pline de demnitate şi graţie, care se numără printre celé mai izbutite
costume de inspiraţie antică pe care le-am văzut la noi ; Lucu Andreescu, de la
televiziune, situează infernul Orfeului american într-un cadru foarte realist, dar
care poate deveni, prin simplă schimbare a luminilor, metaforă, imagine de coş-
mar sau de vis plin de speranţă.
O nouă profesie* o nouă ramură a muncii teatrale s-a construit în mimai
doua decenii. Au existât, în urmă eu douăzeci de ani, căutări, încercări ; astăzi
avem o şcoală de scenografie temeinic constituită. Era şi aceasta una din condi-
ţiile hotărîtoare pentru ca teatrul nostru să poată pătrunde, de la égal la égal, în
arena marilor competiţii internationale. Celé mai mari spectacole pe care lumea
le-a văzut în ultimii ani sînt, în acelaşi timp, mari ereaţii scenografice. La Pic­
colo Teatro , Slugă la doi stăpîni a căpătat prestigiul capodoperei sprijinindu-se şi
pe scenografia lui Ezio Frigerio, şi Galileo Galilei, pe aceea a lui Luciano Damiani.
In teatrul de la Villeurbanne, Molière a întinerit în mijlocul compoziţiilor rafi-
nate şi spirituale aie lui René Allio, Regele Lear al lui Peter Brook exista, ca act
de creaţie, începînd eu decorul şi costumele.
Teatrul contemporan nu se poate izola de o scenografie contemporană şi tea­
trul romînesc nu poate fi înţeles, în toată vigoarea şi bogăţia lui, fără a ţine seama
de creaţiile celor mai talentaţi scenografi.
De mai bine de jumătate de secol, arta teatrală trăieşte, pe tot globul, expe-
rienţa pasionantă a redescoperirii şi a reconstruirii universului scenic. Mai de-
vreme sau mai tîrziu, căutârile acestea vor duce, în chip necesar, la însăşi revolu-
ţionarea scenei şi arhitecturii teatrale. „De-ar veni mai repede timpul cînd, | n
spaţiul aerian neocupat de nimic, raze de curînd descoperite să deseneze spectre
de culoare şi combinaţii de linii. Iar alte raze să lumineze trupul omenesc dîndu-i
contururi confuze, facîndu-1 spectral, aşa cum ştim că apare în vise. Fără asta ne
e greu să plutim spre înălţimi... în acest domeniu lipseşte inventivitatea. Radioul,
electricitatea, şi tot felul de raze fac minuni oriunde, numai la noi în teatru, nu,
şi toemai aici ar putea alunga pentru totdeauna din scenă odioasa vopsea eu clei,
cartonul şi butaforia" — nota Stanislavski în „Viaţa mea în artă", evocînd specta-
colul Hamlet, montât de Gordon Craig, fără să-şi dea limpede seama că a trecut
din discuţia despre regie în sfera scenografiei. După mai multe decenii, în 1963,
René Allio reformuleaza aproape identic acelaşi deziderat (în „Lettres françaises",
nr. 1000), vorbind despre „O scenă care nu exista".
Refâcînd, la scară naţională, étape hotărîtoare în istoria spectacolului con­
temporan, scenografia noastră a înlesnit, cum am arătat, transformările funda-
mentale în estetica şi tehnica reprezentaţiei teatrale. Astâzi, ea tinde în chip firesc
să revolutioneze arhiteetura scenei şi a sălii, conform unui ideal de teatru elastic,
mobil, care să poată deveni oricînd, din cutie „à l'italienne", arena antică, pro­
scenium de tip elisabetan sau scenă panoramică. Un asemenea proiect a fost expus
în „Studiul pentru o soluţie contemporană a teatrului", publicat de Paul Bort-
novski, Stan Bortnovski şi Liviu Ciulei în „Arhitectura R.P.R." (5/1962) şi retipărit
recent de publicaţia Institutului International de Teatru „World Premières".
Fiecare epocă mare din istoria spectacolului a créât un tip de scenă capabil
să exprime eel mai adecvat o anume estetică dramatică şi spectaculară. Epoca
noastră îşi construieşte, sub ochii contemporanilor, o scenă a sa, tinzînd să pună
în valoare întreaga bogătie a tuturor momentelor mari de spectacol popular din
istoria teatrului. La această strădanie a oamenilor de teatru din întreaga lume,
scenografii şi arhitectii romani aduc o contribuţie originală, activa.

www.cimec.ro
Ana Maria Narti
»RT^1 /ICTORULUI

COLOCVIU
ÎNTRE
G E N E RATH
— Actorii nu îmbătrînesc niciodată, ajung doar la un moment
dat să joace fără grimă roluri de compoziţie. Iar vrtmea strati­
fied frontul actoricesc in anotimpuri — nu de vîrstă, ci de creaţie —
numite generaţii, fiecare avîndu-şi calendarul său. Ce tipar au
lăsat ultimele două decenii în calendarul dv. ? — i-am întrebat
pe stimaţii şi binecunoscuţii actori Ştefan Ciubotăraşu, Dina Cocea,
Toma Caragiu, Gheorghe Dinică. Cum v-aţi păstrat şi vă păstraţi
tinereţea creatoare, ce-aţi realizat, ce-aţi gindit, cum v-aţi dez-
voltat personalitatea în această atît de efervescentă perioadă a
istoriei teatrului contemporan ?
— Eu aş zice aşa — începe artistul poporului Ştefan Ciubotăraşu —, ceea ce
am realizat pe parcursul acestor două decenii s-a dezvoltat calitativ din ceea ce
îmi propusesem- mai înainte, dar pe un alt plan : mai conştient, mai bine axât,
eu o direcţie mai ferma, întemeiat evident pe marile acţiuni de restructurare a
ţării după revoluţie. Aproape toate personajele pe care le-am jucat au sorbit din
acest principiu mai multă pregnanţă. Cu un cuvînt, munca mi-a fost călăuzită de o
conştiinţă mai bine definite.
— Eu nu pot délimita aceste doua decenii numai din punct de vedere pro-
fesional — continua artista emeritâ Dina Cocea — pentru ca dezvoltarea mea în
acest răstimp a fost multilatérale. Consider foarte important pentru mine faptul
că în aceşti douăzeci de ani, am avut prilejul să mă dezvolt pe mai multe planuri,
lucru pe care nu 1-as fi putut face înainte, deşi am avut şi odinioară satisfaeţii
profesionale, fie ca actriţă, fie ca directoare de teatru. După Eliberare, mai
aies de prin 1950 îneoace, am avut posibilitatea să mă manifest nu numai pe
scenă, ci şi îm cîmpul îndatoririlor civice. Acum, am încercat satisfacţia de a repre-
zenta ţara în cel mai înalt for international. Tot acunj am îniăptuit rolul pe care-1
consider ca un punct culminant al carierei mêle, rolul Elisabetei în Maria Stuart.
— Important, covîrşitor pentru mine — apreciazâ Toma Caragiu — a fost
că, în această perioadă, m-am format ca actor légat de interesele patriei, aie poporu­
lui şi aie partidului. în toate personajele, pe care munca în teatru mi-a dat posibili­
tatea să le realizez, am vrut să întruchipez în primul rînd ce este nou, înaintat,
puternic şi valoros în viaţa noastră.
— In această perioadă — aminteşte Gheorghe Dinică — eu am devenit
ceea ce sînt : actor. Eram artist amator ; în 1956, am intrat în Institutul de teatru

35
www.cimec.ro
şi — după absolvire — am avut fericirea sa fiu chemat la Teatrul de Comédie.
Pasiunea mea, unica, marea mea pasiune, şi-a găsit astfel făgaşul pe care-1 cauta,
şi pe care Ina alflat fără nici un fel de obstacole.

ISTORIE SI BIOGRAFIE
— Fiecare dintre dv., ca şi foarte mulţi alţi actori, aţi
dat viaţă in aceşti ani unui mare număr de personaje — şi nu
numai pe o singură scenă —, aţi avut multiple legături cu arta
teatrului, însumînd o experienţă de întinsă varietate. Ar fi, poate,
util pentru definirea fiecărei experience personale, să stabilim
etapele sau aspectele celé mai importante, tentind o periodizare,
ca să spun aşa, a istoriei individuate pe scenă in aceşti ani. Nu
din plăcerea de a istoriza, ci din necesitatea de a dépista într-o
activitate în <creştere continua jaloanele hotărîtoare şi a o înţelege
deci in esenţă.
Toma Caragiu : Prima încercare serioasă la care am f ost supus, şi pe care aş
numi-o prima etapă în evoluţia mea, a fost întîlnirea cu piesa Mariei Banuş — Ziua
cea mare. Jucam rolul unui tînăr muncitor cinstit. El m-a obligat să-mi revizuiesc
sursele de inspiraţie, în primul rînd în sensul unei cunoasteri mai profunde a rea-
litâţii. M-am deplasat într-o comună din apropierea oraşului în care jucam şi am
rămas acolo şapte zile. Poate isc un surîs cu această mărturisire, era o documentare
sumară, dar pentru mine a avut o anume însemnătate, nu numai ca fapt. Era pri­
ma tentative a tînărului actor, eel care eram atunci, de a lua contact cu realitatea,
de a o cunoaşte şi, prin mijlocirea ei, de a transpune în scenă adevăruri.
A doua etapă o consider începută prin întîlnirea mea cu personajele lui Al.
Mirodan şi ale lui Paul Everac. Este vorba de Cerchez, din Ziariştii, de Vintilă
Gîrţu din Explozie întîrziată şi de Stancu Văratecu din Poarta.
— Exista şi o a treia etapă în biografia dv. artistică ?
Toma Caragiu : Exista şi o a treia, dar nu ştiu dacă e potrivit să-i zic „etapă'".
E perioada determinate de întîlnirea cu regizorul Valeriu Moisescu. în celé trei
spectacole puse în scenă la teatrul nostru din Ploieşti de Moisescu — De Pretore
Vincenzo, D-ale carnavalului şi Bertoldo la Curte — am cunoscut un regizor pro-
fund, deosebit de fcnzestrat, cu o mare exigenţă faţă de actor. în aceste ocazii s-a
concretizat posibilitatea de a realiza simţăminte şi gînduri mari cu mijloace foarte
simple.
Dina Cocea : Eu nu m-as referi la nişte étape, ci mai curînd la unele aspecte,
pe care le consider importante, şi la unele momente hotărîtoare. în primul rînd,
intrarea mea la Teatrul National, care a marcat, indiscutabil, un pas înainte faţă
de perioada anterioară.
In al doilea rînd, incursiunea mea într-o realitate pe care n-o cunoşteam, înce-
pînd cu acţiunile desfăsurate şi investigaţiile făcute încă din 1949, continuînd cu
instructajele artistice în f abri ci — îndeletnicire în care, timp de doi-trei ani, m-am
manifestât foarte activ.
Un ait aspect, pentru mine determinant, a fost cunoaşterea teoretică, dobîn-
dită în diversele şcoli pe care le-am urmat. Cunoaşterea complexé a teoriei şi prac-
tica activităţii obşteşti m-au îmbogăţit din punct de vedere spiritual. La început,
într-un mod mai superficial, deoarece posibilităţile mêle de înţelegere erau destul
de limitate. Treptat îinsă, anii, şi în special ultimul deceniu, au adus pentru mine
o înţelegere din ce în ce mai profundă, atît a evenimentelor cît şi a oamenilor
din jurul meu, completată prin faptul că am fost aleasă députată, şi culminînd
cu activitatea pe care am avut-o la O.N.U.
Gheorghe Dinică : Nid eu nu pot vorbi despre perioade în activitatea mea
artistică. M-aş referi mai degrabà la unele coordonate. Ca artist amator am jucat
foarte mult. M-am familiarizat cu scena, am dobîndit priceperea de a gîndi
asupra fenomenului artistic, a înţelege rosturile spectacolului. Institutul a oca-

36
www.cimec.ro
zionat ivirea câtorva linii directoare in haosul de impresii, gînduri, aspiraţii sce-
nice. M-a învăţat să-mi organizez munca, să descopăr structura interioară a rolu-
lui şi, totodată, să percep unitatea spectacolului.
— Cine v-a fost profesor ?
Gheorghe Dinică : Spre norocul meu, artista emerită Dina Cocea. Folosind
o solidă metodă teoretică, de studiu, ne învăţa mai ales să gîndim şi să căpătăm
idei. Asistentul, regizorul Ion Cojar, stăruia asupra amănuntului în munca la roi,
pe cînd profesoaira avea viziunea de ansamblu. Au format împreună un foarte
interesant cuplu pedagogic. Trebuie sa mai amintesc că în Institut mi s-a acordat
multă încredere şi mi s-au dat spre interpretare roluri dintre celé mai grêle şi
foarte variate ca structura dramatică.
După absolvirea Institutului, intrând în colectivul Teatrului de Comédie mi
se părea că nu ştiu nimic, şi deşi cei mai mulţi dintre colegi erau foarte buni,
îndrăzneam greu să mă apropii de ei. Totuşi, n-a durât mult ; directorul, regi-
zorii m-au privit eu bunăvoinţă, m-au stimulât şi acum ma simt aici ca acasă.
Ştefan Ciubotăraşu : După Eliberare, am făcut parte din colectivul teatrului
din Arad. Acolo ne-am adunat actorii care jucasem în diferite teatre din provin-
cie şi am créât un colectiv care s-a conturat ulterior destul de bine.
în cei doi ani cat am stat acolo, am dus o muncă interesanta, la care s-a
adăugat şi o activitate de clarificare politică, urmînd unele cursuri spéciale (de
pildă, de économie politică), care pe urmă mi-au folosit realmente.
Am jucat intens : în Scrisoarea pierdută, Argilă şi porţelan de Grigulis,
M-am născut ieri de Kanin (o piesă eu priză la public). Jucam în condiţii grêle :
n-aveam instalatii de căldură, spectatorii veneau în sală eu paltoanele, femeile,
în toalete, tremurau de frig. Am rămas légat sufleteşte de munca dusă acolo.
La Sacul eu surprize, după Twain, am făcut-o şi pe regizorul — pentru prima
oară.
De la Arad am venit la Bucuresti. La fostul Teatru Municipal, mă chemase
Lucia Sturdza Bulandra.
M-am încadrat în Pădurea lui Gstrovski, într-un tip mai bogat şi mai pe
posibilităţile mêle, am intrat apoi în Oameni de azi — împreună eu alţi colegi,
azi dispăruţi : Sonia Cluceru, Nicolae Sireteanu, Jules Cazaban — şi în multe
alte roluri, pe care le cunoaşteţi.
Munca la Teatrul Municipal a fost interesanta sub toate raporturile şi con­
tinua a fi astfel sub conducerea de azi a lui Liviu Ciulei. Aveam şi cercuri de
studii pentru împrospătarea cunoştinţelor, a învăţăturii, care cîteodată se mai
anchilozează.
— Credeţi în necesitatea revederii şi împrospătării cunoştin-
ţelor din cînd în cînd ?
Ştefan Ciubotăraşu : Absolut. E într-adevăr o necesitate. De altfel, acest
lucru se face pe parcursul muncii de către regizori, însă calificările acestea, pen­
tru cunoştinţe care vin mai de départe, n-aveam de unde sa le căpătăm, decît prin
organizarea unor cercuri de studii, pe care eu le consider foarte potrivite. într-un
an sau doi, cît am învăţat acolo, am adus aşa-zisa noastră cultură într-o forma
mai actualizată. Am jucat şi aici foarte mult (dar şi pe alte scene) şi uneori s-a
întîmplat să joe binişor ; cîteodată chiar bine. Acum mă gasesc la Teatrul de
Comédie. E o activitate prea recentă ca s-o pot caracteriza.

OAMENI, PERSONAJE, ROLURI


— Din cite ştiu, actorii păstrează în amintire mai toate rolurile
în care joacă, dar pe unele le reţin numai statistic, pe altele le
îndrăgesc, iar cîteva le socotesc drept trepte aie drumului lor în
artă. Care personaje întruchipate de dv. în aceşti douăzeci de ani
le-aţi propune eventualului biograf ?
Dina Cocea : Nu totdeauna rolurile mari. Pe mine m-a încîntat deosebit un
roi mie : Glafira din Egor Bulîciov, în care am făcut ou totul altceva decît ceea
ce făceam de obicei. A fost un roi mie. D-na Bulandra mi-a mărturisit însă, după
première, că i-a dezvăluit posibilităţi pe care ea nu le bănuia în mine. Ce-i drept,

37
www.cimec.ro
n-am avut prea multe roluri de acest gen. Pe acelaşi plan se înscrie, însă într-o
evoluţie mai puternică, rolul mamei din Fiicele de Sidonia Drăguşanu, care iarăşi
mi-a dat posibilitatea să merg pe linia simplificării, a unei modernizări a rnijloa-
celor actoriceşti. în rolurile care-mi vin ca o mănuşă, mi-e mai greu să observ
dacă personajele scenice se adaptează dorinţei mêle de a fi în pas eu interpretarea
modernă. într-un roi care nu se potriveşte eu datele mêle personale — sau îmi
inchipui eu că nu se potriveşte eu ele — mi-e mai uşor să observ daeă n-am
rămas cumva, pe undeva, eu manière învechite. Rolul Elmira din Tartuffe mi-a
plăcut, dar nu mi-a dat satisfacţie totală. Poate că ar fi trebuit să-1 joc eu zece ani
în urmà. Sînt anumite roluri pe care am vrut sa le joc la timpul potrivit, dar care
au depăşit termenul. Le-am jucat, fireşte, eu plăcere şi atunci cînd le-am obţinut,
dar nu le-am mai considérât ca rnomente noi. Cel mai important roi al carierei
mêle este Elisabeta. Sînt atît de integrate în acest roi în momentul de faţă, încît
dacă mă întreb astăzi ce as vrea să niai joc, aproape că nu mai am nici un fel
de dorinţă, fiindcă am impresia că acesta este personajul care-mi dă cea mai
mare satisfacţie.
Toma Caragiu : Primul roi de&pre care aş vrea să vorbesc este al lui Petre
Voitan dm Drumul soarelui de Virgil Stoenescu. Aveam pe atunci 25 sau 26 de
ani ; tînarul Toma, la o oră după ce intra în cabină, încerca să fie bătrinul Voitan
folosind toate mijloacele de care dispun laboratorul de perucherie, cabina de
machiaj şi toate celelalte camere şi cămăruţe din imensul edificiu al unui teatru.
A fost o primă compoziţie, interesantă pentru mine, credibilă şi eu succès. Piesa
s-a jucat la Teatrul de Stat din Ploieşti de aproape 60 de ori — aceasta se în-
tîmpla în 1954. Reţin apod pe Ciolac din Arcul de triumf, eu care m-am prezentat
la decada dramaturgiei originale şi de unde m-am întors eu un premiu.
I-as mai cita, de asemenea, pe Ianke din Tache, Ianke şi Cadîr, Polejaev
din Bătrîneţz zbuciumată, Figaro, Cerchez, Vintilă Gîrţu, De Pretore Vincenzo,
Pampon, Bertoldo şi, ultimul, în pregătire încă. Mackie Messer din Opera ăe trei
parale de Brecht.
Gheorghe Diniză : Am jucat roluri complicate, în raport cu posibilităţile
mêle, încă de pe cînd eram actor amator. îmi amintesc, de pildă, de Bogoiu din

Ştefan Ciubotăraşu (Bnlz), împreună cu Nastasïa Şova (Cătălina) şi George Mărutză (Filip), in Intoar-
c.i-rea de Mihai Beniuc (Teatrul „Lucia Sturdza Bujandra")

www.cimec.ro
Jocul de-a vacanţa, piesă pe care întîia oară după Eliberare am reprezentat-o
noi, amatorii, la Teatrul C.C.S. M-am apropiat eu interes, tot pe scena amatorilor
(la Casa studentilor), de rolul Actorului din Acolo départe... Mă invitaseră sluden-
ţii să apar alături de ei, eram pe atund funcţionar la Posta centrală. La exa-
mene, în anii din institut, aveam de lucrat cîte cinci-şase personaje célèbre, deloc
uşoare. Aşa au fost Chiriac, Primarul din Revizorul, Cyrano, Regele Lear. în anul
de producţie, m-^am prezentat în faţa publicului eu Inspectorul de poliţie şi
Enesimo Lupus, magnatul din Centrul înaintaş a mûrit în zori. Acesta din urmă
mi se pare a fi eel mai interesant din toate cîte le-am făcut pînă la el. Cred
că în mod firesc am intrat, ou acest roi, în atenţia opiniei publiée teatrale bucu-
reştene. La Teatrul de Comédie am început eu cîteva rolişoare, dar apoi am avut
satisfacţia interpretării lui Caion în Procesul domnului Caragiale şi a Umbrei
din piesa lui E. Şvarţ. Munca la acest personaj a însemnat cît trei ani de şcoală,
pentru că mi-a solicitât cele mai dificile mijloace şi mi-a pus problème eu care
noi mă întîlnisem niciodată.
Ştefan Ciubotăraşu : Vă rog sa nu-mi cereţi un inventar al rolurilor, că e
prea mare.
— Să luâm personajele pe categorii ?
Ştefan Ciubotăraşu : In orice caz, după nişte criterii de grupare. Noul uni­
vers spiritual al teatrului din aceşti ani s-a diferenţiat pe anumite categorii de
personaje, indicate de noile problème aie dramaturgiei. Mă refer acum nu la pie-
sele clasice, fiindcă am jucat mai puţin în ele ; vreau să pomenesc de lucrările care
au abordât, de pildă, problema omului de la ţară, a ţăranului mijlocas, oscilant
între ceea ce-i dăduse viaţa pînă la un moment dat şi noul făgaş pe care intrau
lucrurile. Aşa a fost Cociş din Mireasa desculţă, sau Vlaicu din Vlaicu şi feciorii
lui. Aş cita apoi ceea ce ne-a oferit dramaturgia pe planul formării spirituale a
noului muncitor, eu Petru Arjoca al lui Mihail Davidoglu.
Cu piesa lui V. Em. Galan, Prietena mea Pix, am trecut într-un ait regn,
căpătînd un stimulent inédit. Cred că la Teatrul de Comédie au fost înţelese

39
www.cimec.ro
coordonatele ei esenţiale, şi Mastacan s-a putut înfăţisa publicului cu toate datele
sale. M-a interesat mai cu seamă dinamismul personajului.
— Eu am impresia că toate — sau aproape toate — personajele
intruchipate de dv. s-au caracterizat prin dinamism, chiar atunci
cînd apariţia lor era, din acest punct de vedere, contradictorie.
Stefan Ciubotăraşu : E adevărat. Mi-am grefat întotdeauna interpretarea
pe dinamica interioară ori exterioară a rolului. Mi-e şi foarte greu altfel. Dacă
un personaj nu are dinamism, nu are acţiune concenitrată în el, nu are idei, nu
pot face nimic cu el, nu-1 pot salva de la inec. Conflictele în care intră personajul
dau apă la moară actorului, îi oferă forţa de pornire.
O SCURTĂ CRONICĂ A IDEILOR
— Ce idei noi credeţi că aţi dştigat in construcţia rolurilor,
în raport eu perioada anterioară ? Nu sînt de parère că teatrul
dinainte de Eliberare era lipsit de problème teoretice ori idei
estetice proprii. Totuşi, dat fiind că viaţa teatrală era în cea mai
mare măsură centralizată la Bucureşti, apoi pentru eă erau deo-
sebiri grave între diferitele categorii de teatre, niveluri frapant
inégale de dezvoltare şi pentru că realitatea culturală îşi avea
precarităţile ei, problematica teatrală era, evident, mai săracă.
în aceste două decenii, care reprezintă de fapt o perioadă de
dezvoltare impetuoasă a teatrului romînesc, în toate compartimen-
tele lui, s-au dobîndit în miscarea teatrală idei noi de teatru şi
despre teatru : despre raporturile teatrulwi cu lumea înconjurà-
toare, cu celelalte arte, despre funcţiile artei teatrale. Practica
artistiză şi teoria au adus pe lume şi unele opinii noi cu privire
la arta actorului. V-aş cere sprijinul în identificarea măcar a
unora din ele.
Dina Cocea : Se întîmplă să fi avut de jucat enorm de multe roluri în peri-
oada de pînă la 23 August 1944 : foarte tînără încă, ara jucat pe Amalia din
Hoţii, pe Ana Christie, Lavinia din Patima de sub ulmi, şi altele, care cereau
cel puţin virtuozitate. Perioada aceasta mi-a servit pentru a cuprinde o gaimă
mai mare, mai largă de roluri.
în ultimii douăzeoi de ani am jucat paiţin — chiar eram mereu întrebatà
de ce nu apar pe scenă —, deşi aş fi putut sa joc foarte mult. La un moment dat,
ajunsesem să fiu îngrijorată eu însami de faptul că nu joc atît de mult cât colegele
mêle. Totuşi, minam dat seama că n-am pierdut prin aceasta. Ca profesoară la
Institutul de teatru, mi s-a dat posibilitatea să studiez mai mult şi mai bine ca
niciodată. învăţînd pe alţii, am învăţat la rîndul meu. Chiar dacă nu aplicam pe
scenă învăţămintele dobîndite — erau luni întregi în care nu jucam —, totuşi cele
predate de mine, şi ce căutam să învăţ de la alţii în cadrui întregului procès
pedagogic, s-au sedimentat bine şi mi-au dat putinţa să cîştig din punctul de
vedere al măiestriei actoriceşti.
Pe de al ta parte, cunoaşterea directă a vieţii, a unui cerc foarte cuprin-
zător de oameni, fapte şi problème, s-a depozitat bine în cugetul meu. Am acu-
mulat un bagaj enorm de observaţii şi am căpărtat un orizont nebănuit de larg.
Din punctul de vedere al construcţiei propriu-zise a rolului, cea mai buna expe-
rienţă a mea o constituie ultimul, în care am transpus tot ceea ce în mod teo-
retic am cunoscut şi tot ceea ce în mod practic am lucrat cu studenţii ; în pri-
mul rînd, o documentare cât se poate de serioasă, făcută special pentru roi. în
al doilea rînd, apropierea persona jului de eţpoca noastră într-un chup complex
— Se poate afirma deal că o idee nouă pe care aţi cîşUgat-o
este această poziţie contemporană faţă de personajul istoric ?
Dina Cocea : Aşa este — în esenţă. S-a remarcat că rolul este foarte nou.
foarte contemporan ca mijloace de expresie, conservînd stilul teatral — în sensul
cel mai bun al cuvîntului — la care te obligé piesa, versul si personajul, altfel
dimensionat decît o făptură obişnuită.
Acest cuvînt : „contemporan" nu este un cuvînt gol. Nu e greu de spus „să
joci contemporan", dar cum să joci — aici începe marea dificultate. Cred că
realizăm noţiunea, în practica, în măsura în care ţinem o strînsă legătură cu

40
www.cimec.ro
viaţa de astăzi, eu oamenii de astăzi, şi căutăm în permanenţă drumuri care să
ne ducă acolo.
Toma Caragiu : Gîndesc că cea mai importantă idee care s-a concretizat în
decunsul anilor din urmă, în activitatea teatrală, este ideea că teatrul e mal necesar
acuim cà oricând şi că rolul lui este uriaş. A fast un moment cînid mulţi dintre
noi au socotit că, data fiind larga concurenţă făcută teatrului de cinematograf, de
televiziune, de toate mijloacele moderne de informare artistică, spiritualà, teatrul
va ajunge într-o situaţie de inferioritate şi că rolul lui, eu vremea, se va reduce.
Realitatea confirma masiv şi eu forţă nu numai că teatrul nu-şi pierde din marea
lui semnificaţie, ci, dimpotrivă, că el se bucură din ce în ce mai mult de o auto-
ritate prestigioasă în faţa spectatorilor.
Apoi : dacă interesul spectatorilor faţă de teatru sporeste, confirmât fiind
de mărirea numărului de oamend care vor să vadă teatru, consider în acelasi timp
drept foarte iamportant ca teatrele sa înţeleagă pe un plan superior întreaga sem-
nificaţie a faptului. Acesta este planul responsabilităţii. De aici decurge necesi-
tatea uned înalte răspunderi în informarea artistică, dramaturgică, estetică a
publicului.
Care sînt factorii care détermina poziţia teatrului contemporan faţă de
oamendi ce populează sălile de spectacol ? După părerea mea, primordial, esen-
ţial este repertoriul ; am convingerea ferma că repertoriul constituie un act de
cultură, un act politic major în existenţa oricărui teatru.
Consider că ndci un teatru nu poate răspunde menirii sale astăzi dacă nu
are în structura lui un regizor-animator, adică o personalitate de mare suprafaţă,
nu iimpusă de vîrstă, ci de capacitatea de a sesdza tot ce este contemporan în fie-
care din piesele incluse în repertoriu.
Sesizarea aceasta a tot ce este contemporan în fiecare piesă, socotesc că e
sarcina decisivă a teatrului, raţiunea existenţei sale.
Ştefan Ciubotăraşu : în momentul de faţă am impresia că teatrul tinde sa
se întemeieze pe luciditate, adică pe coordonatele gîndirii, şi e bine că e aşa.
Scena, care a fost frustrate de aceasta calitate, o are acum. Trebuie însă ca pro-
blematica teatrului de idei să fie contopită de asemenea maniera eu noul conţi-
nut, încît din această fuziune sa se nască un organism nou.
Avem o idee despre teatru, avem o idee despre romantism, exista acum
şi un neoromantism, o forma ceva mai avansată, foarte preţioasă, pe care o
ghicim, chiar dacă n-o vedem limpede încă — avem anumite intuiţii şi întrevedem
destinele teatrului nostru. Istoriceste vorbind, teatrul nostru a fost creat în chip
empiric, din anumite necesităţi culturale, în cadrul unor condiţii faptice, asa cum
a fost şi eu commedia dell'arte ; pe unmă el a luat o forma mai clar desenată,
apoi acest desen a căpătat şi o culoare — şi recunoaştem că acesta este teatrul de
temperament.
Toţi actorii noştri au fost, la un moment dat, obsedaţi de patosul jocului,
şi unii din ei au reusit chiar, pe această cale, să dea impresia unei activităţi în
cadni contemporan. Iar spectatorii contemporani au fost şi ei receptivi la aceste
manifestări ternperamentale aie actorilor — cum li se spunea — „de paragraf" ;
aveau, într-aidevăr, în faţă nişte maestri care te îngheţau pe scaun. Şi eu am
învăţat de la maeştrii mei gradaţia şi mi-au folosdt enorm de mult în cariera
respiro-ul, nuanţarea, sirnţul pauzei. Dar teatrul nostru nu rămîne la vechile
forme. Dacă 1-am auzi astăzi pe Nottara, 1-am aprecia ca pe un mare actor, însă
el n-ar mai fi un actor al acestei foarte complexe epoci.
Iată de ce, în mod necesar, privim spre viitor printr-un periscop mai înăl-
ţat, ca să ştim mai bine spre ce mergem. O presupunem : spre teatrul de idei,
numai că vom trăi o etapă, cred, în care vom relua pe alt plan, superior, reteta
aceasta a actonului de paragraf, care este dorit de public. Bogăţia spirituală a
spectatorului va căuta sa ne determine la o întoarcere spre trăirea rolului. Stani-
sîavski, Brecht şi alţi teoreticieni iluştri, chiar dacă se deosebesc unii de alţii,
pornesc tot de la acelaşi principiii : nevoia de a demonstra ceva, fie pe planul
emoţiei, fie pe planul ideilor. Sub raport estetic, sistemele diferite reprezinlă forma
spre care sîntem îndemnati. Dar în oiice fel de demonstraţie şi orice forma am
adopta, nu putem merge eu gîndurile séparât ; ele trebuie integrate pe deplin în
personajul pe care-1 reprezentăm.
Recurg la un exemplu foarte recent. Am urmărLt la televiziune un specta­
col literar în care actorii au récitât versuri de Eminescu, şi 1-am văzut pe Emi-

41
www.cimec.ro
nescu turnat într-o lamentare, într-o mélopée, o plîngere şi o disecare a cuvîntu-
lui care m-au deranjat — la unii actori mai mult, la alţii mai puţin. Această
obsesie a gîndului — care te însoţeşte tot timpul, care te pîndeşte — strică orga-
nicitatea, frumuseţea versului ; deformează însăşi ideea şi o face să devină
nonidee.
Trebuie să găsim o forma, o sinteză în care actorul să nu mai dedubleze
toate observaţiile pe care le face autorul.
Départe de mine gîndul de a da lecţii cuiva ; vorbesc numai din experienţa
mea. In primul rftnd caut să învăţ rolul şi apoi caut să-1 uit complet. Un roi
trebuie învăţat în aşa fel încît el să devina o a doua natură ; apoi trebuie sa fie
uitat eu totul, ca să poţi créa altceva. Şi dacă nu ajung să înlătur nici
măcar o singură pagina din text — eu am memorie vizuală şi ştiu că pe o anume
pagina o replică începe eu cutare cuvînt —, mă deranjează. Dacă nu reuşesc să
înlătur tot ceea ce este strain de organicitatea noului personaj, care trebuie să apară
el însuşi, eu vorbele lui, înseamnă că n-am reusit sa ajung la realitate.

FACEŢI PARTE DINTR-O GENERAŢIE?


— Vă consideraţi aparţinînd unei anumite generaţii de artişti ?
în acest caz, care sînt trăsăturile distinctive ale generaţiei dv. ?
Sau, credeţi că nu e potrivit să încadrăm oamenii îmtr-o asemenea
catégorie istorieă ?
Ştefan Ciubotăraşu : Fiecare avem un tată şi o mamă, creştem şi ne dez-
voltăm aşa cum cere timpul nostru, în concordante eu el. Generaţia din care
mă consider a face parte a trecut prin multe frămîntări. Mă preocupă şi pe mine
problema : care sînt raporturile între diferite generaţii ? Iată, dumneata faci
parte din alta decît a mea, asta nu înseamnă însă că nu putem să discutăm şi să
schimbăm păreri, şi chiar să ne influenţăm reciproc. Direct. Terenul nostru comun
de înţelegere mi se pare a fi contemporaneitatea. în generaţia dumitale pot fi şi
oameni mai proaspeţi la minte şi oameni mai obosiţi, şi aeelaşi lucru se poate
constata şi în generaţia mea : sînt oameni foarte tineri la minte şi alţii îmbă-
trîniţi înainte de vreme.
Aş spune că generaţia mea s-ar caracteriza printr-un zbucium mai puter-
nic : este o generaţie zbuciumată. De ce ? Fiindcă lipsită de perspectivă cum era,
eu crizele grave prin care a trecut, a fost o generaţie care s-a răsucit ca într-un
sac, şi aceasta i-a provocat multe dureri. Eram mulţi cei care ne căutam expresia
şi nu ne-o puteam găsi în mod firesc. Eu mi^am aflat-o într-o directie absolut
întîmplătoare, fiindcă nu aveam intenţia, initial, să fac teatru, eu toate ca urma-
sem Conservatorul. Pe vremea aceea, acasă la mine, teatrul era considérât o ma-
nifestare ruşinoasă (tata şi marna nici nu puteau concepe să mă vadă actor) ;
însă, pînă la urmă, am fost lăsat să fac ce vreau. La drept vorbind, nici nu ştiau
ce e teatrul, erau oameni simpli ; nici eu nu ştiam ce este, dar era ceva în care
mă simteam bine.
La Vaslui, şi pe urmă la Iaşi, am mai avut şi alte manifestări. împreună
eu un coleg, în timpul nostru liber scoteam o revistă eu însemnări şcolăreşti.
Obiceiul acesta 1-am continuât şi la Iasi. în colaborare eu un pictor am éditât un
fel de jurnal umoristic, la care seriau şi notabilităţile literare din Iaşul acelei
vremi, în frunte eu Topîrceanu, Ionel Teodoreanu, Eusebiu Camilar şi alţii. Nu
aveam sentimentul că particip la o mişcare literară, şi activitatea rnea în acest
sens nu se desfăşura pe o direcţie anumită, ci apărea mai mult ca un lucru în
sine. Fiecare dintre noi căuta să facă ceva, să se exprime, sa se bată, să tră-
iască.
Mai tîrziu am scris la „însemnări ieşene" ; nu fac caz de toate acestea, le
enumăr doar drept fenomene caracteristice perioadei respective. Toţi scriitorii
şi artiştii din această perioadă formau o magmă, care după revoluţie s-a turnat
în forme şi fiecare, scriitor şi artist, a fost pus într-un mediu foarte prielnic de
lucru, într-un climat special, care a contribuit la orientarea şi la dezvoltarea ar-
monioasă a personalitătii sale pe făgaşul ales de el.
— Mi se pare că această orientare a favorizat şi contactul fi­
resc între felurite generaţii. Consideraţi fenomenul caracteristic
vieţii teatrale actuale ?
Ştefan Ciubotăraşu : Da ; şi eel mai fruimos din rniscarea noastră. Tea­
trul este o mare famille, superioară farniliilor fiecàruia dintre noi : este un

42
www.cimec.ro
univers în care trebuie să se întîlnească toate vîrstele. Aceasta nu înseamnă că un
actor bătrîn trebuie să joace roluri de tineri. Nu ; şi de altfel, e o treabă mult
mai complexă. Un actor tînăr poate juca rolul unui personaj mai vîrstnic, dar
invers, nu ; nu trebuie să se répète greşeala teatrelor care puneau actori bătrîni
să joace roluri de amorezi.
Familia noastră teatrală mi se pare o alcătuire trainică, sănătoasă, şi cine
caută să facă diferenţieri categorice între generaţiile din teatru pierde partida,
fiindcă se opune unei realităţi incontestabile.
— Socotesc afirmaţia dv. întărită de o întreagă experienţă
istorică originală. Teatrul romînesc s-a définit întotdeauna prin
continuitatea frontului artistic. Cine studiază istoria sa bogată,
observa că profesorii şi elevii se află într-un lanţ continuu, care
porneşte de la Aristia, urmîndu-se cu Costachi Caragiale, Pa&aaly,
Aristizza Romanescu — şi care are ca verigă ultimă, în şir direct,
pe absolventul de anul acesta al institutului. E o continuitate cu
dublu aspect : fiecare actor de seamă a fost profesor al generaţiei
ulterioare ; mai fiecare profesor s-a întîlnit cu discipoiul său pe
scenă, lucrind împreunâ, uneori decenii de-a rîndul. Poate că azea-
sta este şi o caractevisticà a şcolii romîneşti de teatru. Iar legà-
turii armonioase dintre generaţii şi acestei unităţi funciare i se
datoreşte, cred, faptul că în mişcarea noastră teatrală n-au fost
niciodată rupturi, discontinuităţi grave, tineri care să se despartă
programatic de vîrstnioi, să-i veştejească ; şi n-au fost nitci atitu-
dini de punere la index a tinerilor din partea actorilor bătrini.
Iar exemplele de actori şi actriţe în vîrstă care îşi asumă
roluri nepotrivite sînt azi atît de rare înc%t îmi par, la scara an-
samblului, neglijabile.
Ştefan Oiubotăraşu : Să reţinem în special această idee, a transmiterii expe-
rienţei. Căci fiecare actor, care nu se bazează pe „scripta manent", ci pe ceea ce
poate da el pe scenă, are o anume perioadă, limitată, a vieţii lui, în care ceea ce
creează este sumum-ul. Această contribuţie preţioasă, el simte nevoia s-o transmita,
s-o dea în seama cuiva care s-o ducă mai départe şi s-o transforme. Gâsesc feno-
menul firese ; se întâmplă la fel ca atunci cînd, mainte de a se săvîrşi din viaţă,
părintele lasă eu limbă de moarte copiilor lui să facă aşa sau altminteri. Este un
fel de acţiune de bună gospodărire transmiterea acestui aport al fiecârui actor,
de la o generaţie la alta.
Dina Cocea : Nu ştiu dacă aci se poate folosi termenul de generaţie. Mă
îndoiesc. Delimitarea între generaţii cred că era valabilă în trecut. Azi, diferenţele
dintre generaţii sînt atît de minime, că nici nu ştiu dacă exista într-adevăr. Ce ar
putea să determine plasarea unui actor într-o generaţie sau alta ? Bineînţeles, în
afară de cazul cînd este vorba de distante foarte mari din punct de vedere biologie,
însă altfel, cum să plasăm pe Florin Piersic sau pe Silvia Popovici, pe cei din
această promoţie cu ei, într-o anumită generaţie, şi pe Gheorghe Dinică într-alta,
deşi sînt destui ani între dînşii ?
Izvoarele de învăţărnînt sînt aceleaşi, şcoala a fost aceeasi, cu foarte mici
variaţii, într-o evoluţie firească. Nu văd ce ar détermina trecerea artistei emerite
Carmen Stănescu într-o altă generaţie decît a mea.
Ca tipuri de actori, da, se poate face o diferenţiere, însă a stratifica pe acto-
rii de azi în generaţii nu mi se pare util.
— Ar fi însă potrivit să vorbim despre o generaţie de actori
de dupa 23 August 1944, pornind de la considerentul că %n majori-
tate ei sînt absolvenţi ai unei singure şcoli.
Dina Caœa : Dar acestei generaţii i s-au încadrat şi oameni din alte generaţii.
Poţi să spui că George Calboreanu nu aparţine generaţiei de astazi, ca de altfel şi
celei din trecut ?
Generaţia de actori pe care o numeşti dumneata nu se poate défini decît
dintr-un anumit punct de vedere : prin aceea că e formata din oameni cărora li
s-au deschis posibilităţi mult mai vaste decît în trecut şi pe care cei care au vrut
sa le folosească le-au folosit. Avem însă şi astăzi artisti care au rămas în generaţia
trecută.

43
www.cimec.ro
Toma Caragiu : Deţi nu m-am nascut la 23 August 1944, mă socotesc făcînd
parte din generaţia pe care aş numi-o a lui 23 August, pentru că atunci, în epoca
aceea furtunoasă, când poporul nostru a devendt stăpîn în tara lui, am început să
învăţ teatru. Toţi cei de-o seamă eu mine facem parte din generaţia care-şi serbează
şi ea acum a 20-a aniversare. Fireşte, nu-i pot îngloba aici numai pe cei de sea-
ma mea. în generatia aceasta intră şi actori mai tineri şi mult mad tineri decît
mine ; intră şi alţii mult mai în vîrstă. Aceasta este generaţia oamenilor care au
construit socdalismiul şi acum îl desăvîrşesc.
Principalele trăsături ale acestei generaţii mi se par a fi modestia, entuaias-
mul şi convingerea nestrămutată în victorie. E generaţia acelor artişti care au
impus prestigiul teatrului romînesc, hăt départe, în toată luanea ; care a realizat
mii de spectacole în toate colţurile tării şi care a dus cuvîntul teatrului şi acolo
unde n-a fost dus niciodată, realizând until din celé mai mari acte de culture care
s-au izbutit vreodată în istoria neamului nostru.

