30.12.

2009 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 322/1

II
(Comunicări)

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢII ŞI ORGANE ALE UNIUNII

EUROPENE

CONSILIU

Cod de conduită revizuit pentru punerea în aplicare efectivă a Convenției privind eliminarea dublei
impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate
(2009/C 322/01)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE ȘI REPREZENTANȚII GUVERNELOR STATELOR MEMBRE, REUNIȚI ÎN CADRUL

CONSILIULUI,

AVÂND ÎN VEDERE Convenția din 23 iulie 1990 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea
profiturilor întreprinderilor asociate („Convenția de arbitraj”),

RECUNOSCÂND necesitatea, atât pentru statele membre în calitate de state contractante la Convenția de
arbitraj, cât și pentru contribuabili, de a avea norme mai detaliate pentru a pune în aplicare în mod eficient
Convenția de arbitraj,

LUÂND ACT DE Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2009 privind lucrările Forumului mixt al UE
pentru prețurile de transfer (FMPT) în perioada martie 2007-martie 2009, pe baza rapoartelor FMPT cu
privire la sancțiuni și prețuri de transfer și pe baza interpretării unor dispoziții ale Convenției de arbitraj,

SUBLINIIND că prezentul cod de conduită reprezintă un angajament politic și nu aduce atingere drepturilor și
obligațiilor statelor membre sau domeniilor de competență respective ale statelor membre și ale Uniunii
Europene care decurg din Tratatul privind Uniunea Europeană și din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene,

RECUNOSCÂND că punerea în aplicare a prezentului cod de conduită nu ar trebui să împiedice găsirea de

soluții la un nivel mai global,

LUÂND ACT DE concluziile raportului FMPT cu privire la sancțiuni,

ADOPTĂ URMĂTORUL COD DE CONDUITĂ REVIZUIT:

Fără a aduce atingere domeniilor de competență respective ale statelor membre și ale Uniunii Europene,
prezentul cod de conduită revizuit vizează punerea în aplicare a Convenției de arbitraj și anumite chestiuni
conexe legate de procedurile de acord amiabil în temeiul tratatelor privind dubla impunere încheiate între
statele membre.

1. Domeniul de aplicare a Convenției de arbitraj

1.1. Cazuri triunghiulare de prețuri de transfer la nivelul UE
(a) În sensul prezentului cod de conduită, un caz triunghiular la nivelul UE este o situație în care, în prima
etapă a procedurii Convenției de arbitraj, două autorități competente ale UE care aplică principiul valorii
C 322/2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 30.12.2009

de piață nu pot soluționa pe deplin o problemă de dublă impunere rezultând dintr-un caz de prețuri de
transfer, deoarece o întreprindere afiliată situată într-un alt stat membru (în alte state membre) și
identificată de ambele autorități competente ale UE (pe baza unor probe fondate pe o analiză de
comparabilitate care include o analiză funcțională și alte elemente factuale conexe) a avut o influență
semnificativă contribuind la un rezultat care nu respectă principiul valorii de piață într-o serie de
tranzacții relevante sau de relații comerciale/financiare și este recunoscută ca atare de către contribuabilul
care a suferit dubla impunere și care a solicitat aplicarea dispozițiilor Convenției de arbitraj.

(b) Domeniul de aplicare a Convenției de arbitraj include toate tranzacțiile UE implicate în cazuri triun­
ghiulare între state membre.

1.2. Capitalizare redusă (1)

Convenția de arbitraj se referă în mod clar la profiturile care rezultă în urma relațiilor comerciale și
financiare, însă nu caută să facă distincția între aceste tipuri specifice de profit. Prin urmare, ajustările
profiturilor obținute în urma relațiilor financiare, inclusiv împrumuturi și termenii acestora și care
respectă principiul valorii de piață urmează să fie considerate ca intrând în domeniul de aplicare a
Convenției de arbitraj.

