http://ro.wikipedia.

org/wiki/Ilie_Ceau%C8%99escu

În septembrie 1952, este trimis la studii la Școala Militară Politică nr. 3, unde urmează un an de
pregătire, fiind avansat în august 1953 la gradul de locotenent. Lucrează apoi ca șef de bibliotecă
și șef de club la Școala Militară politică nr. 3 (1953-1954) și profesor de economie politică la
Școala medie militară “Ștefan cel Mare” (1954-1955). Deși nu avea gimnaziu și liceu, el
urmează cursurile Academiei Militare din București – Facultatea Militară Politică (1955-1959).
După absolvirea Facultății Militare Politice, Ilie Ceaușescu devine instructor de partid
(octombrie 1959). Susține apoi examene de diferență și obține astfel și diploma de absolvent al
Facultății de Istorie a Universității București (1963). Ulterior a obținut titlul științific de doctor în
istorie în 1969. A urmat cursul postuniversitar de limbă engleză (1974-1975) și Cursul
postacademic de comandă și stat major (aprilie 1979).
După ce Nicolae Ceaușescu este ales în funcția de secretar general al Partidului Comunist
Român, Ilie Ceaușescu avansează în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Devine unul dintre
responsabilii cu istoria militară a României, predând cursul de istorie militară la Academia
Militară Generală ca lector, lector superior și locțiitor șef de catedră (februarie 1968 – decembrie
1970) și apoi lucrând pe postul de cercetător științific principal I (1970-1972) și șef de sector în
Secția de istorie militară la Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară
(C.S.C.I.T.M.; august 1972 - martie 1975).
În martie 1975, Ilie Ceaușescu este numit în funcția de șef al Direcției organizatorice din
Consiliul Politic Superior al Armatei, departamentul politic al Ministerului Apărării Naționale.
Este avansat în mai 1977 la gradul de general-maior, apoi în decembrie 1982 la cel de general-
locotenent (cu 2 stele). Îndeplinește apoi funcțiile de secretar adjunct (1979-1983) și secretar al
Consiliului Politic Superior al Armatei și adjunct al ministrului apărării naționale (aprilie 1983 –
decembrie 1989). În luna ianuarie 1990 a fost trecut în rezervă.
În decursul serviciului militar a fost implicat în vânzarea către Statele Unite ale Americii a unor
tehnologii militare sovietice. [2ş
Între anii 1980-1989 a fost membru al Comitetului Central al P.C.R. Ilie Ceaușescu devine
cunoscut ca istoric militar, publicând volume despre istoria militară a românilor. El a condus mai
mulți ani Institutul de Istorie Militară și l-a influențat pe fratele său Nicolae în stabilirea
Protocronismului ca doctrină istoriografică a României și ca parte a sistemului național de
propagandă. [3ş De exemplu, el a pretins că poporul român a fost dintotdeauna același încă din
vremuri străvechi, fiind foarte puțin influențat de către alte popoare (romani, slavi, tătari) etc.:
"Este binecunoscut faptul că poporul român a rămas întotdeauna același, consolidat, unitar și
omogen deși a fost mereu ocupat" [4ş.

Războiul întregului popor pentru apărarea patriei la români.

Din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre
 Autor Ilie Ceausescu
Editor Militara
Stare foarte buna
Limba romana
Volume 1
Pagini 530
An 1980
Din cuprins:
 Inceputurile de rezistenta populara pe pamantul romanesc in luptele de aparare duse de
poporul daco-get impotriva invadatorilor
 Aspecte privind rezistenta populara la romani in secolul II-XIV
 Aspecte privind purtarea razboiului intregului popor pentru apararea pamantului
romanesc in Evul Mediu etc,,

Hartuirea in actiunile de lupta duse in razboiul intregului popor pentru apararea patriei

Autor Ilie Ceausescu

Editor Militara
Stare foarte buna
Limba romana
Volume 1
Pagini 278
An 1982

 Principalele forme si actiuni de hartuire folosite de poporul roman in lupta sa impotriva

invadatorilor
 Lupta de hartuire in razboiul intregului popor pentru apararea patriei- conditie obligatorie
a infrangerii unui agresor superior pe plan militar
 Pregatirea actiunilor de hartuire