Gheorghe Dinicà : Cu fiecare roi nou, problemele care mi se pun îmi par
tot mai dificile. De ce oare ? Nu este vorba de un spor de neîncredece în mine
însumi. Devin însa, probabil, mereu mai pretenţios cu mine însumi, şi, tot proba­
bil, mai constient. Cred că e şi un rod al educaţiei noastre, care a ţintit nu numai
la formarea unor profesionisti, ci şi a unor caractère. Iar viaţa ne-a obligat sa fim
exigenţi. Cred că pot formula astfel una din caracteristicile generaţiei noastre : ea
nu este o generaţie superficială ; dimpotrivă, mi se pare că e profundă, pentru că
s-a lovit de multe problème absolut noi, mult mai variate şi mai grêle decît au
stat în faţa altor generaţii.
Cred că generaţia mea e caracterizată şi de dorinţa fierbinte de a-şi spune
un cuvînt propriu, al timpului nostru, în artă. Nu văd această generaţie „închisă"
în limitele ei de vîrstă ori de ideal. Ei i se alătură şi talente foarte mature. Şi

44
www.cimec.ro
apoi, am observât că actorul vîrstnic, de mare talent, n-are vîrstă. Toţi ne-am
format şi încercăm să ne forrnăm ca actori, pe baza unei experienţe ; nimeni nu
poate învăţa meseria aceasta de unul singur. în ce mă priveşte, n-am un ideal
incorporât într-un actor mai vîrstnic, nu sînt un entuziast şi nu sînt pornit într-o
asemenea direcţie. Ştiu însă să observ, şi tot ceea ce-mi place la unii din maeştrii
vechilor generaţii îmi dă de gîndit. Se spune uneori : „actor de şcoală veche", dar
se spune automat şi este o mare greşeală să lipim eticheta. E imposibil ca în jocul
unui asemenea actor să nu observi unele date de artă autentică, chiar dacă el le
poartă eu afectare.
Noi, actorii tineri, ne-am dezvoltat în alte condiţii de viaţă decît cei vîrst-
nici, aşa că e mai greu să jucăm senin într-o singură horă. Dar viaţa noastră e
astfel organizată şi formaţia noastră omenească e de asemenea natură încît nu

G h . Dinicà, protagonist al spec-


tacolului Umbra de Ev. Svart
(Teatrul de Comédie)

Toraa Caragiu (Iankc) în


Tache, lanke şi Cadîr de V.
I. Popa (Teatrul din Pioiesti)

disensiunile ne sînt specifice, ci apropierea şi sincerul efort comun de a ne înţelege


unii pe alţii. în teatru, unde lucrul se face în colectiv, este şi imposibil să existe
disjuricţii grave, ar atenta la însăşi unitatea spectacolelor.

VIITORUL U N U . .
— Ce dorinţă neîmplinită aveţi în teatru, ce roi visaţi să "xn-
truchipaţi, ce piesă aşteptaţi ? Ce problemă vă preocupă in mod
deosebit pentru ulterioara perioadă de creaţie ?
Gheorghe Dinică : Nu mi-am fixât eu precizie dorinţele — nici nu pot si nici
nu vreau să le fixez. în linii générale, aş dori să am mulţi ani de aceştia, în care să
joc roluri foarte diferite. Mi-am făcut un fel de crez : a nu mă répéta. în general,

45
www.cimec.ro
preferinţele mêle se îndreaptă spre rolurile de compoziţie, şi cînd vorbesc de com-
poziţie, nu mă refer numai la aspectul exterior, ci la compoziţia rolului de carac-
ter, care să mă oblige să gîndesc. Am fost întrebat odată : „De ce nu joci dum-
neata pe Richard al III-lea ?" Mi-ar plăcea, mărturi&esc, dar cum nu cred că voi
avea această ocazie încă mulţi ani, sînt liniştit.
Dina Cocea : Este o întrebare la care uni vine greu să răspund, fiindcă tră-
iesc destul de intens în momentul actual, sînt foarte lucidă şi chiar dacă văd visu-
rile realizîndu-se, şi-mi plac, totuşi, eu personal, nu sont un om al proiectelor. în
materie de roluri, de pildă, niciodată n-am pus problema că aş vrea sa joc cutare
roi şi altul nu.
Dacă aş dori ceva, aşa, la modul general, ar fi să pot pune cândva în va-
loare, în mod sistematic, toată experienţa dobîndită în acesti 20 de ani — şi
această dorinţă cuprinde foarte multe proiecte. (Consider că dacă experienţa acumu-
lată nu poate fi valorificată la un moment dat, râmâne stearpă. Pe de o parte,
este necesară acumularea de experienţă, iar pe de altă parte trebuie ca această
experienţa să fie permanent valorificată.
— într-adevăr, valorificarea experienţei este ea însăsi o ex-
perienţă necesară.
Toma Caragiu : în ce priveşte visurile mêle, ele nu sînt prea multe, fiindcà
eu visez ziua. Mi-am dorit şi-mi doresc eu sineeritate un roi mare, cît cerul de
mare, dacă se poate, în care să fie reflectate toate năzuinţele omului contemporan,
dorinţele lui de a créa şi de a fi alături de inima poporului. Aceasta ar fi
prima mea năzuinţă. Un asemenea roi, cred că nu s-a scris încă — să mă ierte
toţi tovarăşii dramaturgi. Ed se străduiesc să-1 realizeze, şi am convingerea că,
mai devreme sau mai tîrziu, îl vor izbuti. As mai adăuga că as vrea să joc un
Petru cel Mare — dacă existenţa acestei tumultuoiase personalităţi ar fertiliza
gîndirea contemporană a unui autor de azi.
Stefan Ciubotârasu : Eu sînt foarte optimist, deşi nu mi-am définit deloc
dorinţele. Mintea mea e plină de proiecte, totusi nu îndrăznesc să le arăt, fiindcă
îndeplinirea lor nu este în funcţie de mine. Noi asteptam apă la moară de la
scriitori. Am dori ca ei să fie mai exigenţi. Aşteptăm să obţinem lucrări mai com­
plexe, mai adînci, mai mature decît pînă acum. Piesele de teatru să aibă mai dens
în substanţă spiritul de partid. Spiritul acesta trebuie să fie difuzat în toate perso-
najele unei piese, ceea ce acum se întîmplă într-o măsură încă restrînsă.
Noi, actorii, sîntem activiştii permanenţi ai unei mari mişcări spirituale.
Tocmai de aceea, este o fericire pentru generaţia noastră să-şi găsească expresia
într-un mod de a gîndi care e al un or foarte largi şi mari categorii de oameni.
Vom îmbrăca, fireşte, eu cea mai mare plăcere hainele pieselor clasice. Pro­
babil că voi căuta să abordez şi eu ceva, fie pe linie de comédie, fie pe linie de
dramà, fie că autorul s-ar numi Shakespeare, Goldoni, Molière, sau altfel, von
Kleist sau O'Neill — care se répéta acum la Teatrul National şi în piesa căruia
sînt solicitât să joc. Gradul nostru de dezvoltare culturală ne permite să facem
un tur de orizont mai larg asupra dramaturgiei universale ; îl vom face şi ne vom
acorda diapazonul eu această dramaturgie.
...Şi aid s-a încheiat convorbirea.
Provizoriu. Căci, după cum aţi putut observa, toţi ne situâm pe fluviul timpu-
lui eu faţa spre viitor şi, scrufmd perspectiva, întrevedem, printre altele, şi întîl-
nirea următoare. Arta e, doar, un colocviu permanent între generaţii, pe care, din
cînd in cînd, îl transcriu ziariştii.

www.cimec.ro Valentin Silvestru


LUCM PEÀ4ETRIUS

întîlnirea
peste
ani

PIES^f ÏN Ş / I P T E T / 1 B L O U R I
www.cimec.ro
Letiţia Manolescu
Mihai Lascu
Dinu Gheorghiu
medici
Marin Banu
Lazăr Turcu
Petrică Serafim
Andrei Manta
PERSON AJELE Mama
Mariana Lascu
Angela
Damian
studenţi
Botea
Sa vu
Viorica
infirmière
Mina

u
O grădină mare eu pomi şi tufişuri in dreapta. eu straturi de flori, alei şi b.vici in stinga. In fund se
zăreşte o clàdire mare, un spital, aie cărui ferescre incep sa se lumineze. Se lasă inserarea, e primăvară. Prin
dreapta-fund, pătrund printr-o portiţă, iffltre copaci, un grup de tineri : Angela, Damian, Botea şi Savu.

DAMIAN : Băieţi, asta e grădina unei ANGELA : Dacă e rudà eu şoarecii !


instituţii. Staţi pe loc ! SA VU : Şi pisicile sînt rudă eu pante-
ANGELA : Dacă au lăsat portiţa des- rele !
chisă, înseamnă că e voie înăuntru. DAMIAN (rezemat de un pom, pe gîn-
DAMIAN : Poate au uitat-o deschisă. duri) : Cofrajul nu mi se p a r e destul
BOTEA : Poate că au lâsat-o a n u m e d e solid.
pentru noi. SAVU : Să-i spun em inginerului.
SA VU : Poate că şi-au spus : studenţii DAMIAN : I-am spus. Mi-a răspuns
de la şantier a u să caute azi, după că sîntem studenţî, şi încă la arhitec-
lucru, o grădină şi a u să dea de-a tură, nu l a politehnicà. El crede că
noastră. e calculât bine. A m să-i mai spun
DAMIAN : Vorbiţi mai încet ! şi mîine o data.
ANGELA (se aşază in iarbă. Incet, BOTEA : Are să se supere şi o să te
parcă ar spune o taină) : A venit pri- repeadă.
măvara !
DAMIAN : Să mă repeadă, dar să întă-
BOTEA (se aşază şi el ; tot in şoaptă) :
Uite un castan gata să înflorească. rească cofrajul.
SA VU : Răsare Venus ! BOTEA (incet, Angelei) : Ti-e frig.
ANGELA : Ce poate fi clădirea asta ? (îşi scoate haina şi i-o pune pe
N-am văzut-o niciodată. umeri).
BOTEA : O şcoală. ANGELA (tot incet) : Nu se poate. Ai
ANGELA : Un internat. E noua, se ve- să răceşti.
d e bine, d a r nu-i destul de frumoasă. BOTEA : Tu ai să răceşti.
DAMIAN : Cînd o să î'acem noi u n in­ ANGELA (îi dă haina înapoi, eu sila) :
ternat, să-i d ă m linii mai graţioase şi
mai multă lumină. De ce e ne voie Am două flanele pe mine.
ca o şcoală să fie colţuroasă şi rece ? DAMIAN (tot eu gindurile lui) : Cînd
I-aş muia toate liniile, le-as rotunji o să facem, odată, un oras nou,
şi le-aş da un zbor, care să rămînă început chiar de la început ca la fa-
în ochiul copilului. cerea lumii, dacă a r e să fie într-un
peisaj d e dealuri, să ne gîndim bine
BOTEA : Colaborăm ? cum a r e să a r a t e văzut de départe
DAMIAN : Colaborăm ! printre talazurile verzi aie colinelor.
ANGELA (ţipă uşor) : Un liliac ! SAVU : Să p a r a că plûtes te ca un con­
BOTEA (cald) : Ţi-a fost frică ? voi d e vapoare pe valu ri.

www.cimec.ro
48
DAMIAN : Nu ştiu, n u m - a m gîndit la ANGELA : Ce-ar fi, aşa c u m etăm noi
vapoare. Imaginea asta mă şi supără, aici, să înflorească deodată toţi bo-
cînd m ă gîndesc la dealuri. Eu sînt bocii castanului ? Sa facă asa un
vinovat, pentru că a m spus „tala- „poc" mie, unul după altul, şi să în-
zuri". Mă gândeam numai în ce mă- florească cum înfloresc stelele pe
6ură verticalele a u să a jute sau să cer !
strice peisajul orizontal. BOTEA (încet) : P e n t r u tine. Deasu-
ANGELA : Tu ai să fii u n m a r e arhi- p r a ta.
tect, Damian. ANGELA (eu ochii la Damian) : Să li
DAMIAN (încet) : Toţi o să fim arhi- se p a r a că nu e noapte, că a intrat
tecţi mari. Noi ! Ce-o să fim nai ? Nu un soare fierbinte în grădină.
mă gîndesc la asta niciodată. Mă DAMIAN (pleacă uşor ochii) : E vorba
gîndesc la clădirile noastre. Cum au d e părul tău, Angelo ?
să fie ele. ANGELA : Nu, nu e vorba de mine.
BOTEA : Cîteodată mă gîndesc şi cum (Dinspre spital, pe una din aleile pie-
a m sa fiu eu. A m să m ă schimb truite, vin încet dr. Letiţia Manolescu
oare ? A m să-imi aduc a m i n t e de şi dr. Mihai Lascu.)
mine, cel d e azi, ca d e u n strain ? LETIŢIA (e o femeie frumoasă, rigidă;
A m să s p u n : a r a m asa şi aşa ! ? Am chiar cînd spune ceva sensibil, are
să mă départez vreodată d e voi ? aerul că se autopersiflează) : Teiul
SA VU : Eu, niciodată. a început să se usuce.
ANGELA : Nici eu. LASCU (poartă halat alb ; eu toată
DAMIAN (simplu de tot) : Alături sau vîrsta lui, pare un copil, pentru că e
départe, însemnat e să nu ne schim- cœld şi proaspât) : Dar castanul a
bâm. Şi cînd ne vom întîlni vreo- crescut m u l t mai tufos.
dată, cine ştie cînd, să nu ni se p a r a (Tinerii îi văd venind, dar n-au vreme
că vorbim limbi străine. Şi să n u n e să piece onorabil. Se ridică şi încre-
fie rusine d e nici u n lucru, d e nici menesc, grup.)
un act trait când n u e r a m alături. LETIŢIA : Cine... (Se apropie.) Ce eau-
(Şi mai încet.) Să ne p ă s t r ă m auten- taţi dumneavoastră atici ?
ticitatea. BOTEA : O grădină !
BOTEA (eu elan) : Nu e greu. . LETIŢIA : Bine, dar asta n u e o gră-
DAMIAN : Nu e usor. dină publică, e grădina unui spital !
BOTEA (încăpăţînat) : Azi, nu e greu. SAVU (îi scapă cuvintul) : Spital ! De
(Pe rînd, ferestrele spitalului se lumi- asta e asa d e urît !
nează.) LETIŢIA : Urît ? Vă mulţumesc ! însă
DAMIAN : Azi tot ce t e înconjoară te nu-i vorba d e frumuseţea spitalului,
î n d e a m n ă la asta, d a r firea omului ci de faptul că aţi intrat aici, aţi in-
mai scapă p e d e lături. Egoismul n-a vadat, aţi sărit probabil gardul...
m û r i t încă. Tentaţia singularizării, a ANGELA : Era portiţa deschisă !
gloriei, exista. LETIŢIA (lui Lascu) : I a r au lăsat par­
BOTEA : Gloria ! Eu as vrea s-o cu- tita deschisă ! Treaba asta a r e să fie
nosc. sancţionată. (Tinerilor.) Chiar dacă
DAMIAN : Dar nu s-o caut a n u m e . portiţa era deschisă, nu v-aţi dat
SAVU : N-ar fi a d e v ă r a t să spui ca te seama că e o grădină care aparţine
lasă indiferent. N-o cred însă singu- cuiva şi nu se pot face petreceri
rul scop. Oh, n u ! cîmpeneşti în ea ?
ANGELA : N - a r e decît să poftească şi
ea, dacă vrea. Dar întîi, aş vrea să DAMIAN (face un pas) : Vă cerem ier-
ştiu şi eu ca fac bine ce fac. Să ajung tare. î n adevăr, nu se intră asa în-
sa clădesc asa, asa, încît, privind tr-o grădină închisă, d a r e r a m obo-
ce-am clădit, să pot s p u n e : dacă siţi, e r a m însetaţi d e un fir d e iarbà
m a r azi, las asta ! E bine făcută ! şi doi pomi. L u c r ă m toată ziua pe
SA VU : Şi ăsta e tot orgoliu. şantier. Sîntem studenti la practice
p e santierul noului cartier. N - a m fă-
ANGELA : Nu, e conştiinţa lucrului cut zgomot aici...
împlinit. Ssst ! Se aude ceva. O pă-
sărică ! Ce pasăre e asta ? SAVU : N - a m aruncat cutii de con­
BOTEA : N-o cunosc. serve. . .
ANGELA : Nici tu, Damian ? ANGELA (îl trage de mînecă, încet) :
DAMIAN : Nu. Eu cunosc mai bine Lasă-1 p e Damian.
stelele. Uite Sirius, Vega şi, colo, LETIŢIA (vede mişcarea ei) : Tovară-
Lira. Uite Carul Mare... şul e şeful dumneavoastră ?
SAVU : P e ăsta îl ştiu şi eu. BOTEA : Şeful nostru spiritual.

4 — Teatrul nr. 8 49
www.cimec.ro
LASCU (intervine) : Sa facem cuno- LETIŢIA : Şi nedisciplinaţi.
ştinţă şi să n e împăcăm. LASCU : Parcă noi a m fost mai disci­
LETITIA : Ne î m p ă c ă m cam uşor. p l i n a ^ cînd e r a m d e vîrsta lor. Ve-
SA VU : Dumneavoastră vreţi să mai n e a m aici...
fiţi supărată ? Nouă ne-a treeut ! LETIŢIA : Da, d a r aici era p e atunci
LETIŢIA (îi vine să rîdă) : Şi spitalul o casă parasita în locul spitalului, şi
nostru e urît, nu-i aşa, tovarăşi arhi- o grădină vraiste, care parcă n u
tecţi ? Dacă aţi şti eu cîtă trudă 1-am aparţinea nimănui.
făcut! LASCU : Ce bălării e r a u p e v r e m u r i
DAMIAN : Cînd o să ne l u ă m diploma, aici ! îţi aduci a m i n t e ?
o să vă ridicăm noi altul, m u l t mai LETIŢIA (alb) : î m i a d u c a m i n t e tot.
frumos. LASCU : Cînd te gîndesti că viaţa
ANGELA : Sîntem u n colectiv serios ! noastră a început aici. Mă gîndesc
LASCU : Să veniţi odată ziua, să-1 vi- cîteodată că dacă în acea zi d e iunie
zitaţi. î n ă u n t r u e perfect. P o a t e că n - a m fi venit toţi p a t r u să învăţăm
pe afară n u e destul d e frumos, d a r aici, în grădină, pentru examene, n u
nouă ne-a fost necesar, mai aies, u n 1-am fi întîlnit p e Andrei Manta,
a n u m i t confort. care învăţa şi el sub castan, uite,
BOTEA : Eu ored că exact eu acelasi chiar p e locul ăsta, şi n - a r fi u r m a t
buget s-ar fi p u t u t realiza altceva ca tot ce a urmat.
exterior. LETIŢIA : Tot ce a u r m a t trebuia să
LETIŢIA : Mă îndoiesc. se întîmple şi noi a m fi ajuns tot
BOTEA : Aş vrea să vă a r ă t nişte al- unde sîntem, pătrunşi d e logica
b u m e şi nişte schiţe ale noastre, fa- timpului, într-o zi sau alta.
cute aşa, p e n t r u viitor. LASCU : Dacă n u 1-am fi întîlnit
LASCU : Acum pentru noi e cam târ- atunci, aici, pe Andrei, poate că a m
ziu. fi orbecăit încă multă vreme.
BOTEA : De ce sâ nu visăm împreună? LETIŢIA : Nu t e duci acasă ? Mi se
într-o zi o să vi-1 refacem. p a r e că a r fi fost timpul d e mult.
LETIŢIA : Noi sîntem ceva mai rea- LASCU : Vreau sa mai văd puţin c u m
lişti, tinere. Abia 1-am ridicat. evoluează operatul meu d e azi, cel
LASCU : Eu aş vrea să văd schiţele. cu peritonita.
SAVU : Adresa dumneavoastră ? Am LETIŢIA : Intr-o zi, Mariana a r e să
impresia că cu tovarăşul doctor se piece în lumea largă şi eu n - a m sa
poate visa. mă mir.
LETIŢIA : Vă m u l ţ u m e s c ! LASCU : I-am telefonat ca întîrzii. Nu
SAVU : Dacă aţi băgat de la început ştiu cu care seară d e atunci îmi sea-
spaima în noi ! (Notează adresa pe m ă n ă seara asta. încerc să-mi aduc
care i-o spune Lascu.) aminte. Dacă întorc spatele spitalu­
DAMIAN : Grădina dumneavoastră lui şi m ă uit numai la grădină, î n
ne-a făcut un m a r e bine. A m desco- care atunci nu erau flori, mi se p a r e
perit în ea p r i m ă v a r a , şi vă mulţu- că seara asta a m mai trâit-o o data.
m i m ! Ne cerem încă o d a t ă ier- Uite, cu luna care răsărea încet şi
tare. Şi, eu m a r e regret, n-o să mai foarte albă printre r a m u r i l e teiului,
intrăm niciodată pe portiţă ! cu liniştea asta, şi cu Andrei care ne
SA VU : O să ne împrietenim cu por- spunea ceva, ţie, mie, lui Dinu şi lui
tarul de la poarta d i n faţă. Marin. Sînt sigur că e r a m toţi aici.
LETIŢIA (în glumâ) : Şi cînd t e gîn- E ciudat că ţin m i n t e atmosfera,
deşti că aici sînt boli molipsitoare ! bucuria, încordarea noastră, şi nu-mi
SAVU (cu interes comic) : Zău ? Ce-am aduc exact a m i n t e ce ne-a spus
pu tea lua ? Aveţi pojar ? atunci.
LETIŢIA (îi vine să zîmbească): Avem LETITIA : Nici eu.
de toate. Puteţi alege ! LASCU : Dar seara, seara aceea a n u m e
DAMIAN : Noapte bunâ ! Să n u fitf ţi-o amintesti ?
supăraţi pe noi ! (Toţi îşi dau mîna LETITIA : Nu. Aici s-ar m a i putea
şi îşi murmura numele.) pune o banca.
ANGELA : A m fi p u t u t sâ vă a r ă t ă m LASCU : De ce mă întrerupi mereu ?
o mulţime d e constelaţii, dar... ne Nu-ţi face plăcere să-ţi aduci aminte?
grâbim ! Noapte b u n ă ! Sa tac ?
(Lascu îi conduce spre portiţă, în vre- LETITIA : Au fost multe seri. Şi aoum
me ce Letiţia se aşază pe o bancă.) sînt multe la fel, m-am deprins cu
LASCU (întorcîndu-se) : Ce tineri dră- elp. De unde vrei să ştiu despre care
guţi ! vorbeşti ?

50
www.cimec.ro
LÀSCU : Sînt sigur că Marin sau Dinu, a m ştiut de la început să primim re-
dacă a r fi aici, şi-ar aduce aminte ! voluţia eu braţele deschise.
LETIŢIA : Marin n-a venit niciodată LETIŢIA (furată) : Cred că şi în noap-
să-şi răscolească sau să-şi împrospă- tea aceea cînta o pasăre, ca acum.
teze amintirile în oraşul ăsta, şi Dinu O auzi ? Nu ştiu ce pasăre e, d a r o
vine numai cînd îl chemi pentru recunosc.
vreo operatic (Zîmbeşte.) Adică LASCU (entuziasmat) : Ţi-aduci a m i n t e
atunci cînd te terni că n-ai s-o faci şi tu ? Să ştii, Letiţia, că dacă n-am
tu bine. fi pornit aşa c u m ne-a făcut el să
LASCU : Nu mă t e m că n-am s-o fac pornim, nici Marin, nici Dinu nu
bine, d a r el e u n chirurg foarte m a r e erau azi medicii care sînt.
şi uneori cred că pentru bolnav e LETITIA : Medicii ! Parcă tu ştii ce
necesar să-1 chem. Marin n-are timp. fel d e oameni or fi !
LETIŢIA : El e un chirurg şi mai LASCU : P e Dinu îl ştim, că doar îl
mare. vedem amîndoi.
LASCU : De, âsta e adevûrul. Iar An­ LETITIA : Nu-1 ştiu destul. Vine, ope-
drei, el chiar că nu are nici o se- rează, pleacă.
cundă p e n t r u dînsul. Cînd m - a m re- LASCU : N-ai văzut că e neschimbat ?
pezit ultima oară să-1 văd, acum E admirabil. Şi Marin trebuie să-şi
vreo şase luni, 1-am gâsit foarte slă- fi p ă s t r a t generozitaea şi simplitatea.
bit. Nu, nu a r ă t a deloc bine Altfel nu cred că a r fi ajuns atît de
LETIŢIA (îi scapă fără să vrea) : Tre- celebru.
buie să fie s e a r a în care ne-a vorbit LETITIA : E celebru ca chirurg, Mihai.
despre frumuseţea omului. Era la în- LASCU : Sînt convins că e un om.
ceputul războiului, şi ÎJI j u r u l nostru Vezi, tinerii de adineaori mi-au des-
atîta u r î t . . . chis un dor de ei !
LASCU : Da, asta e ! Adevărat ! Noi LETITIA : Ah, să nu uităm sa încu-
ştiam atunci atît de puţin, şi deodată iem portiţa.
a m înţeles că o mulţime de situaţii, LASCU : î n t r - o zi tot o sa ne întîlnim
care ne păreau fixe şi fatale într-un toţi, ca odinioară. Sau într-o seară.
fel p e n t r u om, pot fi eu desăvîrşire Şi o să ne întoarcem eu douăzeci de
anulate. El, Andrei, ştia să desfăşoare ani înapoi. O să ne povestim ce-am
o teorie politică eu atîta căldură, împlinit din tot ce n e făgăduisem
parcă ar fi scris o pagina de litera­ cînd, despărţindu-ne, am pornit în
ture. Sa t e cheme către justiţie p e viaţă. Ai vrea ?
toate căile, să te facă să înţelegi eu
mintea, eu inima. LETITIA : Să ne întîlnim ? Poate că e
mai bine să ne tinem ininte numai
LETITIA : Şi nu şbiam încă bine ce e cum e r a m atunci. Sau poate că am
eu el. avea o m a r e bucurie. Eu ştiu ? !
LASCU : Abia cînd a fost închis, a m LASCU : Tu, tu n-ai încredere în oa­
priceput că e ilegalist. Andrei a dat meni ? Tu ?
alte dimensiuni tinereţii noastre. LETIŢIA : în oameni ! î n seara asta
LETITIA (alb) : I-a dat nobleţe. îţi place să spui vorbe mari. Du-te
LASCU : I-a dat poezie, ardoare ! de fă injecţia.
LETITIA : Ei, Minai, dacă ai r ă m a s (Se iveşte o soră.)
atît de tîrziu, cel puţin vezi ce-ţi
face bolnavul. LASCU : Pleci din spital ?
LASCU (se uită la ceas) : Peste cinci LETIŢIA : Nu, mă d u c să mă culc. Ce
minute îi mai fac o injecţie. Ştii, Le- e, soră Viorica ?
tiţia. tinereţea poate fi şi stupidă. (Lascu iese.)
LETITIA (sec) : Nu-mi mai aduc VIORICA : Tovarăşă directoare, sora
aminte c u m poate fi tinereţea şi de Florica, care e de gardă îmipreună
cîte feluri. eu mine în seara asta, vă roagă s-o
LASCU : Poate fi şi foarte stupidă cînd învoiţi pentru un ceas.
omul t î n ă r se învîrteşte numai în ju­ LETIŢIA : De ce te-a trimis pe d u m -
rul propriei lui făpturi şi nu visează neata ?
deeît la propria lui parvenire, Andrei VIORICA : Ei i-a fost frică...
ne-a descoperit nişte orizonturi neli- LETITIA : Foarte bine a făcut.
mitate şi ne-a scos d e s u b obsesia VIORICA : P e n t r u că sînt mai cura-
măruntei noastre fiinţe. Centrul uni- joasă, vă rog...
versului s-a m u t â t prin el, pentru LETIŢIA : Păstrează-ţi curajul pentru
ochii noştri, acolo u n d e e firesc sa cauze mai vrednice. Rămîne în spi­
fie. N-a mai fost în noi. Şi d e asta tal, n-o învoiesc.

www.cimec.ro
VIORICA : Are o chestiune familială câ n-am intenţia să-mi cer mutarea
de lămurit. la Bucureşti, deşi ştiu că ar fi apro-
LETIŢIA : O s-o lămurească mîine. bată, nici sa obţin acolo un aparta-
Chestiunile familiale se lămuresc ment, deşi ar fi posibil, şi nici să-mi
mai bine ziua. prezint soţul nu ştiu căror relaţii
VIORICA : Am să-i spun. (Dă să care 1-ar... cum ai spune dumneata ?
piece şi se opreşte.) Ce pasăre o fi „pusa" !
cîntînd ? Auziţi ? SERAFIM : De ce^mi spui toate astea ?
LETITIA : Nu, n-o aud. Vezi, încuiaţi LETIŢIA : Ca să ştii ce perspective ai
portiţa, a ràmas deschisă. avea, dacă m-ai cere de nevastă şi
(Viorica iese.) eu aş primi.
LETIŢIA (singură, pe bancâ, priveşte SERAFIM : Esti... îngrozitoare !
ferestrele spitalului, la care lumirtils LETIŢIA : Am un spirit de patrundere
se sting sau se micşorează. Recita în- îngrozitor, nu-i asa ?
cet) : (Se iveşte Marna.)
In vreme ce sufletele ratàceau SERAFIM : Am venit în seara asta
Am ramas ca statui funerare... aici plin de emoţie...
(Intră incet dr. Serafim, îmbrăcat de LETIŢIA (ride) :... de poezie, gâta să
oras, foarte elegant şi plin de constiinţa spui versuri odată eu mine. Ce păcat
frumusepii lui.) că n-am pic de lirism ! (Mamei, pe
SERAFIM : Şi mai départe ? un ton care parcà nu mai e al ei,
LETIŢIA : Mai départe ce ? dulce, potolit.) Ce faci, marna ? Nu
SERAFIM : Spuneai versuri. ţi-e somn deloc ?
LETIŢIA : Ţi s-a parut. Spuneam o MAMA (o femeie bătrînă, mică, îm-
formula chimică. Ce faci In spital brăcată pe jumatate ţărăneşte, pe
la ora asta ? jumătate eu haine de spital. Foarte
SERAFIM : Am intrat pentru cà tre- firească şi simplă) : Deloc, draga
ceam pe stradă. Şi poate că treceam mamei. As tot umbla.
prin faţa spitalului oa să am pre- LETITIA : Plimbă-te puţin în grădină,
textul să intru. poate ţi se face somn. Vrei să-ţi
LETIŢIA (se ridica) : Eu mă duc sa dau eu ceva pentru dormit ?
ma culc. MAMA : Nu vreau leacuri, nu. Ce să
SERAFIM : Mai stai o clipă. Noaptea le strici pe mine, că nu-mi folosesc !
e atît de fruimoasă aici, în grădină. Mai intru într-un salon, mai dau
LETIŢIA : Grădina asta nu e fru- uniuia un pahar de apă, ii mai ţin
moasă pentru dumneata. altuia de urît, trece noaptea. Nici
SERAFIM : De ce ? De ce nu şi pen­ nu ştii cînd trece.
tru mine ? Mă crezi insensibil la SERAFIM : Cîteodată ai un glas foarte
frumuseţe ? dulce, de femeie adevărată.
LETIŢIA : Oh, cum să nu ! Ai nişte LETIŢIA : Atunci mă prefac.
haine croite splendid şi profilul du- SERAFIM (agasat) : Am să plec.
mitale seamănă eu al lui Apollo de LETIŢIA : E o hotărîre foarte bună.
Belvedere. De asta şi stai, de cîte ori Şi gîndeşte-te, mîine poate că îmi
poţi, în profil. Ştii să apreciezi fru- faci o cerere după toate regulile.
museţea. Gîndeste-te ce-ai să faci dacâ o pri-
SERAFIM : Esti o femeie dura, şi eu mesc.
mine mai dura decît eu toată lumea. SERAFIM : Nu mă pune la încercare !
LETITIA : Uite, toemai pentru asta LETIŢIA : Deloc. Aştept.
du-te repede în oraş. Am auzit că SERAFIM : Bine. Sărut mîinile. (Se
astă-seară se deschide restaurantul inclina şi iese demn.)
cel nou. LETIŢIA : La revedere.
SERAFIM : Vrei să râmîn toată noap­ MAMA (ascultă) : Asta e piţigoi.
tea sub fereastra dumitale ? LETIŢIA : Da ? Eu nu ştiam cum îl
LETIŢIA : Nu vreau deloc. Şi nici cheamă.
dumneata nu vrei. MAMA : Mîine am să sap aici, la ră-
SERAFIM : Am uneovi dorinţa sa fac sadurile astea.
un lucru extraordinar, care să te LETITIA : Nu te mai obosi, marna.
uluiască. MAMA : Ceva trebuie SR facă tot omul
LETITIA : Ar fi greu să-1 găseşti. Şi pe lume. Lasă-ani şi mie măcar un
inutil. Crede-mă. Şi pe urmă, să ştii rost cît de mie, aşa, pe lîngă ceilalţi.

52
www.cimec.ro
(Intră dr. Lascu.) VIORICA : Nu, un b a r b a i
LASCU : A m să ma duc acasă, Letiţio. LETIŢIA : Accident ?
Ce faci, m a m ă ? VIORICA : Nu cred. O criză de...
MAMA (grăbită) : Du-te, du-te, dragul (Lascu năvăleşte în scenà.)
mamei. Noapte de noapte stai, noapte LASCU : Letiţia ! Ştii cine a fost a d u s 9
de noapte. LETIŢIA : Cine ?
LETIŢIA : Haide, e vremea să ne odih- LASCU : Andrei M a n t a !
n i m toţi. încearcă, m a m ă , să dormi LETIŢIA (incremenită) : Andrei ?
şi dumneata. LASCU : Era p e teren. La Scàeni, cînd
MAMA : A m să ma d u c în saloane, trecea pe acolo adică, a fost prins de
poate vrea vreunul ce va. {Marna iese o crdză de ficat. A zacut de ieri acolo
uşor cum a venit.) cu un medic de dispensar lîngă el.
LASCU : I-a scăzut febra bolnavului care n-a p u t u t să-1 scoată din criză.
meu, sînt linistit. cu toate eforturile. A venit cu el. I-a
LETIŢIA : Mihai ! adus o Salvare.
LASCU Da. LETIŢIA : Şi ce facem ? îl ducem la
LETIŢIA : Ce-nai spune tu dacă m-aş Bucureşti ? Cerem un avion sanitar?
m ă r i t a eu doctorul Serafim ? LASCU : Nu cred că e transportabil.
LASCU : T u ? Cu S e r a f i m ? P e n t r u c e ? LETIŢIA : Operezi ?
LETIŢIA : P e n t r u că vrea el, ait mo- LASCU : Vino, t e rog, întîi să-1 vezi şi
tiv nu văd nici eu. tu, să stabilim diagnosticul. î n orice
LASCU (speriat) : Te sdmţi atît de sin- caz, să pregătească sala. Viorico.
gură ? du-te şi pregăteşte.
LETIŢIA : Ştiu eu ! Cîteodată. Prostii. (Viorica iese.)
A m glumit. Noapte bună. LETIŢIA : Crezi că e... foarte grav ?
(Sună lung o sirenă de salvare.) LASCU : Cred. Dacă îl pot ţine pînà
LASCU : Salvarea ! A venit o urgenţa ' mîine dimineaţă, dacă fac să-i scadă
LETIŢIA : Cine e d e garda î n seara febra, atunci chem de la Iaşi pe Ma­
asta? rin şi de la Cluj pe Dinu.
LASCU : Doctorul Lazàr Turcu. Mă LETIŢIA : Te terni să-ţi iei singur răs-
duc şi eu să văd ce e. punderea ?
LETIŢIA : Oh ! Te cunosc ! Dacă ai LASCU : Nu e vorba de răspundere.
să vezi, n-ai să mai pleci acasă. Pentru Andrei trebuie să facem tot
(Sora Viorica Intră repede.) ce se poate pe p ă m î n t şi în cer, dacà
VIORICA : Doctorul Lascu a plecat ? a r fi vreo putere în cer. Marin Banu
Tovarăşe doctor, a venit o urgentà. şi Dinu Gheorghiu sînt cei mai mari
LETIŢIA : E doctorul Turcu acolo. chirurgi azi, la noi. îi aducem.
Aveţi obiceiul să-1 chemaţi totdea- LETIŢIA : Nu chemi pe cineva şi de
u n a pe doctorul Lascu. (Lascu iese.)
Omul ăsta nu mai are un ceas de la Bucureşti ?
odihnă. LASCU : Dacă vin ei, nu mai e nevoie
VIORICA : Adevârat, aşa ne-am de- Ei îl şi iubesc pe Andrei.
prins. Fiindcă doctorul Lascu nu re- LETIŢIA (împietrită) : E foarte rău ?
fuză niciodată. Se scoală şi din somn LASCU : L a p r i m a cercetare. Mă duc
şi vine, chiar cînd sînt alţii d e garda. la el. Vii şi t u ?
Numai să-i telefonăm ! LETIŢIA : Am sa vin acum. Da, vin
LETIŢIA : în spitalul asta n-are să fie şi eu. (Amar.) Şi o să fim iar toţi
niciodată o disciplina adevărată. cinci împreună, ca acum douăzeci de
VIORICA : Oh ! Dacă ndci la noi nu e ani, cînd a m pornit în viaţă. Aşa s-a
disciplina ! Toate merg ca un ceasor- intors Andrei în grădina noastră !
nic, numai doctorul Lascu n - a r e ore (Brusc.) Să merge m repede, Mihai !
şi normă, pentru că aşa vrea el. (les.)
LETIŢIA : Cine a fost adus ? O naş-
tere ? CORTINA
www.cimec.ro
T A B L O U L 2
Biroul dirccţiei. Mult alb, sobrietate, citeva plaine. Sora Viorica aranjează hirciile de pe biroul Letiçiei,
Mama, in picioare, îi urmăreşte mijcările. E dimineaţa, devreme.