(1) Rezerve: Bulgaria susține că ajustările profiturilor obținute în urma unei ajustări a prețului unui împrumut (și anume
rata dobânzii) intră în domeniul de aplicare a Convenției de arbitraj. Dimpotrivă, Bulgaria consideră că Convenția de
arbitraj nu acoperă cazurile de ajustări ale profiturilor obținute în urma ajustărilor cuantumului finanțării. În principiu,
motivele unor astfel de ajustări se găsesc în dreptul intern al statelor membre. Aplicarea unor norme naționale diferite
și absența unui set de orientări bazate pe principiul valorii de piață, internațional recunoscute, care să fie aplicabile
structurii de capital a unei întreprinderi, pun sub semnul întrebării conformitatea cu principiul valorii de piață a
ajustărilor profitului în urma ajustărilor cuantumului unui împrumut.
Republica Cehă nu va aplica procedura de acord amiabil prevăzută de Convenția de arbitraj în cazul în care face
obiectul unor norme de combatere a practicilor abuzive în conformitate cu legislația națională.
Țările de Jos sunt de părere că o ajustare a ratei dobânzii (prețul unui împrumut), care are temeiul în legislația
națională în baza principiului valorii de piață, se înscrie în domeniul de aplicare a Convenției de arbitraj. Ajustările
cuantumului unui împrumut, precum și ajustările deductibilității dobânzii pe baza unei abordări de capitalizare redusă
în temeiul principiului valorii de piață sau ajustările pe baza legislației de combatere a practicilor abuzive în temeiul
principiului valorii de piață sunt considerate ca fiind în afara domeniului de aplicare a Convenției de arbitraj. Țările de
Jos își vor menține rezerva până când se vor formula orientări de către OCDE privind modul de aplicare a principiului
valorii de piață în ceea ce privește capitalizarea redusă a întreprinderilor asociate.
Grecia consideră că ajustările care intră în domeniul de aplicare a Convenției de arbitraj sunt cele privind rata dobânzii
unui împrumut. Ajustările privind cuantumul unui împrumut și deductibilitatea dobânzii acumulate aferente unui
împrumut nu sunt aplicabile Convenției de arbitraj, datorită limitărilor legislației naționale în vigoare.
Ungaria consideră că intră în domeniul de aplicare a Convenției de arbitraj numai acele cazuri în care dubla impunere
se datorează ajustării ratei dobânzii unui împrumut și ajustarea se întemeiază pe principiul valorii de piață.
Italia consideră că Convenția de arbitraj poate fi invocată în cazul dublei impuneri generate de o ajustare a prețului
unei tranzacții financiare care nu este în conformitate cu principiul valorii de piață. Pe de altă parte, aceasta nu poate fi
invocată pentru soluționarea dublei impuneri decurgând din ajustări ale cuantumului împrumuturilor sau în cazul în
care dubla impunere decurge din diferențele dintre normele naționale privind suma de finanțare permisă sau cele
privind deductibilitatea dobânzilor.
Înțelegerea Letoniei este că Convenția de arbitraj nu poate fi invocată în cazul dublei impuneri rezultate din aplicarea
legislației naționale generale privind ajustările cuantumului unui împrumut sau privind deductibilitatea plăților de
dobânzi, care nu se întemeiază pe principiul valorii de piață, astfel cum se prevede în articolul 4 al Convenției de
arbitraj.
În consecință, Letonia consideră că numai ajustările deducerilor de dobânzi efectuate în conformitate cu legislația
națională în temeiul principiului valorii de piață, intră în domeniul de aplicare a Convenției de arbitraj.
Polonia consideră că procedura stipulată de Convenția de arbitraj poate fi aplicată numai în cazul ajustărilor de
dobândă, în timp ce ajustările privind cuantumul unui împrumut nu ar trebui să facă obiectul convenției. În
opinia noastră, este aproape imposibil să se definească cum trebuie să arate în realitate structura capitalului pentru
a fi conformă cu principiul valorii de piață.
Portugalia consideră că Convenția de arbitraj nu poate fi invocată pentru soluționarea cazurilor de dublă impunere
determinate de ajustările profiturilor rezultate fie din corecții ale cuantumului unui împrumut contractat între între­
prinderile asociate, fie din plățile de dobânzi în temeiul normelor interne de combatere a practicilor abuzive. Cu toate
acestea, Portugalia admite să își revizuiască poziția de îndată ce se ajunge la un consens la nivel internațional, și anume
prin orientări stabilite de OCDE, în ceea ce privește aplicarea principiului valorii de piață privind cuantumul datoriilor
(implicând situații de capitalizare redusă) între întreprinderile asociate.
Slovacia este de părere că o ajustare a ratei dobânzii decurgând din legislația națională în temeiul principiului valorii de
piață ar trebui să facă parte din domeniul de aplicare al Convenției de arbitraj, dar ajustările de profit rezultând din
aplicarea normelor de combatere a practicilor abuzive în conformitate cu legislația națională ar trebui să nu facă parte
din domeniul de aplicare a Convenției de arbitraj.
30.12.2009 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 322/3

2. Admisibilitatea unui caz

Pe baza articolului 18 din Convenția de arbitraj, statelor membre li se recomandă să considere că un caz
intră în domeniul de aplicare a Convenției de arbitraj atunci când cererea este prezentată în timp util după
data intrării în vigoare a aderării unui nou stat membru la Convenția de arbitraj, chiar dacă ajustarea se
aplică la anii fiscali precedenți.

