Instituția Publică Liceul Teoretic ’’Mihai Eminescu’’

Referat:
’’Forme de organizare
politică în lumea
antică„

Profesor: Ion Ursu

Elev:Cigorean Alexandru

Strășeni 2017
 Introducere:
Odată cu o anumită treaptă a dezvoltarii societății, în lumea antică a apărut o
anumită necesitate de organizare a vieții economice, această cerință a fost exclusă
odata cu apariția statelor in Lumea Antică.

Apariția statului în Lumea Antică:

Odată cu aparitia statelor în Lumea Antică a avut loc un process de organizare
si dezvoltare a vieții economice, spiritual și al ordinii interne și al apărării
teritoriului.Lumea Antică a cunoscut diferite tipuri de forme de organizare politică:
în Orient a apărut însăşi forma de organizare a oamenilor numită stat. Vechii greci
au organizat oraşul-stat numit polis. Republica şi apoi Imperiul Roman au
reprezentat încercări de unificare a unor vaste teritorii sub aceeaşi conducere.

Orașele-State:
Orașele state reprezentau centre economice, politice sau militare independente
care erau conduse de regi.Teritoriul unui oraș-stat cumprindea teritoriul orașului si
teritoriul din jurul acestuia. Primele orașe –state au aparut in Epoca de Bronz in
mileniul IV-lea î.Hr in regiunea de sud a Mesopotamiei la sumerieni si akadieni.
Anume pe tărîmul muntos și arid, cu lagune și mlaștini dintre cele doua rîuri:
Tigru și Eufrat, teritoriu socotit de savanți leagăn al civilizației au parut orașele-
state Ur, Uruk, Nippur, Lagas, Eridu ce au prosperat o lungă perioadă de timp. În
Uruk locuiau 30 000 de oameni.
Conform miturilor, Urukul a fost întemeiat de însuși Ghilgamesh, fiind
descris în amănunțime în epopeea dedicată lui, având ziduri din cărămizi arse, cu
grădini, pământuri în afară , și un templu dedicat zeiței Ishtar. Au fost ridicate 12
clădiri publice, temple, palate sau săli de adunare, cu mozaicuri din conuri ce
acopereau pereții. Zidurile de cărămidă erau acoperite cu ipsos, iar conurile erau
introduse în ipsos, astfel, li se vedeau baza îmbibată în culoare roșie sau neagră,
formând modele geometrice, romburi, pătrate concentrice de diferite culori.
Locuitorii Urukului ocupau un loc restrâns, ceea ce ducea la dificultăți ce erau
rezolvate prin investiții în infrastructură sau în crearea de locuri de muncă în
construcție.
Conform dovezilor arheologice, civilizația a fost expusă violențelor și
conflictelor cu alte orașe-state. În războaie era utilizate arcul și alte arme din bronz.

2
Orașele erau cucerite sau incendiate, iar prizonierii erau legați, orbiți, li se puneau
căluș în fața noilor stăpânitori.
Un factor ce a contribiut semnificativ la prosperitatea acestor orașe-state a
fost teritoriul unde se aflau aceste orașe-state, mai concret malurile fertile și
roditoare ale rîurilor Eufrat si Tigru. Nefiind precipitatii locuitorii sau invatat sa
construiasca sisteme de irigare. Astfel s-a infăptuit un mare progress in agricultura.
A apărut si cultura cerialiera ce rapid s-a intensificat si a luat amploare.
Lucrul pe câmpuri necesita muncă colectiva astfel s-a introdus un nou tip de
organizare a muncii. Cooperarea a avut consecințe profunde. Unii erau responsabili
pentru săparea solului și însămânțare, alții erau responsabili cu săparea și curățarea
canalelor sau cu construirea digurilor și caselor, sau producerea uneltelor.
Instituțiile le ofereau muncitorilor grâne pentru a le plăti munca. Dar recolta
obținută depășea nevoile, creându-se un surplus, păstrat pentru săraci. Se
produceau produse nealimentare și materii prime ce erau schimbate cu materialele
altor centre. Erau meșteșugari care țeseau, produceau vase din ceramică, băteau
metale și negustorii care importau și exportau produsele. Surplusul a permis
diversificarea și specializarea societăților, marcând începuturile comerțului,
meșteșugurilor, domeniului militar, precum și a altor specializări: soldați,
constructori, muzicieni, medici, ghicitori, artiști, prostituate, astfel apar clasele.
Un alt rol important in viața sociala era ocupat de religie. In acea perioada
existau o multime de tipuri de religie deoarece fiecare popor avea religia sa, iar
majoritatea religiilor erau politeiste. Religia explică lucrurile și fenomenele
neînțelese, ca inundațiile. Preoții îi calauzau pe oameni spre paradis. Fără protecția
divină, totul putea fi distrus. De aceea, toate clădirile și roadele erau dedicate
zeilor.
Omul chiar luase viață din lut, iar acesta, în semn de recunostiinta, trebuia să-i
hrănească pe zei cu ofrande. Statuile zeilor aveau forme antropomorfe și
caracteristicile umane. Templele au devenit instituții puternice ale interactiuniilor
umane pe plan social și economic. În temple s-a dezvoltat scrierea ce a devenit
piatră de temelie a civilizațiilor.
Primele dovezi ale scrierii țineau de economia tot mai complexă. Fiind mult
nămol, din el făceau tăblițe în formă de pernițe pe care imprimau urme cu stilul. În
multe orașe au fost imprimate în argilă liste cu oameni și bunuri, liste cu nume,
registre. În câteva secole, scrierea a devenit tot mai dezvoltată.
Au apărut școli specializate ce instruiau scribii ce au dezvoltat simbolurile
acceptate ale sistemului de comunicare. Treptat, erau scrise descântece și leacuri,
instrucțiuni, mituri, fabule, cântece de leagăn și de dragoste, rugăciuni și poeme.