VIORICA : Ai mîncat, marna ? Te-ai VIORICA : Şi ea o fi bună p e n t r u


îmbrăcat ? Eşti gâta de la şapte di- dumneata ?
mineaţa ? MAMA : O femeie, draga mamei, o fe-
MAMA : De mult, drăguţă, de mult. meie e şi ea. Trebuie să se încrunte,
Doarme oine a r e după ce se odihni, ca să ţie ordine aici. Un suflet d e
d a r eu ?! turturică, da' se încruntă, ce să facă?
VIORICA : Alergi toată ziua ca un E nevoie !
şoareee. A r trebui sa cazi s e a r a d t VIORICA : P e Atilla 1-ai cunoscut ?
oboseaiă. Sau să te odihneşti de cît Era b u n ?
ai trait. MAMA (nevinovat) : Nu, pe el n u
MAMA : P e n t r u asta e b u n mormîntul, l^am cunoscut. Poate că ăla o fi fost
draga mamei, p e n t r u asta e fâcut. rău, că pont şi răi pe lume. Dar p e
Te aşază în el, şi te odihneşti. E el nu-1 ştiu. (Viorica vrea să piece.)
bine rînduită, e eu socoteală şi Soră !
treaba asta. Dar cît mai trăieşti, la VIORICA : Ce e ?
ce bun să zaci ca piatra ? Dacă mai MAMA (şovăie) : Şi cu cel adus aseară...
ai suflet în tine, cere să faci ceva cum e ?
eu el. VIORICA : D u m n e a t a cred că ştii mai
VIORICA : Uite-1 ! bine decît mine. Trebuie să te fi în-
MAMA : P e cine ? vîrtit toată noaptea pe coridor, prin
VIORICA : Un dosar pe care îl rătăci- faţa odăii lui.
sem. Iese azi Matache, cel eu ulcerul, MAMA : Of, dacă aş fi eu doctor...
şi îi pierdusem dosarul. VIORICA (ride) : P e toţi i-ai scăpa,
MAMA : Iese Matache ? Of, bine că nu-i aşa ? D u m n e a t a ai merge la si-
iese şi el, drăguţul ! gur !
VIORICA : De drăguţ ce e nu mai (Aceleaşi, Letiţia, Lascu.)
ştiam c u m să-i închidem gura şi c u m LETIŢIA : Respira un minut, stai aici,
să-1 vindecăm mai repede, să scă- pe scaun, bea o cafea t a r e şi să s t ă m
p ă m de esl. BoLnav mai îndrăcit n-am de vorbă. Soră Viorica, cere o cafea
vâaut de e m d sînt eu soră. tare, într-o halbă dacă au. (Sora Vio­
MAMA : Il durea, săiacu' î rica iese. Lui Lascu.) Nu vrei să te
VIORICA : Se mai stâpîneşte omul. întinzi puţin aici, p e canapea ?
Mai aléa un bărbat trebuie să ştie LASCU : M-am culeat din cînd în cînd
să se stăpînească. pe celălalt p a t din rezerva lui.
MAMA : Dacă îl doare tare, bărbatul LETIŢIA : Se şi vede pe faţa ta câ ai
se sperie. Femeia e deprinsă cu du- dormit.
rerea, femeia e şubredă, d a r bărbatul LASCU : Parcă tu a i d o r m i t m u l t !
e tare. Bl e obişnuit să fie p u t e r n i c M e r e u ai coborît î n spital.
şi întreg. CSnd îl doare şi vede că LETIŢIA : Eu ? A m coborît de doua
puterea aia m a r e a lui a slăbit, se ori şi restul timpului a m dormit.
sperie. Cînd se vede topit şi dărîmat, (Dă cu ochii de Marna ; eu acelaşi
ce-şi spune el ? Că s-a isprăvit şi glas blajin cu care îi vorbsşte tot-
viaţa, asta e ! Şi atunci nu mai a r e deauna.) Ce cauti aici, marna ? Hai,
stapïnire, p e n t r u că i-e frică d e du-te în odaia dumitale ! Te rog ! Ai
moarte ! Vezi, dacă e tînăr, i-e t a r e fâcut tivurile la şerveţele ? încă nu?
frică. El n-are încă nevoie d e ho- Ce-o să n e facem noi fără şerveţele?
dină, nu ! MAMA (grăbită) : Mă duc, m ă duc, m a
VIORICA (ride) : Mi se pare, marna, d u c sa le fac.
că t a r e ţi-e milă de bărbaţi ! LASCU : Ştii ce m u l t e n e trebuie !
MAMA : Şi de bărbaţi, drăguţâ, şi d e MAMA : Mă due, m a duc, a m sa fac
bărbaţi. foarte multe pînă diseară. (Marna
VIORICA : Să mergem, că vine tova- iese.)
răşa directoare şi ne ia la zor. LETIŢIA : Ai lăsat pe cineva lîngă el?
MAMA : Nu ne ia. LASCU : P e doctorul Lazâr Turcu. A
VIORICA (rizind) : Biciul lui D u m n e - venit adineaori.
zeu ! LETIŢIA (cu tonul ei obişnuit, éner­
MAMA : Ea ? Mititica ! gie) : Marin Banu a spus că va veni

54
www.cimec.ro
eu trenul. Nu se auzea foarte clar (Sora Viorica aduce o cafea şi iese.)
la telefon, d a r a înţeles el ceva şi a LETIŢIA : Bea puţin.
făgăduit. LASCU (bea) : Cînd 1-am văzut ultima
LASCU : A făgăduit ! Nu se putea să oară, arăta rău, dar avea în el ace-
nu vină, cînd a auzit că e vorba de eaşi putere. Nu fizic, cînd vorbea.
Andrei. Şi acţiona la fel. P e n t r u el, parcă ni-
LETIŢIA : Nu ştiu dacă a înţeles des- mic n-ar fi greu şi nimic cu nepu-
p r e cine e vorba, nici dacă m-^a re- tinţă. Nu se îndoieşte, n u 6e terne,
cunoscut pe mine, hîrîia ceva, ca o n u oboseşte Andrei. Ca a c u m două-
maşină d e tăiat lemne, î n receptor. zeci d e ani. Ca acum douăzeci şi trei
Esenţialul e că vine. Că e vorba de d e ani, cînd a fost închis. (Se ridică.)
u n bolnav important, asta sînt siigură Să mă pregătesc.
că a înţeles. LETIŢIA : Mai ai o j u m a t a t e de ceas.
LASCU : De ce vrei să fi înţeles u n a Ti-ai băut cafeaua ? Bine. Da, voiam
şi n u şi cealaltă ? să te mai întreb : crezi că cu iniţia-
LETIŢIA : Nu ştiu, d a r mi se p a r e că tivele astea, n-am rănit nici o sus-
în toată acea h a r a b a b u r ă de sunete, ceptibilitate ?
gradul lui Andrei, p e care 1-am r ă c - LASCU : Nu pricep.
nit cît a m putut, a fost decisiv. LETIŢIA : Dinu Gheorghiu, pe care
LASCU : Ai sa-1 vezi ! Ah, ce lecţie 1-am c h e m a t de la Cluj şi în alte ca-
a r e să fie p e n t r u scepticismul priete- zuri grave, sau Marin Banu, p e care
nei mêle Letiţia ! îl c h e m ă m pentru prima oară de la
LETIŢIA : Bine că ai p u t u t sa-1 menţii Iaşi, n^au sa fie ofensaţi fiecare de
în aceeaşi stare pînă dimineaţa. prezenţa celuilalt ? Sînt amîndoi chi-
LASCU : I n orice caz, n u e mai rău. rurgi ! Să n u li se para o dovadă de
Dar cunoştinta n u şi-a căpătat-o de- neîncredere ! Dacă u n u l era internist,
cât vreo j u m ă t a t e d e ceas. Atunci era altceva.
m - a recunoscut ! (Se frămîntă.) Ar LASCU : Cum te poţi gîndi la aşa
trebui să m ă duc la gară, să-1 întfflm- ceva ? Cînd e vorba d e Andrei ?
pin pe Marin Banu. Doar toţi a m fost laolaltă cîndva,
LETIŢIA : Ai tot timpul. Ne trimite o mai tineri puţin decît Andrei, şi
maşină de la raion. n e - a m socotit ucenicii lui.
LASCU : Şi Dinu Gheorghiu, la ce oră LETIŢIA : Sînt ani d e atunci. Nu uita
vine ? că azi sînt celebri. î n sfîrşit, om ve-
LETIŢIA : A m vorbit eu fetiţa lui cea dea.
mai mare. De data asta se auzea LASCU (sigur) : Ai să vezi, în adevăr.
limpede. De Dinu sînt şi eu convinsà (Intră sora Viorica.)
ca a r e să găsească un mijloc sa vinà VIORICA : Tovarăşe doctor, eel din sa-
cît mai iute. lonul cinci vă cheamă.
LASCU (triumfător) : Va să zică, ştii LASCU : Cel cu operaţia la rinichi ?
ce fel de om e Dinu ! Aseară parcà (Jenat, Letiţiei.) Ştii, mă duc puţin...
uitaseşi. şi mă întorc imediat.
LETIŢIA : Aseară, poate că mai mult (Viorica iese.)
decât în oricine, îmi pierdusem în- LETIŢIA : O să mergem acum toţi.
crederea în mine. (Ride.) Nu te spe- Stai locului.
ria, nu d e tot. Cînd îţi ceri mult, vezi LASCU : E u n om neliniştit, cam fri-
uneori că dai foarte puţin şi te soi- cos. Mă duc numai o clipă. (De la
péri pe lumea întreagă. î n sfîrşit... uşă se întoarce.) Letiţio, iartă-mă că
Sala e pregătită ? t e întreb. Ai spus aseară ceva. Te
LASCU : Da. Din nou. simţi atît de singură ?
LETIŢIA : Tu ştii că esti. u n m a r e chi- LETIŢIA : Eu ?
rurg, doctore Mihai Lascu ? LASCU (încurcat) : Vorbeai despre
LASCU : Nu ştiu dacă sont mare sau doctorul Serafim...
mie, d a r ştiu că exista alţii mai LETIŢIA : Naiba ştie ce gînduri îţi tree
m a r i decât mine. î n cazul lui, nimii prin cap uneori noaptea. (Sarcastic.)
nu e sigur, şi trebuie să iei toate Nu ştdi că primăvara afectează şi oa-
măsurile. menii maturi, cînd e violenta şi nea-
LETIŢIA (încet) : Crezi că e cancer, şteptată ca asta de acum ? îţi place
Mihai ? să baţi cîmpii şi să-ţi sperii puţin
LASCU (la fel) : Nu ştiu. (Pauză.) S-ar prietenii.
putea sa n u fie. Noi, doctorii, avem LASCU (timid) : Dacă t e măriţi încă
azi psihoza cancerului mai mult de- o dată, n-ar trebui, ştii, ca la prima
cît bolnavii. t a căsătorie, să mai existe nepotri-

55
www.cimec.ro
viri... Eu n-am nici u n drept, dar TURCU : Bună dimineaţa.
voiam să-ţi spun că Serafim e un LETIŢIA : L-ai lăsat singur ?
băiat foarte drăguţ, d a r poate pen- TURCU : Nu, a venit doctorul Lascu
tru tine... să mă înlocuiască. Temperatura
LETIŢIA (scurt) : A m făcut o glumă creşte iar.
proastă. Minai. Nici n u te mai gîndi LETIŢIA (se uită la ceas) : Daca Lascu
la ea. Hai, du-te la bolnavul din sa­ rămîne lîngă el, trebuie să meargă
lon ul cinci. N-ai auzit că te cheamă? altcineva la gară, să-1 primească pe
(Intră doctorul Petre Serafim.) doctorul Marin Banu. Trebuie sa fi
LASCU : Liniştea bolnavului conteazà venit masina
mai m u l t p e n t r u însănătoşirea lui SERAFIM (foarte interesat) : Vine Ma­
decît orice medicament. Ştii, eu de rin Banu d e la Iaşi ? Adevàrat ? Am
asta... auzit că în curînd se m u t a la Bucu-
SERAFIM : Sărut mîinile ! Bună dimi- resti, a r e să conducă u n spital.
neaţa. Faotorul psihic, doctore Lascu. LETIŢIA (neatentă) : Totusi, trebuie
nu-i a s a ? sa facem şi vizita în saloane acum.
{Lascu iese.) Să împarţim forţele. Doctorul Ilarion
LETIŢIA : Un element d e care d u m - a venit ?
neata nu t e ocupi prea mult, doc­ TURCU : E bolnav. A făcut o pneumo­
tore Serafim. nie. Nu vine. Sînt aici doctorii An-
SERAFIM : Oh, dacă eşti principialà dronescu şi Vancea, în celàlalt birou.
din clipa în care a m intrat pe usa. SERAFIM (agitât) : Dacă credeţi, în
ştiu ce dimineaţă ne aşteaptă pe toţi. sfîrşit, mă duc eu la gară să-1 în-
LETIŢIA : M-ai văzut d u m n e a t a vreo- tîmpin pe doctorul Banu.
d a t ă altfel decît principialà ? (Intră Lascu.)
SERAFIM : Nu, d a r a m dorit să te văd LASCU : Trebuie să rămîn lîngă An­
(Pe ait Ion.) Tovarăşă directoare. drei. Se petrece ceva ciudat. A mai
aseară, cînd a m plecat din grădină. venit şi cinev a eu o ocluzie intesti­
furios şi jignit, a m înţeles mai bine nale. Nu mă pot duce la gara.
decît oricînd că sentimentele mêle SERAFIM : M-am oferit eu.
pentru d u m n e a t a sînt adevărate şi LETIŢIA (zîmbind) : Ai sa-i faci o im-
profunde. Nu-mi vorbi iar eu ironie presie foarte bună.
şi nu m ă privi în glumă ! SERAFIM (care nici nu mai ascultă) :
LETIŢIA : Uite, în clipa asta îţi vor- A r trebui poate şi nişte flori.
besc foarte serios : azi e p e n t r u unii LETIŢIA : Nu cred că e necesar.
dintre noi o zi foarte gréa, foarte în- LASCU : Ba da, sigur. (Scoate bani
semnatâ, foarte grava. Nu mă pot din buzunar.) Primeste-1 eu flori din
gîndi la nimic altceva. partea spitalului. Să veniţi repede.
SERAFIM : Şi eu aş fi v r u t să-ţi vor- SERAFIM (se aranjeazà în oçlindâ) :
besc, în sfîrşit, eu toată seriozitatea. In adevăr, e u n eveniment ! (Sera­
LETIŢIA : Amînă. fim iese.)
SERAFIM : Nu crezi deloc î n dragos- LASCU : Mă duc atunci la Andrei. (Cu
tea mea ? un zîmbet.) Cum o fi arătind acum
LETIŢIA (izbucneşte) : Ce importante Marin B a n u ? A h ! Cum aş fi vrut
a r e azi dragostea dumitale şi încă o sa-1 primesc eu ! De atîţia ani mi-e
mie de asemenea mofturi, mai mult dor de el ! In sfîrşit, tot a m să-1 văd.
sau mai puţin sofisticate, cînd acolo, Ce bucurie ar fi fost p e mine, dacà
în odaie... (Se stăpineşle brusc.) î n - nu se întîmpla ce s-a întîmplat. I-am
toemeste, te rog, o fişă. Uite aici un văzut fotografia în ziar. E tot fru-
dosar nou. Ia-ţi stiloul. Scrie. (Sera­ mos. El a fost totdeauna frumos
fim se exécuta.) M a n t a Andrei, 48 (Lascu iese.)
de ani. Meseria... să p u n e m activist. LETIŢIA : Mergem, doctore Turcu, îi
Studii : patru ani d e medicinâ. Dia- l u ă m şi pe ceilalţi şi începem vizita.
gnosticul pus de mine şi de doctorul TURCU : U n singur lucru nu-i pot
Lascu aseară : litiază biliară eu a n - ierta doctorului Lascu : nu se cu-
giocolită acută şi stare de şoc. Cere noaşte. P e n t r u el n-are cîntar. Uite,
analizele făcute astă-noapte şi le şi acum, a r fi p u t u t opera perfect...
adaugi la dosar. El nici nu-şi dă seama de valoarea
SERAFIM : A sosit astă-noapte, bolna­ lui !
vul ? LETIŢIA : Dacă acolo, sus, a r fi ceva şi
LETIŢIA : Da. Antécédente, n e va cineva, şi dacă făpturile acelea din
spune el dacă... cînd va putea vorbi. picturi, care sînt înfăţişate cu nişte
(Intră dr. Lazăr Turcu.) aripioare roz, ar popula pe undeva

www.cimec.ro
văzduhul, să ştii, doctore Turcu, că GHEORGHIU : Nu te supăra. Sînt ne-
ar fi foarte greu pentru noi să-1 deo- căjit şi eu.
sebim între ele, şi a r fi o trudă MAMA : Nu mă supăr. C u m să m ă su-
m a r e . . . (les vorbind.) p ă r p e u n om necăjit ?
(Scena e, o clipă, goală, apoi intră (Intră Letiţia.)
Mama şi, peste o secundă, doctoral LETIŢIA : Buna dimineaţa, Dinule. Cu
Dinu Gheorghiu) ce-ai venit ? Credeam că ai să pici
eu avionul de nouă şi jumătate.
MAMA (ţine în mînă un şerveţel pe
care îl tiveşte) : Nimeni, nimeni ! GHEORGHIU : După telefonul t ă u de
îmi spune : nu umbla p e săli ziua, aseară, cînd mi 1-a transmis Sanda,
că ne încurci. Şi deodată se a u d e din n - a m mai a v u t linişte. Mă temeam
a şasea odaie un geamăt. Şi alergi. că n - a m să găsesc loc în avion. Am
Poţi să stai locului ? Un copil care întrebat la toate instituţiile din Cluj
geme ! E şi el copilul cuiva. Are trei- dacă nu pleacă c u m v a o maşină sau
zeci de ani, d a r tot e copilul cuiva. u n camion încoace, şi abia p e la unu
Dai fuga ! îl doare şi poate că e sin- noaptea mi s-a spus d e la fabrica
gur. Tocmai ieşise sora, şi el voia d e încălţăminte că trimit d e dimi-
să-i seoată cineva perna d e sub sale neaţă marfă a i d . L - a m şi trezit pe
şi sa i-o puie s u b u m ă r . Nu u m b l a pe director din somn.
săli ! Uşor de spus ! LETIŢIA : E perfect. Ritmul t ă u de
odinioară !
(Doctorul Gheorghiu intră ca o fur- GHEORGHIU : A m venit peste nişte
tună.) pantofi cu tocuri cui, d a r n - a m păţit
GHEORGHIU (e un om scund, foarte nimic. Ce e cu Andrei ?
iute în mişcări, de o mare énergie şi LETIŢIA : P e scurt : probabil, calculi
spontaneitate. E îmbràcat de drum) : în vezica biliară ; Lascu îi crede şi
Bună ziua. Unde sînt doctorii ? deplasaţi d e u n efort. Temperature
MAMA : î n saloane, domnule, în sa- mare, stare d e şoc.
loane, la bolnavi. GHEORGHIU : Cum a nimerit la voi ?
GHEORGHIU : Tovarăsa directoare ? LETIŢIA : Se întorcea d e pe teren, de
MAMA : Tot la bolnavi. (Tainic.) E vi- undeva din ţară. Se p a r e că a poposit
zita d e dimineaţă. întîi într-un dispensar dintr-un sat.
GHEORGHIU : Nu e aici nici o soră. Probabil că el nu i-a lăsat pe cei de
nimeni ? acolo să telefoneze la Bucureşti, ca
MAMA : Sînt eu, Marna. să nu alarmeze pe nimeni.
GHEORGHIU : A cui marna ? GHEORGHIU : Astă-vară, în vacanţâ.
MAMA(ridica din umeri, trist. Pauză) : cînd l-am întîlnit la munte, i-am
P e cine să-ţi c h e m ? spus că nu-mi place ce se petrece
(Intră sora Viovica.) cu ficatul lui. Dar nu se cruţă şi nu
VIORICA : Ah ! Tovarăşul doctor se odihneşte niciodată. Nici vacanţa
Gheorghiu ! Aţi sosit, tovarăşe doc­ nu şi-a făcut-o toată. Mă d u c la el.
tor ! Chiar acum aţi venit de la Cluj? LETIŢIA : Mai stai puţin. (Stăpînin-
GHEORGHIU : Ce face tovarăşul An­ du-şi emoţia.) Dinule, Mihai se terne
drei M a n t a ? d e cancer. Mă tem şi eu.
VIORICA : Bolnavul a d u s aseară ? O GHEORGHIU : Nu se poate ! Nu se
să vorbiţi eu medicii. E rău. Trebuie poate ! Dacă Andrei... dacă şi An­
opérât în dimineaţa asta. drei... Asta ar fi cea mai urîtă zi din
GHEORGHIU : Ştiu. De asta a m venit viaţa m e a de medic. Aş urî medicina,
Sà-1 opérez. de azi înainte, ca pe o neputincioasă.
VIORICA : Mă duc să a n u n ţ că aţi so­ ca p e o impostoare !
sit. (Viorica iese.) LETIŢIA (o vede pe Marna, care a ra­
MAMA (încet) : Să-1 operezi, dragul mas într-un colţ, lipită de perete) :
mamei, că e foarte bolnav. Ştiu eu, Marna, iar te gâsesc aici ? Vrei cu
a m auzit astă-noapte, au alergat doc­ tot dinadinsul să mă superi ? Hai,
torii, s-au zbuciumat. Noi toţi n - a m du-te în odaia dumitale !
dormit deloc. Ştii să operezi bine, (Marna iese uşor.)
bine, asa ca să scape ? Da ? GHEORGHIU (surprins) : E marna ta?
GHEORGHIU : Asa cred, bunico. Dar N - a m cunoscut-o niciodată.
d u m n e a t a d e ce încurci locul pe LETIŢIA : Nu.
aici ? GHEORGHIU : Tu nu-1 mai văzuseşi
MAMA (îndurerată) : Incurc ? P e cine de mult pe Andrei ?
încurc eu ? I n t r a s e m aşa, eu şerve- LETIŢIA : De aproape douăzeci de
ţelele astea ale mêle. ani. Nici p e el, nici pe Marin Banu

www.cimec.ro
Ne-am risipit de atunci, de după LASCU (sineer) : Eu sînt sigur că am
război. să învăţ mult.
GHEORGHIU (izbucneşte iar) : Atunci GHEORGHIU (la jereastră) : Grădina
poate că nu-ţi dai seama ce-ar în- noastră ! în timpul războiului, cînd
semna să-1 pierdem. Uite, am ne- se mutase facultatea aici, în oraş, vă
vastă, copii, îi iubesc. Mă iubesc şi aduceţi aminte ca spitalul de la cea-
pe mine, vreau să mă cruţ cînd sînt laltă margine a oraşului, unde fă-
în primejdie. Dar Andrei Manta, el ceam noi practică, avea un fel de
e pentru mine tot ce e mai vrednic parc ca la cazărmi, ronduri înconju-
de iubit pe lume. rate de piètre văruite. Pe cînd gră-
LETIŢIA : Ştiu, Dinule. dina asta, acum, grădina de atunci...
GHEORGHIU : El e aşa cum trebuie (Se aude o maşină oprindu-se afară.)
să-şi dorească orice om să fie, sau LETIŢIA : A venit Marin.
cum trebuie să-i dorim omului să GHEORGHIU (repede) : Mă duc o clipă
ajungă. Dacă n-ar mai fi el, ar pieri să-1 văd pe Andrei. Mă întorc.
pentru mine ju mătate din frumuseţea (Gheorghiu iese.)
lumii şi din bucuria vieţii. Şi când LASCU : Dinule, să nu... Stai, să-1 pri-
spun „frumuseţe", înţeleg tot, şi ade-
văr, şi... Ah ! Tu poate câ l^ai uitat. mim ! Dinule ! (lèse dupa el.)
LETIŢIA (uscat) : Nu 1-am uitat. (Prin altâ uşa intră dr. Marin Banu,
(Intră Lascu.) urmat de dr. Serafim. Banu e un om
LASCU : Dinule ! (Işi string mîinile, frumos, grav, sobru şi elegant, solemn
emoţionaţi.) E foarte bine că ai ve- şi pondérât vn mişcări, vorbă şi zîm-
nit. îţi mulţumesc. bet. Se poartà pe sine ca pe un monu-
GHEORGHIU : Ce să-mi mulţumeşti ! ment ambulant. Ţine în mina un bu­
Haidem la el ! cket de flori. Chiar cînd e amical,
LASCU : Nu vrei să aşteptăm întîi să are aerul că acordă o favoare.)
vină şi Banu ? Acum trebuie sa so- LETIŢIA : Bine ai venit, domnule doc­
sească. tor ! Cum a fost călătoria ?
GHEORGHIU : Care Banu ? BANU (şovâie privind-o) : Dificilă. Tre-
LASCU (bucuros) : Marin Banu, de la nurile astea... Doamne ! Letiţia ! Le-
Iaşi. Marinică ! tiţia Bucur !
GHEORGHIU (surprins neplăcut) : LETIŢIA : Am simţit eu aseară, la te-
L-aţi chemat şi pe Banu ? lefon, că nu m-ai recunoscut.
LASCU : M-am gîndit, pentru că e BANU : Se auzea infernal. Mi s-a pa­
vorba de Andrei, că e bine să fie rut că disting ait nume : Manolescu.
aid cît mai multe forţe. Banu, de la LETIŢIA : Din păcate, am ramas eu
o vreme, am auzit că face minuni. numele fostului meu bărbat. Era prea
GHEORGHIU (rece) : Si pe mine de ce complicat să-1 mai schimib.
m-aţi mai adus ? BANU : Ei ! frumoasa Letiţia din anii
LETIŢIA (apăsat) : N-ai auzit ? Ca să noştri tineri !
fie aici tot ce avem mai bun la ora LETIŢIA : Eşti obosit, Marine ?
asta în .tara, pentru că e vorba de BANU : N-are importanţă. Un tren
Andrei. Ar putea să te supere asta, zgomotos, nişte vecini de cuşetă care
Dinule ? au vorbit pînă după miezul nopţii.
GHEORGHIU : Nu, nu mă supără. Nu- Am cumpărat amîndouă paturile în
mai că nu pricep, nu ştiu bine de ce, compartiment ca să am linişte, şi
dacă vine el, trebuia sa vin şi eu. n-am izbutit. Trenurile pe reţeaua in­
Marin e o somitate — ştiu, face mi­ terna încă nu sînt civilizate. La cinci
nuni, ştiu şi asta... Mă întreb însă dimineaţa a trebuit să schimb trenul!
ce as mai face... Aşa, puteaţi să-1 Neplăcut !
aduceţi şi pe Popa, de la Bucureşti. SERAFIM (îl ajută să se dezbrace) :
De ce nu ?... (Pauză.) Nu. E foarte Vreţi să vă pregătim ceva cald ? Un
bine. ceai ? O cafea ?
LASCU (intimidât) : Am vruit să ne BANU : Am luat imicul dejun în vago-
asigurăm de tot ce am crezut noi că... nul-restaurant. Mulţumesc, colega.
GHEORGHIU : Bine, foarte bine. Da. (Letiţiei.) Va să zică, în acest oraş ai
înţeleg. Iertaţi-mă. Am avut un mo­ rămas ? Eşti directoarea spitalului ?
ment de surpriză. (Amar.) Poate vorn Felicitările mêle !
învăţa şi noi ceva de la Banu, ce LETIŢIA : Cred că tu eşti eel de féli­
spui, Minai ? Am auzit că are o mînă citât dintre noi toţi.
unică şi o precizie în diagnostic ab­ BANU (fais modest) : Oh ! Oh ! Lucrul
solut genială. cel mai grav e că îmbătrînim.

58
www.cimec.ro
LETIŢIA : Ţi-ai d a t s e a m a de asta ui- BANU (profesoral): Radiografii, a n a -
tîndu-te la mine? lize, daţi-mi tot.
BANU : Deloc, deloc! Nu mai ai zu- LETITIA : Radiografii n - a m a v u t cînd
lufii d e odinioară, t e piepteni sever, face. Analizele îmi p a r a p r o x i m a -
nu mai sari ca o veveriţă, mergj tive.
ca o doamnă, dar, altfel, eşti a b ­ BANU : Daţi-mi voie să le văd întîi.
solut aceeaşi. (Cotre Serafim.) Eram Bolnavul e în vîrstă?
atunci un grup d e prieteni, şi toţi LASCU (uluit): Cum în vîrsta? An­
i-am plătit t r i b u t u l dragostei noa- drei? Cu trei a n i mai m a r e decît
s t r e tovarăşei directoare a d u m i - noi.
tale. BANU : Care Andrei?
SERAFIM : Mi se p a r e lucrul cel mai LETITIA : Andrei M a n t a . Nu nv*ai
firesc. Toţi îi plătim şi azi acest t r i ­ auzit aseară?
but. BANU (de data asta, chiar emoţionat):
LETIŢIA : Sa n e întoarcem la p r o - Andrei M a n t a ? Al nostru? El e bol­
blema noastră, Marine. navul?
BANU : Bun. LASCU : N-ai ştdut ?
LETIŢIA : întâi îţi m u l ţ u m e s c că ai BANU : N - a m ştiut. A m venit sa opé­
venit. rez u n activist, un tovaraş d e la
BANU : Un medic n u poate face alt­ Bucuresti, c a r e a a v u t u n accident
fel. Aveţi o sală de operaţii bine u t i - pe teren. Atît a m ştiut. Andrei? Vai
lată? A m impresia că spitalul e cam de m i n e ! Şi e atît de grav?
mie. LETITIA (care se uità mai mult la
Lascu de data asta): Foarte grav.
LETIŢIA : O sală d e operaţii bună. BANU : Daţi-mi repede analizele.
Chirurgul nostru a realizat o sală SERAFIM : Sa le a d u c d i n rezerva
model. bolnavului?
(Intră Lascu.) LASCU : Da, l e cercetează a c u m doc-
LASCU (se opreşte o clipă in -fata lui torul Dinu Gheorghiu. Pofteste-1 şi
Banu, aproape intimidât. Se vede pe el aici, te rog, doctore. Sau t r i -
bine că Banu nu-l recunoaşte pe loc): mite o soră să-1 invite. P e lurmă,
Bine ai venit... (Brusc se repede şi-l mergem toţi la Andrei.
imbrăţişează.) Marinică! (Banu, ca­
re se ridicase solemn in picioare, (Serafim iese.)
rămîne uimit.) Marinică ! Marinică ! BANU : Doctorul Dinu Gheorghiu ?
Dragul meu ! Bine că ai venit, Mari- Dinu ? Lucrează şi el aici ? De cîrud ?
nică ! A fost m u t â t ?
LASCU : Nu. La Cluj.
BANU : Mă bucur că... (îl recunoaşte.) LETITIA (autoritar): L-am c h e m a t şi
Minai! (Devine aproape calé.) T u pe el.
eşti, Mihai? Bine, d a r voi ină ţineţi BANU (de gheaţă): De ce?
n u m a i în şocuri azi ? Nu vă e milă LETIŢIA : Ca să vă avem lîngă An­
d e inima mea? Nimeni n u mi-a spus, drei, întîi p e tine, apoi...
nici la telefon, nici la gară, că a m BANU (o vntrerupe): Doctorul Mihai
să d a u d e voi doi aici! Mă întorc Lascu putea ifoarte bine să m ă asiste.
în oraşul studenţiei, după douăzeci (Se domina, profesoral.) î n sfîrşit,
d e ani, şi m a întÙnesc piept în piept p r u d e n ţ a n u e niciodată p r e a mare.
eu martorii tinereţii mêle! Mihai (Zimbeşte îngăduitor. ïntrâ Dinu
Lascu! Mă băiete, mult e d e cînd Gheorghiu.)
nu n e - a m m a i văzut!
GHEORGHIU : Bună ziua, Marine. Bi­
LASCU : 'Eu t e - a m m a i văzut p r i n n e ai venit!
ziare, te u r m ă r e s c pas eu pas, sînt BANU : Bună ziua, Dinule. Tristâ ôn-
m î n d r u d e fiecare succès a l tău, î n tîlnire, foarte tristă!
ţ a r ă s a u în străinătate! Eu ştiu tot! LASCU : Nici voi n u v-aţi mai văzut
SERAFIM : Toţi v ă u r m ă r i m ! d e atunci?
BANU : Aici te-ai îngropat şi tu, Mi­ GHEORGHIU : Ne-am mai întîlnit la
hai ? (Se corectează.) De cîţi ani lu- cîteva congrese, d a r tot la distante
crezi în orăşelul ăsta drăguţ, d a r mari d e timp.
cam m o r t de cînd s-a m u t â t din nou BANU (citind analizele): Nu sînt con-
facultatea? cludente. Un halat!
LASCU : De vreo cincisprezeee. A m SERAFIM (se repede cu un halat):
fost întîi la o mină, a m fost... Lasă, Poftiţi!
ne povestim ipe urmă. Intîi, să-1 vezi. BANU (care se îmbracă in dreptul fe-
SERAFIM (serviabil): Să vă conducem. restrei, îşi aruncă ochii afară): O să

59
www.cimec.ro
procedăm... mi se pare... mi se p a i e BANU (după o mică pauză, în care s-a
că grădina asta... uitat pe fereastră, se întoarce emo-
LETIŢIA : Spitalul e olădit pe locul ţionat. H priveşte şi, după o secundă,
pe care era căsuţa aia parasita din eu un ton de conducător): Să mer-
grădina în care î n v ă ţ a m nod.
LASCU : I n care 1-am cimoscut pe gem la Andrei!
Andrei.
GHEORGHIU : In c a r e ne întîlneam CORTINA
să s t ă m d e vorbă mai bine deoît (care se ridică, din nou, foarte re-
în chiţimiile în care locuiam pede)

T A B L O U L 3
Banu, Lascu, Gheorghiu, Letiţia, Turcu, Serafim. Viorica. Un cabinet mic, alb, in care medicii se pre
gàtesc pentru operaţie, se spală pe mîini, se imbracă

BANU (preocupat, grav, in tensiunc, LETIŢIA : Cînd a iesit, nu povestea,


aproape uitînd să fie solemn): Doi n-avea t i m p sa se uite înapoi. Privea
calculi p e canalul coledoc. Infecţie, numai înainte.
care a înaintat spre căile biliare su- GHEORGHIU : Vă aduceti a m i n t e de
perioare. (în vremea asta, toţi se ziua în c a r e 1-au luat?
pregàtesz pentru operaţie.) BANU : E r a m la tine, în odaia ta de
TURCU (incet, lui Lascu): Exact asta pod, Mihai. Cred că pe o stradă
ai spus şi d u m n e a t a . (Nimeni nu-l aproape d e aici. Ajungeam pe sub
ia în seamà, nid màcar Lascu.) un zid lung, d e cetate ; stai, mi-aduc
SERAFIM : Aţi simţit asta l a palpât? aminte. E r a m la tine, Mihai, şi ai
Extraordinar! De altfel, auzisem eu venit tu, Dinule, şi ne-ai spus. îţi
că dumneavoastră puneţi diagnosti- t r e m u r a u buzele, îţi curgeau lacri-
cul fără ajutorul radiografiilor şi al mile, d a r vorbeai, vorbeai, şi începeai
analizelor, şi că e t o t d e a u n a exact. iar să povesteşti d e la început, şi
BANU : Acum, cind îl deschidem, vom pînă tîrziu nu te-am p u t u t opri.
verifica. LETIŢIA : Abia a doua zi mi-aţi spus
LETIŢIA : Doi calculi, spui? şi mie.
BANU : Nu trei, n u u n u l . Doi! (Bărbaţii o privesc parcă eu mila de
LASCU: Astă-noapte, cînd a a v u t cî- atunU.)
teva clipe d e luciditate, m ă linistea LASCU : Nu ş t i a m deloc c u m să-ţi
el pe mine, de parcă, d i n t r e noi spunem. Ne temeam că atunci cînd
doi, eu as fi fast bolnavul. ai să afli... (Se opreşte de parcă ar
GHEORGHIU : Intreg organismul lui fi spus prea mult.)
e slăbit. Nu s-a îngrijit nioiodată. GHEORGHIU : î n viaţa mea nu m-am
BANU : Oamenii ăştia sînt criminali simţit mai singur ca în noaptea aceea.
faţă d e ei însişi. E însurat? Are Adică, e r a m toţi trei, d a r c u m noi
copii? trei e r a m unul singur, ce singuri
LASCU: Nevasta i-a mûrit. A m im- e r a m fără el!
presia că n-a a v u t niciodatà o viaţă LASCU: Stâteam apoi în faţa prefec-
a lui, d e familie. turii seara. Auzisem că s e a r a le dà
GHEORGHIU : E teribil d e slab. Cînd drumul. Şi era o i a r n ă !
1-am dezbrăcat adineaori şi i-am vă- BANU : Abia atunci a m priceput tot
zut trupul, "m-am înfiorat. (Rosteşte despre el. Şi a m prins înţelesul fie-
greu.) Voi ştiaţi că a fost t o r t u r â t cârui cuvînt a l lui.
în închisoare? Aţi văzut ce u r m e d e LETIŢIA : Şi faptul, care m i se părea
răni vechi are? ciudat, cà nu-şi îngăduia nici o bucu-
(Tot ce se va spune mai départe va rie personală. A m priceput că n-a­
fi pe o emoţie crescîndă.) vea timp pentru asta.
BANU : Atunci? Cînd noi îl aşteptam. SERAFIM (lui Banu): Mănuşile?
şi el... BANU : încă nu. (Continua să se
LASCU : Atunci. Nu ne-a povestât nici­ spele.)
odatà, d a r eu 1-am mai văzut o data TURCU (énervât, lui Serafim, încet) :
dezbrăcat şi a m înţeles. Şi mai ce? Ajută-1!

www.cimec.ro
GHEORGHIU : Mă gîndesc totdeauna: LASCU (pregâtindu-se): Douăzeci şi şa-
ce-aş fi fast eu, dacă n u 1-aş fi îin- se august.
tîlnit atunci, în 1939? Poate că nici GHEORGHIU: Eu ieşisem din spital,
în râzboi n-aş fi avut concepţia pe e r a m aici. Mi se vindecase piciorul
care a m avut-o, nici mai tîrziu. La rănit. Stăteam la tine, Marine.
legionari e probabil că n-as fi ajuns, BANU : V-a căutat p e voi, nu v-a
d a r rămîneam u n dezorientat încă gâsit, a venit la mine. Era seara
poate cîţiva ani.
(Simplu şi grav.) Cît a m fost de
LASCU : Omul ăsta te face să iu- fericiţi în seara aceea ! Doamne, cît
besti şi pietrele p e care calci, aşa
ştie să cuprindă şi să p u n ă în lu- poate fi omul d e fericit cîteodată !
mină. VIORICA (şi-a pus şi ea o mască de
BANU : Era şi aspru, cînd trebuia. tijon, ia tava de instrumente): Res-
LASCU : E şi acum, dar mimai cînd tul sînt în sală.
trebuie. Şi asprimea lui se naste din GHEORGHIU (îi ia tava): Nu e ne-
dragoste. voie de dumneata. soră. I le dau
LETIŢIA (eu un accent de sinceritate eu.
care îi scapă): Doamne, cum a m pu- LASCU : Noi.
tut să nu-1 vedem atîţia ani? La ce BANU (face un pas spre uşa sălii de
ne-a folosit tăria asta? operaţie, se întoarce spre ex. Toţi
(Lascu îi pune mina pe braţ, ceilalţi patru se privesc intens peste măşti,
nu sînt atenţi.) în vreme ce ceilalţi stau deoparte şi
BANU : Soră! simt emoţia momentului): Băieţi! A-
(Viorica începe să-i dea mănuşile, cum trebuie... Trebuie!
masca etc.)
GHEORGHIU (pregătmdu-se si el): Vă CORTINA
aduceţi aminte de ziua în care s-a
întors? (Pauză de act)

T A B L O U L 4

Acasă la dr Lascu. Odaie drăguţă, living-room şi sufragerie in acelasi timp. Are ceva viu, proaspăt
in simplitatea ci. Fereastră mare in fund. Letiţia. Mariana.

MARIANA (o femeie graţioasă, plăcu- MARIANA : Dinu? A făcut el asta?


tă, aproape nesigură de 2a din pri- Vezi, eu îl socoteam u n orgolios.
cina modestiei): Acum e în afară de Nu 1-am cunoscut bine pînă azi.
orice primejdie? LETIŢIA : î n împrejurarea asta era
LETITIA : Un procent d e primejdie eel mai b u n lucru pe care îl putea
r ă m î n e totdeauna după o asemenea face. A priceput-o, nu ştiu dacâ atît
o p e r a t i c Important e faptul că n-a de bine eu mintea, cît eu inima.
fost lucrul d e care ne temeam. Dacă a r fi fost vorba de ait pacient,
n-ar fi procédât la tel.
MARIANA : Ce să mai p u n p e masă? MARIANA : La doua au spus că vin?
Ar fi fost bine ceva verde, crud, d a r LETITIA : La doua. Eu as vrea să fie
n-am avut timp... Minai s-a liniştit ? exacţi, pentru că la cinci trebuie să
LETIŢIA : Cred că pînă acum, da. El plec la u n curs.
operează încă, mai avea două inter- MARIANA : î n oras, aici?
venţii. Nu te mai rôti atîta în jurul LETIŢIA : Nu, la şcoala d e surori din
mesei, că e foarte bine. E destul. Roata. Am de făcut şi douăzeci de
MARIANA : Dacă as fi pus m a s a în kilometri pînă acolo. (Se uitâ pe fe-
curte, poate că e r a mai frumos. Mi reastră.) Vine Dinu Gheorghiu!
s-a p a r u t că vine ploa^a, şi uite, n-a MARIANA (se îndreaptâ spre uşă):
venit. Banu a opérât? Şi Minai i a r a r e să întîrzie... (Iese
LETIŢIA : Marin Banu. şi, peste o clipă, se întoarce eu dr.
MARIANA : Şi Dinu Gheorghiu? Gheorghiu.)
LETIŢIA : L-a asistat ca o soră, i-a (Aceleaşi, dr. Dinu Gheorghiu.)
servit instrumentele. A stat în um­ GHEORGHIU : Ai venit acum d e la
bra lui. spital, Letiţia? Cum mergea?

61
www.cimec.ro
LETIŢIA : L-am lăsat încă în camera n-o poate égala decît un singur om:
de reanimare. Mergea normal. Mihai.
GHEORGHIU : Eu am fast la telefoa- (Intră Mariana cu Banu.)
ne, am vorbit cu Clujul, cu clinica BANU (şi-a recăpătat morga de dimi-
mea, am dat nişte indicaţii pe care neaţă) : Din nou bună ziua ! Dar Mi­
n-am avut cînd să le las. Am aştep- hai?
tat legătura telefonică un veac. MARIANA : Trebuie să vină. A mai
LETIŢIA : Puteai vorbi de la spital. avut două operaţii.
GHEORGHIU : Am avut nevoie să ies LETIŢIA : A fost interesantă plimba-
la aer, să umblu pe străzi. N-a fost rea?
fleac emoţia asta de azi. BANU : Extrem! Se fac, se fac lu-
MARIANA : Trebuia sa vii aici, stà- cruri deosebite. Am vizitat, cu tova-
teai în curte, sub pomi, şi aşteptai răşul acela de la raion, care de alt-
telefonul. fel e foarte amabil, şi şantierul vii-
GHEORGHIU : Mai ştiu eu ce trebuia? torului sanatoriu, şi şantierul Com-
(Brusc.) Banu a opérât frumos. binatului. Eu, frumoasă doamnă (se
LETIŢIA : Foarte frumos. adresează Marianei), am foarte rar
GHEORGHIU : Are o exactitate, o co- prilejul să mai văd şi al tee va decît
relaţie în mişcări, o économie, care pacienţi şi problème médicale. Asa
m-au impresionat. Şi după ce îsi că atuncd cînd întîlnesc acest gigan­
pierde apretul ăsta, pe care 1-a aşe- tic fenomen al nasteiïi unei lumi noi,
zat probabil cu multă grijă pe per- mă simt cutremurat. Noi, generaţia
soana lui, începi să-1 recunoşti. Da, noastră, sîntem martorii şi, sa nu fim
azi mi-a fost din nou foarte drag. prea modeşti, puţin, în parte, şi au-
MARIANA : Mihai îl iubeste foarte torii. Da, da!
tare. Seri întregi îmi povesteşte des- GHEORGHIU : Mai bine să fim mo-
pre el şi despre voi toţi. Se pare deşti.
că nimeni n-a avut o tinereţe mai BANU (bănuitor): Dinule dragă, sper
fierbinte ca a voastră. că nu vrei să-mi iei arma cea mai
LETIŢIA : Cred că toţi oamenii, cînd eficace: luciditatea.
îşi aduc aminte de tinereţea lor, so- LETIŢIA (repede) : Marine, ai făcut
cotesc că, dureroasă sau mizeră, feri- azi o operaţie admirabilă. Te-au în-
cită sau plină de griji, a fost mai conjurat toţi, de toate părţile, cu
frumoasă decît a tuturor celorlalţi. atîtea felicitări, te-au copleşit atît de
Tinereţea în sine e o calitate atît tare, încît n-am mai avut loc să
de mare, care, mai tîrziu, în amin- ma strecor printre ei. Te felicit!
tire nu se poate compara cu nimic. BANU (smerit): Oh! Oh! Te rog!
GHEORGHIU : Dar noi am avut ceva GHEORGHIU : Da, a fost o operaţie
în plus, peste tinereţea de care îşi ca o lecţie de perfecţiune.
poate aduce aminte fiecare om. Am BANU (flatat) : Să nu exagerăm ! Ca-
avut prietenia. zul îţi dictează stilul, te constrînge
LETIŢIA : Şi alţii au avut prieteni, la el.
dar poate fenomenul contopirii şi MARIANA : Am să aduc totusi nişte
al elanului comun, născut din ace- aperitive. (Iese.)
laşi procès sufletesc, de natură vul-
canică, aş spune, dacă aş vrea să LETIŢIA : Ar fi bine, cred, sa dau
mă exprim pompos, fenomenul ăsta un telefon la spital, să ma mai inte-
nu s^a mai petrecut în mulţi, cu a- resez de Andrei.
ceeaşi vigoare, cu aceeaşi concor- BANU : Dacă se urmează exact pre-
danţă. scripţiile pe care le-am lăsat, nu se
(Se aude soneria.) poate întîmpla nimic.
MARIANA (în panică): A venit Ba­ GHEORGHIU : Natura are uneori şi
nu! Şi Mihai nu-i aici! Trebuie sa-i jocuri neprevăzute. Mă duc la te­
deschid! lefon. (Iese.)
LETIŢIA (rîzînd): Da, cred că ar fi BANU (puţin agasat): A fi medic în-
mai potrivit să-i deschizi decît să-1 seamnă a înlătura neprevăzutul.
laşi afară. LETIŢIA : Rămiîne în medic şi o fă-
(Mariana iese.) rîmă de om care se terne.
GHEORGHIU : E drăguţă! Mi se pare BANU (zïmblnd): Un medic trebuie
şi foarta naivă. să uite ca e om, ca 6ă procedeze
LETIŢIA : Dacă spunînd „naivă", în- corect.
ţelegi „prostuţă", să ştii că n-ai ni- LETIŢIA : Să devină, adică, un creier
merit. E de-o bună credinţă în care electronic?