3. Sancțiuni severe
Deoarece articolul 8 alineatul (1) prevede flexibilitatea în refuzul de a acorda accesul la Convenția de arbitraj
din cauza impunerii unei sancțiuni severe și dată fiind experiența practică dobândită din 1995, statelor
membre li se recomandă să își clarifice sau să își revizuiască declarațiile unilaterale din anexa la Convenția de
arbitraj pentru a ilustra mai bine faptul că o sancțiune severă ar trebui aplicată doar în cazuri excepționale,
cum ar fi frauda.

4. Momentul începerii perioadei de trei ani [termen pentru prezentarea cererii în conformitate cu
articolul 6 alineatul (1) din Convenția de arbitraj]
Data „primului aviz de impozitare sau a măsurii echivalente care generează sau poate genera o dublă
impunere în sensul articolului 1 din Convenția de arbitraj, ca urmare a unei ajustări a prețurilor de
transfer” (1) se consideră a fi momentul în care începe să curgă perioada de trei ani.

În ceea ce privește cazurile înaintate în materie de prețuri de transfer, se recomandă statelor membre să
aplice și această definiție pentru stabilirea perioadei de trei ani, astfel cum se prevede la articolul 25 alineatul
(1) din Convenția-model a OCDE în domeniul fiscal privind veniturile și capitalul și pusă în aplicare în
cadrul convențiilor privind dubla impunere încheiate între statele membre.

5. Momentul de începere a perioadei de doi ani [articolul 7 alineatul (1) din Convenția de arbitraj]
(a) În sensul articolului 7 alineatul (1) din Convenția de arbitraj, se consideră că un caz a fost prezentat în
conformitate cu articolul 6 alineatul (1) atunci când contribuabilul oferă următoarele elemente:

(i) identificarea (nume, adresă, număr de identificare fiscală) întreprinderii din statul membru care
prezintă o cerere și a celorlalte părți la tranzacțiile relevante;

(ii) informații privind faptele și circumstanțele relevante în cazul respectiv (inclusiv informații privind
relațiile dintre întreprindere și celelalte părți la tranzacțiile relevante);

(iii) identificarea perioadelor fiscale vizate;

(iv) copii ale avizelor de impozitare, ale raportului de audit fiscal sau ale unui document echivalent care
a generat dubla impunere pretinsă;

(v) informații privind toate acțiunile în justiție și litigiile inițiate de întreprindere sau de celelalte părți
la tranzacțiile relevante și orice hotărâre judecătorească privind cazul;

(vi) prezentarea de către întreprindere a motivelor pe baza cărora consideră că principiile menționate la
articolul 4 din Convenția de arbitraj nu au fost respectate;

(vii) o declarație prin care întreprinderea se angajează să răspundă cât mai complet și mai rapid posibil
tuturor cererilor rezonabile și corespunzătoare formulate de o autoritate competentă și să pună la
dispoziția autorităților competente documentele necesare; și

(1) Rezervă: Membrul reprezentând autoritățile fiscale italiene consideră „data primului aviz de impozitare sau a măsurii
echivalente ca urmare a unei ajustări a prețurilor de transfer care generează sau poate genera o dublă impunere în
sensul articolului 1”, ca reprezentând momentul de începere a perioadei de trei ani, dat fiind faptul că aplicarea
Convenției de arbitraj existente ar trebui să se limiteze doar la cazurile care fac obiectul unei „ajustări” a prețurilor de
transfer.
C 322/4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 30.12.2009

(viii) orice informație suplimentară specifică solicitată de autoritatea competentă în termen de două luni
de la primirea cererii contribuabilului.

(b) Se consideră că perioada de doi ani începe cel târziu la următoarele date:

(i) data avizului de impozitare – și anume data deciziei finale luate de administrația fiscală privind
veniturile suplimentare – sau a oricărei măsuri echivalente;

(ii) data la care autoritatea competentă primește cererea și minimul de informații menționate la punctul
5 litera (a).

6. Proceduri de acord amiabil prevăzute de Convenția de arbitraj

6.1. Dispoziții generale
(a) În conformitate cu orientările OCDE, se aplică principiul valorii de piață, independent de consecințele
fiscale imediate pe care acesta ar putea să le aibă pentru oricare dintre statele membre.

(b) Cazurile se vor soluționa cât mai rapid posibil ținându-se seama de complexitatea problemelor pe care le
pune fiecare caz în parte.

(c) Toate mijloacele adecvate care permit obținerea unui acord amiabil cât mai rapid posibil, inclusiv
reuniunile directe cu partenerii, vor fi luate în considerare. Dacă este cazul, întreprinderea va fi
invitată să își prezinte punctul de vedere în fața autorității sale competente.