3
Trecutul era cercetat pentru a pune evenimentele în ordine că regii, nașterile,
bătăliile.
Orașele-state din Mesopotamia aveau să între în competiție cu Egiptul.
Deasemenea orașele-state au apratu si în Grecia, iar în această regiunea ele
erau numite Poilis-uri. Un polis era alcătuit dintr-un oraş şi teritoriul înconjurător.
Locuitorii liberi ai polisului erau cetăţeni şi beneficiau de drepturi politice. Unul
dintre aceste polisuri a fost Atena, situată în Peninsula Attica. În secolul al VII-lea
î.Hr. la Atena au început lupte politice care au avut ca rezultat apariţia primului
sistem politic democratic din istorie (510 î.Hr.). Democraţia ateniană a cunoscut
apogeul în timpul marelui om politic Perlele (cea. 495-429 î.Hr.).
Un alt polis cu o mare importanță a fost Statul Spartan care a fost întemeiat de
catre Lycurg ca stat aristocratic și militarist în care puterea absolută era deținută de
doi regi ce erau comandanți ai armatei si supravghetori ai cultelor. Deasemenea in
Sparta mai funcționau și următoarele instituții: „Colegiul celor cinci efori”,”Sfatul
Bătrînilor„ și „Adunarea Poporului”.
După intensificarea comerțului, multe comunități s-au supus sub comandă
unui singur polis. Polisurile își acordau importantă poziției geografice și plasării
strategice ce le ofereau o bună apărare datorită dealurilor și munților.
Cea mai importantă zona a polisului era Agora, o piață publică și un loc de
adunare a cetățenilor greci ce interacționau și se angajau în viață politică. Orașul-
stat a devenit adaptiv și a prosperat. Au luat ființă 1500 de orașe-state în Grecia,
precum și în coloniile din Spania, Italia, Africa, sudul Franței, Asia Mică și chiar și
în Afghanistan.
Orașele au devenit centre ale dezvoltării științei și filosofiei. Dar au devenit și
fronturi de lupta dintre oligarhi și democrații ce își disputau supremația în
societatea greacă.
Pe plan artistic, se dorea căutarea perfecțiunii: bărbații erau reprezentați prin
statui de marmură, înfățișați că fiind goi, perfecți, idealizați, bântuiti de fantomă lui
Ahile.
De asemenea, se punea accent pe concurență și obținerea gloriei. Erau
manifestate prin competențe că luptele organizate i cadrul unui eveniment:
pankration. Olimpiadele nu ofereau premii de consolare, de astfel, cei de pe locul
secundar erau batjocoriți și disprețuiți. Templele din Olympia de astfel erau pline
de suvenire ale atleților dedicate zeilor.
Legătură dintre dibăcia de pe terenul de sport și cea de pe câmpul de lupta era
strânsă. La olimpiade nu există un echipament de sport. Toți participanții erau goi.