62
www.cimec.ro
BANU : Nu, un supraom. Sentimen- BANU : Cel mult un păhărel, şi nicio-
tele fac mîna să tremure şi lasă hao- dată două băuturi în aceeaşi zi. Asa
sul să invadeze în ordine. Dacă după mă menţin.
ce am intrat în sala de operatii LETIŢIA : Am impresia că şi somnul,
mi-aş mai fi adus aminte că obiec- şi masa, şi odihna trebuie să-ţi fie
tul era Andrei, cred că n-aş fi iz- drămuite.
butit cum am izbutit. BANU : Absolut! Mă feresc sa ajung
LETIŢIA : Stai puţin! Nu m-am gîndit vreodată la oboseală şi să-mi fur
nici o clipă că dacă tai un abces, îl macar cinci minute din orele hotă-
tai pe jumătate, de mila pacientu- rîte pentru somn sau pentru lectură.
lui. Chestiunea e alta, adică despăr- GHEORGHIU : Bine că izbuteşti. Eu
ţirea şi îmbinarea tărîmurilor depar- n-am ajuns niciodată la asta, şi nici
ticipare şi obiectivitate în cazul unui n-am tins, e drept.
medic. MARIANA : Oh, daca Mihai ar avea
BANU : Farmecul tău a stat totdeau- măcar o fărîmă de cruţare pentru el!
na în îmbinarea şi despărţirea tărî- LETIŢIA : Pe Mihai îl ţine tînăr toc-
murilor. Ai făcut-o eu mare artă. mai arderea asta continua. (îi toar-
(Gheorghiu intră.) nà lui Banu.) Sa vedem ce face un
om calculât, cînd bea al treilea pa-
GHEORGHIU : Lui Andrei îi merge har.
normal. Mihai operează acum o apen- BANU (închină): Poate că redevine tî-
dicită. E aproape gata. năr, şi nu numai înăuntrul lui, ci şi
BANU : Trebuia să meargă normal. în ochii tăi, vrăjitoarea anilor de al-
GHEORGHIU : Ce spuneai despre ma- tădată!
rea artă a Letiţiei? LETIŢIA : Ai să mă faci, Marine, sa
BANU : Spuneam că a fost şi este cred cà m-ai iubit!
încă o mare vrăjitoare. BANU : Acum s-o crezi? Ai ştiut la
GHEORGHIU : Şi nici măcar nu şi-a timp, ai crezut la timp, şi tot la timp
dat vreodată osteneala pentru asta. nu ţi-a făcut nici o impresie!
I-a venit atît de uşor şi de firesc. LETIŢIA : Adevărat că la timp! Gîn-
Uite-te la ea, Marine, nu-i aşa că n-a deşte-te că îmi făcea ! Cum mă des-
îmbătrînit eu nici o zi ? curcam eu azi eu un bărbat atît de
(Mariana intră eu băuturi şi aperiti­ celebru?
ve, le aşază pe o măsuţă.) GHEORGHIU : Sau eu unul mai puţin
MARIANA : Vă rog să vă serviţi. Şi celebru, ca mine? Era şi mai rău!
Mihai care nu mai vine! MARIANA : Şi Mihai te-a iubit, Le-
GHEORGHIU : Vine, vine acum. (Ri­ tiţio?
dica paharul.) Pentru tine, Mari- BANU : Oho!
nică! LETIŢIA : Copilării, Mariano! Pentru
BANU: Pentru Andrei întîi! (Cioc- fiecare, fantezia asta a durât mai
nesc.) puţin de un trimestru. Le-a trecut
GHEORGHIU : Pentru Andrei! Dacă tuturor şi am fost prieteni ca nişte
1-aş fi pierdut pe Andrei, dragii mei, flăcăi serioşi, toţi.
dacă 1-am fi pierdut, n-aş mai fi BANU (ridică paharul): Pentru voi,
putut niciodată să mă mai bucur prietenii mei! Lucrezi mult, Dinule?
întreg, plin, de nimic. GHEORGHIU : Absolut nenormat. Nu
MARIANA : Mihai ar fi fost zdrobit. se poate altfel. Dar nu mă plîng.
BANU : Ce rău îmi pare că nu 1-am N-am făcut încă nici o astenie ner-
văzut atîta timp, ce rău îmi pare! voasă, deşi e foarte modem. Am
GHEORGHIU : Nici eu nu-1 vedeam pînă acum şapte mii trei sute un-
des, dar vă mărturisesc că de cite ori sprezeee operaţii, din care numai în
aveam un moment greu în viaţă sau cinci cazuri n-am putut sal va pa-
în muncă, chiar dacă nu ma duceam cienţii.
la el, ştiam că exista aproape cineva BANU : Admirabil! Eu nu mai ştiu
a cărui uşă mi s-ar fi deschis ziua cîte operaţii am făcut. Asistenţii
sau noaptea, care m-ar fi ascultat, mei ţin o contabilitate exactă. Mi-au
m-ar fi priceput, nrnar ifi ajutat, spus o cifră astronomică, dar am
certîndu-mă sau mîngîindu-mă, şi uitat-o.
ăsta e un lucru enorm. (îi toarnă GHEORGHIU (ridică paharul): Pentru
iar lui Banu.) succesele tale!
BANU : încet, încet, Dinule. Eu nu BANU : Şi pentru ale tale!
beau niciodată. MARIANA : N-ar fi mai bine sa ne
GHEORGHIU : Cum? Deloc? aşezăm la masă? Mihai, dacă mai

63
www.cimec.ro
intră pe uşa spitalului un bolnav, e al fiecărui om au fost de atunci preo
in stare să mai întîrzie. cupările noastre.
BANU (care s-a încàlzit de tot): De ce BANU : Si datoria fiecărui om fatà
să ne asezăm la masă ? Nu petrecem de ceilalţi.
foarte bine şi aici, la măsuţă? Doi LETIŢIA : La asta ne-a deschis ochii
prieteni vechi, doua femei încântă- Andrei.
toarei, o ţuică fără pereche, şi o GHEORGHIU : El a intrat în închi-
mare bucurie pentru toţi: Andrei soare şi noi am rămas la iumătate
care a scăpat! de drum. Pe mine m-au luat pe front,
GHEORGHIU (încàlzit şi el): Marini- băieţii au rămas în spitalul din oras,
că, mai ai tu vesta aia eu blană de încă studenţi. O legătură era greu
iepure? de stahilit în timpul războiului. O
BANU : Care vestă? căutam şi nu o puteam găsi...
GHEORGHIU : A unchiului Tăsică ! BANU : Dar am intrat din primul ceas
Vesta pepit eu blană de iepure, pe în rînduri. Cu tot ce se maturizase
care... în noi în timpul războiului.
BANU : ...pe care mi-o împrumutase GHEORGHIU (izbucneste în rîs): Ti-a-
unchiul Tăsică, după ce m-a pus să duci aminte de mansarda lui Timuş?
jur că nu i-o strie! Mă Dinule, vesta BANU : Cred că şi azi mă dor coas-
aia trebuia păstrată într-un muzeu tele. Era un singur pat acolo, în
al prieteniei ! care dormeam pe rînd câte doi, iar
GHEORGHIU (Marianei) : O purtam ceilalţi doi, pe podea.
toţi, pe rînd, Andrei, Minai, eu, Ma­ GHEORGHIU : Dormeam! Vorbeam
rin... pînă dimineaţa.
LETIŢIA : Cînd am avut pneumonie, BANU : Oh! tinereţe! Ce bine mi-o
mi-aţi dat-o şi mie. Toată cochetăria aduc aminte!
din mine s-a révoltât, dar mi-a prins GHEORGHIU : O şi simt, mă auzi
foarte bine. Marinică? De azi dimineată. Mi se
GHEORGHIU : Cînd am stat eu lîngă pare, fiindcă am fost iar toţi cinci
Podul Vechi, la subsol, vă adueeţi împreună, că s-a întors, că e iar în
aminte, acolo unde era o umezeală mine, că sînt acelaşi, de atunci.
lacustră, am pus definitiv stăpînire LETIŢIA : Aţi şi început să fiţi aproa-
pe ea. pe aceiaşi!
BANU : Am trecut adineaori pe lîngă BANU : Cu voi, băieţi, mi-e mai bine
Podul Vechi. Am trecut şi pe strada decît cu oricine pe lume!
Morilor, unde am stat împreună (Intră Lascu, grăbit, zapăcit, zîmbi-
eu Andrei o iarnă. Nu m-am mai tor.)
gîndit la locurile astea de ani de GHEORGHIU (il vede): Trăiască ti-
zile, dar adineaori mi s-a parut neretea! E veşnică şi fără pată! (îl
că recunosc fiecare gang, fiecare ridică în braţe pe Lascu.) Şi tu, Mi­
poartă, fiecare fereastră. Parcă nu nai, esti cel mai tînăr, mai nepătat
trecuse nici o zi. Şi gîndurile de şi mai vesnic bun dintre noi!
atunci mi le-am reîn/tîlnit. (în timpul replicilor urmàtoare, Ma­
riana va intra, va ieşi, va aduce şi
GHEORGHIU : Hei, săraoa vestă! A- lua de pe masă.)
junsese ca o dantelă, dar vezi, era
îmblănită! Mare prestigiu! LASCU (emoţionat, fericit): Stai! La-
sănmă jos ! Iertaţi-mă. Vă rog să
MARIANA : Mi se pare că povestiţi un mă iertaţi! Am mai avut trei inter-
act din „Boema". Eu, care aveam pai- venţii. S-a întîmplat aşa că au mai
sprezeee ani la sfîrşitul războiului, venit, unul cu Salvarea, dintr-un sat,
am avut altfel de tinereţe şi altfel altul de aici, din oraş, şi... Trebuia
de studenţie. să vă aşezaţi la masâ!
GHEORGHIU (grav): Din „Boema"? MARIANA : Eu i-am rugat.
Nici o asemănare. Sigur că şi noi am LETIŢIA : Nu-i nimic. Am luat nişte
ştiut să facem uneori haz de necaz, aperitive foarte bune şi oaspeţii nos-
dar tinereţea noastră n-a semănat tri au întinerit atît de bine, încât au
nici a opera, nici a operetă. fost încîntâtori. (Cu ait ton.) Ce face
BANU (sincer): Am fost destul de fră- Andrei?
mîntaţi noi. LASCU : L-am dus în rezerva lui. I
GHEORGHIU : Problemele sociale, jus- s-a fâcut o morfină şi doarme. Pulsul
tiţia şi injustiţia, durerea omenea- e bun. Poftiţi, vă rog, aşezaţi-vă!
scă în toată profunzimea ei, dreptul BANU : Nu mai are nevoie de oxigen.
la fericire, la cultură, la libertate Ai întrerupt?

64
www.cimec.ro
LASCU: Da. Temperatura e aproape (Code pe ginduri.)
normală pentru starea lui. LASCU : A m tot ce vreau, Marinică.
BANU : N-are să se mai ridice. Nici n u ştiu dacă îmi mai doresc
LASCU : Doctoral Turcu a rămas lîn- ceva.
gă éd. MARIANA : Numai iepuri, la vară, în
LETIŢIA : Mihai. tu îţi aduci aminte grădină.
de m a n s a r d a lui Timuş? LASCU: Da, iepuri îmi doresc.
LASCU : Cum să nu! Ah! dragii mei! (Se aude soneria.)
Ce dor mi-e cîteodată de voi! Pe Di- MARIANA : Cine poate fi? Ai mai
nu 1-am mai văzut, pe Andrei şi mai poftit pe cineva?
des, d a r d e tine. Marinică, mi-era LASCU : Eu, nu. Ma duc sa văd.
cîteodată atît de dor, încît imi scu- (Iese, din vestïbul se vor auzi voci.)
lam nevasta din somn, să-i povestesc GHEORGHIU : Aveţi u n vin ! Ce spui,
d e tine. Marinică?
BANU (sărută raina Marianei): Va BANU : Spun că dacâ mai beau un
cer iertare, frumoasă doamnă! Şi de pahar, sînt pierdut! (Inchina.)
ce n-ai venit, mă Mihăiţă, o dată, LETIŢIA : Ma întrebam eu care e par-
la Iasi, să mă cauţi? Eu nu ştiam tea slabă a unui om atît d e tare!
pe u n d e eşti, dar tu? (Intră Lascu eu studenţii Angela, Bo-
LETIŢIA : Ai atîtea treburi, Marine! tea, Savu.)
Cine a r îndrăzni! LASCU : Să vă prezint tinerii care
LASCU : Şi eu sînt foarte ocupat, dar construiesc oraşul cel nou!
mi-as fi făcut timp să vin la Iaşi,
dacă aş fi fost sigur că nu t e stinghe- BOTEA : E prea mult! Sîntem tinerii
resc! care d ă m aici o mînâ de ajutor, d a r
BANU : Tu să mă stinghereşti? Lăsam care vor construi în viitor nişte
orice... dacă pu team. Uneori, firsşte, oraşe.
nu depind de mine. Sînt necesar al- SAVU : Cum n-aţi mai văzut!
tora! LASCU : Luaţi loc o clipă. Mariano,
LASCU : Uite, hai să facem un legă- tacîmuri, farfurii!
mint, vreţi? Să ne j u r ă m că peste ANGELA : Vă m u l ţ u m i m frumos, d a r
o lună o să ne întîlnim tot aici, la venim d e la cantină şi mergem la
masa asta! Şi în capul mesei a r e să lucru. A m venit numai să vă adu-
stea Andrei! cem a l b u m u l despre care a fost vor-
GHEORGHIU (ridică paharul): J u r â m ! ba aseară.
Ca în Hamlet! LETIŢIA : Şi schiţele?
BANU şi LASCU (în glumă, eu ton ca­ SAVU : Şi schiţele, dar le p ă s t r ă m
vernes): Jurăm! secret faţă de dumneavoastră.
BANU : Letiţio! Tu n-ai jurat! ANGELA (mustrător): Savule!
LETIŢIA (care se gîndea în altă par­ GHEORGHIU : Un p a h a r veţi bea to-
te): J u r ! J u r ! Cum să nu! tuşi. (Lascu toarnă.) Sînteţi prieteni?
BANU (sentimental): Mă Mihai, ce SAVU : P e viaţă şi pe moarte!
pot sa fac eu pentru tine? Dacă BANU : Un p a h a r pentru prietenia
tree în Capitale, dacă mă hotărăsc, voastră! (Ciacnesc toţi.)
vrei să încerc sa te aduc mai aproa­ LETIŢIA : Dar şeful spiritual u n d e e ?
p e d e Bucureşti?
LETIŢIA (zîmbind): Cît de aproape? BOTEA : Damian ? S-a d u s de-a d r e p -
tul la şantier. (Desface o mapă.) Ui­
Foarte aproape? te, cînd o să aveţi timp să vă uitaţi,
LASCU (speriat): Nu, nu, mulţumesc, să ştiţi că schiţa asta e a lui. Cea
Marine! Anul trecut, la concurs a m mai originală şi mai echilibrată.
reuşit, în sfîrşit, destul de bine, şi LASCU : Mi se pare că îl iubiţi mult
a m avut latitudinea să-mi aleg un pe Andrei al vostru.
post în Bucureşti. M-a cer ut şi pro-
fesorul Secară la clinica lui, d a r BOTEA (care n-a înţeles): Alexandra
eu n-am vrat. E foarte bine aici şi Damian îl cheamă. E mai framos
a v e m încă de făcut o mulţime d e decît orice erou d e literature. Nu
îmbunătăţiri. Acum clădim şi sana- şi-a găsit încă scriitorul.
toriul cel nou. ANGELA : V-am t u l b u r a t de la masă.
BANU (nu şi-a pierdut elanul): Ar N - a m v r a t să intrăm, d a r ne-a pof­
trebui să fii décorât! tit tovarăşul doctor. Să mergem, bă-
LASCU : Sînt, sînt! A m „Steaua Re- ieţi!
publicii"... LASCU : Trebuie să veniţi într-o sea-
BANU (şocat): „Steaua"! la te uită! ră, să stăm d e vorbă.

5 — Teatrul nr. 8 65
www.cimec.ro
SA VU : Să nu vă p a r a r ă u pe urmă, LASCU : Lasă, mai a v e m viaţă înain-
pentru că noi vorbim mult şi toţi tea noastră. Oh, la patruzeci şi patru
deodată. Dar o să venim, p e n t r u că de ani mai ai atîta timp înca... Nu
avem impresia că sînteţi un om rîdeţi de mine, a m încărunţit puţin,
răbdător. sigur, dar... Ah, băieţi! Cum v-aş
BOTEA : Avem. nevoie uneori să ştim îmbi'ăţişa acum! Ce mult vă iu-
părerea unui intelectual care nu e besc!
arhitect, despre planurile noastre. GHEORGHIU : Şi noi p e tine, Mihai!
LASCU : Foarte bucuros! BANU : Grozav de copil ai rămas!
BANU : î m i p a r e r ă u că n-o să mai Abia lîngă tine simt că în fâptura
fim şi noi aici. mea s-au a d u n a t nişte saci de lest.
ANGELA (Marianvi): Vă mulţumim. LETIŢIA : Ca într-un viitor academi­
doamnă. La revedere. Iertaţi-ne câ cian.
a m năvălit aşa. BANU (zîmbind) : Poate că ai spus un
GHEORGHIU : Aţi năvălit foarte bi­ adevăr, Letiţia.
ne. Succès, dragii mei. Tocmai în LETIŢIA : Acum? La viitoarea se-
împrejurarea asta, aţi năvălit bine. siune?
SA VU : Sărbătoriţi ceva? BANU : Nu e exclus.
GHEORGHIU : P e noi şi, într-un tel. GHEORGHIU (tresare): In iunie?
pe voi. BANU: Se pare.
SA VU : P e noi?! E aici ceva misterios, GHEORGHIU : După cîte ştiu eu, e
care cere discreţie! Vă salut! un singur loc. Nu v a fi aies decît
(Tinerii ies, înclinîndu-se, strîngînd un medic.
mîirvi. Lascu îi conduce şi se întoarce.) BANU : Aşa ştiu şi eu.
GHEORGHIU : Parcă a trecut o aripà GHEORGHIU : Şi vor cîntări mult
proaspătă d e vînt de la munte, din lucrările lui.
păduri, p r i n odaie! BANU : Natural, lucrările. P e asta îmi
MARIANA : Ce copii drăguţi! întemeiez şi eu presupunerile.
BANU : Mi se p a r e că ne-am văzut GHEORGHIU : Şi alţii.
într-o oglindă de a c u m douăzeci de BANU (ironie) : î n sfîrşit, în momen-
ani, într-o oglindă păstrată undeva,
cu imaginea noastră în fundul ei. tul de faţă nu cunosc multe lucrări
foarte importante în domeniul chi­
LETIŢIA : Poate că noi n-am fost atît
de luminoşi ca ei. Z b u d u m u l nostru rurgie!.
era mai dramatic, mai întunecat. GHEORGHIU : Afară d e ale taie, nu-i
BANU : E şi normal. Noi creşteam în­ asa? Eu mai cunosc!
tr-o l u m e cu zgură, ei se nasc din LETIŢIA (discret, îndepărtează paha-
minereu din ce în ce mai pur. rul lui Banu de tacimul lui): E d e
LASCU : Să n u credeţi că vorbind presupus că cei care hotărăsc sînt
de întîlnirea cu Andrei, fac cultul destul de obiectivi şi în cunostintâ
personalităţii, ca să spun aşa. El d e cauză.
e p e n t r u mine u n principiu, un GHEORGHIU (amar): Nu totdeauna.
d r u m , în afară de omul pe care îl Se mai întîmplă şi scăpări, şi cir-
ştiţi. cumstanţe întîmplătoare.
BANU : Dacă n u ne-am fi întîlnit cu BANU (tăios): Nu cred ca azi mai
acest d r u m , c u m spui tu, n - a m fi a- exista scăpări şi circumstanţe întîm-
vut puterea, probabil, să facem cam- plătoare. Să n u u i t ă m ce v r e m u r i
paniile la ţară p e c a r e le-am făcut. trăim, dragul meu.
şi zilele şi nopţile d e teren, cum nu GHEORGHIU : Cu toate vremurile, se
le-a făcut tata, care era tot medic, mai petrec şi erori, fără să fie cineva
şi u n om destul d e cumsecade, dar vinovat d e ele.
căruia i s-ar fi p a r u t căni vorbeşli BANU : î m i pari d e u n subiectivism
turceşte dacă i-ai fi cerut aşa ceva. primejdios, Dinule.
GHEORGHIU : Nu mi-as fi iubit satul GHEORGHIU : Şi tu mie, demagog.
în care a m făcut un dispensar în '46. Marine.
aşa cum 1-am iubit. LETIŢIA : A m impresia că fiecare spu-
LASCU : N-aş fi fost doctor în mina. neţi altceva decît aţi vrea. E o dis-
aş fi fugit d e un asemenea post. Ah. cuţie inutilă.
ce recunoscător îi sînt pentru asta. GHEORGHIU (încăpăţînat): Exista oa-
Oh! ce ani! meni c a r e ştiu să p u n ă în valoare
LETIŢIA : Ne gîndim mult la ce-am tot ce fac, care ştiu să se p u n ă p e
făcut, şi mai puţin la ce n - a m făcut ei înşişi în r a m ă ca să fie bine vă-
şi n-am devenit. zuţi, d e départe, şi alţii care lu-

6*
www.cimec.ro
creazà p e tăcute şi nu se pricep să BANU : Frumoasă doamnă, n-o să mai
facă zgomot în j u r u l lor. fie timp. (Se ridicâ.)
BANU : Eu fac zgomot în j u r u l meu? LASCU : Cînd vii să-1 vezi p e Andrei.
GHEORGHIU : Nu ştiu. li ştiu p e cei Marinică ?
care n u se pricep să facă. BANU (ezită) : A c u m mă d u c să ma
BANU : Dacă vrei să-mi cunoşti lu- odihnesc. E cinci ? A trecut de mult
crările, poftim! contesta-le! Ai sa ora la care îmi fac d e obicei siesta.
fii singur în treaba asta. Singurul. (O mică grimasă.) Nu mă simt prea
într-o ţară care... bine. A m băut puţin, şi, p e n t r u so-
LASCU (dezolat) : Dragii mei, vă rog ! brietatea mea obişnuită, asta e o re-
P u t e m vorbi despre atîtea lucruri: voluţie. E comod acolo, la Casa de
De ce tocmai... oaspeţi ?
GHEORGHIU : Nu vreau sa contest ni- LASCU : E foarte bine, foarte confor-
mic. Mihai a r e dreptate, p u t e m vor­ tabil. (Dezolat, dezorientat.) Să tele-
bi şi despre altceva. fonez să vină maşina. (Iese.)
BANU (nu renunţă): Nu înseamnâ cà LETIŢIA (care se pregăteşte de ple-
doi cai care pornesc din acelaşi punct care) : Atunci ? Treci diseară ?
aleargă la fel de repede. BANU : î n orice caz, sper că acolo voi
GHEORGHIU : Sau nechează la fel avea telefon. îmi puteţi telefona.
de tare, ca să se a u d ă ! daca e necesar. Dar nu va fi. Cînd
BANU : Répéta! Te rog să repeţi! o operaţie e bine făcută, n u se pot
LASCU (agitât): Marine, te rog! Dinu- ivi accidente. Am acolo telefon în
le! Cred că ni ci unul dintre voi nu camera ?
se îndoieşte d e valoarea celui lait! LETIŢIA : Nu ştiu.
BANU : Unul cel p u ţ i n a dat dovad? BANU (càtre Gh?orghiu) : Te rog să
că da! urmăreşti fluctuaţiile de tempera-
LETIŢIA : Mărturisiţi că a fost o iz- tură...
bucnire temperamentală, născută din- GHEORGHIU (ostentativ negligent) .
tr-o întoarcere neaşteptată la nechib- Nu ştiu, eu ies în oraş. Cu operaţii
zuinţa adolescenţei, şi încheiaţi! mei a m alte metode.
BANU (tăios): Dai tu o dispoziţie? BANU : Bun. Atunci rămîn lîngă el
LETIŢIA (şi mai tăios, răspicat) : For Laseu si asistentul lui, acel doctor
muiez o rugăminte! Turcu, presupun. A m lăsat absolut
GHEORGHIU (se inclina): Cer ier- toate prescripţiile p e n t r u procedura
tare, doamnelor! postoperatorie. Nu mă aştept la sur­
BANU : Şi n u n u m a i doamnelor. prize.
GHEORGHIU (se inclina şi în faţa lui, (Lascu intrâ.)
ironie): îţi cer iertare şi ţie! Să LASCU : Vine în doua minute.
considerăm că nici unul n-a spus BANU : La ce oră a m u n tren mîine
nimic. dimineaţă ?
BANU (ţeapăn) : Sînt de aceeaşi pa­ LASCU : La zece, cred.
rère. Cine poate, să uite. BANU : Atunci, înainte de plecare, în
GHEORGHIU (se uită la ceas): Oh! e orice caz mai tree pe la spital.
tîrziu. M-aşteaptă nişte r u d e ale ne- LASCU (uluit) : Şi astăzi nu crezi... ?
vestei. BANU : Vă mulţumesc mult pentru
MARIANA (comic d? disperată) : această masă delicioasă şi pentru
N - a m adus încă torta ! ospitalitatea voastră ! Frumoasă
GHEORGHIU (se aşază) : E vorba de doamnă, s ă r u t mîinile şi îţi sînt re-
u n unchi al ei care ar trebui opérât cunoscător. (Sărută mîna Marianei.
şi se împotriveşte. Letiţiei.) Pe tine, te mai văd. nu-i
LETIŢIA : La cinci plec şi eu. Mai aşa ? (Lui Gheorghiu, îngheţat.) Sans
a v e m zece minute. (Pauză.) î n sfîr- rancune, n'est-ce pas ?
şit, vine şi ploaia pe care a aşteptat-o GHEORGHIU (rece) : Nici u n a !
Mariana. MARIANA (se uità pe geam) : A ve-
BANU : Ah, da ? Plouă ? Nu m-am nit maşina.
gîndit să-mi iau fulgarinul. BANU : La revedere, dragii mei !
LASCU (se agaţă ca de o salvare) : O (lèse.)
să-ţi d ă m o umbrelà, Marine. Sau îţi LASCU : Te conduc. (lèse după Banu.)
dau fulgarinul meu. De altfel, ai LETIŢIA (izbucneşte) : E în stare să nu
toată ziua la dispoziţie maşina raio- mai treacă pînă mîine pe la spital ?
nului. N-are cum să te plouă. Ce-a fost asta ? O intervenţie sau o
MARIANA (care a intrat eu torta) : reprezentaţie ? Tenorul a dat o re-
Fac acum şi cafele ! prezentaţie în provincie ?

67
www.cimec.ro
GHBORGHIU : Pesemne. LASCU : Nu pricep ! Nu pricep ! Doi
LETIŢIA : Şi t u ? oameni atît de mari ! Doi prieteni
GHEORGHIU : Eu n-am opérât, am vechi ! E numai vina mea ! Nu tre-
dat numai instrumentele. Nu mă pot buia să chem doi chirurgi mari deo-
amesteca, n - a m dreptul. Maestrul a dată. E vina mea. A m procédât stu­
dat doar indicaţii precise. pid, toemai cînd era vorba d e An­
drei ! I-am jignit pe amîndoi !
(Lascu se întoarce.)
LETIŢIA (zîmbeşte amar) : Probabil
LETIŢIA : E d o a r vorba de Andrei ! că e vina noastră. N - a m a v u t tact.
GHEORGHIU : E vorba de mai multe Mă d u c la Roata.
lucruri în aeelaşi timp. La revedere. LASCU : Te conduc la autobuz. Alerg
Mă due la rudele acelea, şi a m să la spital. La revedere, Mariano !
văd, mai pe seară, dacă a r e să-mi (Lascu şi Letiţia ies.)
r ă m î n ă timp... Vă mulţumasc. La re­ MARIANA (singură) : Şi eu mi-am dat
vedere. (Iese.) atîta osteneală !
LASCU : Dinule ! Să te con...
LETIŢIA : Nu-1 mai conduce şi pe el ! CORTINA

T A B L O U L 5
O rezervă de spital, continuată eu o anticameră. Sînt văzute îo secţiune orizontală. E aproape noapte.
In rezervă se află patul lui Andrei şi un pat gol. In anticameră, o banchetă si un scaun. Lascu, Turcu, Andrei.

TURCU : I-am făcut pînă a c u m şase LASCU : De ce ? Letiţia e un om ad-


sute de mii de unităţi. Acum, după mirabil, care îşi face totdeauna da-
transfuzie, îi mai facem doua sute toria pînă la capăt.
d e mii. TURCU : Absolut. Nu ştiu d e ce însă
LASCU : Nu-mi place t e m p e r a t u r a lui. e convinsă mereu că nu ne^am
TURCU : Dacă mai urcă. Deocamdată, face-o noi, dacă n-ar fi ea aici. Şi
treizeci şi opt eu opt, seara, în ziua sentimentul ăsta, care o umple şi
operaţiei... Nu te îngrijora ! dă pe dinafară, e foarte greu d e su-
LASCU : Doarme ! portat.
ANDREI : Cît e ceasul ? LASCU : E un om foarte cald.
LASCU : Nu dormeai ? Şapte şi u n TURCU : Da ? îşi camuflează bine căl-
sfert, dragă. Au început durerile ? dura.
ANDREI : încă nu. Tu eşti, Minai ? ANDREI : Cît e ceasul ?
LASCU : Eu, Andrei. LASCU (sare repede, se duce la el) :
TURCU : Să-1 lăsăm singur. Ne a u d e Şapte şi douazeci, Andrei. încearcă
şi d e asta nu adoarme. (Il trage de să dormi.
mînă pe Lascu în anticameră.) ANDREI : Nu pot.
LASCU (se aşază amîndoi pe ban- LASCU : încearcă !
chetâ) : Nu i-a revenit încă pulsul ANDREI : Mă gîndesc.
normal. LASCU : Nu te mai gîndi la nimic.
TURCU : Era şi foarte slăbit înainte Nu se poate ?
d e operaţie. S-a lăsat să ajungâ la ANDREI : Toate le-am lăsat neispră-
limita. vite. Nu m ă aşteptam...
LASCU : Nici o c r u ţ a r e p e n t r u el ! LASCU : Ai să le isprăveşti, Andrei,
Nu-1 înţeleg. ai să le isprăveşti. (li potriveşte acul
TURCU : D u m n e a t a vorbesti ? ! Pînă de transfuzie în venă, îi reaşază per-
cînd n-ai să cazi jos, n-ai să bagi de nele, iese pe vîrfurile picioarelor.)
seamă că ai picioare care ostenesc, TURCU : Cînd vine să-1 vadă profe-
o inimă care se uzează, un cap care sorul ?
se supraîncarcă. Sînt lîngă d u m ­ LASCU (stingherit) : Trebuie să-i tele-
neata, mai lasă pe umerii mei. fonez la Casa d e oaspeţi. Dacă va fi
LASCU : Eu, eu sînt puternic ! nevoie, a m să-i telefonez.
TURCU : Eşti ca un fir de aţă. Te tine TURCU {uluit) : Nu vine în seara asta?
numai voinţa. Unde e directoarea ? LASCU : Era foarte obosit de drum.
LASCU : La cursul d e surori. Vine A m să-i telefonez mai tîrziu, ca sa-1
tîrziu. liniştesc.
TURCU (ride) : De asta a m u n senti­ TURCU : De ce nu vine, dacă e atît de
ment d e relaxare. neliniştit ?

Ş8
www.cimec.ro
LASCU : Pent ru că are încredere în ANDREI : Cînd ?
noi, dragul meu, a r e deplină încre­ LASCU (încurcat) : Curînd. întîi, tre-
dere. buie să dormi, şi a u să vină cînd ai
TURCU : Atunci, dacă a r e încredere. să te trezeşti.
de ce e atît d e neliniştit ? ANDREI : Să vină mai repede. A u în­
LASCU : Doctore, îmi dai voie să-ţi ceput durerile. Vreau să-i văd cît
spun ceva ? Dar n-ai să te siuperi ? încă nu mi-e p r e a ràu.
Vreau să-ţi fac o critică ! TURCU (vine lîngă Lascu ; încet) : Sa-i
TURCU : Slavă Domnului ! facem o morfină.
LASCU : Ai început să fii foarte bă- ANDREI (l-a auzit) : încă nu vreau să
nuitor. Şi cînd începi să bănuieşti dorm. Să-i văd întîi.
ceva, nu vrei să renunţi. Asta t e tul- TURCU : Să-i mai l u ă m temperatura.
bură pe d u m n e a t a şi tulbură şi pe (îi pune termometrul.)
alţii. Nu te superi ? LASCU : Au să vină, Andrei, au sa
TURCU : Iţi mulţumesc ! A m să mă vină acum. (Sunà.)
contrôlez. Pot să-ţi fac şi eu o cri- ANDREI : Să nu cr.edeţi că aiurez. Nu.
tică ? î n împrejurările astea n u ştii nicio-
LASCU : Te rog ! Te ascult ! dată ce va mai fi. E mai bine sâ-i
TURCU : Intr-o zi are să-ţi creascà pe văd acum. Şi pe Letiţia.
cap o rotiţă de aia de a u r care se LASCU : Dar ce-ţi închipui ? Ai fost
numeşte aureolă şi ai să porneşti în opérât, primejdia e înlăturată.
picioarele goale către rai. Nu-i bine. (Intră sora Viorica.)
Noi, aici, avem nevoie de oameni. ANDREI : Usa ! Au venit ?
Te superi ? LASCU (eu regret) : Nu, nu sînt ei. E
LASCU : Nu, deloc. Dar n-ai dreptate. sora. (în vestibul, încet, surorii.) Te*
Of, te-ai fâcut aspru ca Letiţia. Vă lefonează acasă la mine, la hotel,
potriviţi grozav, şi tocmai dumneata peste tot, şi vezi dacă nu s-a întors
n-o apreciezi. doctorul Gheorghiu. Dacă-1 găseşti,
TURCU : Poftim ? Cum ai spus ? E cheamă-1 aici. Telefonează şi la Casa
aspră ? d e oaspeţi şi cheamă-1 pe doctorul
LASCU (rîde) : P a r e numai. Banu. Spune-i că nu e nimic îngri-
ANDREI : Mihai ! Eşti aici ? jorător, dar ca bolnavul vrea să-1
LASCU (aleargă la el) : Ce e, Andrei ? vadă.
ANDREI : A fost cancer ? (Sora iese.)
LASCU : Nu ! îţi dau cuvîntul meu ! TURCU (ia termometrul bolnavului, il
ANDREI : Cît e ceasul ? priveşte la lampa de masâ şi vine
LASCU : Nu e nici şapte jumatate. eu el în vestibul) : Doctore, treizeci
Stai liniştit. şi noua.
ANDREI : A m visât ! LASCU : Asta nu mai e normal. Fă-i
LASCU : î m i povesteşti mai tîrziu. repede celé doua sute d e mii de uni-
Dormi ! tăţi.
ANDREI : Am visât că e r a m toţi, ştii ? ANDREI : Mihai !
Noi... LASCU (aleargă) : Ce e, Andrei ?
LASCU : Lasă, Andrei ! ANDREI : Doare foarte tare şi parcà
ANDREI : Noi de atunci : tu, Dinu, mă pierd. Cît e ceasul ?
Marin, Letiţia. împreună. Ca atunci. LASCU : Opt fără un sfert. Stai li-
Tineri. Qperam pe cineva. Eram toţi. niştit.
In alb, operam... ANDREI : Ar trebui să notez cîteva
LASCU : Au fost aici, Andrei. Au fost lucruri. Dă-mi o hîrtie, un creion.
şi Marin, şi Dinu. A fost şi Letiţia. LASCU : Nu se poate să notezi nimic.
Marin te-a opérât. A făcut o opera- Nici n-ai avea putere. Stai liniştit.
ţie splendidă. Şi Dinu a alergat la Ai sa scrii mîine.
primul cuvînt. I-ai văzut, nu i-ai vi- ANDREI : Acum. Chestiuni pe care
nu le-am soluţionat. Trebuie.
ANDREI : Şi Letiţia ? LASCU : Ai' toată vremea să le solu-
LASCU : Ea e aici, e directoarea spi- ţionezi.
talului ăsta. ANDREI : Nu ştiu. E nevoie să las o
ANDREI (încearcă să ridice capul) : evidenţă... unele nu le-am comunicat
Letiţia e aici ? încă...
LASCU : Nu e în clipa asta, d a r se în- LASCU : Uite, spune-mi-le mie. îmi
toarce. notez, dacă vrei. Sau le ţin minte
ANDREI : Şi ei ? şi le uit, după ce le voi comunica.
LASCU : Au să vină, au să vină şi ei. îţi făgăduiesc. Dar încet, fără efort.

69
www.cimec.ro
ANDREI : Am fost acum... la o şcoală Eu mă duc în salonul cinci, la ope-
d e ucenici, e acolo un băiat talentat... raţii d e azi diminează. (Iese.)
Istrate... Pavel... dus la şcoala de mu- MAMA : Eşti de gardă şi în noaptea
zică. I-am promis. as t a ?
LASCU : Bine, Andrei, Pavel Istrate. LASCU : Suit. Dar d u m n e a t a eşti „de
ANDREI : Bugetul fabricii de ţevi... garda" în fiecare noapte ?
suplimentat. MAMA : Eu n-am somn. (Tainic.) Mi-e
LASCU : Bine, Andrei, a m să tin grijă. Cum e unul mai rău, n - a m
minte. somn.
ANDREI : Drumurile spre... drumurile LASCU : Ai a v u t copii mulţi, m a m ă ?
spre... Asfalt ! MAMA : Mulţi.
TURCU : Nu-1 mai lăsa să vorbească ! (Intră sora Viorica.)
ANDREI : De la gospodăria din Araci, VIORICA : Tovarăşe doctor, soţia d u m -
inginerul. schimbat... e nepriceput. neavoastră nu ştie nimic de doctorul
LASCU : Acum ajunge ! (Lui Turcu.) Gheorghiu, la hotel nu a tras, i a r la
Doctore, policilină ! R e n u n ţ ă m la pe- Casa de oaspeţi mi-au spus că doc­
nicilină. torul Banu a plecat adineaori eu ci­
TURCU (grăbit) : Mă duc sa aduc eu. neva îh oraş.
(Iese.) LASCU : Poate că a plecat încoace.
ANDREI (la zgomotul uşii) : Au ve- Sigur!
nit? VIORICA : Mi-au spus câ a venit ci­
LASCU : încă nu. Trebuie să vină. neva să-1 ia.
(în anticameră intră încet, fără zgo- LASCU (dezorientat) : A venit cineva
mot, Marna şi se aşaza pe banchetă.) să-1 ia ? Nu ştiu. Dar sigur ca vine
ANDREI : Acolo, sus, a m fost eu aici.
tine? VIORICA : Tovarăşe doctor, aţi văzut
LASCU : Unde, Andrei ? că drenul nu funcţionează ?
ANDREI : Era şi un lac rotund... şi LASCU : L-am desfundat de doua ori
soarele chiar în mijlocul lui ! Stră- şi tot nu funcţioneazâ.
lucea ! Şi o linişte ! VIORICA : Eu plec a c u m acasă. Ră-
LASCU : La Sfînta Ana, Andrei ? Am mîne sora Mina. Noapte bună.
fost amlndoi. La vară o să mergem LASCU : Noape bunâ, Viorico.
iar. (Viorica iese.)
ANDREI : Şi dincolo... erau peste doua LASCU : L-a luat cineva !
MAMA : P e cine l-a luat, dragul m a -
mii de tineri. La baraj. Cel mai mei ?
înalt... şi cînd a u dat d r u m u l la ape... LASCU : Mă gîndeam şi eu asa, tare.
Acum e i a r n ă ? Şi ce fac copiii dumitale, marna ?
LASCU : E primăvară. MAMA : Sub pămînt, dragul mamei,
ANDREI : Trebuie atunci o campanie sub pămînt.
mare... Şi sa le facem locuinţe. Nu LASCU : Toţi ?
poţi să le ceri n u m a i să dea. Trebuie MAMA : Toţi. Şi Leana, şi Costea, şi
sa le dai... Lisandru, şi Mielu.
LASCU : Da, Andrei, ' da, dragă. (H ANDREI : întîi t r e b u i e să înţeleagă,
p e u r m ă a u sa facă.
pune termometrul din nou. Andrei LASCU (aleargà la el) : Ce spui, An­
pare adormit. Lascu iese în antica- drei ? Ai spus ceva ?
meră. Dă de Marna.) Ce faci d u m ­ ANDREI : Să înţeleagă ei bine... Dar
neata aici, marna ? c u m vorbeşti t u ? Tu trebuie să ştii
MAMA (sfios) : Mă laşi sa s t a u ? să vorbeşti. Puteri au, ehei ! Trebuie
LASCU {arată rezerva) : N-ai voie să să mergem acolo. Chiar acum tre­
intri acolo. buie să mergem acolo. Haina, dă-mi
MAMA : Nu, nu. Stau aici. Se face haina !
bine ? (Intră sora Mina.)
LASCU : Trebuie sa se facă. LASCU : Soră, mai încearcà la telefon
(Turcu trece eu fiolele, intră la Andrei} să-i găseşti pe doctorul Banu şi pe
se ocupà de el, se wită la termometru.) doctorul Gheorghiu. Trimite-le o m a -
MAMA (arătînd spre Andrei) : A r e şină, caută-i ! Te rog ! Repede ! Uite,
mamă ? drenul n u mai funcţionează deloc.
LASCU : Nu. A mûrit de mult. (Sora iese.) Andrei !
TURCU : Doctore Lascu, treizeci şi ANDREI (nu răspunde).
noua eu cinci. Drenul nu funcţio- LASCU (trece în anticameră, Marna
nează bine. L-am desfundat. Să-1 se strînge pe un colţ al banchetei) :
supraveghezi. I-am făcut o policilină.