(d) Luând în considerare dispozițiile prezentului cod de conduită, un acord amiabil ar trebui încheiat în
termen de doi ani de la data la care cazul respectiv a fost înaintat pentru prima dată uneia dintre
autoritățile competente, în conformitate cu punctul 5 litera (b) din prezentul cod de conduită. Totuși, se
admite că în anumite situații (de exemplu, atunci când soluționarea cazului este iminentă, când tran­
zacțiile sunt extrem de complexe sau când există cazuri triunghiulare), poate fi oportună aplicarea
articolului 7 alineatul (4) din Convenția de arbitraj (care prevede prelungirea termenelor) pentru a se
conveni asupra unei scurte prelungiri.

(e) Procedura de acord amiabil nu ar trebui să impună costuri aferente respectării legislației necorespun­
zătoare sau excesive solicitantului sau oricărei alte persoane implicate.

6.2. Cazuri triunghiulare de prețuri de transfer la nivelul UE

(a) De îndată ce autoritățile competente din statele membre au convenit să considere cazul în discuție drept
un caz triunghiular la nivelul UE, acestea ar trebui să invite neîntârziat cealaltă autoritate competentă
(celelalte autorități competente) să ia parte la proceduri și la discuții în calitate de observator(i) sau de
parte activ implicată (părți activ implicate) și să decidă împreună cu privire la abordarea pe care o
consideră adecvată. Astfel, toate informațiile ar trebui puse la dispoziția celeilalte (celorlalte) autorități
competente din UE, de pildă prin schimburi de informații. Cealaltă autoritate competentă (celelalte
autorități competente) ar trebui invitată (invitate) să stabilească implicarea reală sau posibilă a contri­
buabilului (contribuabililor) „lor”.

(b) Autoritățile competente implicate în soluționarea dublei impuneri rezultate din cazurile triunghiulare la
nivelul UE în cadrul Convenției de arbitraj pot adopta unul dintre demersurile următoare:

(i) autoritățile competente pot decide să adopte o abordare multilaterală (participarea imediată și
deplină a tuturor autorităților competente implicate); sau

(ii) autoritățile competente pot decide să inițieze o procedură bilaterală, în care cele două părți sunt
autoritățile competente care au identificat (pe baza unei analize de comparabilitate care include o
analiză funcțională și alte elemente factuale conexe) întreprinderea afiliată, situată într-un alt stat
membru, care a jucat un rol semnificativ în obținerea unui rezultat care nu respectă principiul
valorii de piață într-o serie de tranzacții relevante sau de relații comerciale/financiare, și autoritățile
în cauză ar trebui să invite cealaltă autoritate competentă (celelalte autorități competente) din UE să
participe în calitate de observator(i) la discuțiile purtate în cadrul procedurii de acord amiabil; sau
30.12.2009 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 322/5

(iii) autoritățile competente pot decide să inițieze mai multe proceduri bilaterale în paralel și ar trebui să
invite cealaltă autoritate competentă (celelalte autorități competente) din UE să participe în calitate
de observator(i) la discuțiile purtate în cadrul procedurii de acord amiabil.

Statelor membre li se recomandă să aplice procedura multilaterală pentru a soluționa astfel de cazuri de
dublă impunere. Demersul ar trebui însă să fie întotdeauna convenit între toate autoritățile competente,
pe baza faptelor și circumstanțelor specifice fiecărui caz. Dacă nu e posibilă o procedură multilaterală și
sunt inițiate două (sau mai multe) proceduri bilaterale, toate autoritățile competente ar trebui să fie
implicate în prima etapă a procedurii Convenției de arbitraj fie ca state contractuale ale Convenției de
arbitraj inițiale, fie ca observatori.

(c) Statutul de observator se poate transforma în cel de parte implicată în funcție de evoluția discuțiilor și de
probele prezentate. Dacă cealaltă autoritate competentă (celelalte autorități competente) dorește (doresc)
să participe la a doua etapă (arbitrajul), aceasta (acestea) trebuie să devină parte implicată (părți
implicate).

Faptul că cealaltă autoritate competentă (celelalte autorități competente) deține (dețin) pe durata tuturor
discuțiilor statutul de observator nu are consecințe asupra aplicării dispozițiile Convenției de arbitraj (de
exemplu, chestiuni legate de calendar și de procedură).

Participarea în calitate de observator nu obligă cealaltă autoritate competentă (celelalte autorități

competente) la rezultatul final al procedurii Convenției de arbitraj.

În cadrul procedurii, toate schimburile de informații trebuie să respecte cerințele și procedurile legale și
administrative normale.

