Agresivitate-poveste terapeutica

Ratusca Lina cea nazdravana

Obiectiv – diminuarea agresivitatii fizice si verbale la copii
Intr-un taram fermecat, acolo unde gasesti pomi vorbitori, flori jucause, traia o ratusca care
nu asculta pe nimeni si era tare nazdravana. Intr-o zi, jucandu-se cu prietenii ei, ratusca Lina
lua o piatra si-l lovi peste aripa pe ratoiul Dino. Dino cazu dintr-odata la pamant, plangand de
durere, dar nu ii spuse nimic Linei, ci se ridica, isi lua ramas bun de la ceilalti ratoi si pleca
spre casa. Lina isi dadu seama ca a gresit si ii paru rau.
Cand a ajuns acasa, mama a intrebat-o pe Lina:
– Lina, ce-a patit Dino la aripioara?
– Nu stiu ce-a patit, spuse ea abtinandu-se sa nu planga.
– Ceva tot s-a intamplat. As vrea sa-mi spui!
– Nu! Nu! incepu sa strige ratusca Lina si fugi in camera ei. Linei ii paru rau ca a vorbit
nepoliticos cu mama ei si ca l-a lovit pe ratoiul Dino. Se tot fosnea in pat incercand sa
adoarma si cand reusi, intr-un final, sa adoarma, de sub plapuma iesi o pietricica. Care
pietricica? Cea care i-a lovit aripioara lui Dino.
– Nu te aseza pe mine! se auzi un glas subtire.
– Cine a vorbit? intreba Lina privind in jur.
– Nu stii cine sunt? Eee…! Eu sunt, pietricica, ii raspunse acelasi glas subtire.
Doar atunci ratusca Lina observa ca era gata sa se aseze cu spatele pe pietricica.
– Ce faci? Mai de dimineata ai vrut sa-mi spargi capul, iar eu te-am iertat. Iar ma superi? o
intreba pietricica si vru sa sara din pat.
– Nu pleca, nu iti fac niciun rau! striga ratusca Lina. Sunt trista, pietricica! ii spuse plangand.
– Cum te numesti? intreba pietricica.
– Ma numesc Lina. Tu?
– Eu sunt Roxi. Si de ce esti trista? o intreba mirata pietricica.
– Sunt trista pentru ca l-am lovit pe Dino peste aripioara si ca am vorbit nepoliticos cu
mama… Of, nu stiu cum sa-mi repar greseala. Ma ajuti, Roxi? Ma ajuti? Promit ca am sa ma
comport frumos de acum inainte! spuse Lina cu lacrimile in ochi.
– Bine, te voi ajuta. Daca iti pare rau… ai putea sa-ti recunoști greseala si sa-i spui mamei ce
s-a intamplat. Spune-i ca iti pare rau ca l-ai lovit, ii spuse pietricica Roxi.
– Maine dimineata asa o sa fac. Esti cea mai buna prietena a mea, Roxi! spuse incantata Lina
si apoi adormi cu pietricica in brate.
Tinand cont de sfatul pietricicai, ratusca se trezi dis-de-dimineata. Se spala pe ochisori si pe
dintisori si fugi la mama sa-si recunoasca greseala si sa spuna ca-i pare rau. Apoi lua
ghiozdanelul si pleca spre scoala. De cum il zari pe Dino in curtea scolii, fugi spre el si isi
ceru iertare si-l ruga sa fie din nou prietenul ei.
Dino a iertat-o pe Lina si de atunci sunt cei mai buni prieteni.
autor Maria Dumitrache
Diminuarea agresivitatii verbale la copii
Copilul tot striga? Orice ai face el nu-i multumit si continua mereu sa ceara altceva? Noi iti
propunem sa incerci povestea noastra terapeutica. Un mic ajutor pentru parinti.
Maimutica Miki invata sa vorbeasca frumos
Obiectiv: diminuarea agresivitatii verbale la copii
Intr-o dimineata, maimutica Miki s-a trezit tare flamanda. S-a uitat in frigider si a vazut ca nu
are nimic de mancare, nici macar o coaja de banana. Imbracata in pijama si fara sa se spele pe
dinti si pe fata, a coborat nervoasa din culcusul ei si a mers direct la verisoara ei Tiki sa-i
ceara banane.
– Tiki, Tiki, Tiki, striga Miki cat o tinea gura.
La Tiki acasa toata familia dormea pentru ca era foarte devreme.
– Tiki, Tiki, Tiki, striga si mai tare Miki, suparata ca verisoara ei nu o aude.
Atunci Tiki, pe jumatate adormita, iesi afara sa vada cine striga asa de dimineata.
– Miki, ce s-a intamplat, de ce strigi asa de tare? Ai sa-i trezesti pe toti!
– Adu-mi niste banane pentru ca mor de foame! striga Miki.
– Nu mai striga, pentru ca eu aud si daca nu strigi, doar nu sunt surda.
– Vreau acum banane! striga Miki si mai tare.
Intre timp, mama lui Tiki iesi afara sa vada ce se intampla.
– Tiki, du-te si adu-mi banane! striga din nou Miki.
– Bine, Miki, am sa-ti aduc, dar nu mai striga.
– Ba nu, spuse mama. Miki va trebui sa ceara bananele frumos, pe un ton calm. Eu inteleg ca
iti este foame, dar nici noi nu am mancat, deoarece este foarte dimineata. Daca doresti sa
mananci cu noi, va trebui sa te speli pe maini, pe fata si pe dinti si apoi sa iti astepti randul la
masa.
– Da, da, asa trebuie sa faci, spuse si Tiki.
Intelegand ca nu s-a comportat frumos si ca mama maimuta are dreptate, Miki s-a spalat pe
maini, pe fata si pe dinti si s-a asezat frumos la masa.
– Miki, atunci cand doresti ceva nu trebuie sa strigi, trebuie doar sa ceri pe un ton calm, fara a
uita sa spui “te rog” si “multumesc”.  Doar daca cerem frumos, obtinem ceea ce dorim.
– Asa am sa fac, spuse Miki muscand cu pofta dintr-o banana.
Psiholog Loredana Bejan
 Nu vreau! – diminuarea comportamentului opozant
Poezie terapeutica
http://jucarii-vorbarete.ro/produs/invat-sa-vorbesc-corect-si-sa-fiu-mai-intelept/
Labus si musuroiul de furnici
Langa salcia pletoasa
Curge valea cea frumoasa
Iar pe mal, mai jos nitel
Sta catelul Azorel.
Dintr-o data Azorel,
Cat e el de mititel,
Ciuleste urechile tare
C-aude galagie mare.
Si l-a vazut pe Labus,
Cu blanita ca de plus
Si mustatile valvoi
Latrand la un musuroi.
– Labus, zice Azorel
Hai sa ne jucam nitel.
Nu le supara pe furnici
Ca-s si ele foarte mici.
Dar Labus n-a ascultat
Pe musuroi s-a culcat,
Furnicile s-au suparat
Si pe loc l-au atacat.
Si l-au piscat foarte tare
De botic si de picioare,
De piele si de blanita,
Scapa doar cu o baita.
– Vezi Labus, ca nu e bine
Sa-i superi mereu pe altii
Daca te jucai cu mine,
Baie nu faceai, vezi bine.
 Poezie terapeutica hazlie – Mingea poznaşă
Poezie terapeutica hazlie – Mingea poznaşă
 Vezi colectia noastră de materiale pentru consiliere copii AICI
 