7n
www.cimec.ro
Stai, stai bine, mamă. LASCU : Nu eşti légat.
MAMA : Leana a mûrit înainte d e ANDREI : M-au légat. Desfă-mi mîna
război. Muncea la Zamf irescu, ştii ? asta, nu pot s-o mise.
La moşie. A slăbit, a slăbit, s-a ofti- LASCU (îi ridicâ uşor o mîna) : Uite,
cat şi a mûrit. t e - a m dezlegat. (Cerceteazâ drenul.)
LASCU : Cîţi ani avea ? (Intrà dr. Turcu.)
MAMA : Nouăsprezece. Ccxstea a mûrit TURCU : A scăzut t e m p e r a t u r a ?
în război. 'Nu ştiu pe care cîmpie, nu LASCU (în şoaptă) : Nu. Deloc. Cred
ştiu în ce loc. Mi-a spus u n flăcău că drenul nu mai funcţionează deloc.
din satul nostru că ploua şi Costea Uite, e clar.
a r ă m a s în noroi. Da, a r ă m a s acolo, TURCU : Atunci ?
în noroi, băiatul, singur. LASCU : Dacă sora nu-i găseşte nici
LASCU : Nu-ţi m a i aduce aminte. acum, îl deschid din nou.
MAMA : Cum să nu-mi aduc ? TURCU : Dar doctorul Banu, care a
Mi-aduc a m i n t e în fiecare noapte. opérât, e inconştient ? Nici nu telefo-
Trebuie să se gîndească cineva şi nează m ă c a r ? Şi doctorul Gheor-
l a el. ghiu...
LASCU : Ne gîndim la toţi, mamă. Şi LASCU : Lasă. Taci. E vina mea cà
noi ne gîndim. n - a m precizat nimic eu ei. îi găsim
MAMA : Doar la Costea ? N u m a i la el? sau nu-i gâsim, să pregătească sala
Doar eu 1-am cunoscut, era al meu. de operaţii. Ce face cel eu ocluzia ?
Şi la Lisandru. Şi el a mûrit în TURCU : I-am făcut o morfină şi s-a
război. Zice că 1-a spulberat o ghiu- calmât.
lea. Dar aşa de t a r e 1-a spulberat, că LASCU : Femeia eu apendicita ?
n-a mai r ă m a s nimic din el. Lisandru TURCU : Doarme.
era eel mai frumos. Era înalt şi bă- LASCU : Te rog, dă dispoziţii pentru
lan ca beteala. Lisandru parcă era sala d e operaţii
din aur. Praf 1-a făcut ! TURCU : Bine. (Iese.)
LASCU : N - a r trebui să te răscolesti MAMA : Ce e, dragul mamei ? îi e
aşa. rău ?
MAMA (eu acelaşi glas potolit şi sim- LASCU : Ar fi bine să te duci la d u m -
plu) : Numai Mielu s-a întors din neata, marna.
război. Cînd 1-am văzut ! Intra pe MAMA (eu regret) : Să plec ? Pot sa
poartă şi eu a m r ă m a s acolo, jos, pe mă duc la usa celui eu apendicita ?
treptele prispei. N-aveam p u t e r e să LASCU : Du-te, du-te, dacă nu poţi
mă ridic de bucurie. P e el 1-au omo- să dormi. Dar să nu faci zgomot,
rît cînd a luat satul pămîntul Zam- auzi ?
fireştilor. Eram şi eu acolo. L-am r i - MAMA : Eu ? Eu nu fac zgomot nicio-
dicat şi 1-am d u s acasă. Dar ce să-i dată. (Arată spre Andrei.) îi e foarte
fac, că nu se mai putea face nimic ! rău?
îi spărseseră capul. îi ziceam Mielu LASCU : Mîine a r e să-i fie bine. (O
fiindcă era blind. Numai în ziua aia impinge uşurel, Mama iese.)
parcă îşi ieşise din el. Ştii cum s-a ANDREI : Mihai !
bătut ? LASCU (aleargà) : Da, Andrei !
LASCU : Ai pensie, m a m ă ? ANDREI : Tu eşti, Mihai ?
MAMA : Am, am. Dar stau aici, de LASCU : Da, eu. Vrei ceva, Andrei ?
cînd a m venit pentru picior. Şi tova- ANDREI : Nu. (Pauză.) Ai spus că
răşa directoare spune : „Stai, mamă". Letiţia e aici ?
Stau ! Alergi la unu', alergi la altu', LASCU : Acum trebuie să vină.
trece noaptea mai uşor. Ziua îi în- (Intrà sora Mina.)
curc, stau mai mult în odaie. Da' MINA : N-am putut să d a u d e nici
noaptea e mai bine. Cînd nu-i sora unul.
ap'roape, îi d u c unuia un p a h a r d e LASCU : Viorica a plecat ?
apă, îl învelesc pe cel d e alături. MINA : Era să piece, a r ă m a s pentru
Vezi, dragul mamei, uite aşa... şi eu operaţie. Pregăteşte sala. E aproape
p e aici. Cînd pleacă unu' care a stat gâta.
mult, mă bucur pentru el şi-mi p a r e (Intră Letiţia, Mina iese.)
r ă u pentru m i n e : nici pe ăsta n-am LETIŢIA (mai rece parcà decît oricînd,
să-1 mai văd niciodată ! împietrità, fârà expresle) : Ce e,
LASCU : Iartă-mă o clipă, mamă. (Se Mihai ? Operezi iar ?
duce la Andrei, încet.) Dormi ? LASCU : Trebuie redeschis. S-a produs
ANDREI : Nu. Desfă-mi mîna asta, te o obstruare a drenului şi trebuie re­
rog, desfă-mi mîna asta ! pus, ca să dreneze iar. A r e aproape

www.cimec.ro
patruzeci de grade. A întrebat de MINA : Ţine, mamă, pâtura de aici,
tine. Te-a asteptat. Andrei ! A venit şi întinde cearceaful.
Letiţia ! (Andrei nu răspunde.) MAMA (bucuroasă, grăbită) : Da, da,
LETIŢIA (se apleacă peste el. Cu glas şi ce să mai fac ?
stăpînit) : Andrei ! Andrei ! A m ve­ MINA (ca unui copil) : Să aprinzi lam-
nit ! Mă auzi, Andrei ? (Andrei nu p a d e sus, ca să vàd mai bine.
răspunde.) MAMA : A m aprins-o. Şi ce sa mai fac
(Intră dr. Turcu, dot brancardieri. acum ?
sora Mina.) MINA : Sa iei fiolele astea goale de
LASCU : Lasă-1. Nu te aude. aici.
LETITIA (încăpăţinată) : Andrei ! Ai MAMA : Da, da. Le iau. Şi mai ce ?
întrebat de mine ! A m venit ! Sînt (Intră repede, foarte tulburat, dr. Dinu
aici. Gheorghiu.)
LASCU (blajin, o dă laoparte) : Tre- GHEORGHIU : Unde e ? L-au mutât în
buie să-1 luăm, Letiţio. (Face semn altă camera ?
brancardierilor.) MINA : îl operează din nou.
LETIŢIA (nu se lasă data laoparte) : GHEORGHIU (desperat) : P e Andrei
Andrei ! Sînt eu, Letiţia ! Andrei ! Manta ?
(Lascu o înlătură mai énergie.) MINA : A trebuit. Nu v-am găsit nicà-
LASCU : Letiţia !
(Brancardierii, ajutaţi de Turcu, de ieri, nici p e dumneavoastră, nici p e
Lascu şi de soră, il aşază pe Andrei pe doctoral Banu. A trebuit să-1 deschidă
brancardă. Letiţia stă deoparte, dreaptă. iar.
şi priveşte.) GHEORGHIU : Acum ? Mă duc... Unde
TURCU : Aşa, uşor. Ieşiţi uşor pe uşă. e sala ? Nu mai ştiu d r u m u l spre
Canaturile ! Fiţi atenţi ! sala de operaţii.
(Dr. Turcu, sora şi brancardierii ies.) MINA : Pînă cînd o să vă pregătiţi
LETIŢIA (lui Lascu) : Mihai ! Mihai. dumneavoastră, are să fie gâta.
t e rog ! GHEORGHIU : Unde e sala ?
LASCU : Ştiu, Letiţio ! Nu e nevoie să MAMA : Te duc eu, dragul mamei, te
mai spui nimic. Vino şi tu. Poţi ?
LETIŢIA (eu un efort) : Da, pot. duc eu.
(Letiţia şi Lascu ies. Odaia e, o clipă, GHEORGHIU : Pînă mă pregătesc .. .
goală, apoi se întoarce sora Mina, în- Era foarte grav ?
cepe să refacă patul bolnavului. Intră MINA : Cred că da. (Liniştită.) Dar
încet Marna.) e doctoral Lascu acolo.
MAMA : L-^au dus ? GHEORGHIU (Mamei) : Du-mă, du-mà
MINA : L-au dus. repede ! Afurisita zi şi afurisit eu . . .
MAMA : Să deschid puţin geamul ? (Iese in goană, urmat de Marna.)
MINA : Deschide. CORTINA
MAMA : Să-1 scape, drăguţul de el,
să-J, scape ! (Pauză de act.)

T A B L O U L 6
Biroul Letiţiei, din spital. E a doua zi, dimineaţă. Letitia, sora Viorica.

LETIŢIA : Te-ai odihnit puţin ? putem funcţiona fără baloane de oxi-


VIORICA : Vă mulţumesc, a m dormit gen. Dumneavoastră puteţi trăi fără
vreo cinci ceasuri. hîrtii şi ştampile ? . . . Sigur că m ă
LETIŢIA (preocupată) : La vîrsta supăr. Aşa c u m u n birou nu poate
dumitale, îţi ajunge. funcţiona fără hîrtii şi ştampile, nu
VIORICA : Of, cît aş mai dormi eu, poate un sipital fără baloane de oxi-
la vîrsta mea, dacă aş avea vreme. gen. Poate că sînt lipsită de respect
LETIŢIA (care umblă prin hîrtii şi ierarhic, d a r pentru asta ma duc
n-o ascultă) : Da, da, e destul. Eşti pînă la ministrul S ă n ă t ă ţ i i . . . Nici
tînără. (Sună telefonul.) Alo, da, doc­ un fel de e x p l i c a ţ i i . . . Mă rog, cum
tor Manolescu la telefon. Nu, n-au doriţi. (închide.) Birocraţii !
venit, tovarăşe, n-au venit încă. Nu (Intră dr. Serafim.)

72
www.cimec.ro
SERAFIM : Sârut mînuţele. ar fi trebuit singur să se intereseze
LETIŢIA : Exact asta spunea şi şeful de bolnavul lui. Şi în v r e m e a asta,
secţiei sanitare. d u m n e a t a îi spuneai că e genial şi
SERAFIM : Ce spunea ? el înflorea văzînd cu ochii, de plă-
LETIŢIA : Vorbea despre mînuţele cere.
mêle de catifea. Nu ştiu ce compli­ SERAFIM : N-a opérât Lascu ?
mente îmi facea adineaori, cred cà LETIŢIA : Sigur că a opérât Lascu.
spunea ceva şi despre glasul meu de SERAFIM : Atunci merge bine, nu-i
privighetoare. (Către Viorica.) A m la- aşa ? Eu n-aş fi v r a t . . . nu m-am
sat aseară o analiză urgente la labo- gîndit la asta.
rator. Vezi dacă s-a făcut. LETITIA : Asta e greşeala dumitale.
(Viorica iese.) cà n u t e gîndeşti întîi la „asta".
SERAFIM : îmi p a r e bine că am venii Noi pentru „asta" trăim.
înaintea celorlalţi. SERAFIM : îmi p a r e rău, foarte r ă u . .
LETIŢIA (bruscă) : Şi mie. N-ai văzut (Intră dr. Turcu şi Lascu.)
că a m făcut ce-am p u t u t să scap TURCU : Bună dimineaţa. S-a întîm-
şi d e Viorica ? plat ceva pe şantier, un accident.
SERAFIM : Spune-mi, dacă ai inten- Au telefonat dincolo, în celălalt bi-
ţia să mă arunci pe fereastră, a r fi rou. Trebuie să piece cineva acolo
mai bine să ies din v r e m e pe uşă pentru primele ajutoare.
LETIŢIA : N - a m nici o intenţie cu LETITIA : Nu-i aduce cu Salvarea ?
d u m n e a t a . Absolut nici una. LASCU : Se p a r e că e nevoie întîi
SERAFIM (îşi îmbracă halatul) : Sînt acolo d e un medic, ca să le asigure
un om r ă b d ă t o r şi optimist. Stator- securitatea transportului. S-a surpat
nic. (Pauză.) Doctoral Banu e u n om un cofraj, aşa a m înţeles. Nu ştiu
colosal. Operaţia de ieri a fost o dacă oamenii au fost dezgropaţi pînă
a d e v ă r a t ă şcoală, şi conversaţia lui acum.
e o şcoală şi ea. SERAFIM : Mă duc eu ! Vă rog lăsa-
LETIŢIA (distrată) : Aţi stat mai mult ţi-mă să mă duc eu !
d e vorbă ? LETITIA (nu-l priveşte) : A venit doc­
SERAFIM : Cîteva ore. toral Andronescu ?
LETIŢIA (atentă) : Cînd ? TURCU : E dincolo.
SERAFIM : Aseară. L - a m căutat în- LETIŢIA : Să piece imediat la şan-
tr-o doară, la Casa de oaspeţi, a m tier.
avut norocul să-1 găsesc şi 1-am SERAFIM (umilit) : Mă duc să-i spun
plimbat p u ţ i n în oraş. A m i n t r a t şi (Iese.)
la restaurantul cel nou. LASCU : De ce, dacà are un elan, i-1
LETIŢIA : Cu d u m n e a t a a fost asearà. tai pe lcc ?
cînd nu-1 putea nimeni găsi ? Te-ai LETIŢIA : Serafim ? Lasă-1 să rămînă
d u s să-1 flatezi şi sa-1 complimentezi şi fâră galoane. Cum îi merge ?
p e orgoliosul ăsta, şi 1-ai făcut să LASCU : T e m p e r a t u r a e normale.
uite că a r e u n opérât în spital ! Doarme.
SERAFIM (dezorientat şi jignit) : M-am TURCU : A r trebui să pleci acasă, doc-
d u s sa aud vorbind u n om deosebit, tore. Nu te-ai culcat de mai bine de
un m a r e medic, p e n t r u că trebuie patruzeci şi opt de ore.
să recunoşti că în orăşelul ăsta, u n d e LASCU : Să vină întîi Banu şi Gheor-
sîntem n u m a i noi între noi, n e picâ ghiu, să-1 mai vedem o d a t a toţi,
r a r din cer ocazia să mai s c h i m b ă m să-şi spună şi ei părerea, şi pe u r m ă
o idee cu u n om c a r e . . . pcate că a m să mă d u c acasă.
LETIŢIA : . . . c a r e înseamnă o relaţie TURCU : E ciudat, d a r ieri dimineaţă.
medicală, nu-i aşa ? în timpul operaţiei, a m avut o im-
SERAFIM : D u m n e a t a nu vezi în mine presie. Mi s-a p a r u t că stilul lui
decît u n om interesat ? Interes inte- Banu, de care a m auzit vorbindu-se
lectual nu-mi presupui ? de mult, că precizia şi spontaneita-
LETITIA : Nu ştiu ce văd în d u m ­ tea célébra a mişcărilor lui sînt foarte
neata. asemănătoare cu aie dumitale, doc-
SERAFIM : N - a m nici o activitate în tore Lascu. Dacă mă u i t a m n u m a i la
spitalul ăsta ? Fac prost ce fac ? mîinile lui, mi se părea că t e văd
LETITIA : Faci bine, dar cu écono­ pe d u m n e a t a operînd.
mie d e forte. în sfîrşit. nu e vorba LASCU : Poate . . . în s f î r ş i t . . . ce rost
d e d u m n e a t a acum. Pacientul de ieri a r e ? Eu n-am poate prezenţa lui de
a trebuit redeschis aseară, şi Banu spirit. N-am nici rapiditatea lui, care
n-a fost de găsit nicăieri. De altfel, e atît de nccesară. Am învăţat îm-

73
www.cimec.ro
preună, poate cà asta e explicaţia. nici o însemnătate că era tîrziu, a
(Ascultă.) Auzi maşina ! S-a dus să-i opérât Mihai foarte bine. P e n t r u
ia pe amlndoi. Mă d u c să-i întîmpin. mine are. Şi a r e să aibă pînă la
(Iese.) sfîrşitul vieţii.
LETIŢIA : Vorba lui : ce rost a r e ? LASCU : N-are nici u n rost să te
D u m n e a t a vrei să-i strecori o neli- frămînţi, Dinule. Ai venit cînd ai
nişte în inimă ? Un sentiment că e putut. Te-au reţinut rudele, unchiul
nedreptăţit ? tău bolnav.
TURCU : Eu ? Doamne fereşte ! Am GHEORGHIU : Şi mai ce ? Nu opera-
însă obiceiul ăsta, sau n ă r a v u l mai sem eu, nu-i aşa ? cum a m spus
bine zis, să spun t a r e ce gîndesc. ieri ! Nu era pacientul meu ! Andrei
L-aş vrea p e Lascu celebru, tot atît nu era pacientul meu ! Aţi auzit vreo-
de celebru ca Banu. Mi se p a r e că d a t ă un cuvînt mai neghiob ? Am
a r fi drept. fast ofensat şi mi-am luat cîmpii.
LETITIA : Unde se cuvine să fie a p r e - Cînd mi-am venit în fire, a r fi pu­
ciat, este. Crezi că Lascu suferă că t u t fi prea tîrziu ! A r fi p u t u t fi,
nu-i celebru ? dacă nu era Lascu aici.
TURCU : Nu suferă. LASCU : E cu totul normal să fiu
LETIŢIA : Atunci ? Dacă fericirea lui aici. Nu e nici un merit. Nu t e mai
e în altă parte, în a lucra bine numai, necăji.
vrei să i-o tulburi ? LETITIA : Pot sa vă d a u o cafea ?
TURCU : Sînt u n neghiob. î m i pare BANÙ : Mulţumesc, nu.
rău. Dar cînd văd u n adevăr, m ă LETIŢIA : Şi la voi, Marine, v i n atî-
roade să-1 spun. Să-1 strig. Aş vrea tea cazuri de spondiloză ? încerc să
să se vadă repede, pretutindeni, ade- înţeleg de ce e fenomenul ăsta atît
vărul. d e freevent. Sau poate că altădată
LETIŢIA : Şi eu strig cam mult, toc- n u era détectât. Ce crezi ?
m a i eu n u sînt îndreptăţită să ţi-o BANU (se gîndeşte în altă parte) :
spun. S-ar putea însă ca dincolo de Poftim ? Spondiloză ? Da, e multă
adevărurile astea mici, p e care le spondiloză.
strigăm noi, să fie altele mai mari, LASCU : Eu nu cred că fiecare veac
pe care nu le vedem bine. îşi a r e bolile lui, c u m se sipune, ci
(Intră doctorii Banu, Gheorghiu, Lascu.) că îşi îndreaptă atenţia spre unele
BANU (aceeaşi ţinută solemnă, sub boli cu precădere, şi atunci îşi în-
care se vede că e foarte abătut) : chipuie că a descoperit ceva nou.
Bună dimineaţa. Sper că n-am în- BANU : î n lucrarea mea d e s p r e . . . (Se
tîrziat. opreşte brusc.) Da, îşi închipuie cà
LETIŢIA : Acum, nu. a descoperit ceva n o u . . . (Morocă-
(Tăcere penibilă.) nos.) De fapt, corelaţiile ar trebui
LASCU (încercînd să dreagă ceva) : descoperite.
Dacă nu te grăbeşti, să mai stăm (Tac toti o clipă.)
p u ţ i n aici. A adormit, d a r tot o să-1 LETITIA : A m impresia că ăsta şi e
trezim p e n t r u i n j e c ţ i e . . . Peste două- d r u m u l cu a d e v ă r a t nou al medi-
zeci de m i n u t e . . . Se poate ? cinei.
BANU : Mai a m o oră pînă la tren. GHEORGHIU : Dacă toţi oamenii de
LETIŢIA : Luaţi loc. ştiinţă şi-ar îndrepta privirea mai
TURCU : Să văd ce e e u . . . (Iese.) m u l t la ceea ce e d e descoperit decît
GHEORGHIU : S-a înseninat afară. la cine şi cît a descoperit, s-ar
BANU : E cald. înainta mai repede.
LASCU : Aseară, cînd a aflat că 1-aţi LASCU : Mai repede ? In veacul nos-
opérât voi, a vrut să vă vadă, v-a tru, în ştiinţă, se înaintează uluitor
aşteptat. A întrebat necontenit, pînă d e repede.
cînd i s-a urcat iar febra şi şi-a GHEORGHIU : Da, e adevărat. D a r nu
pierdut luciditatea. S-a b u c u r a t atît p u t e m şti dacă ritmul n-ar fi şi mai
d e mult că aţi venit ! grăbit în cazul în care oamenii, toti
GHEORGHIU : Cînd a m venit eu, la oamenii, ar fi în stare să privească
sfîrşitul operaţiei, era sub narcoză, totdeauna către obiect, c ă t r e tel,
şi cînd am plecat, astă-noapte, încă suprimînd complet orice subiectivism.
nu-şi revenise. Dacă noi a s e a r ă . .
BANU (cu o izbucnire scurtă) : Tu eel LASCU : Lasă, să n u mai vorbim.
puţin ai venit aseară ! BANU (râvăşit) : Să nu mai vor­
GHEORGHIU : La ce-a mai folosit ? bim ? Sa vorbim, ca ieri, despre cît
E r a tîrziu . . . P e n t r u operaţie n-avea d e m u l t a m crescut d u p ă război ?

74
www.cimec.ro
Să povestim ce campanii sanitare a m eu. Ştiu şi asta. Şi totuşi, uite, eu,
făcut şi cîte noţpţi n-am dormit pe pe L a s c u . . .
teren ? Să n e felicităm că n u semă- LASCU : N^ai voie să vorbeşti asa !
n ă m cu părinţii noştri ? GHEORGHIU : Dar a m voie sa mă
LETIŢIA : Şi în adevăr, n u semănăm. simt jignit şi sa jignesc, d a ?
Avem în general alte obiective. LASCU : Tu, care alergi p e camioane
Linişteşte-te. sau pe motociclete, oriunde, oricînd,
BANU : Alte obiective ? î n general ! tu, care nu te-ai cruţat niciodată !
Şi asta îmi ajunge ? Asta ne-am făgă- (Intră sora Mina. Tac toţi.)
duit a c u m douăzeei d e ani, cînd BANU (după o pauză) : P u t e m să mer-
n e - a m despărţit aici, în oraş ? Atît gem la Andrei ? A m miine dimi-
numai ne-am făgăduit unul altuia şi neaţă la Iaşi o treabă, n-o pot amîna.
fiecare lui însusi ? Vine de la B u c u r e s t i . . . în legătură
LASCU : Esta un chirurg foarte mare, cu transferul meu. (Face un semn de
Marine. Salvezi mii d e oameni. dezgust cu mîna.) Eh ! A m făgăduit
BANU : Un chirurg m a r e poate sa că voi fi aoolo.
existe oriunde şi a existât oricînd. GHEORGHIU : Şi eu sînt asteptat azi
LASCU : Dar tu nu vrei să faci avère după-masă la Cluj, la u n consult.
şi n-ai vrut niciodată. Tu eşti A m avion peste doua ore.
conştient că asta e o sarcină socială. LASCU (surorii) : S-a trezit pacien-
Tu vrei să vindeci cît mai mulţi tul doctorului Banu ?
oameni. Nu t e bîrfi ! MINA : I se face acum o noua t r a n s -
BANU (în faţa lui) : Ştii că ieri m-a fuzie.
d u r u t că tu ai „Steaua Republicii" LASCU : Poftiţi ! Dar vă rog să stàm
şi eu încă nu ? puţin, foarte puţin. Are să se emo-
LASCU (pierdut) : P o a t e că e normal. ţioneze.
Decoraţiile doar sînt c r e a t e . . . (Medicii ies, rămîne sora Mina.)
BANU : Nu mă mai apăra. Nu m a mai MINA : Au fumât aici !
a p ă r a faţă de mine. Nu-mi faci u n (Deschide ferestrele. Peste o secundă,
bine cu asta. Atunci, ştiţi cînd, acum intră dr. Serafim.)
douăzeci de ani, nu m ă gîndeam că SERAFIM : îmi trebuie fişa compléta
a m să ajung u n orgolios. a bolnavului din patul cinci, salonul
LETIŢIA : Atunci ne gîndeam la ce trei.
vom deveni, nu la c u m vom parveni. MINA (caută în fişier) : Au venit cu
Da, asta ne făgăduisem. accidentaţii de la şantier ?
GHEORGHIU : A m spus atunci : întîi SERAFIM : Nu ştiu, a m fost în aripa
toţi ceilalţi, pe u r m ă eu. din fund.
LASCU : Şi nu faci tu foarte des aşa ? MINA : Sînteţi supărat azi ?
GHEORGHIU (îmurcat) : In sfîrsit, SERAFIM : Ai prea mult spirit de ob-
destul de des, d a r nu totdeauna. servaţie. (Se uità la dosarul dat de
LASCU : Ai fi v r u t să devii o perfec- ea.) Cum era directoarea azi ? Prost
ţiune în douăzeci de ani ? dispusă ?
GHEORGHIU : Da, as fi vrut ! Uite, MINA : Nu-mi pot permite atîta spirit
aş fi v r u t ca întîlnindu-mă cu voi, de observaţie.
făcînd bilanţul anilor şi al necon- SERAFIM (acru) : Numai spirit, pur
tenitei mêle t r u d e spre mai bine, să şi simplu ? Adică umor ?
nu-mi pot reproşa nimic. Şi sufăr (în odaie năvălesc Angela, Botea şi
cumplit că nu sînt înca ce mi-am Savu, toţi cu o înfăţişare jalnvcâ. Sînt
făgăduit atunci să fiu. loviţi, zdreliţi, năuci.)
LETIŢIA : Poate că ziua d e azi, cu BOTEA : Unde e directoarea ? Unde
întîmplările ei, ne prinde tocmai sînt medicii ?
bine. Ştim cît avem să ne cerem SERAFIM : Vă rog ! Ce înseamnă asta ?
mai départe. Cum aţi dat buzna aici ?
BANU (abătut) : Şi tu eşti vanitoasă ? ANGELA : A m venit cu Salvarea d e la
LETIŢIA : Nu, d a r sînt a l t f e l . . . şantier.
GHEORGHIU : Am crescut mai sus SERAFIM : Aşteptaţi în anticamera
decît părinţii noştri, d a r nu puteam sălii d e pansamente, n u aici.
mai mult ? SAVU : Avem nevoie de doctorul
BANU : Tu, tu eşti m u l t mai b u n Lascu. Ceilalţi doi medici străini au
decît mine. plecat ?
GHEORGHIU : Are vreun rost să ne BOTEA : Avem nevoie şi d e ei.
comparăm între noi ? Lascu e mult SERAFIM : Vă rog sa nu strigaţi aşa
mai d a r n i c cu el însuşi decît sînt aici ! Calmaţi-vă ! Nu aici, în birou !

75
www.cimec.ro
BOTEA (ÎTI şoaptă) : Dacă trebuie sa BANU (jenat) : Trebuie să plec în cîteva
strigăm, o să strigăm ! E urgent, minute.
tovarăşe doctor, e urgent, şi dum- BOTEA : Trebuie ? Şi dacă Damian
neata stai şi ne faci morală ! moare ? Nu se poate altfel ? Sînteţi
MINA : Să-1 chem pe doctorul Lascu. aici amîndoi !
(lèse.)
SERAFIM : Despre ce e vorba ? (An- ANGELA : Tot timpul, pe drum, ne-am
gelei, destul de cald.) Dar trebuie sa gîndit : sînt acolo .doi doctori mari,
fii pansată, tovarăşă, uite ce ai la ce noroc ! E şi doctorul Lascu ! Au
obraz ! sa ni-1 scape. (Cu ardoare.) Dumnea-
voastră nu-1 cunoaşteţi pe Damian !
BOTEA : La şantier s-a surpat un co- (Botea, in vremea asta, îi pipăie An-
fraj... gelei obrazul învineţit.)
(Intră Letiţia, Banu, Gheorghiu şi
L092U.) GHEORGHIU : Sînt sigur că Lascu 1-ar
LETIŢIA : Ce se întîmpla aici ? (Spe- scăpa şi singur, d a r rămîn. P e n t r u
riată.) Voi, voi, copii, sînteţi acci- liniştea voastră.
dentaţii de la şantier ? LETIŢIA : Duceţi-vă în sala de pan-
LASCU : Veniţi repede eu mine la sala samente. Vin după voi. (Lui Savu.)
de pansare ! Dumneata şchiopătezi !
BOTEA : Nu noi. Damian.
ANGELA : L-au dus undeva, aici, în SAVU : Nu ! Mă prefac ! Mă legăn !
spital. îmi stă mai bine. (H spune la ure-
SAVU : Doctorul care a fast la şan- ch?.) Vedeti de u m ă r u l lui Botea !
tier spune că trebuie opérât. BANU (se uită la ceas) : V-a spus
GHEORGHIU : Dar ce s-a întîmplat ? medicul care a venit cu voi că a r e
Cum ? o comotie interna ?
BOTEA : A coborît să vadă situaţia ANGELA : Nu mai ştiu ce-a spus. Atîta
cofrajului. I se părea că nu e solid. sînge !
Şi s-a surpat un perete peste el. BANU (încet, smerit, lui Lascu) : Crezi
că te-aş putea a juta cu ceva dacă aş
Şi peste u n muncitor. ràmîne ?
SAVU : Muncitorului i-a prins un LASCU : Ei Doamne, Marine, nu tre­
picior. 1-1 pune acum în ghips. buie să-ţi încurci treburile. Sigur cà
LETIŢIA : Şi prietenului vostru ? ajutorul tău e preţios, dar, dacă ai
ANGELA : Mai grav. Ceva strivit la treabă, du-te. O să ne descurcăm noi.
piept. Varsă sînge. BANU : Aş v r e a . . . băiatul ă s t a . . . (Cu
BANU : Şi voi ? un zimbet stingherit.) Ştiu că nu sînt
BOTEA : Noi ? N-avem nimic. indispensabil, dar mi-ar face plă-
BANU : Nu mi se pare. (Pune mina cere. .. (Brusc.) Letiţio, să telefo-
din întîmplare pe umàrul lui Bo- neze cineva la Iaşi că nu ma întorc
tea.) diseară.
BOTEA : Au ! (Banu continua să-l
palpeze pe tăcute, dar Botea nu mai BOTEA (fericit) : Rămîneţi ?
e atent.) BANU (îşi caută un halat la cuier,
GHEORGHIU : Voi unde aţi fost ? Arà- ozoleşte răspunsul) : Cum e atunci
taţi... cînd te arunci în fundul cofrajului ?
ANGELA : Am coborît după el. Nu era SAVU : Ţi se p a r e puţin că zbori de
în clipa aceea nimeni acolo. Pe u r m ă sus în jos, ca să spun aşa. Dar zbori,
au venit. Haideţi la Damian ! e clar.
LASCU : Cum aţi coborît ? A m impre- ANGELA (îl ia de braţ pe Banu) : Hai
sia, după cum arătaţi, că aţi sărit, că mai repede, hai !
v-aţi prăvălit ! BANU (tinerilor) : Voi mergeţi înainte.
SAVU : Aşa, puţin, ca broaştele. Unul Du-te cu ei, doctore Serafim, în sal-
după altul. (îl ia de mînă pe Lascu.) de pansamente. Eu mă duc la opera­
Veniţi la Damian ! t i c Hai, fuga, trap !
GHEORGHIU : Cel puţin a folosit la (Tinerii ies împreună cu Serafim.)
ceva că aţi sărit înăuntru ? LETIŢIA (din uşă, se întoarce câtre
BOTEA : L-am dezgropat de sub dărî- Gheorghiu, Banu şi Lascu) : Şi ne
mături. privim în ei, ca într-o o g l i n d ă . . .
ANGELA (lui Banu) : Nu veniţi şi BANU : Numai că, d e data asta, omuJ
dumneavoastră ? E grav ! Dacă sîn- trebuie să semene cu reflexul lui din
teti aici, e poate mai bine. .. Damian oglindă.
e slab, nu e un voi nie ca dumnea-
voastră ! CORTINA

:r,
www.cimec.ro
T A B L O U L 7

Grădina din spatelc spitalului. E in amurg. Letiţia, Lascu.

LETIŢIA : Ce repede a înflorit casta- LETIŢIA : E o bancâ tare, o alee


nul şi ce repede s-a scuturat. umedă şi o tovărăşie lipsită de gra-
LASCU : î n fieoare an sper că a r e ţie.
să ţină mai mult. Nici n-apuc bine SERAFIM (o priveşte lung) : Nici-
să-1 privesc, şi nu mai e in floare. odată ?
LETIŢIA : Au venit azi să-1 ia pe LETIŢIA : Credeam că gluma s-a sfîr-
Damian. şit.
LASCU : Ştiu. Şi-a luat r ă m a s bun SERAFIM : N-a fast o glumă.
de la mine. Au venit toţi prietenii LETIŢIA : Sînt mai bătrînă decît
lui, îl duc la munte, eu alai. Erau d u m n e a t a eu şapte ani.
atît de veseli încît au molipsit tot SERAFIM : N-are însemnâtate.
spitalul. LETIŢIA : N-am nici un soi de a m b i -
LETITIA : Acolo are sa se vindece mai ţie, nu sînt o bună tovarăşă de drum.
iute. A început să-şi suporte mai uşor SERAFIM : Nu sînt tot numai ambiţie.
corsetul de ghips. Mai e în mine şi o doză bună de
LASCU : Peste o zi-două are să piece modestie onestă.
şi Andrei. LETITIA : N-ai lăsat-o niciodată sa se
LETITIA : Mă m i r că a stat şi atît. vadă.
Două săptămîni ! SERAFIM : M-ai înfruntat totdeauna şi
LASCU : Au venit mereu tovarăşi niciodată nu te-ai aplecat peste ela-
de la Bucureşti, 1-au ţinut la c u r e n t nurile mêle autentice.
eu treburile lor comune. Au v r u t să-1 LETIŢIA : Vezi, sînt dura eu oamenii.
ia eu ei, dar el a préférât să se vin­ SERAFIM : Nu totdeauna. Şi nu eşti
dece aici. d u r a decît la suprafaţă.
LETITIA (care vrea să afle mai LETITIA : Ai văzut d u m n e a t a asta ?
mult) : E ciudat că n-a plecat să stea SERAFIM : Da, pentru că sînt îndră-
acolo, în alte condiţii. gostit, şi îndrăgostiţii citesc şi acolo
LASCU (nevinovat) : Spune că e mai u n d e p e n t r u alţii e nedeslusit.
multă linişte aici. LETITIA : Ai apucat să te declari în-
LBTIŢIA (dezamăgită) : Adevărat, aici drăgostit şi te-ai crezut singur. Ţi s-a
e linişte. p a r u t că şi fidelitatea e o distincţie.
LASCU : Cred că pleacă joi. A m fost grosolană eu dumneata.
LETITIA (ca un ecou) : Bine, joi. Numai încăpâţînarea te-a făcut să nu
LASCU : R ă m î n e m singuri, Letiţio. dai înapoi.
LETITIA : Nu ştiu de ce gazonul, a n u l SERAFIM : Grosolănia e la d u m n e a t a
ăsta, a ieşit atît de rar. Anul trecut a r m a d e apărare. Credeai să trebuie
era mult mai des. să te aperi de mine.
LASCU (o priveşte, renunţă) : Poate că LETIŢIA : De ce să mă a p ă r ? Nu
n-a fost udat destul. (Pauză.) S-a mi-era frică.
p r i m i t substituent d e plasmă. SERAFIM : Să te aperi de presupusa
LETIŢIA : Azi de dimineaţă. mea falsitate.
(Dinspre spital vine dr. Serafim.) LETIŢIA : Bine că, în sfîrşit, se vor-
LASCU : Ai terminât contravizita ? beşte la trecut.
SERAFIM : Da. Nu ştiam că eşti în SERAFIM : P e n t r u dumneata, nu pen­
spital. t r u mine.
LASCU : A m venit să-mi văd operaţii LETIŢIA (aproape mişcată) : Vrei să
de azi. Fata aceea care a a v u t ulcer spui că, în adevăr, mă iubeşti ?
duodenal mă nelinişteşte. Chiar SERAFIM : Da, asta vreau să spun.
vreau să tree s-o mai văd o data. în adevăr. E poate lucrul cel mai
SERAFIM : Să nu facă un şoc post- profund din mine. Nu mérita dis-
operatoriu, eu hipotensiunea ei. Am preţ. Ştii, şi un om c a r e . . . care nu
văzut-o şi eu adineaori. Nu-mi place. e un erou al jertfed sau u n model
LASCU : Atunci mă duc. (Iese.) d e virtuţi, poate iubi.
LETITIA (lui Serafim) : Cînd pleci, LETITIA : Te cred pentru p r i m a oară.
doctore, la concurs ? SERAFIM : Şi atunci ?
SERAFIM : Luni, cred. Pot să stau pu- LETIŢIA : Nimic. Nu, nimic. Iţi mul-
tin lîngă dumneata ? ţumasc.

77
www.cimec.ro
SERAFIM : Pentru ce ? se înitorc ei dacà s-au dus, nu se
LETIŢIA : P e n t r u darul pe care mi-1 mai întorc. Si atunci te lipeşti de
faci. Dar sîntem atît d e deosebiţi. orice copil, să ţi se para, o zi, o sâp-
atît de deosebiţi, încît nimic nu-i eu tămină, că-i al tău.
putinţă. î m i face totuşi plăcere că (Dinspre spital vine încet Andrei.)
a fast adevărat, p e n t r u d u m n e a t a . . LETIŢIA (fi vede şi se ridicà) : An­
şi p e n t r u mine. Iartă-mă, îmi face drei !
plăcere ! MAMA : A m a r u ' e că pleacă şi el. Dar
(Intră uşor Mama.) nu moare, vezi, pleacă în lume, către
SERAFIM : Dacă iau concursul foarte norocul lui. Ce e, d r a g a mamei ?
bine, să optez p e n t r u alt oraş ? Ce-ai văzut ? (Se întoarce. Lwi An­
LETIŢIA : E mai bine. (O vede pe drei.) Ei, ai început sa umbli copăcel,
Marna.) Ai venit, m a m ă ? Stai jos. singur ?
MAMA (sfios) : Dacă v o r b i ţ i . . . ANDREI : Trebuie să învăţ să merg şi
LETITIA : Nu mai vorbim. Am isprà- singur. Mai a m doar mult de m e r s
vit. în viaţă.
SERAFIM : A m isprăvit ? LETIŢIA : Să nu-ţi fie frig, Andrei
LETIŢIA : Da, doctore. Vrei să stai ?
SERAFIM : Noapte bună. ANDREI : A m halatul ăsta gros pe
LETIŢIA : Noapte bună. mine. (Se asază pe o bancă în faţa
(Serafim iese.) Letiţiei.) Unde te duci, marna ?
MAMA : A plecat şi băiatul, cel cu MAMA (porneşte către spital) : Să-ţi
coastele r u p t e ! Era un băiat bun. aduc o pătură. P e n t r u picioare !
LETIŢIA : L-ai păzit bine noaptea ? ANDREI : Nu t r e b u i e ! (Marna e dé­
MAMA : L a început. Cînd s-a făcut parte.) Ai făcut bine că ai păstrat-o
mai bine, a m păzit un bătrîn. Ştii aici. Ce-ar fi făcut acasă la ea, sin-
ce b ă t r î n cumsecade ! Mereu cerea gură ? Ea trebuie să se împartà
ceva ! Aveai de lucru cu el. (Vrea altora, ca să trăiască.
să piece.)
LETIŢIA : M a m ă ! U n d e te duci ? LETIŢIA : A m avut dificultăţi cu sec-
MAMA : E o fată operată a z i . . . ţia sanitară d e la Sfat, mi-au cerut
LETIŢIA (eu glas slab) : Stai puţin de cîteva ori s-o scot din spital, dar
cu mine. m-am împotrivit. E curată ca o pisicâ
MAMA : Vrei ceva, d r a g a mamei ? Să-ţi albă şi n u împiedică pe nimeni sa
aduc ceva ? lucreze. Ocupă u n pat ! Să trecem
LETIŢIA : Nu, nimic. Aş fi v r u t . . . stai peste asta.
a i d , pe bancă. ANDREI : Cîteodată e bine să trecem
MAMA (se aşază) : Cînd venea seara, peste ceva. Legea nu poate prevedea
ne aşezam aşa, pe bancă, sub prispă excepţii, d a r î m p r e j u r a r e a da.
„Stai, mama, stai, ziceau ei, că te-ai LETIŢIA : Andrei, profit d e faptul câ
fârîmat destul şi azi". Şi stăteam cu eşti mai bine a c u m şi câ sîntem
copiii, pînă ne d ă r î m a somnul. Aveam o data s i n g u r i . . .
busuioc sub prispă şi mirosea bine ANDREI : Eu te-am mai asteptat şi
Fata, Leana, pusese şi o tufă de altă data.
bujori. Albi erau. (Pauză.) LETIŢIA (tresare) : Altă d a t a ? Cînd ?
LETIŢIA : Mai spune ceva. ANDREI : De cînd sînt internat aici.
MAMA : Ce să mai spun ? LETIŢIA : Ah, da ! N - a m v r u t să t e
LETIŢIA : Ce vrei dumneata. obosesc... n-am v r u t . . . a m avut mult
MAMA (ride sfios) : Ştiu eu ce să-ţi d e lucru. Erau şi alţii în jurul tău.
s p u n dumitale ? Să nu ţi se urască ANDREI : Bine, atunci profita d e fap­
cu mine. tul ca sîntem singuri.
LETIŢIA : Spune orice. Sau taci dacâ LETIŢIA : Voiam să te rog ceva. Mi-e
vrei, d a r mai stai aici. şi ruşine. A m vrea să mai clădim
MAMA : Aşa, odată, spune Mielu : u n pavilion, şi problema depăşeşte
„Mamă, să nu pleci de lîngă mine !" dispoziţiile regiunii. Ai putea tu să
Numai noi doi rămăseserărn. Ne vorbeşti la Bucureşti ? Spune, asta
uitam aşa, spre grajd, cîteodată, să se cheamă o intervenţie ?
vedem dacă nu iese unul dintre ei ANDREI (ride) : Dacă se cheamă asa,
d i n grajd. Ştiam bine că muriseră, renunţi ?
d a r ne gîndeam : „Ce-ar fi o data LETIŢIA : La pavilion ? Niciodată I
măcar, seara, sa iasă unu' din întu- Chirurgia trebuie cu totul s e p a r a t a
neric, sa vie să se aşeze lîngă noi ?" de boli interne. Raionul e mare-
De dor ce ne era, şi de jale. Dar nu avem mulţi bolnavi.

