MIHAELA ȘI MÂNUȚELE

Totul a început într-o dimineață, când Mihaela a întins Mana Dreaptă spre cana cu lapte.

” – Lasă-mă pe mine! ” s-a repezit Mânuța Stângă.

” – Dar eu pot sa o țin mai bine!” s-a înfuriat Mânuța Dreaptă.

Si atât le-a trebuit, cele două Mânuțe ale Mihaelei s-au luat la ceartă.
Mânuța Stângă se rățoia și spunea sus și tare că ea este mai pricepută decât Mânuța
Dreaptă! Mânuța Dreaptă spunea că nu e adevărat, că ea face lucrurile cele mai frumoase:
desenează, pictează, lipește, învârte cu lingura și câte și mai câte.
” – Da, dar eu țin foile sa nu cadă! ”
” – Iar eu țin sacoșele! ”
” – Eu arunc mingea! ”
” – Dar eu deschid sertarele! ”
” – Eu umplu clătitele! ”
” – Dar eu le răsucesc! ”

Mânuțele gesticulau în aer, se răsuceau, se împingeau de era cât pe ce sa răstoarne cana cu lapte
pe masă.

Când au văzut așa un scandal, s-au ițit și Urechile.

Urechea Stângă striga: “Eu aud mai bine”, Urechea dreaptă: “Ba eu aud mai bine”.
Piciorușele nici ele nu s-au lăsat mai prejos și au început sa țopăie : “Eu dansez mai bine ca tine”
spunea Piciorul Drept, “Dar eu sar mai bine ca tine” striga și bătea Piciorul Stâng!

Văzând că-i rostul de ceartă, Buricul a ieșit bombat de sub bluziță și a vrut să se certe și el.
Dar pentru ca n-avea cu cine, s-a băgat la loc, somnoros.

Biata Mihaela, nu-și mai putea controla corpul.

Nimeni nu o mai asculta, nimeni nu o mai băga în seamă.
Gâtul se bălăngănea, urechile țiuiau, burtica o durea, mâinile și picioarele ii săreau în toate
părțile.
Ar fi vrut sa se ia cu mâinile de cap și să o rupă la fugă dar nu avea cu cine, parcă era o
marionetă săltăreață.

Si ea doar voia cănuța cu lapte.

S-a aruncat pe jos în bucătărie și s-a pus pe plâns!
Si a plâns, a plâns așa de tare încât, gâtul, mâinile, picioarele, urechile, cele 20 de degețele și
burtica au rămas muți. Doar Buricul s-a trezit buimac și întreba în stânga, dreapta ce se-ntâmplă.

Atunci Mâinile au vorbit primele :

” – Dar Mihaela, nici tu nu ne bagi în seamă pe noi. De cate ori avem nevoie să fim spălate,
curate, tu ne lași asa neîngrijite. De cate ori facem ceva frumos, nu ne mulțumești deloc, începi
mereu altă treabă și alta treabă”
” – Noi ce sa mai zicem? Parcă nici nu existăm. Niciodată nu ne-ai mângâiat și nu ne-ai întrebat
ce mai facem, ce sunete auzim, ce cântece ne plac … ” au oftat Urechile.
” – Iar pe noi, Picioarele, nu ne întrebi niciodată dacă am obosit, dacă avem nevoie de o pauză.
Ne pui sa alergăm, ne lovim, ne împiedicam dar nu te oprești sa te uiți la noi, să ne mângâi, să ne
spui o vorba buna”
” – Pe mine niciodată nu ma întrebi dacă mai este loc, dacă mai pot primi mâncare. Îmi arunci
bomboane și ciocolate nesănătoase și apoi fugi la joaca ta. Nici nu asculți cat de greu îmi e să
amestec atâtea dulciuri” a bolborosit Burtica umflată întorcându-se la treaba ei.
” – Iar pe noi ne uiți la desene animate …” au clipit ochii înroșiți și obosiți.

Mihaela și-a șters lacrimile. Corpul ei era obosit.

” – Oh dar nu am știut toate astea, îmi pare așa de rău!
– Cum aș putea sa fac acum? ”

” – Tine minte Mihaela, Corpul tău e cel mai important! Dacă-i dai atenție și el iți va da atenție”
a vorbit din vârf Năsucul.

De-atunci în fiecare seară, în pătuțul ei, chiar înainte sa adoarmă, stă de vorbă cu fiecare părticică
din corpul ei.
“- Piciorușe, vă mulțumesc că m-ați plimbat astăzi peste tot, vă iubesc foarte mult, Somn ușor!”
și le mângâie cu drag.
“- Mânuțe, vă mulțumesc ca ați făcut tot ce v-am rugat. Desenul a ieșit minunat. Vă iubesc foarte
mult” și le pupă pe fiecare degețel. Degetele chicoteau de bucurie și cereau și mai multi pupici.
” – Urechiușe, vă mulțumesc pentru toate lucrurile frumoase pe care le-am auzit azi!” le mângâia
încetișor pe urechile adormite.

” Burtică, iți mulțumesc ca te-ai ocupat de toată mâncarea și mi-ai dat putere și energie. Somn
ușor și ție”
“- Ochișori, vă mulțumesc ca mi-ați arătat atâtea lucruri frumoase azi” și ii freca pregătindu-i de
culcare.

Si Mihaela adormea cu zâmbetul pe buze, corpul ei era minunat.