4
 În război, grecii aveau un echipament complex: armură, cască, scutul
(hoplonul) ce îi proteja jumătate din trup și sulița. Hopliții luptau în formații
strânse denumite "falanga", astfel, cu ajutorul scutului, aceștia își protejau
apropiatul și pe el. Falanga trebuia menținută la înaintare. În momentul luptei
dintre două falange, nu erau lupte eroice individuae că cele din Iliada. Luptau
laolaltă, la câțiva metri distanță și atacau cu sulitele pentru a străpunge părțile
sensibile ale hopliților din falanga inammica. Se împingeau unii pe ceilalți cu
scuturile, imbrancindu-se și izbindu-se, continuând să înjunghie inamicii, rândurile
din spate avansând și impingandu-i pe cei din față spre inamic, până îi făceau pe
celălalt să cedeze, să rupă rândul, rănindu-i pe adversari, fie infricosandu-i.
Hopliții nu erau doar nobili, erau și oameni de rând ce își puteau permite
achiziționarea echipamentului, luptând laolaltă cu cei mai bogați aristocrați. După
lupta, se întorceau la viață politică.

Regatele:
Odată cu trecerea timpului în Orașele-State au evoluționat în Regate. Regatele
erau noi forme de organizare politica aparute pentru prima dată in Lumea Antică.
Ele erau formate fie din unele orașe-state care și-au impus influenta asupra
teritoriilor inconjuratoare sau din uniunile unor triburi. Cele mai maari si
importante Regate au fost Summer, Akkad, Babilon, Egipt, India, China , Palestia
și Persia.
Situată în nord-estul Africii, ţara Egiptului a fost locuită din cele mai vechi
timpuri, fiind un leagăn al civilizaţiei. Egiptul, țară cu arhitectură monumentală și
regi divini ce erau preocupați de moarte. Având că avantaj poziția sa geografică și
Nilul, acesta a prosperat. Doar 4% din solul Egiptului era cultivabil, de aceea,
egiptenii depindeau de revărsările anuale ale Nilului din iunie până în septembrie.
Apele Nilului creșteau, ieșeau din albie și kilometrii întregi de câmpie erau
inundate.Solul era imbimbat cu apă și fertilizat cu noroi. De aceea, egiptenii au
zeificat Nilul.
În Egiptul Antic toată puterea statului ii aparținea Faraonului,el fiind
monarhul supreme,recunoscut de Egiptul de Sus si Egiptul de Jos.El era zeificat,
fiind întruchiparea divină a zeului Horus pe pământ.Pentru a avea asigurat drumul
spre viață de apoi, i se construia o piramidă construită din blocuri de calcar și
granit.

5
 Blocurile de piatră erau transportate cu plutele pe Nil, și debarcate pe țărm,
erau trase cu frânghii și pârghii, târâte pe rampă.În piramide era păstrat corpul
mumificat al Faraonului împreuna cu corpurile slujitorilor lui,membrilor familiei și
cu o multime de bogății și bijuterii.Piramida în sine reprezenta movila primordială
ce s-a înălțat din apele întunecate pe care s-a născut Atum, zeul solar.
Soarele de asemenea avea o simbolistica importantă în mitologia egipteană.
Soarele reprezenta viață, căldură, lumina, iar egiptenii își închipuiau traseul
Soarelui ca pe un zeu, Ra, ce răsărea și ajungea la zenit, ca apoi să apună și să
străbată lumea de dincolo pe o barcă cerească până când răsărea din nou.

Imperiile:
Unele state precum: Mesopotamia, Egipt, China și Persia în urma dezvoltării
politici, economice și militare au promovat o politică de cucerire. Astfel au fost
create imperiile.

Imperiul Persan a fost un imperiu iranian ce a dominat Asia de Sud și de Sud-

Vest între 550 î.Hr., de la cucerirea mezilor de către Cirus cel Mare, până în 330
î.Hr., când ultimul împărat Ahemenid moare și imperiul este cucerit de Alexandru
cel Mare.