7S
www.cimec.ro
ANDREI : Aţi construit acum cîţiva ANDREI (şovăind) : T u . . . ai sa-m;
ani. De ce n-aţi prevăzut ? impuţi mie ceva ?
LETIŢIA : Ba a m prevăzut, d a r mi s-a LETITIA : Nu. Poate că tu mie.
acordat o sumă mai mică decît ce- ANDREI : Nu. Dar gîndindu-mă mereu
rerea noastră susţinută de proiect. la trecut, mi s-a parut că unul din
Ne trebuie pavilionul ăsta ! Nu e o noi doi a greşit cîndva faţă de
fantezie a mea. ^ celălalt.
ANDREI : Să-mi dai un memoriu spri- LETITIA : Mereu ? Te-ai gîndit me­
jinit pe cifre, p e évidente. reu, de cînd eşti bolnav aici ?
LETIŢIA : Il fac. Ne ajuţi ? ANDREI : M-am gîndit mereu în aceşti
ANDREI : Dacă e drept, îl susţin şi douăzeci de ani. M-am gîndit când
eu mai départe. am avut timp să mă gîndesc la mine.
LETIŢIA : îţi mulţumesc. (Pauză.) La intervale r a r e de timp, e drept.
(Mama vine cu o pătură, o pune pe dar n-am uitat niciodatà.
genunchii lui Andrei.) LETIŢIA : Nici eu n-am uitat.
ANDREI : Ei, uite ce-ai făcut ! De unde ANDREI : Te-ai mâritat atunci, destul
ai luat-o ? de repede după Eliberare.
MAMA : E a mea. Nu se supără ni- LETITIA : M-am despărţit destul de
meni ! Stai aşa, stai. (Pleacă in repede după ce mă măritasem.
fund, dispare.) ANDRE! (blind) : De ce te-ai mâri­
ANDREI : Ce linişte e ! tat atunci, Letiţio ?
LETIŢIA : Liniştea poate că e tot- LETITIA : Pentru că a m crezut că
deauna aceeaşi, zgomotele sînt me- tot ce îmi închipuisem despre noi era
reu altele. o năzărire a mea. Toată atenţia ta
ANDREI : Erau acolo, în fund, nişte era sorbită de alte evenimente, mai
tufişuri care p r i m ă v a r a îniloreau însemnate, mai mari.
alb, spumos. Le-aţi tăiat ? ANDREI : Evenimentele astea existau.
LETIŢIA : Nu, cînd a m luat grădina, t e cereau tot, e adevărat. Şi n-am
le-am găsit îngheţate. Ingheţaseră, ştiut să ma impart. E vina mea. Dar
cred, în iarna grea din '54. vina ta a fost câ te-ai grăbit.
ANDREI : Ce-ai făcut tu în iarna LETITIA : Oh ! asta a m înţeles-o mult
aceea ? mai tîrziu.
LETIŢIA : Eram medic de circă. (Dinspre spital vine Lascu.)
Aveam şi răspunderea cîtorva sate ANDREI : Cît de tîrziu ?
de lîngă periferia oraşului. Mi-aduc LASCU : Andrei ! Te caut în odaie, ma
aminte că a m făcut d r u m u r i lungi sperii că nu te găsesc, şi tu eşti
cu un tractor, ca să-mi cuprind în aici !
sâptămînile acelea toată circa. A fost ANDREI : Nu în grădina asta trebuie
o" iarnă nesfîrşită. Tu unde erai să fiu ? Cred earn că pentru ea m-ai
atunci ? vindecat. Ca s-o pot lua d e la în-
ANDREI : Lucram la o regiune. Tre- ceput.
buia să definitivăm înfiinţarea unor LASCU (pe bancă, lîngă el) : Reaze-
gospodării colective, şi asprimea vre- mă-te de mine, să nu oboseşti. Mă
mii n u ne venea deloc în ajutor. uit la tine ! Ce bine arăţi a c u m !
Oamenii erau speriaţi d e viscol, era ANDREI : Te uiti ca un b r u t a r la
foarte greu să le chemi atenţia şi pîinea pe care o scoate din cuptor.
să le pui în faţă u n nou mod de Doar tu m-ai făcut !
viaţă, cînd fiecare nu ştia cum sa LASCU : Şi băieţii ! Dacă nu e r a u ei..
se ascundă mai tare în bîrlogul lui. LETIŢIA : Nu ţi se pare, Mihai, cà
LETITIA : î n '57 a m clădit spitalul. generozitatea asta e pînă la u r m ă
Spun „1-am clădit", pentru că Mihai puţin umilitoare ?
şi cu m i n e n e petreceam fiecare ceas LASCU : De ce ? Nu-i a d e v ă r a t ! Banu
liber aici, la construcţie. '57 a fost un a opérât splendid. Dinu a r fi p u t u t . . .
a n frumos pentru noi ! ANDREI : Şi Lascu nu poate nimic. Nu
foloseşti nimănui şi ţii să t e ascunzi
ANDREI : '57 ? Da, şi pentru mine a mereu sub pat. Deschide ochii ăştia
fost u n an frumos. A m pornit nişte mari, Mihai, vezi unde e puterea ta.
cartiere noi, a c o l o . . . Letiţio ! ca s-o foloseşti bine. Şi cînd prietenul
LETITIA : Da, Andrei ! cel mai scump inimii taie greşeşte.
ANDREI : De ce n-ai venit niciodatà, spune-i-o cu tărie. Ce-ţi închipui tu
de cînd sînt eu bolnav, să stăm de că e un comunist ? Un martir prin
vorbă ca acum ? vocaţie ? Un ascet de cariera ? Un
LETITIA : A m amînat mereu.

79
www.cimec.ro
samaritean milostiv şi iertător ? rul ca tine, Mihai, nu s-ar desăvîrşi
Vino-ţi în fire ! niciodată. Din fericire, la noi i se
LASCU (dezarmat) : De ce mă scuturi cere omului din cînd în cînd să se
atît de tare ? întreacă pe sine. I se pune propria
ANDREI (ride) : Pentru cà te iuhesc. lui imagine în faţă. Să se vadă.
Pentru că îmi pare rău că nu eşti Atunci face un sait şi se apropie de
întreg. ceea ce în tinereţe făgăduise eu toată
LETIŢIA : Uite, cînd i-o spun eu, nu fiinţa lui să fie. Dure rile creşterii se
mă crede. îmi pare rău că n-a în- simt pînă la bătrînete, cînd e vorba
căput Marin Banu niţel în mâinile de conştiinţă.
taie. LASCU : Ar fi poate bine să intri în
LASCU : Banu s-a scuturat destul de casa, Andrei.
bine singur. ANDREI : N-ar fi oare bine sa te duci
ANDREI (pe gînduri) : Ştiţi voi ce-a acasă, Mihai ?
făcut Banu în '48 ? Era la ţară şi a
créât nişte case de nasteri, o reţea LASCU : As vrea sa mai văd în seara
întreagă într-un raion, care sînt şi asta...
azi un model. S-a bătut atunci eu LETITIA : E de garda Andronescu. O
sabotorii, la rînd eu ţăranii săraci. să vadă el. Crezi că numai tu eşti
In '52 a descoperit o metodă de a doctor pe lume ?
opera ulcerele, care a diminuât mor- LASCU : Nu, vai de mine ! Nu vreau
talitatea în aceste cazuri eu 70 la sută. să mă suprapun nimănui !
în '60, acum cîţiva ani, a făcut la ANDREI : Uite, aşa ai să-i faci să
Bucureşti şi în străinătate o comu- simtă că li te suprapui. Şi pe urmă,
nicare asupra intervenţiilor în stare ai şi tu drept la puţină bucurie per-
de febră, care ne-a adus multă faimă. sonală. Vorbim mereu de fericirea
Are o perspicacitate şi o siguranţă omului, şi ce facem eu fericirea lui,
cînd operează, care îl fac aproape de-acasă ? Fericirea odihnei, a cărţii
unie. citite lîngă lampă, a pasului uşor
LETIŢIA : Păcat că e atît de orgo- al nevestei cînd aduce cafeaua şi
lios. camera întreagă se umple de mi-
reasma ei ! Tihna ceasului de seară,
ANDREI : Orgolios ? Ştiu, am auzit. cînd ai împlinit ziua ca pe o cupă,
Păcat ! (Ride.) Voi nu i-aţi admirât pînâ la ultima picătură, şi în jurai
simplitatea şi modestia, ca să-i daţi tău se aşterne o liniste care nu e
de gîndit ? pustie. Du-te acasă, Mihai.
LETIŢIA : Nu prea.
ANDREI : Atunci să-1 admirăm la vii- LASCU : Cunosc lucrurile astea, nu te
toarea întîlnire. Are să-i facă bine. terne pentru mine. Seara, după ce
Şi dacă metoda n-o să fie destul plec de la spital, după ce am trecut
de eficace, o să i-o spunem pe ait iar pe la toţi bolnavii... Ştii, e mai
ton. Avem datoria să i-o spunem. bine să mai treci o data, seara, pe
Dar Dinu ! Pe Dinu 1-am urmărit şi la fiecare. Ai încercat tot ce ai
mai de aproape. Dinu e în stare să putut, ai dat boala înapoi, ai ascul-
meargă la capătul ţării pe jos, ca tat inima, care merge bine, respi-
să vindece un om. într-o campanie raţia, care merge bine, glasul omu­
sanitară, acum dîţiva ani, nu s-a lui şi-a redobîndit liniştea şi limpe-
culcat nici un ceas, vreme de doua zimea, şi deodată, uneori, se mai
săptămîni, dar a venit de hac febrei poate întîmpla ceva. Şi toată nădej-
palustre din regiunea aceea. Cere-i dea că va trăi poate să se prăbu-
s-o facă şi azi, şi are să piece fără şească. E mai bine sa fii acolo. (Se
să clipească. înfierbîntă.) Totdeauna îi mai poţi
LASCU (Letiţiei) : Vezi ? El priveşte face ceva. E destul să te gîndeşti,
altfel lucrurile. şi găseşti. Dar trebuie să fii acolo,
ANDREI : Ce e ? Nu sînt încă per­ nu départe. Şi dacă simte şi el că
fect! ? eşti, se luptă altfel eu moartea. Ştie
LASCU : Exact asta am spus şi eu. că eşti lîngă el, că nu se zbate sin­
Nu sînt încă ! gur. Dar ce voiam eu să spun ? Da,
e o bucurie să ajungi şi acasă. Numai
ANDREI : Sînt în stare să facă uneori că, vezi, mai avem atît de puţine
chiar un pocinog, se poate. Dar pot zile, şi ne despărţim.
şi au făcut fapte de eroism. Şi dacă
li s-ar cere, ar mai face şi azi. Tre- ANDREI : Ne despărţim ? Da de unde !
buie sa li se ceară. Dacă toată lumea De aici, din grădină, luăm iar totul
i-ar răsfăţa şi le-ar ascunde àdeva- de la început.

80
www.cimec.ro
LASCU (pricepe ceva) : Noapte bună ! ANDREI : Să-1 căutăm.
ANDREI : Noapte buna ! LETIŢIA : Viaţa ta e jplină d e alte
LETIŢIA : Şi să nu t e prind prin treburi mai importante. (Pe alt ton.)
spital ! Te rog sa mă ierţi. A m a v u t o
(Lascu iese.) clipă d e slăbiciune. (Se uită spre
ANDREI (foarte duios) : De ce ţi-e gla- spital.) Uite, n-au stins încă lumina
sul aspru, Letiţio ? m a r e din salonul p a t r u ! Şi doar e o
LETIŢIA : E aspru mereu ? A fost şi dispoziţie severă.
acum? ANDREI (ride): Foarte severă?
ANDREI : Putin. LETIŢIA (ride şi ea): Foarte. Altfel
LETIŢIA : M-am schimbat, Andrei. n u se poate. Bolnavii sont nervoşi,
M-am făout tăioasă, dura. cînd e lumină m a r e n u pot dormi.
ANDREI : Pentru ce ? ANDREI : Letiţio, ce e acum în via-
LETIŢIA : Cînd n u te poţi ierta pe ţa ta?
tine, nu mai ştii să frf îngăduitor LETIŢIA: î n viaţa mea? Afară de
nici eu alţii. A m devenit exigentă tot ce ştii? Nimic.
faţă de mine, exigentă faţă de alţii, ANDREI : Şi nimeni?
eu aceeaşi uscăciune. LETIŢIA : Nimeni. Nu, Andrei, n u !
ANDREI : Cum ad ajuns aşa ? N-ai să repari tu acum, din genero-
LETIŢIA : Pentru că a m greşit atunci, zitate, ceea ce a m stricat eu acum
faţă de tine, faţă d e mine. Şi a m douăzeci de ani.
ştiut că greşesc. Aşa că a m pornit ANDREI : A r fi o generozitate absur-
mai départe eu nemulţumirea asta dă. Asemenea daruri, pe care le re-
în mine. A m muncit, mi-am făcut greţi pe u r m ă în fiecare zi, n u se
datoria, şi eu cât mi-am cerut mai fac între oameni echilibraţi.
mult ceea ce poate omul da peste LETIŢIA (dezamăgită totuşi): Fără în-
datorie, eu atita m - a m temut mai doială. înţelesesem eu greşit. M-am
mult să dau, sau sa se vadă că grăbit să înţeleg prost.
pot da. ANDREI : Nu e vorba d e generozitate.
ANDREI : Căldură? Afecţiune? Emo- Dacă t u m-ai vedea aşa cum t e văd
ţie? eu, ca şi c u m azi te-aş întîlni pentru
LETIŢIA : Le-am mghiţit, le^am as- p r i m a oară şi mi-aş spune: „De ce
cuns. n - a m cunoscut-o d e la începutul vie-
ANDREI : Trebuie să fi suferit mult ţii ? Pe ea o pot iubi !" Dacă s-ar
ascunzîndu-le. Din pudoare? Din ti- întâmpla eu tine aceeaşi m i n u n e . . .
miditate? LETIŢIA (tace un timp, apoi rar) :
LETIŢIA : E a r m u r a mea d e om care „E ciocîrlia? Nu, e încă privighetoa-
a fost odată slab. Nu ştiu să ies din rea!" — spunea Julieta, cînd se ivi-
ea. Aş vrea să mă întorc la blînde- seră zorile.
ţea tinereţii, blîndeţea pe care a pă- ANDREI : Ce mult seamănă noaptea
strat-o Mihai, la expansivitatea pe asta eu alta, n u mai ştiu bine eu ca­
care a păstrat-o Dinu, la sensibilita- re. Şi parcă a r fi totuşi prima, parcă
tea p e care ştie s-o aibă cîteodată a r fi u n a eu care altele, în viitor,
Marin, care e atît d e tare. vor semăna !
ANDREI : Intoarce-te! (Rămîn privindu-se tăcut, de pe băn-
LETIŢIA : Nu mai. ştiu drumul. cile lor, faţă în faţă.)

c o R T I N A

6 — Teatrul nr. 8
www.cimec.ro
G. Calboreana (Stefan cel Mare)
in spectacolul Teatrului Na­
tional „ I . L. Caragiale" en piesa
lui Barbu Ştefănescu-Dclavrancea,
Apus de soare

Kovàcs GySrgy — Grigore


Bucşan din Ultima oră de Mi-
hail Sebastian, in spectacolul
Teatrului maghiar din Tg.
Mures

Stefan Braborescu (Luca) intr-o


scenâ din Azilul de noapte de
Maxim Gorki, împreună en Ligia
Moga (Nataşa) si Octavian Cos-
mută (Vaska), in spectacolul Na-
(ionalulni clujean

www.cimec.ro
' - - » — et ^,-...,.

58 de
stagiuni
n m început teatrul cînd aveam 15
ani şi eram elev la Liceul „Sfîntul
Gheorghe" din Bucureşti. De sus, de la
galeria Teatrului Naţional, văzusem
cîteva piese care îmi lăsaseră o pro-
fundă impresie. Plecam de la teat ru
adînc tulburat şi, zile în şir, nu vor-
beam eu colegii mei decît despre minu-
nile care se petrecuseră pe soenă. Pe
atunci, la liceul nostru, de ziua directo-
rului, elevii dădeau un spectacol. Pein­
tre cei aleşi să joace am fost şi eu. După
primul roi interprétât, unul din pro-
G. Storin in rolul Actoruluï din Azilul de
fesori m-a bătut pe umeri şi mi-a spus, noapte de Maxim Gorki

83
www.cimec.ro
iîmbind : „Bravo, mai ! Ştii că ai putea bllată şi mîneam pe apucate. De nenu-
să te faci actor ?" Nu ştiu cît de con­ mărate ori, pe cînd îmi repetam rolul,
vins era profesorul de ceea ce spunea, mă surprindeam întrebîndu-mă îngri-
dar mie întrebarea mi s-a întipărit în jorat : u n d e să găsesc nişte bani pentru
minte, şi rezultatul se vede astăzi. o cafea cu lapte, un corn şi patru
In familia Gh. Hagi Stoica această ţigări ?
hotărîre a dezlănţuit o adevărată Atunci cînd a m terminât Conserva­
furtună. t o r y , Alexandru Davila, în acel timp
Toţi ai mei m-au socotit inconstient. director al Teatrului National, mi-a
Pe vremea aceea, un actor era consi­ oferit un angajament ca „gagist". Aşa
dérât o rusine a familiei, u n declasat. a fost începutul. Greu, aspru. P e filele
Să fii negustor sau politician, asta era cărţii cu amintiri stau înşiruite mari
tntr-adevăr foarte „onorabil". Dar întîlniri cu Caragiale, Nottara, Gusty,
actor ! Haida-de ! M a m a a convocat de Davila...
urgenţă consiliul de familie şi, după Tinereţea noastră a fost supusă unor
rugăminţi şi ameninţări fără rezultate, lipsuri şi privaţiuni penibile. Astăzi
un unchi al meu mi-a strigat, sufocat nu se poate face, în această privinţă,
de indignare : o comparaţie cu trecutul. Actorii se
— Nenorocitule ! Ai sa ne faci nu- bucură de o preţuire pe care noi, cei
mele de ris ! vîrstnici, n-am cunoscut-o, ori trebuia
s-o cucerim cu mari eforturi. Cei tineri
Atitudinea potrivnicà a familiei nu
nu au numai un trai omenesc asigu-
mi-a schimbat hotărirea, şi în 1901
rat ; urmasi ai celor socotiţi p e v r e -
m-am prezentat la examenul de admi-
muri „ruşinea familiei", ei sînt apre-
tere în Conservator. Din comisia de
ciaţi ca făcînd p a r t e eu cinste din ar-
examinare făceau parte, printre alţii,
mata uriaşă a oamenilor muncii.
Constantin Nottara şi Aristizza Roma-
nescu. Familia, şi în special unchiul De aceea, as vrea să spun încă o
care strigase atît de furios, spera că data mai tinerilor mei colegi că tea-
o cădere la examen va soluţiona cate­ trul e o tribună pe care nu ai dreptul
goric totul. sa urci fără simţul unei mari răspun-
deri, fără convingere, fără o temeinică
Emoţionat, mi-am susţinut examenul pregătire. Studiu neîncetat, şi mai ales
eu rolul lui Teramene din Fedra. Nici muncă şi iar muncă — iată în ce
nu-mi revenisem din această deosebită constă secretul unui succès. Lacrimile
stare sufletească, şi Eduard Wach- taie pe scenă trebuie să înlăcrimeze
mann — directorul Conservatorului — pe spectatori, rîsul tău să-i înveselea-
mă întrebă : „Tu vrei eu adevărat scă, gîndurile tale să le dea de gîndit ;
să te faci actor ?" „Dacă socotiţi că am de aceea, actorul trebuie să plîngă, să
calităţi" — a m răspuns emoţionat — rîdă, să gîndească el însuşi sincer.
„că pot să ajung actor, eu aş dori din
toată inima." „Bine, eşti admis direct Mă aflu în pragul celui de-al
in anul al doilea." 82-lea an de viaţă, după 58 de ani de
teatru şi cîteva sute de r o l u r i . . . Şj
Cu inima plină d e bucurie, d e feri- pot aduce din tot sufletul adîncă mul-
cire şi încredere, a m pornit la muncă. ţumire Partidului Muncitoresc Romîn
Marele om de teatru Al. Davila, care pentru cele înfăptuite în ţara noastră
a avut o deosebită încredere în mine, şi pentru teatru, pentru actori, ca şi
m-a sfătuit să-mi schimb numele în pentru publicul nou, în cinstea căruia
Storin. Chiar din anul al doilea de aş vrea să joc mereu.
conservator a m fost angajat la Tea- Noi, cei care a m légat capetele a
trul National, ca „probist" — fără două veacuri, privim cu bucurie spre
leafă. Lupta eu greutăţile era totuşi viitorul artei romînesti pe care o
aspră. Renégat de familie, fără posi- lăsăm moştenire tinerilor, să ducă mai
bilitatea de a avea un venit cît de mo­ départe faima înaintaşilor.
dest dar sigur, o duceam foarte greu.
Stăteam eu chirie într-o odăită mo- Gh. Storin
www.cimec.ro
Altreilea
deceniu

Aura Buzescu in rolul principal din


Cei din Dang-aard de Anderson Nexô
(Teatrul National ..I. L. Caragiale")

** întem în preajma Marii Aniversâri. Nici un efort, nici un sacrificiu —


Zorii acestei zile anunţă o lumină ne- mergînd pînă la privaţiuni de necon-
cunoscufă încă în cele două decenii ceput astăzi — nu au fost prea grêle
care au trecut. Pe soclul experienţelor pentru a-mi atinge tinta. Trebuia sa
se vor ridica noile noastre înfăptuiri, urc pe seen ă.
fruct al maturităţii de gîndire şi al Am fost admisă la Conservator în
împlinirii noastre. clasa aceleia care mi-a fost maestră.
Priviţi din unghiul artelor şi, de- apoi directoare, Lucia Sturdza Bulan-
oarece munca mea se desfăşoară în
domeniul teatral, din punctul de dra, a cărei plecare dintre noi a lăsal
vedere al unui actor, aceşti douăzeci un gol care este şi va rămîne de neînv
de ani reprezintă un sait uriaş, poate plinit.
de necrezut pentru începătorul de as- Fără îndrumarea şi ajutorul său plin
tăzi, căruia talentul şi munca îi deschid de bunăvoinţă nu cred că aş fi putut
toate porţile spre cele mai înalte trepte duce pînă la capăt începutul meu de
de desăvîrşire. cariera, mult prea neobişnuit şi copie-
Cu sufletul luminat de sărbătoarea şit de greutăţi. Intrată la Conserva­
de azi, mă întorc cu gîndul înapoi, la tor cu o „Fabula", mi-am descoperit
începuturile carierei mêle, mă întorc vocaţia alături şi sub îndrumarea marii
cu cinci decenii în urmă.
Erau atît de grêle atunci condiţiile mêle maestre ; acolo mi s-au limpezit
de viaţă pentru cei care porneau din căile, s-a conturat genul de studiu
masa celor modeşti, necunoscuţi ! căruia urma să mă consacru.

8.5
www.cimec.ro
La data trecerii examenului de ab- bine définit, acela de a-şi îndeplini
solvire, eram de un an angajată în for­ funcţia firească, de şlefuire a noii per-
m a t a teatrală a soţilor Bulandra. sonalităţi umane. Iar publicul e şi el
Socot însă ca început al activităţii un public nou, un public care merge
mêle ceasul cînd am urcat pe scena pînă la adîneimea semnificaţiei tex-
Teatrului National. In clipa aceea, telor, pe care şi-o însuşeşte activ şi
visul meu devenea realitate. Si am care devine pentru el şcoală, îndemn
rămas slujitor credincios primei noas- şi arma.
tre scene timp de patru decenii. Tot în această perioadă mi s-a în-
Condiţiile noi create artei în tara credinţat sarcina de a iniţia în arta
noastră, noua atitudine faţă de cei actorului — în măsura cunoştintelor şi
care i se consacra au fost un imbold, puterilor mêle — tinere generatli.
un îndemn de a mund într-un ritm şi Cînd elevii mei — Victor Reben-
eu un entuziasm clocotitor. giuc, sau Cozorici, sau Gina Patrichi,
Trei premii de stat primite după sau atîţia alţii — culeg aplauzele pu­
marele act national din August 23 au blicului, mă înalţ parcă mai dreaptă
încununat o muncă închinată, eu dra- în scaunul meu şi privesc eu emoţie
goste neţărmurită, scenei romînesti, la copiii muncii mêle.
publicului nostru iubit. Cred că legătura dintre generaţii
Dintre rolurile interpretate în acea- nu este în nici un domeniu atît de
stă perioadă îmi amintesc eu mare bu- strînsă ca în teatru. Nu ştiu cum să
curie pe acelea din: Trei surori de Ce- mă exprim mai limpede, dar pentru
hov, O chestiune personală de A. Stein noi, actorii, demarcatia dintre generaţii
şi Cei din Dangaard de Anderson este foarte, foarte vagă.
Nexô, care mi-au adus titlul de artistă Cu fiecare stagiune ce sfîrşeşte, ne
a poporului. facem planuri de viitor. Acesta este
însă un subiect dureros pentru mine.
Am jucat apoi în valoroase piese ori­ Am dorit mult să interprétez rolul
ginale — Iarbă rea de A. Baranga, Elisabetei dm piesa lui Schiller, Maria
Arborele généalogie de Lucia Deme­ Stuart. Luni de zile am studiat lu-
trius, Pentru fericirea poporului de N. crarea aceasta. Cînd data premierei
Mr>raru şi A Baranga, Hanul de la s-a apropiat, sănătatea m-a împiedicat
răscruce de Horia Lovinescu, şi am să dau publicului ceea ce avea drep-
interprétât rolul, de un gen neîncercat tul sa ceară şi sa aştepte de la mine.
în trecut de mine, al Bătrînei doamne Dar sper, sper să-mi reiau în curînd
din piesa lui Dùrrenmatt. munca. Tot ceea ce mi se va da de
Mi s-a dat astfel prilejul de a créa lucru nu va putea fi decît frumos şi
eroi de altă factura decît cei inter- bun, căci va fi pus în slujba celui
pretaţi înainte. Am învăţat a privi, de-al trei lea deceniu luminos, care se
dintr-un unghi neştiut înainte, perso­ deschide înaintea noastrà.
na jele cărora urma să le dau viaţă ;
arta noastră are acum un scop nou şi Aura Buzescu

Publicul
L/ espre oamenii care fac teatru : toată această lume — de la director
autori, actori, directori, regizori, sce- pînă la eel mai modest recuziter —
nografi etc. se vorbeste destul — şi pe ar pluti în neînţelegere şi haos. Pen­
drept cuvînt — în presa noastră. tru ei se sciïu şi se montează lucră-
Mai puţin ne-am ocupat însă de rile destinate rampei.
publicul teatrelor, de spectatori, acest De participarea sau rezerva lor tre-
element de prima importante în evolu- buie să ţină seama conducătorii de co-
ţia dramaturgiei unei ţări. Fără ei, lective artistice.

www.cimec.ro
Gustul publicului nostru de teatru a In afară de publicul teatrelor, al sta-
évoluât mult in ultima vreme. Exigen- dioanelor şi al cinematografelor, mai
ţele lui — atît în ce prives te valoa- exista şi publicul imens al conferin-
rea textului, cît şi jocul actorilor şi ţelor, al simpozioanelor, al trupelor de
felul de a se prezenta cadrul care în- amatori, format în anii puterii popu-
rămează acţiunea — merg mai dé­ lare, un public dornic de învăţătură,
parte decît ieri. El nu se mai mulţu- atent, cald, care sporeşte pe zi ce trece,
meste eu stilul emfatic al vechilor în toate oraşele, tîrgurile şi satele
actori şi nici eu interpretarea placidă ţării.
a unor piese de idei, pe care directo- Uzinele, fabricile, atelierele au sali
rul de scenă se credea obligat să le de spectacol. Acolo, oamenii muncii se
înfăşoare în penumbră, să le debiteze îmbulzesc cu sutele şi cu miile. Am
în surdină, din vîrful buzelor, eu mis- luat deseori contact cu acest tineret
cari lente, eu interminabile pauze vibrant, fie la reprezentaţiile pieselor
„elocvente". mêle de teatru, jucate de artişti ama­
Odinioară, lumea „subţire" 6e ducea tori, recrutaţi chiar dintre muncitori,
numai la comediile bulevardiere, la fie cu ocazia numeroaselor conferinţe
piesele „salonarde", eu toalete şi adul­ pe care le-am ţinut. In ultima vreme,
tère, iar mulţimea era atrasă mai ales am vorbit despre Shakespeare şi Emi-
de melodramele şi feeriile fără sem- nescu, de la Constanta pînă la Arad şi
nificaţie. Oradea, de la Bucureşti la Iaşi, de la
Din fericire, noi am ajuns să avem Sibiu şi Braşov pînă la Timişoara şi
un public dispus să urmărească şi să Predeal. Cîtă linişte, cîtă încordare la
aprecieze toate genurile, de la trage- aceşti ascultători, oameni vîrstnici, bă-
dia antică, de la drama de pasiune şi trîni şi tineri, adolescenţi şi copii ! De
de idei pînă la comedia satirică şi, cite ori n-arn stat de vorbă cu cei mici,
trecînd prin operetă, pînă la specta- cu pionierii, cărora le-am povestit
colul de estradă, eu scenete vesele şi basme şi le-am desfăşurat tîlcul acestor
cuplete de actualitate. Poemul drama­ povestiri din străbuni, lupta luminii cu
tic, fresca istorică îşi au şi ele admi- întunericul, dragostea de patrie, de
ratori numeroşi ; tineretul învaţă şi părinţi, de învăţătură, de pace şi de
récita tirade lirice sau patriotice, pre- progrès, iubirea de carte şi de frumu-
gătindusse să série sau să joace el în- seţile naturii care ne înconjoară şi din
susi, mai tîrziu. care sorbim seva creatoare, puterea de
Trepidaţia vieţii contemporane, in- a trăi, de a munci, de a. ne bucura de
fluenţa cinematografului 1-au învăţat pe toate darurile vietii.
omul din sală să nu mai poată urmări în cei douăzeci de ani care s-au scurs
pînă la capăt un spectacol prea lung, de la acel memorabil 23 August libe­
eu pauze numeroase, eu paragrafe co- rator, Partidul Muncitoresc Romîn a
pioase şi obositoare. cucerit toate pozitiile, a realizat în
Spectatorul de azi cere o desfăşu- toate domeniile progrese care par
rare dinamică a povestirii. Cu cît piesa transpuse din lumea minunilor. Printre
are mai puţine întreruperi, cu atît textul aceste măreţe înfâptuiri trebuie soco-
creşte în valoare, cucereşte. Am văzut, tită şi bogata récolta de iubitori ai
de cunînd, la Teatrul de Stat din Si- artei : spectatori ai teatrelor, ascultă-
biu, o excelentă versiune scenică a lui tori ai concertelor, ai conferinţelor, ai
Despot Vodă de Vasile Alecsandri. Fru- poeziei, ai cursurilor ştiintifice.
mosul poem istoric al bardului de la
Mirceşti cunoaşte o viaţă nouă, proas- Am cucerit un public care ne urmă-
pătă, pare contemporan, graţie inge- reşte cu atenţie şi cu dragoste şi care
niozităţii regizorului, care a animât cu ne încurajeazâ să stăruim în munca
un suflu modern jocul interpreţilor, a noastră de meşteşugari ai scrisului şi
plantât cadre simple, a căror schimbare ai cuvîntului. Adeziunea, aplauzele,
nu cere prea multe minute, n-a în- căldura cu care ne primesc şi ne pe-
cărcat textul cu accesorii scenice care trec, la plecare, oamenii muncii, repre-
să-1 îngreuneze şi să înstrăineze pe zintă răsplata supremă pe care o pot
spectator. Şi, mai aies, a dat tablou- rîvni un scriitor, un conferenţiar, un
rilor o succesiune vertiginoasă. N-a instrumentist, un dansator — toţi cei
scos publicul în pauză decît o data ce se consacra sănătătii şi înfrumuse-
şi, prin acest recomandabil procedeu, ţării sufletului omenesc.
1-a trirnis acasă cu o oră mai devreme
decît se obişnuia odinioară. Victor Eftimiu
www.cimec.ro
Laudà zilelor noastre
U n adevărat creator nu se poate In Anton Nastai din Minerii, auto-
rupe de timpul în care vieţuieşte. Eve- rul are prilejul să întîlnească pe eroul
nimentele atît de pasionante care clo- drag, viguros, cinstit şi luminos, de
cotesc în jurul său nu pot să nu-i care se apropie ca de o veche cuno-
influenţeze direct imaginaţia şi sensi- ştinţă şi de care nu se va mai despărţi
bilitatea. niciodată.
De astă data, nu modul cum a fost
Noul umanism, umanismul socialist, realizat Arjoca sau Nastai e cel hotărî-
nu putea sa nu polarizeze interesul tor (realizare legată de harul scriito-
creatorului, şi în special, al omului de rului), ci puterea de cuprindere şi de
teatru, care este obligat să cunoascâ cunoaştere a vieţii. Autorul i-a întâl-
eroul contemporan pentru a rezista nit, a proiectat asupra lor focarul,
confruntarii eu auditoriul său. fasciculul de raze al actului de Croa­
Pentru noi, dramaturgii perioadei de tie, eu credinta că alţi scriitori, după
început a construirii socialismului, pa- el, vor relua acesti eroi şi îi vor duce
mai départe.
tosul acelei vremi, înfruntările ce au Pentru un creator este o fericire sa
avut loc, greutăţile ce trebuiau biruite se poată întîlni eu un erou situât în
pas eu pas ne-au oferit o sursă de in- centrul acţiunii dramatice şi totodată
spiraţie nemaiîntîlnită, în care eroii motor al acesteia, aflat în piesă mereu
veneau către noi ca de la sine. în ofensivă, în viaţă fiind înfăptuito-
Petru Arjoca nu este o creaţie a rul evenimentelor celor mai de seamă.
autorului în înţelesul strict al fante- Un asemenea erou rămîne drag publi-
ziei (care nu a mai avut un aport cului, prin tot ceea ce este el în viaţa
hotărîtor). El este o realita te de atunci. şi pe scenă.
Intocmai ca Arjoca, medici, ingineri, S-ar fi putut întreba cineva cum.
profesori şi specialişti din toate ramu- după ce-am cunoscut de aproape ase­
rile asteptau doar un impuis pentru menea eroi constructori ai socialismu­
a se lasa cuprinşi în acel urias val, lui, m-am oprit asupra unui personaj
uniţi de iureşul care ducea tara ma­ din istorie : Horia, cel sfărîmat pe
inte, pentru a-şi pune în slujba patriei roată. Răspunsul este limpede. Eroul
ştiinţa, pasiunea, devotamentul şi cin- constructor al socialismului e un con-
stea lor. Mulţi „colegi" de-ai lui Pe­ tinuator al celor mai de seamă înain-
tru Arjoca au făcut în anii din urmă tasi ai săi. M-am putut apropia de
cereri de a fi primiţi în partid, ca o Horda toemai datorită faptului că i-am
încununare a vieţii şi activităţii lor. cunoscut pe cei mai ilustri dintre con-
Şi aceşti oameni, care în anii de în­ temporanii nostri.
ceput nu se cunoscuseră bine pe ei în- De la primele rînduri pe care am în­
şişi, nu bănuiau de pe atunci cît de ceput sa le astern pe hîrtie, mi-a fost
politici sînt, nu-şi dădeau seama că în intenţie sa amintesc de cîţiva din
înseşi activitatea şi viaţa lor de toate eroii dragi pe care i-am adus la lumi-
zilele sînt fapte politice. nile rampei. Dar acum, iau seama cà
Pot spune ca datoresc acestor două- însemnarea de faţă este ceea ce ar fi
zeci de ani ai noştri eroii şi succesul trebuit să fie : un elogiu, o laudă a
meu. zilelor pe care le-am trait eu atîta
intensitate în aceşti din urmă douăzeci
Omul din Ceatail, eu toate întrebâ- de ani, un elogiu, o laudă a acelora
rile pe care şi le puneau eroii şi care care au pregătit şi au organizat — eu
erau întrebarile autorului, constituia, viaţa, sîngele, gîndurile lor — aceste
de fapt, numai un prim ecou al zilelor clipe de bucurie şi de nemaiîntîlnită
ce aveau să vină, cei mai buni dintre sărbătoare.
pescari, Lavrentie şi Ion, fiind nişte
premergători.
Mihail Davidoglv

8$
www.cimec.ro
To I t a •

V^ înd patosul acestei epoci a trecut tr-o familiarizare mai profundâ cu


prin tinereţea mea, nu eram foarte zonele investigate şi cu uneltele lor de
pregătit pentru literatură : un număr expresie, mie îmi lipseşte. Nu am pînà
oarecare de cărţi citite şi o anume acum două piese care să semene între
rezervă faţă de viaţă îmi erau zestrea. ele. Poarta e diferită de Ştafeta nevà-
Prin formaţie eram obişnuit să judec zută, pe cît e Explozie întîrziată de
critic, iar prin vîrstă să mă încălzesc. Costache, sau Ochlul albastru de Fe-
Fireşti la oricare june, aceste doua restre deschise. Fiecare dintre ele
porniri nu se îngemănaseră încă bine, cuprinde o altă modalitate, o altă con-
nu se aplicau încă eficace asupra reali- strucţie, o altă zonă socială, o altă
tăţii de căpetenie care este existenţa problematică, o altă limbă. In acesti
noastră concretă în cadrul unei socie- ani m-am căutat, nu m-am définit.
tăţi în mişcare. Poate e mai just să spun : am câutat,
Compătimeam — după formula sado- câci nu m^am căutat, neapărat, pe
veniană — mai mult eu Ecuba decîi mine. Am căutat mereu şi mereu
eu vecinul meu. pulsul acestei epoci, şi dacă exista
Vremea a venit însă cu atîta pu- ceva foarte constant în diversitatea de
tere, cu atîta măreţie de perspective piese este că am încercat de fiecare
încît m-a întors cu faţa spre ea. Ase- data să mă aşez în unghiul eel mai
meni altora mi-am lăsat îndeletnicirile contemporan. Pentru a descrie oame-
„de bază" şi m-am prins în încercarea, nii, caracterele şi constiinţele epocii
nu totdeauna uşoară, nu totdeauna noastre m-au atras şi colectivizarea
rodnică, să dau un chip, un glas, o agriculturii, şi fabricarea coesului
expresie, celor ce le vedeam în juru-mi hunedorean, şi condiţia nouă a intelec-
şi le trăiam. Să cuprind vîrsta mişcă- tualului „de cabinet", şi marele şantier
toare a lumii noastre, miezul ei cald, naţional Bicaz, şi industrializarea, si
într-o forma màcar pentru o clipă automatizarea, şi micul colectiv izolat,
durabilă, într-una din acele scurte şi marele colectiv etajat, şi procèsul de
veşnicii de om şi de artist, din care se conştiinţă în cadru închis, şi procesul
clădeşte veşnicia oea mare, nepieri- de conştiinţă într-o mare desfăsurare
toare, a ţării întregi. socială. Am făcut experienţa diversi-
Am văzut ridicîndu-se oameni, am tăţii plecînd de la convingerea că
văzut ridicîndu-se monumente de hàr- trunchiul realist-socialist, în plină vita-
nicie omenească. Am simţit vibraţia litate, e arborescent şi că, atîta vreme
eliberării de mizerie şi de superstiţii, cît stă pe nişte rădăcini réaliste şi pe
mîndria efortului constructiv, euforia un orizont socialist, el răspîndeşte, din
civilizării pe scară imensă. Am văzut seva lui, forme pline de variaţie. Ală-
încolţind şi sporind pe întinderi ne- turi de colegii de generaţie, alături de
ban ui te rodul acelui dulce fior care dramaturgii iviţi sub zodia lui 23
este cultura şi care lucrează ca o dos- August, am năzuit să asigur, să îm-
peală condiţia umană, frăgezind-o pen­ plinesc această expansiune, chiar dacâ
tru noi şi noi împliniri. Am cunoscut. nu toate intenţiile mêle au cunoscut o
în cadrul elanului biruitor al socia- realizare artistică deplină.
lismului, ridicarea noastră, dintr-o
ţară năpăstuită şi hulită, la una inde- Analizîndu-mă în lumina anilor ce
pendentă, cu o deplină demnitate a s-au scurs, descopăr totuşi unele teme
gîndului şi a faptei, sigură de viito- conducătoare, unele leit-motive con­
rul ei. stante, care leagă parcă celé mai multe
Am scris, în ani destul de puţini (din dintre piese. Nu e locul să le înfăţişez
1958), destul de multe. Nu şi mult, cum acum. Mai util e, poate, sa constat că.
cerea dictonul latin. Am scris de fie- în explorarea fenomenului nou şi a
care data despre altceva şi de fiecare omului nou — preocupare statomică a
data altfel. Timbrul acela specific, dramaturgilor — s-a conturat nu numai
caracteristic altor dramaturgi ai gene- o constanţă, dar şi o evoluţie, şi că
raţiei mêle, şi care vine dintr-o această evoluţie e dictată de însăşi
constanţă a efortului lor creator, din dezvoltarea vieţii noastre sociale.