(d) Contribuabilul (contribuabilii) ar trebui să informeze în cel mai scurt timp administrația fiscală (adminis­
trațiile fiscale) implicată (implicate) cu privire la faptul că o altă parte (alte părți) ar putea fi implicată
(implicate) în cazul respectiv. Respectiva notificare ar trebui să fie urmată fără întârziere de prezentarea
tuturor faptelor relevante și a documentației aferente. Această abordare va contribui nu numai la o
soluționare mai rapidă, ci și la evitarea situației în care problemele legate de dubla impunere nu vor
putea fi rezolvate din cauza termenelor procedurale diferite între state membre.

6.3. Funcționare practică și transparență

(a) Pentru a reduce la minimum costurile și întârzierile datorate traducerii, procedura de acord amiabil și în
special schimbul de documente de poziție ar trebui să se desfășoare într-o limbă de lucru comună sau
într-un mod cu efect echivalent, în cazul în care autoritățile competente ajung la un acord la nivel
bilateral (sau multilateral).

(b) Întreprinderea care solicită procedura de acord amiabil este informată de autoritatea competentă căreia
i-a adresat cererea cu privire la orice evoluții importante care o vizează pe tot parcursul procedurii.

(c) Se asigură confidențialitatea informațiilor privind orice persoană protejată în cadrul unei convenții fiscale
bilaterale sau în temeiul legislației unui stat membru.

(d) Autoritatea competentă confirmă primirea unei cereri adresate de un contribuabil de a iniția o procedură
de acord amiabil în termen de o lună de la primirea cererii și informează simultan autoritatea
competentă (autoritățile competente) din celălalt stat membru (celelalte state membre) implicat(e) în
respectivul caz, anexând o copie a cererii contribuabilului.

(e) În cazul în care autoritatea competentă consideră că întreprinderea nu a trimis minimul de informații
necesare inițierii unei proceduri de acord amiabil, menționate la punctul 5 litera (a), aceasta invită
întreprinderea, în termen de două luni de la primirea cererii, să îi furnizeze informațiile suplimentare
specifice de care are nevoie.

(f) Statele membre se angajează ca autoritatea competentă să răspundă întreprinderii solicitante în una din
următoarele forme:
C 322/6 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 30.12.2009

(i) în cazul în care autoritatea competentă nu consideră că profiturile întreprinderii sunt incluse sau
este probabil să fie incluse în profiturile unei întreprinderi dintr-un alt stat membru, aceasta
informează întreprinderea în acest sens și o invită să prezinte eventualele sale observații;

(ii) în cazul în care autoritatea competentă consideră că cererea este întemeiată și că este în măsură să
găsească o soluție satisfăcătoare, aceasta informează întreprinderea în acest sens și efectuează ajus­
tările necesare sau autorizează scutirile pe care le consideră justificate în cel mai scurt timp posibil;

(iii) în cazul în care autoritatea competentă consideră că cererea este întemeiată, dar că nu este în
măsură să găsească o soluție satisfăcătoare, aceasta informează întreprinderea în legătură cu efor­
turile sale de a rezolva cazul prin intermediul unui acord amiabil cu autoritatea competentă din
oricare alt stat membru implicat.

(g) În cazul în care o autoritate competentă consideră că o cerere este întemeiată, ea ar trebui să inițieze o
procedură de acord amiabil, informând autoritatea competentă din celălalt stat membru (celelalte state
membre) cu privire la decizia sa și să anexeze o copie a informațiilor menționate la punctul (5) litera (a)
din prezentul cod de conduită. În același timp, aceasta informează persoana care a invocat Convenția de
arbitraj cu privire la faptul că a inițiat procedura de acord amiabil. Autoritatea competentă care inițiază
procedura de acord amiabil indică de asemenea – pe baza informațiilor de care dispune – autorității
competente (autorităților competente) din celălalt stat membru (celelalte state membre) și persoanei care
a depus cererea dacă solicitarea a fost prezentată în termenele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din
Convenția de arbitraj și precizează data de la care începe perioada de doi ani menționată la articolul 7
alineatul (1) din Convenția de arbitraj.

6.4. Schimb de documente de poziție

(a) Atunci când a fost inițiată o procedură de acord amiabil, statele membre se angajează ca autoritatea
competentă din statul în care s-a efectuat sau se intenționează efectuarea unei evaluări fiscale, constituită
dintr-o decizie finală a administrației fiscale privind veniturile sau dintr-o măsură echivalentă, și care
cuprinde o ajustare care generează sau poate genera o dublă impunere în sensul articolului 1 din
Convenția de arbitraj, să transmită un document de poziție autorității competente (autorităților
competente) din celălalt stat membru (celelalte state membre) implicat(e) în cauză, care prezintă:

(i) cazul prezentat de solicitant;

(ii) punctul său de vedere privind temeiul cazului, de pildă motivele pentru care aceasta consideră că
există dubla impunere sau că există riscul unei duble impuneri;

(iii) modul în care ar putea fi soluționat cazul în vederea eliminării dublei impuneri, precum și o
prezentare completă a propunerii.