Am o minge cam poznaşă
Face numai ce vrea ea
Îi dau şut să intre-n poartă
Dar trece pe lângă ea.
E rotundă, colorată,
Nu m-ascultă niciodată
Eu trag şut direct spre poartă
Ea se duce într-o baltă.
Şi să vezi ce întâmplare
Ziua în amiaza mare
Eu cu mingea mă jucam
Şi ea: poc! a spart un geam.
Cine o fi de vină oare
Mingea neascultătoare?
De câte ori mă joc cu ea
Sigur intru în belea.
Mama-mi zice: – Ştiu eu bine,
Nu-i doar mingea vinovată.
Poate tu n-ai şutat bine
    Dacă n-a intrat în poartă.
 Exercitii distractive de gimnastica generala – poezie hazlie
Dansul lui Ligalo
Şopârla Ligalo
Cu codiţa ei maro
Te învaţă să dansezi
Fă ca ea şi ai să vezi:
Sus piciorul, sus şi mâna
Dă din cap şi sari întruna.
Mergi un pas în spate
Hai un pas în faţă
Sari în sus ca mingea
Mergi ca şi o raţă.
Învărte-te o dată
Sari ca o broscuţă
Stai într-un picior
Şi fă ca o maimuţă.
Mergi ca pinguinul
Ţine-te de nas
Scoate limba afară
Şi mai fă un pas.
Mergi încet pe vârfuri
Apoi dă din picioare
Aleargă în cerc
Şi râzi foarte tare.
Ce facem cand copilul vrea mereu dulciuri?