www.cimec.ro
Eroul de bază al societăţii noastre, să intereseze lumea în aceeaşi măsură
muncitorul, are din ce în ce mai frec- în care au ajuns s-o intereseze multe
vent patosul supremaţiei mora­ din performantéle noastre industriale,
le, al învingerii adversarilor şi re- multe din valorile noastre spiritualecu
zistenţelor, în special pe planul con- rază întinsă de drculaţie. Trebuie să
ridicăm contextul istoric, specific, al
ştdinţei. El nu e rigorist, ca în focul realităţii noastre socialiste la concen-
luptei, ci nuanţat. El nu mînuieste traţia cea mai esenţial-umană, la dez­
numai strungul, în opoziţie eu intelec- baterea, de pe platforma umanismului
tualul, ci, prin calificarea pe care a nostru nou, a celor mai acute problème
dobîndit-o, este el însuşi intelectual şi aie lumii întregi. Sîntem chemaţi sa
conduce procese de producţie foarte răspundem problemelor omului eu le-
înaintate. El nu mai apare ca masă în gitimitatea pe care ne-o dau nu numai
acţiune, ci acţionează eu o deliberare ponderea mereu în crestere a socia-
plină de râspundere. Individualizarea lismului în lume, ci şi superioritatea
lui ca personaj se face la un ait nivel, perspectivei noastre asupra viitorului,
si faptul că viitorul, în ultima instan­
presupune o mult mai mare comple- te, ne aparţine. O dramaturgie vibrînd
xitate decît în urmă eu dţiva ani. Tot în adîneime de fiorul marilor, înfrico-
astfel, colectivistul nu mai încape pe şătoarelor întrebări care dezarmeazâ
deplin în categoria ţărănescului, eu pe alţii şi cărora numai socialismul le
care literatura a opérât atîta vreme. poate răspunde pozitiv — iată o sar-
Ţăranul din 1950 s-a transformât, a cină la care cred că avem dreptul să
devenit altcineva. ne gîndim eu stăruinţă în acest mo­
ment.
Uneori, stau şi visez : ce s-a întîm-
plat eu Gheorghe Bucur al meu din A crescut o dramaturgie, a crescut
Poarta, după ce şi^a luat pămîntul înapoi o ţară. în dramaturgie am făcut pu-
tin, ne aşteaptă mult. In tehnică, am
de la Stancu — a rămas în colectivă, bătut încă de acum cîţiva ani la uşa
sau a plecat la oras ? Dar Partenie unei universalităti, a unui „nivel mon­
Băjănaru, care a părăsit zona lacului dial" (cum spunea personaj ul meu Bo-
de acumulare ? S-a acomodat la ses, ţogan), pe care 1-am cucerit în mai
ori stă în bloc, la Iasi, eu fiica lui ? multe sectoare. Putem rîvni la aceasta
Nu cumva eel pe care îl întîlnesc du- şi în teatru. Sînt douăzeci de ani în
minica la concerte este eroul meu Tu­ care partidul nostru a schimbat fata
dor Chiricuţă, eel plecat eu traista-n târii, în care a organizat şi mobilizat
băţ din Oltenia, acum maistru sau tot ce e eu adevărat bun, a pus jaloa-
inginer ? Aş vrea să urmăresc mai dé­ nele, a îndrumat şi a însufleţit toate
parte destinele acestor oameni, care energiile creatoare de la noi. El ne-a
rn^au obsédât zile şi luni în şir. Dar învăţat să vedem realitătile noa­
sînt asa de mulţi ! E asa de divers stre, ne-a făcut să credem în for-
peisajul, atît de colorât ! Atîţia se mai ţele noastre, ne-a deschis perspective pe
ivesc, atîtea lucruri mai rămîn de care circulatia valorilor noastre nu le-a
spus ! atins niciodată înainte. El ne dă astăzi
dreptul şi imboldul să aspirăm la şi mai
Şi totuşi, nu cred că e vorba numai mult.
să transpunem în continua re fragmente
din această realitate ce se schimbă sub în chiar ziua Eliberării, la 23 Au­
ochii noştri, să reflectăm ceea ce gust 1944, împlineam exact atîţia ani
vedem, sau să anticipăm asupra a cîţi numără vremea noastră nouă, as-
ceea ce va fi. Pentru a influenţa eu tăzi. Nu ştiam pe atunci ce aveam să
adevărat devenirea societăţii în care fac. Acum, cînd s-a scurs niţel timp
trăim, nu ajunge să fim rapsozii ei, şi mă uit în urmă, îmi dau seama că
„la pagina". Progresul pe care cred că-1 23 August este de doua ori ziua mea
aşteaptă, în mod legitim, dramaturgia de nastere.
romînească este un progrès de esen- Am preluat, alături de atîţia alţii,
ţializare. De pe poziţii partinice mar- din mîna partidului o fărîmă din ma-
xist-leniniste, să dăm o cuprindere a rea ştafetă care trebuie sa ducă mai
lumii care să-i demonstreze acesteia sus valorile dramaturgiei socialiste
supremaţia valorilor noastre, adîneind romîneşti. Am să merg, o să mergem
dezbaterea morală acolo unde termenii eu toată puterea înainte, încercînd să
noştri sînt angajaţi în conflict eu ai purtăm, cît mai départe, o cât mai
altora şi biruindu-i în profunzime şi strălucitoare tortă.
umanism. Dramaturgia noastră trebuie Paul Everac
www.cimec.ro
Aprovoca.
a primi.
a realiza
o literature dramatică
I mi amintesc cum nu se poate mai — mereu dornic ca faptul să ajungă,
precis atmcxsfera din teatru in primii pe drumul cel mai scurt şi cel mai
ani care au urmat Eliberării. Ca şi co- expresiv, la inima publicului, şi să-şi
legii mei, voi ţine totdeauna minte pro- păstreze actualitatea palpitantă în a-
cesul de conştinţă care ne-a ajutat să ceastâ trecere de la textul dramatic
înţelegem că munca reprezintă, ca şi la reprezentatie. Asa s-au petrecut, de
arta, un instrument de modelare a rea- pildă, luorurile cînd am pus în scenă
lităţii şi că, in cadrul noii societăţi, Ziua cea mare de Maria Banuş, Vadul
funcţia noastră de artişti este de a nou sau Oameni de azi de Lucia De­
colabora la o operă revoluţionară. metrius. Regizor, scenograf, actori, luam
Imensitatea perspectivelor care se des- parte la adunări din gospodării colec-
chideau în faţa noastră, mulţimea şi tive sau de stat, la şedintele de par-
varietatea energiilor care se dăruiau tid de la sate, încercînd să înţelegem
acestui ţel, sentimentul că sîntem con- ce se petrecea sub ochii noştri, pentru
temporani eu un moment privilégiât a face din realitatea pe care o trăiam
din istoria ţării ne însufleteau şi ne un procès de cunoaştere artistică. Cău-
dădeau credinta că ne aflăm angajaţi tam să răsfrîngem în spectacolele pe
în miezul unei lupte cum nu se poate care le cream vibraţia, emoţia noastră
mai nobile. Am débutât în acesti ani în fata acestei lumi de oameni simpli,
de mare eflorescentă şi de mare inten- aflate la o răscruce a existentei. în-
sitate, punînd în scenă, la Teatrul Na­ treaga noastră concepţie era determi-
tional, piesa lui Mihail Sebastian Ul­ nată de setea cunoaşterii, de actul în-
tima oră. ceputului, de dorinta înfrigurată de a
îmi începeam cariera de regizor în contribui la o opera de radicale pre-
climatul puternic realist al primei faceri sociale şi clarificări etice.
noastre scene, dominât de ma rile şi Mai tîrziu, această efervescentă avea
glorioasele umbre aie trecutului şi în- să devina primul capitol dintr-o miş-
sufleţit de ambiţia unor primeniri ar- care artistică înnoitoare, chemată să
tistice. Am montât acest spectacol, dar participe organizat — prin efort, prin
mai aies celé care i-au urmat, întoemai tendinţă, prin atmosfera generală —
unui reporter care, împins de valul la dezbaterile de idei ce însufleţesc
evenimentelor senzaţionale, culege date viata noastră publică. Teatrul şi-a
şi le retransmite eu respiraţia în- asumat funcţia de a lua parte la
tretăiată. Transcriam celé aflate nu vasta actiune de construire a noii cul-
pe un carnet de însemnări, ci pe turi, printr-un stil de lucru mai putin
podiumul de scînduri al scenei, văzînd febril, dar mai aprofundat în gîndire.
în fiecare premieră o „editie specială" Toti cei care munceam la crearea spec-

92
www.cimec.ro
Radu Beligan, Al. Mirodan, Mony Ghelerter şi Al. Brătă-
şanu discutind schitele de decor pentrn CelebruI 702 de
Al Mirodan

tacolelor ne-am dat silinţa de a adînci Dacâ, în ceasul acesta de rememo-


cîstigurile iniţiale. Am pus în scenà râri, tree în revistă spectacolele la care
Citadela sfărimată a liai Horia Lovi- am lucrat în aceşti douăzeci de ani,
nescu, prin care, laolaltă eu colegii din care s-a constituit însăşi viaţa mea,
mei, scenograful şi actarii, a m vrut să mă întîlnesc mereu eu piese originale.
realizez o imagine globală, sintetică, a Arborele généalogie de Lucia Deme­
declinului vechii orînduiri, sub asal- trius, Surorile Boga de Horia Lovine-
tul revoluţionar al maselor. O distri­ scu — reprezentatâ de Teatrul Natio­
buée care cuprindea nume mari aie nal în cinstea celei de a 15-a aniver-
teatrului romînesc, în frunte eu Lucia sàri a eliberârii patriei —, Maria de
Sturdza Bulandra şi Maria Filotti, si Vasile Iosif şi altele.
tineri atunci aproape debutanţi, ca în 1961, cînd la Teatrul de Comédie
Marcela Rusu şi Matei Gheorghiu, a se suda o nouă echipă artistică desti-
dat viaţă şi strălucire intenţiilor noa- nată sudcesului, am fost invitât sa
stre. Strădaniile au mers de aici ma­ colaborez la spectacolul de deschidere.
inte pe aceeaşi Unie de adîneire a Mă chema prietenul meu Radu Beli-
actului artistic. Cîţiva ani mai tîrziu, şan, care îl crease pe Cerchez în Zia-
puneam în scenă piesa unui tînăr au- riştii, să pun în scenă piesa CelebruI
tor emoţionat de debut, care alerga, 702, a unui ait prieten, Mirodan. Si
eu corecturile piesei sale, fâcute asiduu aceasta a fost încâ o clipă de bucurie
în repetiţii, pentru a le trece pe şpal- în munca mea de regizor. în 1963, pe
turile revistei „Viaţa Romînească" : scena aceluiaşi teatru, m-am ocupat de
Mirodan, eu Ziariştii. Prin acest spec- altă comédie a lui Mirodan : Şeful sec-
tacol încercam să ne apropiem şi mai torwlui suflete. în 1964, pe scena Na-
mult de conflictele actualităţii ime- ţionalului, a m montât spectacolul eu
diate şi să realizàm pe scenă profilul piesa lui Paul Everac : Ştafeta nevă-
unui om nou, un comunist intransi­ zută.
gent, dăruit trup şi suflet adevărului Profesor la Institutul de teatru, am
şi dreptăţii, voiam să realizàm climatul pus în scena, eu studenţii ultimului an,
general de poezie şi elan al anilor Steaua fără nume a lui Mihail Se­
nostri de construcţie socialistă. bastian şi Secunda 58 de Dorel Dorian.

92
www.cimec.ro
între toate aceste spectacole la care autonomă şi nu poate deveni — fărâ
am lucrat exista o legătură de idei. primejdii — un scop în sine.
De la o première la alta, trecerile nu De fiecare data cînd particip la pre-
sînt nici subite, nici neasteptate. Ade- miera unui spectacol la care am lucrat,
vărul este că mie, ca şi altor colegi încerc senzaţia că sînt unul dintre pî-
ai mei, posibilitatea de a pune în scenă raiele care, vărsîndu-se toate în ace-
operele noii noastre dramaturgii ne-a eaşi albie, dau nastere rîului, mereu
aparut nu numai ca o necesitate, dar şi mai bogat, ce se îndreaptă învingător
ca o mare şi inegalată bucurie. Mi-a către mare.
plăcut nu numai să dau viaţă scenică, Iată de ce marea satisfacţie a regi­
expresivitate dramatică unor texte din zorului este, după mine, aceea de a
capul locului valoroase, dar şi să spri- vedea cum eforturile sale sînt soli-
jin munca de clarificare artistică a dare eu aie autorului şi actorilor. In
unor noi scriitori. Am considérât că acest sens, consider că alcătuirea unei
munca de strînsă colaborare eu autorul, bune distribuţii reprezintă — după de-
pentru desăvîrşirea formei ultime a fini tivarea piesei — o problemă dintre
piesei, ca şi aceea eu actorii care vor celé mai importante, n-aş ezita să
da viaţă scenică personajului, este nu spun o problemă de conştiinţă artisti-
numai un ispititor prilej de emoţii că. Odată stabiliită distribuţia, actorul
creatoare pentru un regizor, care are trebuie să dobîndească, în repetiţii, li-
astfel voluptatea de a créa — poate — bertate de acţiune şi de lucru pentru a
un prototip, dar şi prima datorie a préfigura personajul — regizorul ve-
tuturor slujitorilor teatrului nostru. ghind, fireşte, ca interpretul să nu
De altminteri, cred că o datorie pri­ deformeze rolul şi sprijinind, bineîn-
mordiale a regizorului este aceea de a ţeles, îmbogăţirea interpretării, dar mai
descoperi dramaturgi. Aceasta e şi func- ales armonizînd într-un tot unitar stră-
daniile tuturor. Am ţinut întotdeauna
ţia principală, definitorie, a fiecărui să slujesc piesele dramaturgiei noastre
teatru — să provoace, să primească noi eu cei mai buni actori : au fost
şi să realizeze o iiteratură dramatică. mereu actori apropiaţi de publicul de
Deşi sînt regizor, nu uit niciodata că astăzi, dornici să construiască punţi
totul începe în teatru de la text, şi îl durabile între scenă şi sală. Au fost
respect. Termenul ultim, ţelul inter- actorii nostri contemporani.
venţiilor noastre într-un spectacol tre- După doua decenii de muncă într-un
buie să fie acela de a face sensibilă teatru în neîncetată perfecţionare, con-
şi contagioasă o idee, de a face vii şi dus de imperativul moral al luptei
autentice personajele prin viaţa cărora pentru bine, pentru frumos, sînt me­
trece această idee şi le dă strălucire. reu la fel de pasionat şi — dacă mi
Nu socot nici un moment că regia este se îngăduie s-o afirm — la fel de tînăr,
o tehnică independentă de text şi su- în dorinţa de a transpune pe scenă oa-
perioară lui. Regia trebuie să ţină menii şi realităţile societăţii noastre
seamă de materialul de viaţă pe care socialiste.
are a-1 ordona, ea nu este o activitate Moni Ghelerter

Obligaţiile
maturitâtii
/ \ şadar, începînd de astăzi păşim în min tea sînt formate pe de-a-ntregul, gîn-
deceniul al treilea. Societăţile, ca şi in- dim, acţionăm şi sîntem răspunzători
divizii, ciurnsc în evoluţia lor o matu- fără reticenţă de faptele noastre. Matu-
ritate : ultimele ceasuri aie adolescen- ritatea este o îmbinare fericită de ştiin-
ţei revoluţionare s-au stins, trupul şi ţă şi putere. Aceste două însuşiri,

93
www.cimec.ro
pe care le-am dobîndit eu ani de stră- Putere : dramaturgia romînă dispu­
danie şi căutări, se cer puse în servi- ne de condeie virile, capabile a créa
ciul marii arte. dramele şi comediile necesare. Selecţia
Ştiinţă : dramaturgia romînă dispune firească, pe care o dorim din ce în ce
de o ştiinţă a lumii socialiste, pe care, mai riguroasă, cristalizează şi dinami-
acum douăzeci de ani, la început de zează talentele. Pretenţiile opiniei pu­
revoluţie, n-o poseda, greşelile sau ne- bliée, atmosfera încărcată cu artă de
putinţa fiind obiectiv inevitabile. Por- toate tipurile, concurenta sau „concu-
neam să urcăm un drum de nimeni renţa" filmului, radioului, televiziunii
străbătut pînă atunci în ţara noastră, şi spectacolelor felurite détermina o
asemeni exploratorilor în ţinut virgin, concentrare a efortului teatral, stimu-
înarmaţi doar eu énergie, credinţă şi lînd tària cuvintelor. E mai uşor să scrii
busolă. Şi cu o tradiţie, o mare tra- bine...
diţie, lăsată noua de către predecesorii în aceste împrejurări, obligaţiile spo-
încercaţi şi învingători într-ale scrisu- resc, dar nu cu un grad, ci cu o vîr-
lui teatral. stă. De la adolescenţă la maturitate e
Am convingerea că dramaturgia ce- un sait, şi te trezeşti peste noapte vă-
lor două decenii, pe care cercetătorul zut altfel. Dispar nişte îngăduinţe, apar
literar s-ar cuveni să o cerceteze sin- nişte severităţi interioare şi dinafară.
tetic, fixîndu-i tendinţele şi valorile, a De astăzi începînd, aşadar, dramatur­
izbutit să întipărească, în câteva opere, gia noastră matură este chemată să
sufletul vremii. Cîteva opère, mai de exprime adevărurile în spiritul noii
preţ încă, poate, decît le socotim noi, vîrste, adică profund, cît mai profund
contemporanii, firesc lipsiţi de vizi- cu putinţă.
unea globală a istoriei. Să aşteptăm cu
încredere veacul 21... Am în acelaşi De astăzi începânid, aşadar, drama­
timp convingerea că gramele de aur turgia noastră matură este obligată
dobîndite sînt mult prea rare în ra- să exprime adevărurile în stilul noii
port cu bogăţia de minereu. Acum, la vîrste, adică precis, riguros, construit
popasul dintre decenii, avem posibili- cu siguranţă şi temei.
tatea de a privi îndărăt, a examina De astăzi începînd, pentru că astăzi
teritoriile defrişate, a ne cunoaşte pe păşim în deceniul maturităţii. în de-
noi înşine. Trecutul ajută prezentul, ceniul fără scuze.
viaţa ta, înţeleasă, înlesneşte mersul
înainte, mai iute şi fără erori. Al. Mirodan

Prezent!
I are curios ca, fiind încă la începu- matografie), noi nu precupeţeam nici
tul carierei, să ai şi amintiri. efortul, nici bucuria pe care ne-o dă-
Amintirile tinerei noastre generaţii dea munca de interpretare.
poartă pecetea anilor revoluţionari în Acesti ani de studiu au constituit
care am devenit, din adolescenţi, ar- punctul de pornire al elanului entu-
tişti. ziast care ne-a dus la Craiova, pe noi,
Am cunoscut şi ni-am deprins încă un grup de tineri absolvenţi. Aici, sub
din şcoală cu metoda ştiinţifică a unei bagheta a doi tineri regizori, Vlad Mu-
arte puternice, depline, care cere dă- gur şi Dinu Cemescu, aveam să ne dă-
ruire, pasiune nedrămuită. Fie că ju- ruim tot elanul unei tinereţi realizate:
cam în Ziua cea mare, în Midi bur- Bunburry, Gîlcevile din Chioggia, Ham­
ghezi, în Căsuţa de la marginea ora- let, Arcul de triumf.
şului, ori în filmele expérimentale Po- Actorilor tineri le stăteau în faţă
vestea teiului sau La mere (realizate concursuri, festivaluri de teatru, pri-
pe atunci de regizori-ucenici în cine- lejuri de înfruntări cu rolurile şi de

www.cimec.ro
confruntări competiţionale eu colegii Iată climatul creator în care, în zeci
de generaţie. Premiile nu au lipsit, dar de roluri de mare răsipundere (măr-
se pare că greutatea medaliilor nu a turie a încrederii care ni se acordă),
împovărat zborul tinerelor aripi... căutăm să ne formăm personalitatea.
...Şi, într-o bună zi, iată-mă, tînără In atmosfera aceleiaşi încrederi a-
actriţă, la Teatrul National „I. L. Cara- cordate noua ara jucat şi film. SSnt
giale", trăind emoţia îniâlnirii cu omarii doua arte care nu formează un Janus
cu doua fete, ci se completează crea­
maestri ai seenei — foşti profesori, tor.
pedagogi la şcoală şi atenţi îndrumă-
tori pe scenă. Distribuită, aici, în Su- Am învătat că în cinematografie nu
rorile Boga, Discipolul diavolului, Cei poti să fii „teatral" dacă stăpîneşti bine
meşteşugul teatrului (dictiune, mişca-
din urmă, Orfeu în infern, Maşina de re, compozitie), iar pe scenă cinema-
scris, Cetzul de cretă caucazian, am tograful m-a ajutat să cîştig în sim-
fost în acelaşi timp chemată pe pla- plitate, sinceritate, firesc (datorită obi-
touri, să joc în Furtuna, Or a H, Dar­ ectivului care, pe platou, mă urmărea,
dée, Omul de lîngă tine, Dragoste lun- îmi scruta mişcările de aproape). Core-
gă de-o seară. latia teatru-film mi-a impus eforturi
Promoţia mea a fost numeroasă. complexe, dar pline de satisfactii, o
Nouăzeci de băieţi şi fete ne-am îm- permanentă căutare, o lucidă analiză
a rolurilor şi foarte multe examene de
prăştiat pe tot cuprinsul ţării, in tea- vointă.
trele ce ne aşteptau cu nerăbdare, gâ­
ta să ne pună la încercare. Dacă am Mi s-au oferit şi mie, ca şi multor
colegi ai mei, posibilitatea unor călă-
striga azi (catalogul, multe voci ar torii peste hotare, prilejul de a vedea,
răspunde „prezent", din valoroase oo- de a auzi, de a învăta. în toate limbile,
lective teatrale : Sanda Toma, Amza actorii exprima la fel sentimentele ai
Pellea, Gh. Cozorici, Eliza Flopeanu, căror purtători sînt ; diferentele stau
C. Rauţchi, V. Rebengiuc, D. Rucărea- în inteligenţa lor scenică, în capacita-
nu şi alţii. Nu un simplu „prezent", ci tea de a se dărui, de a se manifesta.
o prezenţă marcată de adevărata per- Şi am fost fericită cînd, într-o călă-
sonalitate artistică. torie peste Ocean, am putut vorbi în
Odată cu noi au absolvit mai mulţi faţa actorilor de film despre gene-
tineri regizori. Faptul că am făcut în- roasele perspective şi minunatele con-
cercări comune a fost de o importan­ diţii de lucru create tinerilor actori
romîni de către partid.
te decisivă. Şi ei, ca şi noi, îşi căutau Joc acum pe scena unui teatru cu
drumul, îşi fixau preocupările. Ei nu frumoase tradiţii artistice : Teatrul Na­
veneau în intîmpinarea noastră pornind tional din Cluj, cu credinţa că, în arta
de la date prestabilite şi dogme, ci des- noastră, nu mai exista deosebire cali-
copereau adevărul textului odată cu tativă între Capitală şi provincie. In
noi, se aruncau în luptă entuziaşti, une- această privinţă, totul depinde de do-
ori greşind, de foarte multe ori creînd rinta actorilor de a se autodepăşi, de
speetacole memorabile. Impărţeam so- a realiza un climat cultural complex,
lidar emoţii mari, dar nu ne era teamă; de a manifesta mai multă dragoste
teama e rutină, teama e rugină, şi noi pentru artă decît pentru propria lor
voiam să creăm speetacole străluci- persoană, de a nu privi deci teatrul
toare. raportat numai la actor.
Noi toţi am intrat în şcoala de tea­
Aşa am muncit împreună cu Vlad tru conştienţi că, oriunde vom pleca, ne
Mugur, stăpîn al ştiintei rostirii sce- aşteaptă un loc. Nu un „locşor călduf',
nice, priceput şi talentat meşter al în- ci unul închinat muncii aspre şi con­
drumării mişcării în spectacol ; cu Lu- tinue, dar pline de satisfactii, un loc în
cian Giurchescu, dotât cu o scăpără- primele rînduri aie constructorilor de
toare clarviziune în munca din repe- azi...
titii, şi cu mereu tînărul Moni Ghe- La apel, ne simtim glasurile laolaltă,
lerter, alături de oare actorul pătrunde asemenea unui uriaş cor vorbit.
în roi printr-oin procès de înţelegere, „Prezent", răspundem, prin munca şi
de gîndire superioară, lucrînd în acord prin visurile noastre, care se împli-
cu datele, fizice şi psihice, aie persona- nesc.
jului initerpretat. Silvia Popoviei
www.cimec.ro
Şcoala de teatru
din Tirgu Mures
r îmă la Eliberare, teaitru maghiar te de actori, a asigurării cadrelor ar-
eu caracter permanent nu exista decît tistice, s-a rezolvat prin infiintarea
la Cluj ; în celelalte oraşe transilvănene în 1948, în cadrul Institutului maghiar
funcţionau teatre semipermanente, mici de artă, a unei facultăti de teatru, fa-
formaţii de turnee care jucau în con- cultate care în 1950, pe baza principiu-
diţii deosebit de grêle : un teatru su­ lui de specializare, a fost constituită
perficial, ieftin, eu un repertoriu dé­ într-un institut independent, Institutul
terminât de cîstigul impresarului. Cu de Teatru ce poartă numele marelui
excepţia Teatrului maghiar din Cluj, actor realist Szentgyôrgyi Istvân. Edu-
a càrui activitate se caracteriza în bu­ catia actorului a fost aşezată pe baze
na măsură prin exigenţă şi strâdanie ştiintifice. Desigur, mai cu seamă în pri-
către progrès, celelalte trupe — am­ mii ani, n-a fost deloc uşor. în procesul
bulante — se prezentau în faţa publi- pedagogic-educativ a trebuit să învin-
cului cu o cultură teatrală minora. în gem multe greutăti. Noul corp di­
munca de conducere a teatrelor, în alcă- dactic nu dispunea de o pregăti-
tuirea repertoriilor, lipsea în general re teoretică corespunzătoare, era lip-
grija faţă de rolul social-educativ al sit de experientâ. în mod practic a
teatrului ; directorul de teatru ori de trebuit să luăm totul de la înce-
trupă avea o singură preocupare — put, a trebuit să căutăm să ne deschi-
aceea de a cîştiga — şi, ca atare, dem singuri drumurile. Era un anga-
nu putea sa asigure baza materială ne- jament plin de răspundere şi de spe-
cesară, indispensabilă unei arte de ca- ranţă — aveam alături de noi marea
litate. Problema educaţiei actorului, moştenire progresistă a teatrului rea­
problema asigurării schimbului de mîi- list romîn şi maghiar, celé mai bune
ne — ca forma organizată —, nu figu­ tradiţii ale marilor noştri actori şi ré­
ra în preocupările acestea pseudotea- gi zori.
trale. în astfel de condiţii se zbătea Astfel ne-am început activitatea în
teatrul minorităţii naţionale maghiare 1948, pentru ca, ajutaţi, îndrumaţi, să
din tara noastră, înainte cu 20 de ani, cîştigăm în experientă şi, de pe pozi-
în momentul Eliberării. Revoluţia cul- tiile rnarxism-leninismului, să dăm tă-
turală iniţiată şi desfăşurată în anii rii generaţii de tineri actori bine pre-
puterii populare trebuia să lichideze gătiţi profesional, orientati ideologic
şi această stare de lucruri. şi politic, activişti în frontul artei par-
Prin rezolvarea leninistă a proble- tinice.
mei nationale în tara noastră, Partidul Educatia profesională a studentilor
Muncitoresc Romîn a créât, în scurtă a fost asigurată, de la înfiinţarea in­
vreme, acele condiţii morale şi mate- stitutului, de o série de profesori ca :
riale care, în mod practic, au dus la Kovâcs Gyôrgy — artist al poporului,
înfiinţarea a şase teatre de limbă ma- Tompa Miklos — maestru emerit al
ghiară. Problema educatiei noii genera­ artei, Kômives Nagy Lajos ; Tessitori


www.cimec.ro
Nora, Szabo Érno şi regretaţii Poor LiLi,
Delly Ferenc — artişti emeriti, Szen-
timrei Jenô ; aceştia s-au îngrijit de
cultura teatrală şi de dezvoltarea mul­
tilatérale, practice şi teoi-etică, a stu-
denţilor. Educaţia profesională propriu-
zisă — potrivit planurilor de învăţă-
mînt — a fost asigurată prin studiul
concret, pe scenă, al celor mai valo-
roase lucrări din dramaturgia autoh-
tonă şi universală. Sînt puţine acele
opère dramatice de valoare din care
institutul să nu fi utilizat ca mate­
rial de studiu măcar cîte un fragment,
pentru ca studenţii să facă, încă pe
băncile institutului, cunoştinţă eu opè­
re dramatice din diferite epoci, de dife-
rite curente, stiluri etc. De la înfiin-
ţarea sa, institutul a prezentat mai
multe producţii publiée : Antigona,
Georges Dandin, Tartuffe, Visul unei
nopţi de vară, Cum vă plare, Roméo
şi Julieta, Fedra, Cîinele grădinarului,
Mirandolina. Nora, Pygmalion, Liliomfi,
Fii bun pînă la moarte, Trei surori,
Azïlul de noapte, Furtuna etc. In re-
pertoriul institutului, la loc de frun-
te au fost prezente lucrarile re-
prezentative din dramaturgia cla-
sicà şi contemporană naţională, ca
de pildă : O noapte furtunoasă,
Steaua fără nume, Oameni de azi, Se-
cunda 58, Oameni care tac, Fiicele etc.
Cum era şi firesc, aceste piese s-au
bucurat din partea noastră de o aten-
ţie deosebită.
în strînsă legătură eu disciplina ar-
ta actoi"ului, s-a desfăşurat şi munca
la cealaltă disciplina de bază — vor-
birea scenică. Ne străduim ca, pe lîn-
gă o vorbire curată şi frumoasă, stu-
denţii să-şi îmbogăţeaiscă treptat cul­
tura versurilor. Cà s-a izbutit acest
lucru, stau dovadă numeroasele serate
şi recitaluri publiée de poezie, de ma­
re succès, organizate an de an.
Dacă ne gîndim că, de la înfiinţare,
acest institut, . relativ mie, a repre-
zentat în premiere publiée 43 de piese,
putem să afirmăm. fără falsă modestie,
că institutul a desfăşurat, în afară de
şcoală, o activitate socială intensà.
în 1954, institutul s-a mutât de la Spcclacol s«uden(esc la Institutul 4;-
Cluj la Tg. Mureş. După această mu- tcatru „SientgyoRyi Istvân" din Tg
tare, dupa asigurarea noilor condiţii Mures, eu Roméo şi Julieta de Shake­
■de activitate (local, cămine, reamena- speare. In fotografie, protagunistii
jare, înzestrare eu săli necesare). după Toszo Iloua si Hejja Sandor
www.cimec.ro
reorganizarea corpului didactic, am re- Bucureşti ne leagă o colaborare strînsà
uşit să învingem greutăţile şi să cream şi rodnica, de ani şi ani de zile. Dis-
condiţii obiective în care institutul poa- cutarea metodelor comune de lucru,
te să asigure bunul mers al procesului schimburile de experienţă eu studenţii
de educaţie pedagogică-artistică. şi profesorii, vizitele reciproce, partici-
De mare şi semnificativà imbunătă- parea comună la festivalurile republi-
^ire calitativă a muncii noastre se do- cane, ajutorul principial primit din
vedeşte a fi studioul, deschis acum partea conducerii institutului şi a în-
doi ani. Acest mic teatru experimental, tregului corp didactic sînt de mare fo-
eu 200 de locuri, eu o scenă bine uti- los în activitatea noastră zilnică.
lată tehnic, îşi desfăşoară activitatea Activitatea Institutului de teatru
in cadrul institutului, ca parte inté­ „Szentgyôryi Istvân" din Tg. Mures
grante a procesului de educare a stu- ilustreaza politica de rezolvare lenini-
denţilor. Studioul, prin practica sa, stă a problemei nationale din tara noa-
tinde sa-i ajute pe studenţi să depă- stră. în ajunul celei de-a douăzecea
şească greutăţile începutului. Pe scena aniversări a Eliberării avem sentimen-
studioului au fost jucate în première tul că ne-am făcut în mare parte, ca-
cinci piese (Tartuffe, Povestea unei litativ şi cantitativ, datoria. în cei 16
iubiri, Fiicele, Căsătorie ciudată şi ani de la înfiinţare, institutul a dat
Romeo şi Julieta), însumînd 185 de teatrelor noastre 220 de absolvenţi. Sîn-
spectacole vizionate de 35.332 de spec­ tem mîndri de aceşti absolvenţi. Pe
tators Sînt d i r e grăitoare, care cresc umerii lor apasă obligaţia îndeplinirii
dacă le adăugăm numeroasele spec­ sarcinilor nobile ce revin actorului de
tacole şi recitaluri date în diferite în- tip nou : actorul-cetăţean. Conştienţi
treprinderi, fabrici şi gospodării colec- de misiunea lor artistică şi socialà,
tive din regiune. aceşti foşti studenţi îşi îndeplinesc eu
Institutul nostru a căutat sa parti­ cinste îndatoririle ; mulţi dintre ei po-
cipe permanent la evenimentele mai sedă — ca semn de recunoaştere şi pre-
importante din viaţa teatrală a ţării ţuire a meritelor lor — diferite di­
noastre, pentru a compléta educaţia şi plôme, medalii şi ordine, sînt cîştigă-
informaţia studenţilor. în fiecare an, torii diferitelor concursuri artistice şi.
aceştia stau cite o săptămînă-două la ca atare, se considéra pe drept cuvînl
Bucureşti, pentru a viziona spectacole luptători conştienţi pentru dezvoltarea
şi pentru a vedea la lucru pe marii culturii teatrale socialiste în patria
maestri lai scenelor bucurestene. noastră.
De Institutul de artă teatrală şi ci-
nematografică „I. L. Caragiale" din Szabô Lajo»

începutul
I entru unii, anul Eliberării a consti- publicii e un fapt normal. Repartiza-
tuit un nou început de viaţă. Pentru rea obligatorie a tinerilor absolvenţi,
cei din generaţia mea el înseamnă, sim- o obişnuinţă. Şomajul artistic, ceva
plu, începutul ! necunoscut.
Am crescut odată eu teatrul socia­ Tocmai de aceea sîntem datori să
list, am învăţat în noua şcoală, învă- ne întrebăm mereu : cum a fost po-
ţăm în continuare de la cei ce con- sibil ?
struiesc viaţa nouă. Tocmai de aceea sîntem datori sa
Pentru noi, numărul mare de teatre înţelegem că norocul nu cade din cer,
răspîndite pe întregul cuprins al re- că numai munca îndîrjită, lupta con-

9S
www.cimec.ro
tinuă a celor mai buni fii ai poporu- pentru că altfel, scuzaţi calamburul
lui romîn ne-au permis sa nu ne mai cam şchiop, îşi dă singur certificat de
punem întrebările pe care cei dinainte plafonare, devine o fostă viitoare spe-
de august '44 erau obligaţi să şi le ranţă, un rebut prematur.
pună. Desigur, nici unul dintre noi nu poa-
Tocmai de aceea sîntem datori să te şi nu trebuie sa uite că realizările
răspundem eu seriozitate, şi la cel mai sale, modeste sau strălucitoare, n-ar fi
înalt nivel de exigenţă, îndatoririlor fost posibile fără tradiţia sănătoasă a
ce ne revin noua, propagandiste ai cul- generaţiilor ce ne-au précédât pe scîn-
turii. durile scenelor romîneşti.
Nu arareori, oamenii de teatru străini, Am ajuns la maturitate şi, mîine-poi-
în vizită la noi, îşi exprima mirarea mîine, o nouă generaţie ne va ajunge
şi apoi mulţumirea în faţa unei plé­ din urmă. Asa e bine, aşa e firesc.
iade atît de numeroase de tineri regi- Adjectivul „tînăr" nu va mai fi un
zori. în faţa faptului că aceşti regizori alibi pentru nici unul dintre noi. în
nu au numai unde şi ce lucra, dar ob-
ţin, în bloc, realizări care se caracte- schimb, lipsa de tinereţe, de entuziasm,
rizează printr-o maturitate de gîndire, va putea fi circumstanţă agravantă.
o stăpînire a mijloacelor de expresie, Am crescut în condiţii pe care orice
o nota personală neexhibiţionistă, ci om de teatru, de pretutindeni, le poate
inovatoare, în sensul unei analize la invidia. Condiţii în care, înţelegînd că
verticală a operei dramatice. nu situarea geografică a oraşului con-
Spectacole ca celé eu Steaua polară tează, ci omul, Ion Simionescu a putut,
sau Domnişoara Nastasia, Ferestre des- la Braşov, să realizeze multe spectacole
chise sau Mina eu cinci degete, Prima majore ; înţelegînd că nu exista genuri
întîlnire sau Tragedia optirnistă, Zia- mari şi mici, Ştefan Lenkisch i-a în-
riştii sau Orfeu în infern, Marele flu- cîntat de atîtea ori pe micii sau mai
viu îşi adună apele sau Umbra, puse bătrînii iubitori ai păpuşii ; înţelegînd
în scenă de Radu Penciulescu, Horea că spectatorul de pretutindeni e inteli-
Popescu, Mihai Dimiu, Margareta Ni- gent şi receptiv, Dinu Cernescu nu s-a
culescu, Ion Cojar, Vlad Mugur, Gh. sfiit să ofere spectatorilor colectivişti
Harag, Cornel Todea, D. D. Neleanu, D. spectacole de efervescenţă intelectuală.
Esrig, spectacole şi nume de realizatori Am crescut în condiţii care ne-au
luate la întîmplare din noianul de bi- permis o dezvoltare rapidă şi fruc-
ruinţe ale generaţiei „de după '44", tuoasă, în condiţii în care talentul a
şi care ar putea fi eu uşurinţă schim- fost şi este cultivât eu grijă.
bate eu alte titluri şi alte nume de Spectacolele noastre viitoare să fie
aceeaşi valoare, sînt mărturia concrete răsipuns acestei griji ; dorinţa de per-
a celor afirmate mai sus, sînt proba
practice a justeţii şi înţelepciunii poli- fecţionare, cinstea profesională să con-
ticii de promovare a tinerelor talente, stituie punctele cardinale aie muncii
duse la noi în ţară. noastre şi de acum înainte.
Desigur, nici unul dintre noi nu tre-
buie să creadă că a ajuns la plafon, Lucian Qiurchescu
www.cimec.ro
PalosuL
'uiiţiativei
ţwpiiLare
Cercetătorilor istoriei, celor supuşi pasiunii comparaţiilor, teatrul amator
romînesc le oferă, pentru confruntarea amintirilor şi aspiraţiilor de odinioară cu
adevărul realităţii de azi, socialiste, date dintre celé mai elocvente. Trecutul a lăsat
despre mişcarca de amatori puţine. a m a r e şi contrastante mărturii. Faţă de farsa
spectacolelor „de amatori" din elită, aşa-zise de bmefacere. în care d e obicei numai
de -pre artă nu era vorba, dar şi faţă d e unele încercări organizate de într-adevăr
îndrâgostiţii d e frumos. nevoite însă adeseari să sucombe înainte de apariţia la
public, din lipsă de interes şi sprijin material din partea guvernanţilor, eroica acti-
vitate teatrală a cercurilor artistice muncitoreşti constituia o realitate dramatică.
Spectacolele temerarilor artişti muncitori — cîte se puteau încropi —, menite să
sprijine, în perioada dintre cele două războaie, acţiunile politice şi culturale ale
partidului. e i a u fie împiedicate să se organizeze, fie supuse represaliilor, provocă-
rilor. sfîrşind de cele mai multe ori eu arestări în masă sau individuale. Cu respect
zăbcvesc urmaşii, aflînd în ele şi asprimea şi frumuseţea luptei de atunci pentru
niirmarea artei teatrale amatoare, asupra acelor cîtorva memorabile file din tra-
ditia mişcării artistice muncitortşti : organizarea şi reprezentai:ea, în martie 1929.
de către un grup de muncitori de la Sindicatele Unitare, a Azilului de noapte
(repetată şase luni in casa zugravului Niculescu) : programul artistic (recitări şi
coruri vorbite) susţinut, în pofida ameninţării baionetelor, la „Revelionul" din aju-
nul grevei din 1933, de către muncitorii ceferişti.
Este firesc să folosim prilejul sărbătoririi a doua decenii de la Eliberare
pentru a aminti aceste izvoare aie teatiailui nostru de amatori. In anii nostri acesta
a ajuns la proporţii atît d e cuprinzătoare, la forme de o amploare şi o varietate
atit de spectaculoase încît depăşeşte închipuire.a acelora ce pe vremuri au încercat
să-i deschidă drum, convinşi cà : „O adevărată reînnoire a artsi este condiţionată
de çhemarea la viaţă a unei noi clase sociale — a proletariatului — a cărei menire
istorică este nu numai să rezolve problème de ordin economic, politic şi juridic, ci,
prin conştiinţa şi rolul ei revoluţionar. să dezrobească orice manifestare a spiritului
de sub tutela unei minorităţi privilegiate, .sau de sub înrîurirea unui individualism
bolnav. determinînd p e marii artişti — prin ideologia de înaltă dreptate socială ce
o însufleUşte — .să-şi găsească izvorul de inspiraţie în mijlocul maselor, pare, tes
la haina de aur a vremii. cu jertfirea celor mai buni fii ai lor. impregnînd astfel
cperelor d e artă un caracter cu a d e v ă r a t social şi umanitar". („Arta şi proletaria-
tul", în „Pagini libère" din ianuarie, anul 1926).

