Comentariul nuvelei „La hanul lui Mânjoală”

de I.L. Caragiale din perspectivă mistică

Povestea nuvelei „La Hanul lui Mânjoală” de Ion Luca Caragiale are la bază principiul
îmbinării celor două lumi: cea reală și cea fantastică. Pe măsura desfășurării acțiunii, aceste lumi
se intersectează formând diverse cotituri și enigme.
Chiar de la începutul nuvelei suntem orientați spre o ipoteză fantastică, locuitorii satului o
bănuiesc pe hangiță de practicarea anumitor vrăjitorii. Ei susțin că cât era soțul său în viață,
hanul era în pragul falimentului, însă după moartea bărbatului hanul a avut parte de o
îmbunătățire radicală. Sătenii o acuză pe femeie că ar fi recurs la vreun pact cu duhurile rele în
scopul îmbogățirii. Un alt zvon ce circulă prin sat vorbește despre soarta unor hoți care
intenționau să jefuiasă hanul femeii. Unul dintre bărbați murise ca prin magie, exact în momentul
încercării de a distruge ușa cu un topor, fratele său își pierduse complet glasul în urma
incidentului, iar ceilalți doi fugiseră ca să scape de polițiști, care, de asemenea, apăruseră exact în
momentul în care hangița semnalase infracțiunea. Cum fusese prins doar bărbatul mut, polițiștii
nu au putut afla circumstanțele întâmplării.
Adevăratul apogeu al întâmplărilor sinistre începe când personajul principal – Fănică se
oprește la han, înițial cu intenția de a poposi vreo jumătate de oră. Însă comportamentul și
intențiile bărbatului se schimbă complet când o întâlnește pe hangiță. În ciuda faptului că era
așteptat pentru logodnă, motiv pentru care și se grăbea să ajungă la destinație, bărbatul pare că
pierde noțiunea timpului la han. El se simte, într-un mod foarte ciudat, puternic atras de hangiță,
care era și mai în vârstă decât el. Înainte de masă acesta avu un moment intim cu femeia, pe care
o sărută. Ceea ce este dubios la acest eveniment sunt circumstanțele în care a avut loc. Bărbatul
vroia să-și facă cruce, căutând vreo icoană prin cameră, însă se pare că femeia nu ținea icoane,
un lucru foarte neașteptat, având în vedere că în acele timpuri oamenii erau foarte atașați de
tradițiile religioase și de credința în Dumnezeu. Acesta realizând gestul sacru a cauzat „răcnetul”
unei pisici negre ce se afla în cameră, aceasta ieșind din încăpere a provocat apariția
întunericului, ceea ce a dus direct la momentul dintre cei doi. Un alt detaliu sinistru este furtuna
care se dezlănțuise când Fănică decisese să-și reia drumul, furtună care l-a determinat în cele din
urmă să se reîntoarcă la han. Nemaivorbind de momentul în care la ieșirea bărbatului din han,
hangița i-a spus că va plăti când se va întoarce, ca și cum ar fi știut deja, plus că îi tot sucea
căciula acestuia uitându-se în fundul ei cu o deosebită atenție, căciulă care l-a deranjat pe bărbat
de-a lungul înaintării către destinația inițială. Fănică îi repeta constant femeii că are ochi foarte
frumoși, ochi pe care îi regăsește și la iedul negru cu care se întâlnește pe drum. Același ied l-a
deranjat pe calul bărbatului, odată ce Fănică luă animalul în căruță, calul o luă brusc la goană, în
ciuda faptului că până în acel moment calul de-abia mergea. Calul alergă o vreme, scăpat de sub
control, după care îl abandonă pe bărbat într-un loc necunoscut, iedul de asemenea dispăruse.
Atunci are loc întâlnirea bărbatului cu un sătean pe nume Gheorghe, acesta fiind din nou
un detaliu simbolic, Sfântul Gheorghe fiind simbolul biruinței binelui asupra răului. De la acest
sătean bărbatul află că este aproape de Hanul lui Mânjoală. Foarte dubios faptul că în acel haos și
în acea goană incontrolabilă, bărbatul se pomenise din nou la locul cu pricina. La han el îl
regăsește pe iedul pierdut. Apariția repetată și neașteptată a animalelor negre ce au ochii hangiței
și care toate au legătură cu femeia sunt un alt element diabolic, semnificând mertamorfoza
diavolului în diferite forme, interferând cu soarta omului și îndreptându-l spre ispită.
În continuare bărbatul nu intenționa să părăsească hanul, uitând complet de scopurile pe
care le avea. Socrul său a fost cel care l-a scos din han cu forța supunându-l unui proces de
purificare prin post și rugăciuni, în urma căruia bărbatul ieși de sub „vraja” hangiței și își
continuă viața căsătorindu-se.
În cele din urmă află de la un sătean că hanul arsese și că hangița murise în incendiu.
Acest eveniment face referire la „focul iadului”, care e pedeapsa cu care s-a ales femeia în urma
colaborării cu forțele răului. Răul te poate ademeni cu ispite irezistibile ca să te cucerească, însă
în ciuda prețului oferit, răul nu poate duce la nimic altceva decât un sfârșit tragic.