Cărți publicate
 Căpitanul de panduri Simion Mehedințeanu (1966)
 Maiorul Constantin Ene (1967)
 Asalt la redute : Eroi ai războiului pentru independență (Ed. Militară, 1969)
 Din istoria contractului colectiv în România (Ed. Politică, 1970)
 P.C.R. - Stegarul luptelor revoluționare din anii 1929-1933 (Ed. Științifică, 1971)
 România în războiul pentru independența națională - 1877-1878 : Contribuții
bibliografice (Ed. Militară, 1972)
 Mișcarea muncitorească și legislația muncii în România : 1864-1944 (Ed. Științifică,
1972)
 Activitatea Partidului Comunist Român în armată : 1921-1944 (Ed. Militară, 1974)
 U.T.C. și tineretul din armată : 1922-1944 (Ed. Militară, 1974)
 Asalt la redute : Eroi ai războiului pentru independență (Ed. Militară, 1977)
 România în războiul de independență 1877-1878 (Ed. Militară, 1977)
 Drum de glorii : Pagini din eroismul armatei române în războiul nostru pentru
independență (Ed. Scrisul Românesc, 1977)
 Cronica participării armatei române la războiul pentru independență 1877-1878 (Ed.
Militară, 1977)
 Războiul întregului popor pentru apărarea patriei la români : Din cele mai vechi timpuri
până în zilele noastre (Ed. Militară, 1980)
 Din istoria militară a poporului român - studii (vol.8) (Ed. Militară, 1980)
 The entire people's war for The Homeland's defence with The Romanians : From times of
yore to present days (Ed. Militară, 1980)
 Apărarea națională în concepția Partidului Comunist Român (1982)
 Mișcarea muncitorească, socialistă, democratică, activitatea Partidului Comunist Român
și apărarea patriei la români : Repere cronologice (1983)
 Armata română în revoluția din august 1944 (Ed. Politică, 1984)
 Transilvania - străvechi pământ românesc (Ed. Militară, 1984)
 200 de zile mai devreme : Rolul României în scurtarea celui de-al doilea război mondial
(Ed. Științifică și Enciclopedică, 1984)
 România și Marea Victorie, 23 August 1944 - 12 mai 1945 (Ed. Militară, București,
1985)
 Independența poporului român - obiectiv fundamental al politicii Partidului Comunist
Român : Tradiție. Actualitare. Perspectivă (Ed. Militară, 1986)
 România în anii primului război mondial : Caracterul drept, eliberator al participării
României la război - 2 vol. (1987)
 La Transylvanie ancienne terre Roumaine (1989)
 Istoria militară a poporului român. Vol.6: Evoluția sistemului militar național în anii
1919-1944 (1989)
 România în anii celui de-al doilea război mondial - 3 vol. (1989)
 A absolvit Școala de Ofițeri Politici de la Ineu la data de 30 decembrie 1949, cu gradul de
locotenent.
 A absolvit în anul 1956 cu “Diplomă de merit” Academia Militară Politică din București,
iar în 1959 a obținut licența în istorie în urma absolvirii Facultății de Istorie din cadrul
Universității București. A obținut titlul științific de doctor în științe istorice în anul 1964.
Constantin Olteanu a parcurs pe rând treptele ierarhiei militare, desfășurând o amplă activitate
didactică și de instrucție.
 În anul 1971 avea gradul de general-maior. În anii '70, generalul Olteanu s-a ocupat de
epurarea armatei române de ofițerii cu studii în URSS, indiferent dacă aceștia erau sau nu
recrutați de către KGB. Această operațiune sa desfășurat treptat și a fost un “proces delicat”,
când militari cu importante funcții de comandă și decizie, dar cu studii la Moscova au trebuit
scoși de la comanda unităților combatante, fără a le provoca o reacție de frondă, dar și fără a irita
 Moscova. [2ş În anul 1979, a fost numit șef al Statului Major Central al Gărzilor Patriotice și, în
același timp, și consilier militar al lui Nicolae Ceaușescu.
 În perioada 29 martie 1980 - 16 decembrie 1985, generalul-locotenent Constantin
Olteanu a îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale. În acest interval, a fost avansat la
gradul de general-colonel.
 În anul 1985 a fost numit în funcția de prim-secretar și Primar General al Bucureștiului,
pe care a îndeplinit-o până în 1988. Olteanu își amintește că Nicolae Ceaușescu tocmai venise
dintr-o vizită în URSS, l-a chemat la el și i-a spus: "Mergi pe linie politică, în locul lui Pană, iar
în locul tău o să-l punem pe Milea". [3ş
 Printre obiectivele realizate în mandatul său de primar, Olteanu menționează
modernizarea râului Dâmbovița, continuarea lucrărilor la metrou, construcția de locuințe și
prelungirea Bulevardului Victoria Socialismului până la Șoseaua Mihai Bravu.
 Apoi, din mai 1988 și până în decembrie 1989, a fost secretar al CC al PCR, inițial pentru
propagandă și presă, apoi pentru relații externe.
Istoric militar
În anul 1968, Nicolae Ceaușescu a dispus reabilitarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, dar și a lui Ștefan
Foriș, ambii victime ale luptei pentru putere din perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Constantin Olteanu, tânăr ofițer și istoric militar, a fost numit cu cercetarea și clarificarea
condițiilor în care a fost asasinată la Oradea mama liderului PCR, Ștefan Foriș.
Generalul Olteanu este autorul mai multor studii și lucrări de istorie și teorie militară, elaborate
împreună cu colective de istorici militari cum ar fi generalul Ilie Ceaușescu. Este membru al
Societății de Științe Istorice din România și al Consiliului Național al Societății de Științe
Istorice din România. A primit Premiul Academiei Române (1976).
Actualmente este profesor universitar asociat la Facultatea de Istorie din cadrul Universității
„Spiru Haret” din București. Predă cursurile de Istoria militară a românilor în secolul XX și
Istoria celui de al doilea război mondial din 1939-1945.
Lucrări publicate
 Asalt la redute: Eroi ai războiului pentru independență (Ed. Militară, 1969) - coautor
 Patru decenii sub drapel : Generalul Alexandru Cernat (Ed. Militară, 1971)
 1947 : Un an de transformări revoluționare în România (Ed. Politică, 1972)
 Activitatea Partidului Comunist Român în armată : 1921-1944 (Ed. Militară, 1974) -
coautor
 Masele populare în războiul de independență (Ed. Militară, 1977)
 Asalt la redute: Eroi ai războiului pentru independență (Ed. Militară, 1977) - coautor
 Cronica participării armatei române la războiul pentru independență 1877-1878 (Ed.
Militară, 1977) - coautor
 Contribuții la cercetarea conceptului de putere armată la români (Ed. Militară, 1979)