La apogeul întinderii sale teritoriale Imperiul Persian cumprindea:

Iranul, Afganistanul, Irakul, Turcia, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul și
porțiuni din România, Bulgaria, Grecia, Arabia Saudită, Libia, Sudanul de
Nord, Caucaz, India, Asia Centrală și chiar din China, cu o suprafață totală de
8.000.000 km2. Cirus cel Mare creează dintr-un stat vasal un vast imperiu
cucerind Imperiul Medic, primul mare stat monarhic iranian, Imperiul Neo-
Babilonian și Regatul Lidian, deschizând cale fiului său, Cambyses al II-lea, spre
cucerirea Egiptului.
Cirus al II-lea cel Mare ,una din cele mai strălucite personalități
ale antichității, transformă Persia, în numai 3 decenii, dintr-o putere locală în cel
mai vast și puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage (cca. 550
î.Hr.), Media devine provincie a statului persan. Cucerind
apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până
la Marea Egee, cu toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545 î.Hr. - 539 î.Hr.
sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală -

6
 Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, ș.a. Profitând de
slăbirea Regatului Noului Babilonîn urma unor conflicte interne, Cirus cel Mare
ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate
posesiunile Caldeei din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului
Faraonic.
Darius I cel Mare (522 î.Hr. - 486 î.Hr.), genial om de stat, reorganizează,
după cucerirea Punjabului (519 î.Hr..), vastul imperiu, care acoperea acum cca.
5.000.000 km². El creează un sistem modern de drumuri, care să asigure
transmiterea rapidă a informațiilor, a trupelor și mărfurilor ("calea
regală" Persepolis-Sardes măsura 2400 km), împarte imperiul în cca. 20 de unități
administrative (satrapii), creează o monedă de aur etalon (dareicul), începe zidirea
unei noi reședințe regale la Persepolis. Campania din stepele nord-
pontice întreprinsă împotriva sciților (513 î.Hr.), cu care prilej Darius este înfruntat
de geții din Dobrogea, se încheie fără niciun rezultat. Cu un eșec se termină și cele
2 expediții vizând cucerirea Greciei, din 492 î.Hr. și 490 î.Hr.
Xerxes I (486 î.Hr. – 465 î.Hr.), fiul și succesorul lui Darius, încearcă în 480
î.Hr, cu forțe impresionante, să transforme Elada în provincie persană.
Eroismul cetăților grecești, în fruntea cărora se aflau Atenași Sparta, face ca lumea
elenă să respingă cu succes această ofensivă.
Începând cu domnia lui Artaxerxes II , Imperiul Ahemenid alunecă pe panta
declinului. În anul 334 î.Hr. tânărul rege al Macedoniei, Alexandru cel Mare,
traversează, în fruntea unei modeste armate, Hellespontul. În pofida uriașelor
resurse ale imperiului, Darius III (336 î.Hr.-330 î.Hr.), ultimul suveran ahemenid,
se dovedește incapabil să facă față impetuozității lui Alexandru, pierzând bătăliile
decisive de la Issos (333 î.Hr.) și Gaugamela (331 î.Hr.). Darius al III-lea este
asasinat în Bactria de către un general al său care va fi torturat și ucis de
Alexandru. Întregul Imperiu Persan este cucerit de Alexandru cel Mare, devenind o
parte a lumii elenistice.
Numele unui alt imens imperiu din acea perioada a fost Macedonia. Pentru o
scurtă perioadă de timp, a fost cel mai puternic stat în Orientul Mijlociu antic, după
ce Alexandru cel Mare a cucerit cea mai mare parte a lumii cunoscute,
inaugurând perioada elenistică a istoriei Greciei.
Macedonenii au populat cea mai sudică parte a Macedoniei din timpurile pre-
creștine. Primul stat macedonean a apărut în secolul al VII-lea î.Hr. sau la
începutul secolului al VII-lea î.Hr. în timpul dinastiei Argeadă, când se presupune
că macedonenii au migrat în regiune venind din vest. Primul lor rege despre care
există înregistrări istorice este Perdiccas I. Prin vremea lui Alexandru I,
macedonenii au început să se extindă spre Eordania ,Bottiaea,Pieria,Mygdonia și
Almopia. În apropierea orașului modern Edessa, Perdiccas I a construit capitala
Aegae.