(b) Documentul de poziție include o justificare completă a evaluării sau a ajustării și este însoțit de o serie
de documente de bază care susțin poziția adoptată de autoritatea competentă, precum și de o listă a
tuturor celorlalte documente utilizate pentru ajustare.

(c) Documentul de poziție este transmis poziție autorității competente (autorităților competente) din celălalt
stat membru (celelalte state membre) implicat(e) în respectivul caz cât mai rapid posibil, avându-se în
vedere complexitatea cazului și cel târziu în termen de patru luni de la cea mai recentă dintre urmă­
toarele date:

(i) data avizului de impozitare, adică a deciziei finale luate de administrația fiscală privind veniturile
suplimentare, sau a oricărei măsuri echivalente;

(ii) data la care autoritatea competentă primește cererea și minimul de informații menționate la punctul
5 litera (a).
30.12.2009 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 322/7

(d) Statele membre se angajează ca, în cazul în care autoritatea competentă din statul în care nu s-a efectuat
sau nu există intenția de a se efectua o evaluare fiscală sau o măsură echivalentă, fapt care generează sau
poate genera o dublă impunere în sensul articolului 1 din Convenția de arbitraj ca urmare, de exemplu, a
unei ajustări a prețurilor de transfer, primește un document de poziție din partea unei alte autorități
competente, autoritatea competentă să răspundă cât mai rapid posibil, luând în considerare comple­
xitatea cazului respectiv și cel târziu în termen de șase luni de la primirea documentului de poziție.

(e) Răspunsul ar trebui să fie sub una dintre următoarele două forme:

(i) dacă autoritatea competentă consideră că a existat o dublă impunere sau că există riscul unei duble
impuneri și este de acord cu soluția propusă în documentul de poziție, aceasta informează cealaltă
autoritate competentă (celelalte autorități competente) cu privire la acestea și efectuează aceste
ajustări sau scutiri cât mai rapid posibil;

(ii) dacă autoritatea competentă nu consideră că a existat o dublă impunere sau că există riscul unei
duble impuneri sau nu este de acord cu soluția propusă în documentul de poziție, aceasta transmite
celeilalte (celorlalte) autorități competente un răspuns în care precizează motivele dezacordului său și
propune un calendar orientativ pentru examinarea cazului, luând în considerare complexitatea sa.
Propunerea include, atunci când este cazul, o dată pentru o reuniune directă cu partenerii, care ar
trebui să aibă loc cel mai târziu în termen de 18 luni de la cea mai recentă dintre următoarele date:

(aa) data avizului de impozitare, adică a deciziei finale luate de administrația fiscală privind veni­
turile suplimentare, sau a oricărei măsuri echivalente;

(bb) data la care autoritatea competentă primește cererea și minimul de informații menționate la
punctul 5 litera (a).

(f) Statele membre efectuează de asemenea toate demersurile necesare pentru accelerarea, pe cât posibil, a
tuturor procedurilor. În această privință, statele contractante ar trebui să ia în considerare organizarea
periodică, cel puțin o dată pe an, a unor reuniuni ale autorităților competente pentru a discuta cu privire
la procedurile de acord amiabil aflate în curs (cu condiția ca numărul cazurilor să justifice aceste reuniuni
periodice).

6.5. Tratate privind dubla impunere între statele membre

În ceea ce privește cererile prezentate în domeniul prețurilor de transfer, se recomandă statelor membre să
aplice dispozițiile punctelor 1, 2 și 3 și procedurilor de acord amiabil inițiate în conformitate cu dispozițiile
articolului 25 alineatul (1) din Convenția-model a OCDE în domeniul fiscal privind veniturile și capitalul,
implementate în tratatele privind dubla impunere încheiate între statele membre.

7. Procedurile din a doua etapă a Convenției de arbitraj

7.1. Lista persoanelor independente
(a) Statele membre se angajează să comunice fără întârziere Secretarului General al Consiliului numele celor
cinci persoane independente desemnate care pot face parte din Comisia consultativă menționată la
articolul 7 alineatul (1) din Convenția de arbitraj, precum și să comunice, în aceleași condiții, orice
modificare adusă listei.

(b) Atunci când comunică numele persoanelor independente desemnate Secretarului General al Consiliului,
statele membre anexează un curriculum vitae al acestor persoane, care ar trebui să indice, printre altele,
experiența acestora în domeniul juridic, fiscal și în special al prețurilor de transfer.

(c) Statele membre pot indica de asemenea pe lista lor persoanele independente desemnate care îndeplinesc
cerințele pentru a fi alese în funcția de președinte.