 Editura: Militara
Anul publicarii: 1979
Nr. volume: 1
Nr. pagini:530
Tiraj: numai 4600 exemplare s-au tiparit. De la 1. Elemente ale puterii armate la romani pana la
formarea statelor feudale pana la 18. Dinamica elementelor constitutive ale puterii armate in
perioada 1878-1914.


 Apărarea națională în concepția Partidului Comunist Român (1982) - coautor
 Mișcarea muncitorească, socialistă, democratică, activitatea Partidului Comunist Român
și apărarea patriei la români : Repere cronologice (1983) - coautor
 Concepția politico-militară a tovarășului Nicolae Ceaușescu privind apărarea
independenței patriei noastre socialiste (Ed. Militară, 1983) - coautor
 Armata română în revoluția din august 1944 (Ed. Politică, 1984)- coautor
 Conținutul și trăsăturile doctrinei militare naționale (1984)
 Evolutia structurilor ostășești la români (1986)
 România în războiul pentru independență din 1877-1878 - coautor
 Considerații asupra coalițiilor politico-militare în lumina doctrinei militare naționale
 România în anii primului război mondial - coautor
 Istoria patriei – nesecat izvor de dezvoltare a gândirii noastre militare
 Geneza armatei permanente în țara noastră
 Principalii factori care determină capacitatea de luptă a armatei
 Opinii în legătură cu funcția socială a armatei române în perioada 1919-1940
 Arta militară românească în războiul pentru independență 1877-1878
 Apărarea litoralului românesc al Mării Negre – obiectiv important în cadrul apărării
strategice a teritoriului României
 Coaliții politico-militare. Privire istorică (Ed. Fundației "România de Mâine", București,
1996)
 Comandamentul armatei române în campania din 1877-1878 (Ed. Albatros, 1998) -
coautor
 România - o voce distinctă în Tratatul de la Varșovia: memorii 1980-1985 (Ed. ALDO,
București, 1999)
 File din istoria Bucureștilor. Însemnările unui primar general (Ed. Aldo, 2004)
 România și Tratatul de la Varșovia – Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie (Ed. Pro-
Historia, București, 2005) - coautor
 „O viață de om. Dialog cu jurnalistul Dan Constantin”, Editura Niculescu, 2012[7ş