7
 După o perioadă scurtă de dominație a Imperiului Persan pe timpul lui Darius
Hystaspes, statul macedonean și-a recăpătat independența sub conducerea
regelui Alexandru I . Până la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., regatul ocupa o
regiune care corespunde cu oarecare aproximație cu Macedonia din Grecia zilelor
noastre. Macedonia a căpătat un caracter elenistic din ce în ce mai pronuntat, deși
elenii din acele timpuri îi considerau pe macedoneni sălbatici și barbari.
În timpul lui Filip al II-lea, Macedonia s-a extins în
teritoriile paionianilor, tracilor și illirilor. Printre alte cuceriri, el a anexat și
regiunile Pelagonia și Paionia sudică.

Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare a reușit pentru o perioadă scurtă de timp să
extindă granițele statului macedonean dincolo teritoriul Greciei, cucerind statele-
oraș grecești, Egiptul, Imperiul Persan și regiuni din India. Adoptarea de către
Alexandru a stilurilor de guvernare din teritoriile ocupate a fost însoțită de
răspândirea culturii și științei grecești în tot vastul său imperiu. Deși imperiul s-a
dezmembrat la scurtă vreme după moartea creatorului său, cuceririle lui Alexandru
au lăsat o moștenire nepieritoare, nu doar în orașele noi cu populație vorbitoare de
limbă greacă din întreg teritoriul fostului Imperiu Persan, dar în întreaga regiune.
În ciuda dezmembrării în mai multe regate care se dușmăneau, regate conduse
de foștii generali ai lui Alexandru, Macedonia a rămas un teritoriu cheie și dorit cu
ardoare de toți moștenitorii imperiului. Antipater și fiul lui Cassander au obținut
controlul asupra Macedoniei, regat care s-a prăbușit într-o perioadă de războaie
civile îndelungate după moartea lui Cassander în 297 î.Hr. Macedonia a fost
condusă pentru o vreme de Demetrius I , care a pierdut coroana după ce a fost
învins într-un război civil.
Deasemenea și Imperiul Roman a avut un loc insemnat in istorie. După ce
primul triumvirat s-a destrămat în urma decesului lui Crassus, s-a inițializat un
război civil între Iulius Caesar și Pompei. Bătălia decisivă a avut loc la Pharsalos
pe data de 9 august 49 î.Hr. și s-a încheiat cu înfrâgerea lui Pompei. După acest
incident Iulius Caesar a fost numit dictator al Romei dar a fost asasinat in scurt
timp de către senatorii republicani. După acesta s-a format cel de-al doilea
triumvirat iar dupa lupta finală dintre Octavianus și Marcus Antonius de la Actium
Octavianus cucereste Alexandria, Egiptul devenind o provincie Romană. Iar
totodată dupa războaiele civile a căzut și republica Romană fiind înlocuită cu
Imperiul. Astfel domni autoritară a lui Octavianus Augustus a dus la rezolvarea
multur problem cu care s-a confruntat acest stat. După ce a instituit forma
monarhică de conducereel detținea toată puterea în mâinele sale. Octavianu
Augustus era commandant al armatei, tribun, consul, mare preot iar în memoria
unchiului său el și-a luat numele de Cezar. Puterea acestui magnific imperiu se
baza pe armată și pe colaborarea Senatului. După toate cerințele înfaptuite de
Octavianus Augustus Roma aproape pentru 200 de ani va fi central lumii

8
atingânduși apogeul expansiunii teritoriale și reprezentând un simbol al dezvoltării
și stabilității.

Concluzie:
Analizând toată informația expusă în acest referat pot concluziona că în
spatele tutor acestor forme de organizare politică au stat niște minți ilustre ce au
reușit să creeze aceste forme de organizare politică de la zero în unele cazuri pe
cale diplomatică, iar altele aplicând forța. Dar necătând la toate pierderile din
aceste procese ei au reușit să creeze forme de orgainizare politică ce erau aproape
de ideal, prin acest fapt punînd bazele formelor de organizare și guvernare
contemporane iar unele din ele sau păstrat până și in ziua de astăzi. La etapa actual
avem o mulțime de republici și câteva regate. Un bun exemplu este Regatul Unit al
Marii Britanii care cu toate ca este un regat,o formă de guvernare ce a apărut cu
mai mult de 2 milenii în urma ea reprezintă una din cele mai puternice state în
present cea ce ne demonstrează cât ce important este istoria pentru prosperitatea și
bunăvoința lumii contemporane.

9
Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Persan

https://ro.wikipedia.org/wiki/Egiptul_Antic

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Mesopotamiei_antice

https://ro.wikipedia.org/wiki/Macedonia_Antică

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vechiul_Regat_Egiptean

10
11