(d) În fiecare an, Secretarul General al Consiliului invită statele membre să confirme numele persoanelor
independente desemnate și/sau să precizeze numele înlocuitorilor acestora.
C 322/8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 30.12.2009

(e) Lista completă a persoanelor independente desemnate se publică pe pagina de internet a Consiliului.

(f) Persoanele independente desemnate nu trebuie neapărat să fie resortisanți sau rezidenți ai statului care îi
desemnează, însă trebuie să fie resortisanți ai unui stat membru și rezidenți pe teritoriul unui stat căruia i
se aplică Convenția de arbitraj.

(g) Autorităților competente li se recomandă să convină asupra unei declarații de acceptare și a unei
declarații de independență pentru respectivul dosar, care trebuie semnate de persoanele independente
desemnate.

7.2. Instituirea Comisiei consultative

(a) Cu excepția cazului în care statele contractante în cauză convin altfel, statul membru care a emis primul
aviz de impozitare, și anume decizia finală luată de administrația fiscală privind veniturile suplimentare
sau orice altă măsură echivalentă care generează sau poate genera o dublă impunere în sensul articolului
1 din Convenția de arbitraj, ia inițiativa de a institui Comisia consultativă și organizează reuniunile
acesteia de comun acord cu celălalt stat membru (celelalte state membre).

(b) Autoritățile competente ar trebui să instituie Comisia consultativă cel târziu în termen de 6 luni de la
încheierea perioadei menționate la articolul 7 din Convenția de arbitraj. Atunci când o autoritate
competentă nu face acest lucru, o altă autoritate competentă implicată în respectivul caz are dreptul
de a lua inițiativa.

(c) Comisia consultativă este compusă în principiu din două persoane independente desemnate, pe lângă
președintele comisiei și reprezentanții autorităților competente. Atunci când apar cazuri triunghiulare și
urmează să fie instituită o comisie consultativă în cadrul abordării multilaterale, statele membre vor ține
seama de cerințele articolului 11 alineatul (2) din Convenția de arbitraj, introducând la nevoie norme de
procedură suplimentare, pentru a garanta capacitatea Comisiei consultative și a președintelui acesteia de
a adopta un aviz cu majoritate simplă a membrilor.

(d) Comisia consultativă este asistată de un secretariat al cărui sediu este pus la dispoziție de statul membru
care a inițiat instituirea comisiei consultative, cu excepția cazului în care statele membre în cauză decid
altfel. Din motive de independență, acest secretariat funcționează sub supravegherea președintelui
comisiei consultative. Membrii secretariatului sunt ținuți să respecte dispozițiile privind confidențialitatea
prevăzute la articolul 9 alineatul (6) din Convenția de arbitraj.

(e) Locul în care se reunește Comisia consultativă și locul în care este emis avizul pot fi stabilite anticipat de
autoritățile competente din statele membre implicate.

(f) Statele membre furnizează Comisiei consultative, înainte de prima sa reuniune, toate documentele și
informațiile relevante și în special toate documentele, rapoartele, corespondența și concluziile utilizate în
cadrul procedurii de acord amiabil.

7.3. Funcționarea Comisiei consultative

(a) Se consideră că un caz a fost înaintat Comisiei consultative la data la care președintele confirmă că toți
membrii comisiei au primit toate documentele și informațiile relevante menționate la punctul 7.2 litera
(f).

(b) Lucrările Comisiei consultative se desfășoară în limba sau limbile oficiale ale statelor membre implicate
în cauză, cu excepția cazului în care autoritățile competente decid altfel de comun acord, luând în
considerare preferințele Comisiei consultative.

(c) Comisia consultativă poate solicita ca partea de la care provine o declarație sau un document să pună la
dispoziția comisiei o traducere a acestora în limba sau limbile în care se desfășoară lucrările.
30.12.2009 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 322/9

(d) În conformitate cu articolul 10 din Convenția de arbitraj, Comisia consultativă poate solicita statelor
membre și în special statului membru care a emis primul aviz de impozitare, și anume decizia finală
luată de administrația fiscală privind veniturile suplimentare sau orice altă măsură echivalentă care
generează sau poate genera o dublă impunere în sensul articolului 1 al Convenției de arbitraj, să se
prezinte în fața Comisiei consultative.

(e) Cheltuielile de procedură ale Comisiei consultative, care sunt repartizate în mod egal între statele
membre implicate, constau din costurile administrative ale Comisiei consultative, precum și din
onorariile și cheltuielile persoanelor independente desemnate.

(f) Cu excepția cazului în care autoritățile competente din statele membre în cauză decid altfel:

(i) rambursarea cheltuielilor efectuate de persoanele independente desemnate este limitată la nivelul
rambursărilor acordate în mod normal funcționarilor de rang înalt ai statului membru care a
inițiat instituirea Comisiei consultative;

(ii) onorariul persoanelor independente desemnate este stabilit la 1 000 EUR pe persoană și pe zi de
reuniune a Comisiei consultative, iar președintele primește un onorariu cu 10 % mai mare decât cel
acordat celorlalte persoane independente desemnate.