...ianuarie 1964.
11.600 de echipe de teatru. 160.000 de intei-preţi. 53.000 de spectacole. 6.500.000
de spectatori. Iată cîteva cifre reprezentînd distanţa faţă de trecut. concret impre-
sionantă, înregistrată după desfăşurarea celui de-al treilea festival bienal de teatru
..I. L. Caragiale".
Născută din setea de cunoaştere şi din dragostea de frumos a maselor, cărora
partidul le-a descătuşat inepuizabila forţă creatoare. mişcarea artistică de ama­
tori are astăzi un sens complex. Ea răspunde unor importante sarcini politico-edu­
cative şi cultural-artistice ridicate de revoluţia culturală ; contribuie la formarea
noii constante socialiste, descoperă şi cultiva, în proporţii de mase, talente, îmipros-
pătînd mereu rîndurile artiştilor de profesie. lărgind continuu publicul capabil să
fnrmuleze cerinţe din ce în ce mai înalte faţă de opera de arta. Dezvoltarea artei

100
www.cimec.ro
Ochiiil babei. dramatizare după Ion Creangâ de George Vasilescu. în interpretarea echi-
pei de amatori din comuna Cimpa. Petroşeni

teatrale amatoare din ţara noastră este neabătută. 5.500 de fcrmaţii teatrale au
participât la primul festival „I. L. Caragiale" (1958) : 9.800 de echipe s-au aflat
în competiţia celui de-al doilea (1960) ; 11.600 de echipe, cum am văzut. activează
astăzi. Sînt doar trepte în acest prcces de dezvoltare. care decurge din însăşi esenţa
orînduirii noastre sociale. E un prcces reprezentînd cxpresia vie a creşterii nemà-
surate a cerinţelor spirituale aie poporului. Cel ce va scrie istoria teatrului de
amatori va trebui să acorde un capitol important investiţiilor materiale şi ideolo-
gice, din an în an tct mai mari, pe care statul şi partidul le-au oferit artiştilor ama­
tori : mii de cămine culturale, sute de palate de cultură, şcoli pcpulare. universităţi
populare, biblioteci, muzee, cinematcgrafe. concursuri, studiouri expérimentale,
stagiuni permanente etc.
Prezenţa pe scenă a furnaliştilor din Hunedoara şi Reşiţa, a constructorilor
Oneştiului, a coleotiviştilor din Dolhasca şi din Bărăgan, a ciobanilor de la Vai-
deenii Horezului, a pàdurarilor din Broşteni, a sutelor de ţesătoare şi sondori, a

101
www.cimec.ro
minerilor, a studenţilor, a dactilografelor, a medicilor şi a femeilor de serviciu —
colective care, sub indrumarea atentă şi pricepută a instnictorului profesdonist sau
amator, aduc in lumina rampei talentul şi sensibilitatea lor — cuprinde multiple
sensuri şi semnificaţii. Accès ul la valorile estetice in procasul revoluţiei culturale,
îmbinat eu dezvoltarea tehnicii, in viaţa şi experienţele de viaţă din producţie, a
lărgit mult orizontul şi sfera de preocupări estetic-educative ale oamenilor muncii.
Ritmul rapid al dezvoltării tehnicii a déterminât nu numai o descătuşare de
energii, dar a introdus şi caracteristici noi in viaţa şi gindirea oamenilor muncii.
Pentru aceştia, activitatea artistică începe să devină o necesitate, să capete o pon­
dère, un conţinut şi o forma noi — mai multilatérale şi mai profunde decît acti­
vitatea artistică din perioada regimului burghezo-moşieresc şi chiar din prima
fază a constructiei socialismului. Se disting astazi, in mişcarea de amatori — ca
o trăsătură esenţială, pe lingă dorinţa unei lărgiri a zestrei culturale — capacitatea
de a percepe arta, frumosul, ca o lege a vieţii înconjurătoare, şi dorinţa de a
transforma lumea după legile frumosului.
Dacă, pe o hïrtie milimetrică, am schiţa un grafic statistic, şi dacă în
pătrăţelele lui am înscrie aspectele celé mai semnificative aie activităţii teatrale de
amatori, am obţine o planşă eu direcţii-cheie foarte expresive :
I. Dimensiunea repertoriului. Arta amatoare promovează pînă în colţurile
celé mai îndepărtate ale ţării comorile culturii nationale şi universale. De la piesa
scurtă, scrisă special pentru amatori, semnată de autori de prestigiu — Lucia
Demetrius, Aurel Baranga, Mihail Davidoglu, Horia Lovinescu, Al. Mirodan, Paul
Everac, Dorel Dorian, Sùtô Andrâs, T. Buşecan şi mulţi alţii —, pînă la celé mai
reprezentative piese originale îm trei acte; de la clasicii noştri (Alecsandri, Caragiale)
la clasicii universali (Molière, Goldoni, Cehov) şi pînă la piesele contemporane
din dramaturgia universală (Un strugure în soare de Lorraine Hansburry, Vulpea
şi sirugurii de Figueiredo, Zâri necuprinse de Virta, Ultima etapă de Remarque),
repertoriul amatorilor reflectă spiritul culturii noastre teatrale în génère, care îşi
însuşeşte tot ce-i valoros^ înaintat, in dramaturgia tuturor timpurilor şi a tuturor
tări lor.
Artiştii amatori se sdmt apropiaţi de conţinutul şi formele artei revoluţio-
nare, care răspunde idealurilor cetăţeneşti, avîntului patriotic al poporului. Elabo-
rarea şi consolidarea unor spectacole agitatorice, cum ar fi montajele literare.
corurile vorbite — specie eu bună tradiţie în cadrul mişcării noasţre muncito-
reşti —, s-au dovedit modalităţi dintre celé mai adeevate pentru manifestarea talen-
tului şi entuziasmului artistic al maselor, unul din celé mai eficiente mijloace de
educare cultural-etică. Excepţionalele montaje : Te slăvim, partid iubit (cor vorbit,
de o mare forţă emoţională. al colectivistilor din Gîlgău) ; La mulţi ani la marea
sărbătoare (prezentat de Clubul Schelei Moreni) pot fi considerate interesante
forme contemporane în exprimarea populară a patosului actualităţii. Legaţi prin
mii de fire de tumultul vieţii noi, artiştii amatori îşi compun nu o data singuri
partitura interpretativă, bazată de obicei pe frumuseţi folclorice. Multe texte şi
spectacole aie brigăzilor artdstice abundă în asemenea valori. în calitatea inspirată
a producţiilor de acest fel descoperim un element preţios, viguros, de natură să
fertilizeze creaţia noastră teatrală, să infiltreze energii inédite tradiţiei réaliste a
artei noastre teatrale, întru continuarea şi dezvoltarea acesteia.
II. înalta calitate a spectazolului de teatru amator. Prin spectacolele rămase
memorabile — Răzeşii lui Bogdan, îndrâzneala (Căminul cultural din Dolhasca),
Ochiul babsi (Căminul cultural Cimpa), Ferestre deschise (Clubul sidérurgie Hune-
doara), Fini secolului (Uzinele „Electronica"), O noapte furtunoasâ (Casa de cul­
ture din Călăraşi), Midi burghezi (Casa de cultură din Piteşti), Vlaicu şi feoiorii
lui (Casa de cultură din Rm.-Vîlcea) — s-a dovedit că ansamblurile de amatori
se pot ridica la un nivel artistic înalt, fiind uneori în stare să stea eu cdnste
alături de teatrele profesioniste în spectacolele ou aceeasi piesă. Este exprimată
aci una din trăsăturile dominante ale artei amatoare în stadiul atins în zilele
noastre : rnaturitatea. Creşterea calitativă a teatrului amator, demonstrată în suple-
ţea montărilor, în bogăţia, sobrietatea şi laconismul mijloacelor de expre&ie, în
omogenitatea ansamblului, e în legătură directă eu avîntul general al artei
profesioniste.
Amintim şi eu acest prilej că în calităţile de bază ale interpretării artiştilor
amatori — sinceritate, prospeţime, gingăşie cuceritoare a gestului cotidian — se
disting o nota proprie a autenticului, un limbaj artistic simplu şi firesc deosebit de

102
www.cimec.ro
expresiv, izvorît din cunoaşterea vieţii şi din experienţa trăită la locul de muncă.
Acest limbaj artistic original, lipsit de emfază şi de retorică gratuité, plin de
savoare folclorică, de fantezie şi haz, poate avea ecou în arta profesionistă, indi-
cîndu-i noi valori expresive destinate să adîncească caracterul popular al specta-
colelor. Fireşte, caracterul popular al interpretării actoriceşti, exprimat în realizarea
unor mari varietăţi de tipuri, pline de vitalitate, e un capitol care nu poate fi
închis între graniţele uned treceri în revistă atît de sumare. Vor rămîne multă
vreme neuitate figurile de contemporani întruchipate de o seamâ de artişti ama-
tori, într-o sinteză interesantă a stilului eroic cu stilul cotidian. Mecanicul Dumitru
Miron din echipa fabridi de confecţii şi tricota je „Bucureşti", colectivistul Gh.
Costan de la Cămdnul cultural Dolhasca, medicul bucureştean Mircea Georgescu.
maiistrul C. Zotter (Uzinele „Electronica") au créât, cu o mare vibraţie dramatică,
chipurile comunistilor Axinte (Oameni care tac), Lisandru (îndrăzneala), Lupu
Aman (Sezunda 58), Prokofiev (Fiul secolului). Mecanicul V. Vasinciuc (Uzinele
„Electronica") a făcut din meşterul Udrea (Băieţii veseli) nu numai eroul principal
al spectacolului, ci şi un model de comportare umană şi pedagogică. Neasemuită
forţă creatoare aduc amatorii şi în rolurile de comédie, realizînd caractère de o
deosebită savoare. Personajul Aritinei din Ochiul babei, de exemplu, realizat de
colectivista Elena Găluşcă, intră în plămada teatrului nostru de azi cu o putere
de viaţă, cu o autentidtate şi o nota de pitoresc proprii expresiilor artistice celor
mai surprinzătoare.
Alături de interprets mişcarea artistică de amatori a impus, de-a lungul
celor 20 de ani, numele unor instructori animatori care au adus devotament,
talent şi dăruire în acţiunea de îndrumare artistică a colectivelor de amatori. Se
cuvine să amintim aici — printre mulţi alţii — numele doctorului C. Georgescu
(de peste zece ani în conducerea echipei Casei de cultură din Rm.-Vîlcea), al
lui Aurel Elefterescu (instructorul Casei de culture din Călăraşi), al profesorulu>
Ion Iordăchescu (de zece ani instructor al colectiviştilor din Sîntana), al lui G.
Bîrsan (care a condus" echipa colectivistilor din Dolhasca pe drumul unei înalte
arte).
III. Legătura dintre arta profesionistă şi arta amatoare rămîne una din
cuceririle celé mai de seamă ale mişcării noastre artistice de amatori. Prezenţa
actorilor profesionişti în mijlocul amatorilor, de-a lungul a doua decenii de acti-
vitate, este veriga ce uneşte strîns celé doua forme de teatru. în anii noştri, această
legătură a intrat într-o fază nouă, superioară, pe baza experienţelor acumulate
şi a cerinţelor artistice sporite aie maselor. Teatrul profesionist îşi exercită înrîuri-
rea sa direct asupra teatrului de amatori, trimiţînd ca instructori pe regizorii şi
actorii săi, iniţiind schimburi de spectacole, participînd la juriile concursurilor etc.
Un număr impresionant de artişti din teatrele noastre — Costache Antoniu, Horea
Popescu, Radu Penciulescu, Sandina Stan, Stelian Mihăilescu, Cornel Elefterescu,
C. Dinescu (Bucureşti); Constantin Dinischiotu (Constanta) ; Constantin Pîslaru
(Brăila) ; Rudolf Schati (Timişoara) ; Szombatti Gille Otto (Oradea) ; Alexandra
Davidescu (Craiova) ; Ion Focşa (Piteşti) ; Marin Aurelian (Cluj etc. — au contri­
bua, cu prezenţa lor activa şi competentă, la dezvoltarea artei amatorilor. La rîn-
dul lor, artiştii amatori au demonstrait că ştiu să-şi însusească ceea ce teatrul pro­
fesionist are mai înaintat şi mai valoros. Este un circuit creator care constituie
premisa necontenitei dezvoltări a artei teatrale, atît profesioniste, cît şi amatoare.
Anul 1964 a marcat înfiintarea a şase teatre populare la Tulcea, Călăraşi.
Lugoj, Médias, Turnu-Severin, Rm.-Vîlcea. Ele sînt expresia celei mai înalte forme
a activitătii amatoare, însoţind teatrele profesioniste în educaţia artistică a publi-
cului, slujind nemijlocit afirmării idealurilor comuniste, unei atitudini noi fată de
muncă, fată de îndatoririle sociale.
* * *
Zăcămînt inepuizabil de talente, mişcarea artistică de amatori — din mijlocul
căreia s-au ridicat şi se ridică actori de frunte ai teatrului nostru (S. Mihâilescu-
Brăila, Gh. Dinicâ, Vasilica Tastaman, Stamate Popescu) — impune an de an, în
proportii care uimesc orice aritmetică, artişti populari, care nu se profesionalizează.
ci rămîn în producţie, să convertească întru frumos, marea masă a oamenilor
muncii. Prin toate aceste multiple aspecte uriasul potential creator al maselor série
una dintre celé mai elocvente şi mai convingătoare cronici agitatorice aie prefa-
cerilor pe care partidul, prin actul revolutionar de la 23 August, le-a adus în viaţa
poporului şi în existent fiecărui individ în parte.
www.cimec.ro Valeria Ducea
fisePENTRU O
ISTORIECOMPARATÂ

TEATRE

In 1938, teatre şi instituţii muzicale în întreaga ţară : 18.


Azi. 125, dintre care : 42 d e teatre dramatice, 5 t e a t r e de operă şi balet, 13
teatre muzicale şi de estradă, 8 ansambluri folclorice e t c
Ieri. în provincie : doar 3 teatre.
Azi, 31.
Ieri, teatre de păpuşi : nici unul. Sporadic, cîte un animator, fără nici un
sprijin din partea statului.
Azi, 22. Aproape 400 de mînuitori, regizori, creatori d e păpuşi şi de de-
coruri.
Ieri. 1 teatru de limbă maghiară la Cluj.
Azi : teatre ale minorităţilor nationale — 9 (Cluj, Tg. Mureş, Timişoara —
2. Satu Mare, Sf. Gheorghe, Oradea. Sibiu, Bucuresti).

SPECTACOLE
în 1938. 3.218 spectacole (întreaga stagiune, la toate teatrele).
în 1963 : 35.227, dintre care : 13.651 la teatrele dramatice ; 6.509 la teatrele
de păpuşi ; 1.424 la teatrele d e opera ; 3.468 la teatrele muzicale şi de estradă :
1.240 de spectacole de cire ; 1.678 de spectacole aie ansamblurilor folclorice etc.

SPECTATORI
Ieri : 1.577.000 de spectatori la spectacolele d e toate genurile. „Sforţării d u m i -
tale (de autor d e teatru — n. n.) reale, statornice şi oneste, ii stă în faţă un public
instabil, capricios, fantomatic. Se subtilizeazâ ca ni&ipul pustiului sau ca Fata Mor­
gana a zâiïlor marine.... Nu mai crede nimeni în noi. N-avem cine să ne urmeze."
(Victor Eftimiu, 1 martie 1942.)
Azi, 14.147.262 de spectatori anual, dintre care peste 5 milioane numai la
spectacolele teatrelor dramatice.
Ieri, frecvenţa la spectacole la 100 d e locuitori : 9.
Azi, frecvenţa la spectacole la 100 de locuitori : 75,6.
La un singur spectacol pe care îl prezintă, în deplasare, Teatrul National din
lasi la Atelierele C.F.R. Nicolina, asistă 1.500 de spectatori. Un record? Nu. Dacà
e vorba de recorduri, trebuie sa a m i n t i m spectacolele pe care le dau, în timpul
stagiunii estivale, ansarnblurile bueureştene la teatrele în aer liber („23 August",
„N. Bâlcescu", „Herăstrău" şi Parcul „Libertăţii"), la care participa 3.000—4.000 de
spectatori, la o singurà reprezentaţie. Sau de spectacolele din noua Sală a Palatului
R.P.R., construite în 1958 — sală de aproape 3.500 de locuri, care, prin arhitectură
şi dotare tehnică, rivalizează eu celé mai moderne sali de spectacole din Europa.

RÀSPINDIREA CULTURII TEATRALE

O seamă de instituţii şi forme de învăţămînt asigură astăzi educarea gustului


pentru a r t ă şi însusirea culturii teatrale de c ă t r e marile mase : Şcoli populare d e
arta, eu secţii d e regie, a r t ă dramatică şi scenografie. Cursuri d e teatru la Univer-

104
www.cimec.ro
silatea populară (lecţiile de iniţiere în Maria teatrului universal sînt predate de
critici şi profesori de la Institutul de teatru, iar exemplificările sînt susţinute de
actori ai teatrelor bucureştene şi de studenţi ai Institutului de teatru). Cercuri de
prieteni ai teatrului pe lîngă întreprinderi. Cercuri de artă dramatică. Conferinţe.
întîlniri ale actorilor eu publicul. Spectacole urmate de discuţii eu pubiicul.

TURNEE ÎN TARA, DEPLASÀRl


O mărturie a lui Victor Ion Popa eu doua decenii în urmă : „Acolo unde
sînt (săli de teatru în provincie — n.n.), sînt înspăimîntător de scumpe şi prost
utilate. Trupa ce joaea în ele nu află decît rareori strictul neeesar, tehnic şi igienic.
necum să mai inspire a réédita, în condiţii bune, prezentarea cuviineioasă a piese-
lor. O murdărie de nedescris, un frig eu răsuflat de pneumonie şi aripi de moarte,
o neglijenţă criminală a instalaţiei electrice şi o nepăsare compléta a personalului
de serviciu — cînd este — fac ca în aceste săli nu numai viaţa actorilor şi specta-
torilor să fie primejduită, dar ca spectacolul însuşi să nu realizeze nici o zecime
din ceea ce ar putea arăta."
Astăzi. cînd sălile de teatru din provincie (celé mai multe construite în
aceşti ani, bine dotate tehnic, confortabile) nu se deosebe.se eu nimic de celé din
Capitală, cînd fiècare din celé peste 11.000 de palate, case de cultură. cămine cul-
turale sau cluburi muncitoreşti dispune de scene şi sali de spectacole care pot să
găzduiască un spectacol teatral sau cel puţin un recital de poezie, mai bine de o
treime din numărul total al spectatorilor (şi aceasta înseamnă milioane) sînt pre-
zenţi eu prilejul turneelcr şi deplasărilor teatrelor. Celé mai multe teatre îşi aleă-
tuiesc distribuţiile pieselor astfel încît două-trei colective să poată juca în acelaşi
timp în lecuri diferite. Cîteva cifre : teatrul din Sibiu — secţiile romînă şi ger­
mane — prezintă în cursul unei stagiuni, în afara sediului 211 spectacole ; Teatrul
secuiesc din Sf. Gheorghe — 109 : Teatrul maghiar din Satu-Mare — 127 ; Teatrul
din Arad — 110 etc.

DRAMATURGIE ORIGINALA
„Scriitorii noştri de teatru — nota pe vremuri un cronicar teatral — sînt
obligaţi sa îndure o îndelungată carantină, trecînd prin puigatoriul amînărilor, al
refuzurilor, al aşa-ziselor încurajări dilatorii, şi al speranţelor teoretic binevoitoare,
pînă să-şi vadă piesele reprezentate. Teatrele noastre particulare, eu unele excepţii,
special determinate, înscriu în evoluţiile repertoriilor numai piese străine... Apro-
ximativ o sută de piese (originale — n.n.), unele semnate de scriitori con.sacraţi,
şi câre au mai fost reprezentaţi, aşteaptă febril şi nerăbdătoare onorurile încâ
neéfectuate aie lecturii".
în celé doua decenii de la Eliberare, scriu pentru scenă (şi sînt jucaţi !) zeci
de scriitori. Unii dintre ei sînt cunoscuţi ca poeţi sau prozatori. Altii au venit din
gazetărie sau din alte domenii. O mare varietate de problème, preocupări, tem,pe-
ramente, modalităţi dramatice, parti eu larităţi stilistice.
Cîteva cifre deapre cum şi cît sînt jucatl : numai în 10 ani, 8 dintre piesele
lui Aurel Baranga cunosc 65 de montări diferite pe scenele celor 42 de teatre din
ţară. Mielul turbot e pusă în scenă în peste 20 de teatre, înregistrînd mai mult de
1.000 de spectacole. Piesele lui Mihail Davidoglu cunosc, în acelaşi interval de timp,
aproape 40 de puneri în scenă diferite. La 7 din piesele Luciei Demetrius, 54 de
montări. într-un singur an (1955— anul în care a fost scrisă piesa), Citadela sfărî-
mată de Horia Lovinescu e înscrisă în repertorixil a 9 teatre.
Din celé 255 de premiere ale stagiunii 1963 64, 137 au fost eu piese originale !
Periodic, celor mai valoroase lucrări dramatice li se acordă Premiul de Stat
sau premiul Uniunii Scriitorilor.
„E firesc să vezi în stimularea necontenită pe care partidul o imprima drama-
turgiei originale un act de mare, înţeleaptă şi patriotică cultură. A socoti această
stimulare ca o cerinţă primordială în munca de conducere a unui teatru mi-a fost
totdeauna, dar îndeosebi în aceşti mari ani de victorii artistien, un punct progra-
matic de onoare, în activitatea mea." (Lucia Sturdza Bulandra, „Teatrul", nr.
12 1957.) Traduse în fapte, acestea înseamnă că, doar în 2 stagiuni (1956/57 şi
1957 58), 17 lucrări draniatice noi, aparţinînd dramaturgiei romîneşti, au fost jucate
sau contractate de teatrul care-i poai^tă azi numele.

105
www.cimec.ro
DECADE ALE DRAMATURGIEI ORIGINALE

Ieri, nici o mărturie despre vreo manifestare similară.


Azi au loc, periodic, confruntări pline de interes, pe plan national, aie forţelor
noastre drainaturgice, çunoscute sub acest nume. Numai la o singură Decadă, în 1956,
participa 27 de colective (19 jucînd în limba romînă şi 8 în limbile minorităţilor
nationale) şi sont distribuite 46 de premii şi menţiuni.

OAMENI DE TEATRU
Ieri, cei mai mulţi prost plătiţi, eu angajamente precare, siliţi să munceascà
pînă la istovire, în lipsuri, umilinţe. Acum, eliberaţi complet de grija zilei de
mîine, preţuiţi şi stimaţi. Titlurile de artist al poporului, maestru emerit al artei,
artist emerit, Ordinul „Steaua R.P.R.", Medalia Muncii, care li se conféra, sînt
dovezi elocvente aie atenţiei si stimei pe care partidul şi statul democrat-popular
le acordă oamenilor noştri de teatru. Colective întregi de actori, regizori, scenografi
sînt distinse anual eu titlul de luareaţi ai Premiului de Stat pentru celé mai valo-
roase creatii dintr-o stagiune. Cei mai reprezentativi artişti sînt aleşi de cetăteni ca
deputaţi în sfaturile populaire sau în Marea Adunare Naţională.

INVÀTÀMÎNT TEATRAL
Actul de moştenire al fostului conservator menţionează o singură clasă de
curs, lipsită de orice utilaj tehnic, şi chiar de celé mai elementare condiţii sanitare.
Azi, numai facultatea de teatru din Institutul de artă teatrală şi cinemato-
grafică „I. L. Caragiale" dispune de : 11 studiouri mici de teatru pentru cursuri
(sală, scenă eu rivalte, proiectoare) ; 1 studio de teatru şi film (sală eu 90 de locuri,
scenă demontabilă, orgă de lumini) ; studiouri de înregistrare fonică, de mişcare
scenică, de machiaj ; bibliotecă eu 40.000 de volume ; discotecă ; ateliere de deco-
ruri, costume, recuzită, mobilier ; cămine, cantine, burse pentru 50°o din studenti ;
1 studio experimental (sala „Casandra") eu 300 de locuri, eu instalaţii sceniee din
celé mai moderne. Aici s-au jucat, în ultimii cinci ani, 44 de piese, însumSnd 682
de spectacole eu 200.400 de speetatori.
In afară de facultatea de teatru, în cadrul Institutului functionează o clasă
de regie de teatru, precum şi o clasă de teatrologie, care pregăteşte istorici de teatru
critici dramatici, seeretari literari. La Tg. Mureş funcţionează un institut de teatru
eu limba de predare maghiară, care pregăteşte actori pentru celé şase teatre
maghiare din ţară.

TINERI ACTORI, REGIZORI, SCENOGRAFI


La părăsirea bàncilor, scenelor şi atelierelor instituteur, tinerii actori,
regizori şi scenografi capătă automat un angajament la unul din celé 42 de teatre
dramatice, la unul din celé 13 teatre muzicale şi de estradă sau la unul din celé
22 de teatre de păpuşi (scenografii). Posibitităţi de afirmare ? Numai la un an de la
terminarea institutului, promoţia de actori repartizată la Teatrul National din Cra­
iova a jucat Hamlet !
La fiecare doi ani are loc un concurs destinât tinerilor artişti din teatrele
dramatice, desehis actorilor, regizorilor şi scenografilor de la toate teatrele din
tara. Finala concursului, care se desfăşoară în Capitală, generoasă în lauri, este o
pasionantă competitie, o demonstrate a fortelor în continua creştere ale teatrului
nostru. La concursul republican al tinerilor artişti din 1962 au participât : 335 de
actori (200 aparţinînd teatrelor din regiuni), 20 de regizori, 24 de scenografi. Treizeei
de spectacole, fragmente şi poème din literatura clasică au fost prezentate în faţa
juriului. S-au remarcat, eu acest prilej, interesante căutări regizorale şi sceno-
grafice, sporirea expresdvităţii sceniee, preocuparea de înnoire a mijloacelor artis-
tice, orientarea decisă a tineretului artistic din teatrele noastre spre contemporanei-
tate şi o înaltă calitate, pasiune, îndrăzneală.

www.cimec.ro
Ilie lîusu
fceafcpul
romînesc
peste
hotare

ntr-una din cuvîntările sale, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej


wSSSSHM spune : „Schimbările profunde care au avut loc în ultimii ani, stră-
lucitele succese ale poporului romîn în domeniul economiei, culturii,
ridicării nivelului de trai, activa manifestare a Republicii Populare Romine în
toate problemele fundamentale aie politicii externe au déterminât o radicală schim-
bare a situaţiei Romîniei în viaţa internaţională, sporirea prestigiului ei pe arena
mondială".
într-adevăr, ţara noastră a căpătat o importanţă tot mai mare în ochii lumii
întregi. în anii puterii populare — în numai douăzeci de ani — schimbîndu-ne radi­
cal viaţa, am parcurs distanţa uriaşă care desparte periferia anonimă de circuitul
intens al marilor capitale. Odată eu înlăturarea exploatării omului de către om şi
consolidarea industriel nationale, ne-am cîştigat un loc printre popoarele civilizate.
Pe vremea burgheziei, mărfurile de orice soi, importate din Occident, erau
singurele căutate. în afară de făină, mălai şi poate cartofi, tot ce nu era marcat
made în France, in England, sau în Germany, era rareori apreciat. Eticheta made
in Rumania nu apăruse. Inscripţia mică, abia observata, sau plaça metalică impri-
mată pe care o poartă azi uneltele, maşinile sau stofele ieşite din fabricile noastre,
sînt un semn pe care consumatorii îl caută, căci a devenit un indiciu de garantie.
Burghezia privea eu scepticism şi neîncredere tot ce ieşea din mîinile muncitorilor
sau era produs de mintea intelectualilor romîni. Deşi multi dintre aceştia au reuşit
să se impună dincolo de hotare. Amintim doar de De Max, Maria Ventura şi Yonnel
— singurii societari ai Comediei Franceze a căror limbă materna nu era cea a lui
Molière. Alături de ei, mai sînt însă atîtea nume rămase célèbre. Dar aceste cazuri
au fost accidente, împrejurări întîmplătoare. Abia după revoluţie am cîştigat dreptul
de a ne mîndri eu realizarile noastre. Exponatele rominesti la tîrgurile şi expozitiile
internationale sînt premiate. în standurile de cărţi ale librăriilor din Paris se află
volume iscălite de Sadoveanu, Arghezi, Zaharia Stancu. Concertele dirijate de George
Georgescu, interpretate de soliştii Ion Voicu sau Valentin Gheorghiu şi de Filarmo-
nica din Bucureşti, au fost îndelung aplaudate pe toate meridianele. Turneele peste
hotare aie Teatrului de Operă şi Balet şi aie ansamblurilor de dansuri şi cîntece
populare rominesti au fost triumfale. Dreptul nostru la mîrtdrie nu a fost numai
cucerit, ci şi verificat.
Cine nu-şi aminteşte emotia şi febrilele pregătiri dinaintea primului turneu
peste graniţă al Teatrului National, în iunie 1956 ? Sau tracul actorilor ce aveau
sa înfrunte publicul parizian ? De pe vremea domnitei Ralu, de la începuturile
teatrului în tara noastră, exista o anumită mentalitate eu privire la imposibilitatea
vreunei comparatii între teatrul romînesc şi cel francez. Ce experienţă temerară să
joci pe scena Teatrului Naţiunilor Scrisoarea pierdută şi Ultima oră ! Şi iată

107
www.cimec.ro
Eugenia Popovici (Maria Antonovna). Silvia Fulda (Anna Andreevnaj.
l'adu Beligan (Hlestakov) şi Al. Giugaru (Primarul), in spectacolul Tea­
trului National ..I. L. Caragiale" eu R;vizorul de N. Gogol. Moment
din turneul rominesc la Moscova

cum au salutat jurnalele din Paris prima „ieşire în lume" a spectacolelor romînesti :
„Jocul actorilor este atît de plin de vervă, atît de savuros, încît ai impresia
că înţelegi tot, chiar atunci cînd nu înţelegi nimic... O trupă ca asta, putem s-o
spunem fără ccol, nu mai vedem în zilele de azi. Iată reprezentaţia cea mai strălu-
cită pe care ne-a oferit-o festivalul de la Teatrul „Sarah Bernhardt". O astfei de
reprezentaţie justifică ca singură festivalul din Paris, dacă ar mai fi nevoie să fie
justificat". (Marcelle Capron, „Combat").
„Este o mare plăcere să poţi semnala o trupă de teatru de mîna întîi, proba­
bil una din celé mai bune din Eurcpa, una din celé mai complete la ora actuală :
aceea a Teatrului National din Bucureşti. Ea ne-a oferit, una după al ta, doua lovi-
turi : Scrisoarea pierdută a celebrului dramaturg Ion Luca Caragiale şi Ultima oră
a lui Mihail Sebastian, două seri eu totul remarcabile, ce ne-au evocat timpul fericit
cïnd la Paris se juca comédie, ca nicăieri în lume." (André Paul Antoine, „l'Infor­
mation")
„Aveai impresda că ai fi la o foarte bună reprezentaţie a lui De Fiers şi Cail-
lavet. jucată de o trupă cum nu mai sînt azi, trupa Teatrului Variété, de pildă. Dar
aş fi nedrept. Adevârul este că gîndul se ducea mai degrabă spre celé mai izbutite
seri aie Comediei Franceze ; ou mai puţină rigiditate, eu mai .puţină înţepeneală."
(Georges Lerminier — „Le Parisien")
Sub titlul „La festivalul de la Paris O scrisoare pierăută constituie un triumf
al teatrului rominesc", Guy Leclerc scria în „l'Humanité" : „Ce poate fi mai plăcut
decît o piesă de teatru care are conţinut şi te face sa rîzi ?... Ah, dacă autorii
noştri progresisti de azd ar putea să-şi încerce forţele în satirà... şi să reuşească
la tel de bine !".
Un an mai tîrziu, la festivalul de la Veneţia, în tara lui Goldoni, spectacolul
Bàdàranii, montât la Bucureşti, a luat premiul întîi. Ernest Hemmingway, care a

www.cimec.ro
108
asistat la una din reprezentaţii, a déclarât : „Spcctacolul romînesc a fost magnifie !"
întreaga presă italiană s-a întrecut în elogii.
In 1958, Teatrul National „Ion Luca Caragiale" a prezentat la Zaporojie,
Moscova şi Chişinău, O scrisoare pisrdutà de Caragiale, Revizorul de Gogol, Steaua
fâră nume de Mihail Sebastian, Bàdâranii de Goldoni şi Anii negri de Baranga si
Moraru ; iar în 1963, trupa Te.itrului de Comcdie a jucat la Moscova şi Leningrad
Prietena mea Pix de V. Em. Galar, Şvejk în al doilea război mondial de B. Brecnt
şi Umbra de Evgheni Şvarţ.
Publicul sovietic, cald, dar deosebit de exigent, a primit spectacolele ro:nî-
neşti cu ovaţii, iar oamenii de teatru din Mo:cjva şi Leningrad au folcsit numai
«uperlative în aprecierile lor. Cu adîr.că emoţie îşi amintcsc interpreţii romîni ai
Revizorului, seara zilei de 5 octombrie 1958 care — după cum scria Sicà Alexan-
drescu din Moscova — „va lamine o data de neuitat în viaţa noastră". După spec­
tacol, Vera Mareţkaia a màrturisit : „Acum, după ce reprezentaţia a luat sfîrşit,
vă pot spune că am considérât venirea voastră la Mcscova, cu Revizorul, o adevă-
rată nebunie. Revizorul e cunoscut aici pînă şi ds c:pii. Au fo;t văzute zeci şi sute
de montări ale acestei piese. Ne gîndeam ingroziţi ce veţi face. Ne-aţi cferit un
Revizor admirai, aţi obţinut o adevărată victorie. Niciodată nu mi-as fi putut
închipui că un popor a cărui limbă este atît de diferită de limba rusă, va putea
pătrande aşa de adîne spiritul gogolian".
Cronicile de a doua zi vesteau : „Revizorul, aşa cum 1-a jucat Teatrul „Ion
Luca Caragiale", este o opera monumentale, care înscrie o pagina noua în istoria
acestui spectacol". „Hlestakcv, aşa cum 1-a interprétât Radu Beligan, este o exipresie
a perfecţiunii artistice". Toatà Mocscova teatrală spunca câ „au venit bucurestenii
cu un Revizor extraordinar". Personalităţi de seamà, ca Zavadski, Markov, Ţariov,
Stein, Toporkov, afirmau că da multâ, multă vreme nu-şi aminteau un Hlesta-
kov de această valoare. Pentru Scrisoarea şi BădăranCi aceît turneu a însemnat un
nou succès international ; Steaua fâră nume, Anii negri şi Prietena m,ea Pix au
făcut cunoscute publicului sovietic piese clin dramaturgia originale contemporană.
Iar seara în care la Leningrad — oraşul lui Evgheni S v arţ — s-a jucat Umbra a
fost tot atît de emoţionantă pentru tînăra trupă a Teatrului de Comédie din
Bucureşti, ca aceea în care la Moscova a avut lec Sipectacolul Naţionalului cu

www.cimec.ro
Revizorul. Interpreţii Umbrei din Leningrad — spectacol cu care se mîndreşte
teatrul de comédie leningrădean — au déclarât că pentru ei spectacolul romînesc
a fost o adevărată lecţie de artâ, o demonstrate a felului în care textele valoroase
îşi pot oricînd şi oriunde gasi o interpretare contemporană.
Păpuşile şi marionetele Teatrului „Ţăndărică" au şi ele la activul lor nenumă-
rate turnee în străinătate : prezent în 1955 la Festivalul de la Varsovia, în 1957 la
cel de la Moscova, în 1960 la Bochum, apoi din nou la Varşovia în 1962, ele au
repurtat adevărate Victoria artistice. Cît priveşte celé doua festivaluri internationale
de la Bucureşti — mai 1958 şi septembrie 1960 — la care Teatrul „Ţăndărică" s-a
prezentat cu Mina cu cinci dsgete de Mircea Crişan şi Al. Andi, obţinînd medalia
de aur şi Marele Premiu al Festivalului (1958), şi cu Micul print (1960), iată doar
cîteva din aprecierile apărute în presa internaţională :
„Cel mai emoţionant, cel mai palpitant şi probabil cel mai important eveni-
ment în cadrul teatrului de păpuşi mondial al secolului nostru — dacă nu al tuturor
timpurilor — a avut loc la Bucureşti, în Romînia de la 5 mai pînă la 1 iunie 1958".
(Romain Proctor, vicepreşedintele prezidiumului UNIMA, „Pupetry Journal")
„ïn ceea ce priveşte Teatrul „Ţăndărică", nici o ezitare nu a fost posibilă.
Activitatea colectivă a acestui ansamblu s-a dovedit desăvîrşită din toate punctele
de vedere." („Times")
Turneele Teatrului „Ţăndărică" în R. S. Cehoslovacă, in U.R.S.S., în R. D.
Germană au stîrnit un cor de laude. „Mulţumim călduros poporului romîn pentru
că ne-a dat posibilitatea să cunoaştem şi să apreciem o formaţie atît de valoroasă"
(extras dintr-un articol apărut în „Journal du Caire" 14.1.1958). „Faptul câ păpuşarii
de la „Ţăndărică" sînt consideraţi printre ced mai buni din lume îşi are deplină
îndreptăţire." (Extras dintr-un articol apărut în „Remscheider Generalanzeiger",
nr. 62 din 14.111.1960 din R.F.G.).
în urma turneului din Egipt, artiştii romîni au fost solicitaţi să sprijine cu
experienţa lor înfiinţarea unui teatru de marionete la Cairo. Mînuitoarea Dorina
Tănăsescu, artistă emerită, şi pictorul scenograf Ioana Constantinescu, şi un an mai
tîrziu (1959) Mioara Buiescu, pictor scenograf, şi Eugenia Dumitriu-Popovici, artistà
minuitoare, împreună cu regizoarea Margareta Niculescu, artistă emerită, au îndru-
mat primii paşi ai teatrului de marionete din Cairo.
Ieşite din „lunga noapte de apăsare şi suferinţe neînchipuite", cum numeşte
Camil Petrescu perioada în care Romînia a fost orînduită de burghezie şi moşie-
rime. cultura şi teatrul romînesc şi-au dobîndit un mare şi méritât prestigiu peste
hotare. „Romînia are acum un teatru cu care s-ar putea mîndri orice ţară", a
constatât regizorul englez Ben Levy care a vizitat Bucurestiul cu cîţiva ani în urma.
Constatări asemănătoare au făcut mai toţi specialiştii care au asistat la spectacole
romîneşti. Astfel, cu ocazia întâlnirii din cadrul Institutului International de Teatru
care a avut loc recent la Bucureşti, o seamă de personalităti marcante din lumea
întreagă şi-au mărturisit entuziasmul pentru şcoala dramatică romînească şi pentru
calităţile teatrului nostru, activ, popular, în care comorile unei traditii seculare se
îmbinâ în mod creator cu tendinţa de înnoire. „Bucurestiul este un mare oraş..
care începe să te intereseze din prima clipă, în primul rînd prin cultură", scrie
Jan Kopecky („Rude Pravo" din 7.VI.1964) „...Din ceea ce citisem ştiam că aici
teatrul este matur şi viu, deşi mai degrabâ conservator... Dar sîngele tînăr pătrunde
în teatrele mari, iar polemica cu convenţionalismul are un caracter creator. Tinerii
artişti nu se îndeletnicesc numai să dărime, ci şi să construiască." In declaraţiile
făcute, oaspeţii noştri şi-au exprimat bucuria de a fi văzut în Romînia spectacole
care ar face cinste oricărei métropole din lume şi actori a căror măiestrie şi talent
rivalizează cu al marilor celebrităţi mondiale, ca Laurence Olivier sau Jean Louis
Barrault. Aceleasi impresii a produs mişcarea noastră teatrală şi asupra actorilor
teatrelor Atelier, De la Cité, T.N.P., Royal Shakespeare Company, Comedia Fran-
ceză, cu ocazia turneelor lor la Bucureşti.
Traduceri admirabile aie pieselor romîneşti clasice şi contemiporane au făcut
posibilă montarea lor pe toate meridianele. Dacă în trecut Caragiale era socotit
prea autohton pentru gustul „elitei" din tara noastră, în ultimii ani Scrisoarea pier-
dută a fost aplaudată la Dresda, Milano, Sofia, Paris, Lima, Anvers, Tampere,
Buenos Aires, Londra, Manchester, Istanbul, Tokio. Iar piesele lui Mihail Sebastian
s-au jucat la Paris, Viena {Ultima oră), Tbilisi, Leningrad (Teatrul de Dramă)
şi în Polonia {Steaua fără nume). în vreme ce Citadela sfărîmată de Horia Lovi-
nescu a fost montată. la Havana, la Potsdam, Tsien Tsin, Moscova, Oameni
care tac de Voitin la Viena, Celebrul 702 de Al. Mirodan la Moscova, Varşovia.

110
www.cimec.ro
msSËÊÊMk Pï

:.^-rf

/T

Cella Dima (Margarita), Al. Giugaru (Lunardo), Silvia Dumitrescn (Marina), G. Colboreanu (Simon),
Gr. Vasiliu-Birlic (Caiicclano), Tan|a Cocea (Felice), mulţumind publicului Venetian, la sfîrşitul specta-
colului Bădăranii de Goldoni

Titanic Vais de Tudor Musatescu in interpretarea Teatrului Armatci de la Moscova

www.cimec.ro
Havana şi în studiourile de televiziune din Budapesta. Romancierul englez Graham
Greene a anunţat in presă că pregăteşte o adaptare a Celebrului 702 în limba
engleză. Opère iscàlile de Victor Eftimiu, Alexandru Kiriţescu, Aurel Baranga etc.
figurează în repertoriul teatrelor din ţări vecine sau foarte depărtate.
La afirmarea dramaturgiei noastre originale peste hotare, au contribuit în
bună parte montările făcute de regizorii romîni în străinătate. Sică Alexandrescu
a pus în scenă eu mult succès Scrisoarea pierduiă în Belgia, Finlanda şi Polonia,
L. Giurchescu a pregătit pentru spectatorii berlinezi Băiatul din banca a H-a de
Al. Popovici, la Theater der Freundschaft ; Miron Niculescu a supervizat Titanic
Vais în Ungaria, Margareta Niculescu a pus în scenă Mina eu cinci degete la Sofia,
Ion Cojar, Ziariştii de Mirodan la Sofia şi Adam şi Eva de Baranga la Russe. Regi­
zorii s-au strâduit ca spectacolele lor. în ciuda faptului că èrau vorbite în limbi
felurite, sa fie manifestări de artă romîneşti care să dea publicului din ţări străine
posibilitatea să se apropie de specificul nostru national.
Prestigiul pe care 1-a dobîndit teatrul romînesc în ultimele doua decenii se
datorează în primul rînd partidului şi politicii sale de promovare a artei şi culturii.
Artiştii avînd existenţa asigurată, îşi concentrează forţele asupra creaţiei lor. în
taatrele întreţinute de stat, a disparut noţiunea de comercializare a artei. Lupta nu
se mai duce pentru bani, ci pentru ridicarea nivelului artistic. In ţările capitaliste,
condiţiile oferite în R.P.R. oamenilor de teatru par un ideal aproape irealizabil. în
luna mai 1964, într-un interviu apărut în „Times", în care Radu Beligan vorbea
despre organizarea teatrului în ţara noastră, gazetarul englez care comenta râspun-
surile şi făcea necontenit comparaţie între informaţiile primite şi situaţia teatrelor
în Anglia. se arăta uluit de înfăptuirile realizate în ţara noastră în acest domeniu,
şi se întreba dacă englezii n-ar putea învăţa de la romîni cum să-şi organizeze şi
să-şi administreze instituţiile artistice.
Actorul în Romînia — ca de altfel în toate ţările lagărului socialist — a înce-
tat de a avea un loc umil, în marginea societăţii. Preţuit şi iubit de oamenii muncii,
el a devenit un cetăţean demn şi conştient al patriei sale. Meşteşugul actoricesc nu
mal este privit drept un „dar natural de a distra", ci e considérât, aşa cum se eu-
vine, o meserie ca toate meseriile, ca cea de medic sau inginer, de pildă, o meserie.
care cere cunoaşterea şi pătrunderea unor legi ştiinţifice, deprinderea de a gîndi şi
asimilarea unei vaste culturi. Răspunzînd acestor cerinţe. Institutul de teatru promo-
vează an de an profesionişti temeinic pregătiţi. Organizarea şi înzestrarea acestui
institut au, entuziasmat pe toţi specialiştii de peste hotare care 1-au vizitat. „De-ar
exista şi în Franţa o asemenea şcoalâ", a exclamât Jean Darcante, secretarul gene­
ral al I.T.I.-ului, ieşind dintr-o sală in care se preda măiestria actonilui. Dar nu
numai el, ci o sumedenie de pedagogi eu renume mondial, cum ar fi de pildă Michel
Saint Denis, inspector general al învăţămîntului artistic în Franţa şi codireetor la
Royal Shakespeare Company, au făcut declaraţii asemănătoare.
Prestigiul cîştigat de cultura romînească în ansamblul culturii universale
este şi rezultatul consecvenţei politicii externe a statului nostru, care socoteşte
schimburile valorilor culturale dintre state, indiferent de orînduirea lor socială,
drept o contribute la cauza colaborârii si apropierii între popoare. Statul nostru
foloseşte eu eficacitate multiple posibilitâti de a face cunoscute valorile culturii
romînesti — cum ar fi. în domeniul teatrului, turneele peste hotare, expoziţiile de
teatru şi scenografie, vizite reciproce, participarea la congrese internationale etc. —
care constituie căi de propagare în străinătate a realizăi-ilor noastre. La congresele
şi colocviile I.T.I.-ului de la Helsinki, Viena, Atena, Bruxelles. Tokio. Varşovia.
Bucureşti, cuvîntul delegatilor romîni a fost ascultat eu din ce în ce mai multă
atenţie. De curînd, Romînia a fost cooptată în comitetul executiv al Institutului
International de Teatru, fapt care dovedeste în chip concret, ponderea pe care teatrul
nostru a cîştigat-o în mişcarea teatrală mondială.
Dana Crivâţ

(J^TJTUTUUJI
\',-2m
www.cimec.ro
Loi •*

www.cimec.ro
>?»
ntre (lamcnii de artà
Linşi prin rcceiilul Di­
al Consiliuliii de Stat
P. Roinîne se aflâ
jti drainatici, regizori
ctori scenografi.

primit titlul do

trlist al poportilui :

:el Anghelcscu,
Atanasiu,
ù (Miluţă) Gheorghiu

Artist emeril:
ïrga Anghelescu, Paul
novski, Ilio Ccrnea,
ea Crişan, Ueana Do-
George Groner, Nu-
Hodoş, Lorant Lo-
,ky, Ion Lucian, Dan
lleana Predescu,
Popescu, Ottmar
ser, Paul Strati lat,
Tllvan, Nicolae To-
glu, Liliana Toniescu,
Urlăţianu.
uror, revista „Tea-
le adresează celé mai
felicitări şi urări de
iccese.

coperta a Ill-a publi-


portretele artiştilor

•orghiu kfe^i ■?'i * £ï


^lk?if«tEiT*?f»ftdir
www.cimec.ro