(g) Plata efectivă a cheltuielilor de procedură ale Comisiei consultative este efectuată de către statul membru
care a luat inițiativa instituirii comisiei, cu excepția cazului în care autoritățile competente din statele
membre implicate decid altfel.

7.4. Avizul Comisiei consultative

Statele membre preconizează că avizul va cuprinde următoarele elemente:

(a) numele membrilor Comisiei consultative;

(b) cererea; cererea include:

(i) numele și adresa întreprinderilor în cauză;

(ii) autoritățile competente implicate;

(iii) o descriere a faptelor și a circumstanțelor litigiului;

(iv) o declarație clară privind ceea ce se solicită;

(c) un rezumat succint al procedurii;

(d) argumentele și metodele pe care se bazează decizia din aviz;

(e) avizul;

(f) locul în care este emis avizul;

(g) data la care este emis avizul;

(h) semnăturile membrilor Comisiei consultative.

Decizia autorităților competente și avizul Comisiei consultative se comunică după cum urmează:

(i) odată ce decizia a fost luată, autoritatea competentă care a fost sesizată cu privire la acest caz trimite o
copie a deciziei autorităților competente și a avizului Comisiei consultative fiecăreia dintre întreprin­
derile implicate;
C 322/10 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 30.12.2009

(ii) autoritățile competente din statele membre pot conveni ca decizia și avizul să poată fi publicate integral.
Acestea pot conveni de asemenea să le publice fără a fi menționate numele întreprinderilor implicate și
eliminând orice alte informații care ar putea dezvălui identitatea întreprinderilor respective. În ambele
cazuri este necesar acordul întreprinderilor și înainte de orice publicare întreprinderile în cauză trebuie
să fi comunicat în scris autorității competente căreia i-a fost prezentat cazul că nu se opun publicării
deciziei și avizului;

(iii) avizul Comisiei consultative este redactat în trei exemplare originale (sau mai multe, în cazurile triun­
ghiulare), dintre care unul este trimis fiecărei autorități competente din statele membre implicate, iar
unul este trimis spre arhivare Secretariatului General al Consiliului. Dacă se ajunge la un acord cu privire
la publicarea avizului, acesta din urmă este făcut public în limba (limbile) originale pe pagina de internet
a Comisiei.

8. Perceperea taxelor și plata dobânzilor pe durata procedurilor de soluționare a litigiilor

transfrontaliere
(a) Se recomandă statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că suspendarea
perceperii taxelor pe perioada procedurilor de soluționare a litigiilor transfrontaliere inițiate în cadrul
Convenției de arbitraj poate fi obținută de întreprinderile implicate în astfel de proceduri, în aceleași
condiții ca cele implicate într-o cale de atac internă sau într-o procedură jurisdicțională internă, chiar
dacă aceste măsuri pot implica modificări ale legislației în anumite state membre. Statelor membre li se
recomandă să extindă aceste măsuri la procedurile de soluționare a litigiilor transfrontaliere inițiate în
cadrul convențiilor privind dubla impunere încheiate între statele membre.

(b) Dat fiind că pe durata negocierilor din cadrul procedurii de acord amiabil și a perioadei necesare pentru
încheierea acesteia un contribuabil nu ar trebui să fie afectat de existența unor abordări diferite ale plății
dobânzilor și rambursărilor, statelor membre li se recomandă să aplice una dintre următoarele măsuri:

(i) rambursarea taxei în vederea unei perceperi ulterioare și plata acesteia fără dobânzi; sau

(ii) rambursarea taxei în vederea unei perceperi ulterioare și plata acesteia cu dobândă; sau

(iii) abordarea fiecărui caz în parte în ceea ce privește plata sau rambursarea dobânzilor (eventual în
cursul procedurii de acord amiabil).

9. Aderarea noilor state membre la Convenția de arbitraj

Statele membre vor depune eforturi pentru semnarea și ratificarea Convențiilor de aderare a noilor state
membre la Convenția de arbitraj cât mai rapid posibil și, în orice caz, cel târziu în termen de doi ani de la
aderarea acestora la UE.

10. Dispoziții finale

Pentru a asigura aplicarea uniformă și efectivă a prezentului cod de conduită, statele membre sunt invitate să
prezinte Comisiei, o dată la doi ani, un raport privind aplicarea sa practică. Pe baza acestor rapoarte,
Comisia intenționează să prezinte Consiliului un raport și poate propune reexaminarea dispozițiilor
prezentului cod de conduită.