   Pisica Mititica stie raspunsul 

Pisica Mititica şi ciocolata

O pisică supărată
Stă pe scaun îmbufnată
Se gândeşte cum să facă
Să mănânce ciocolată.
 
Dar nu o lasă părinţii,
Ca să nu îşi strice dinţii
Şi să n-o doară burtica
Pe pisica Mititica.
 
Când mama îi dă supică
Ea se ţine de burtică:
– Nu pot s-o mănânc pe toată,
Burta mea vrea ciocolată!
 
Când mama îi dă lăptic
Ea se ţine de botic:
– Lăpticul nu-mi face bine,
Ciocolata-i pentru mine!
 
 
Mititica-i supărată
Că a rămas nemâncată:
– Nu vreau supă, nici lăptic,
Doar ciocolată, un pic!
 
Mama-i spune deodată:
– Vei primi şi ciocolată
După ce mănânci supică,
Vei primi o pătrăţică.
 
Pisicuţele cuminţi,
Care ascultă de părinţi
Mănâncă mâncarea toată
Şi la desert, ciocolată.
 Copilul este lenes?
Negru

Negru se mişcă încet
De ici-colo fără grabă
Chiar că nu-i pasă deloc
Că nu face nicio treabă.
 
Ziua doarme, noaptea doarme,
Doarme şi-n timp ce mănâncă
Îşi deschide doar boticul
Să ia bucata de şuncă.
 
– Negru, mişcă-te îţi zic,
Latră şi tu şi fă pază,
Dă din coadă câte-un pic
Că eşti câine, nu pisic!
 
– Chiar nu pot să înţeleg
De ce să mă mişc în grabă?
Dacă aşa stătea treaba
Aveam elice-n loc de coadă.
 
– Puricii şi-au făcut casă
Uite, chiar în blana ta 
Şi de acolo n-or să iasă
Dacă n-o vei curăţa.
 
Lui Negru nici că îi pasă
De blana neagră şi deasă
Vine iarna şi-o să vadă…
Se curăţă cu zăpadă.
 
-Să fii leneş nu e bine
Şi este mare ruşine.
Dacă nu ai să munceşti,
Mâncare nu mai primeşti!
 Cum sa-i invatam pe copii sa-si imparta jucariile?
Cum sa-i invatam pe copii sa-si imparta jucariile?
Exista unele cuvinte in vocabularul nostru care de cele mai multe ori, se asociaza cu reactia
copiilor prescolari, cand sunt in situatia de a-si imparti jucariile cu alti copii: „Nu!”, „E al
meu!”.
Incercarea de a convinge un copil sa-si imparta jucariile, poate sa fie una descurajatoare, dar
nu imposibila.
Iata cateva idei:
1. E important sa-ti dai seama, in ce masura copilul tau stie ce inseamna sa-ti imparti jucariile
cu alti copii si daca intelege principiul conform caruia cel ce se joaca cu lucrurile lui, nu le va
pastra pentru totdeauna. De asemenea, poti afla cauza pentru care copilul nu doreste sa-si dea
propriile jucarii altor copii: Este vorba despre un cadou special?; Este o jucarie noua?
2. Ajuta-l pe micutul tau sa-si dea seama ce simte cand trebuie sa-si imparta jucariile. La fel,
atunci cand un alt copil nu vrea sa-si ofere jucaria, incearca sa-i explici copilului tau cum ar
putea sa se simta: „Rares isi iubeste foarte mult ursuletul si vrea sa-l stranga in brate acum! „.
Daca folosesti expresii cum ar fi: ” Cred ca te simti trist pentru ca Radu ti-a luat masina”, ii
oferi posibilitatea de a da nume emotiilor pe care le traieste.
. Uneori, exista lucruri speciale la care copilul, pur si simplu nu este gata sa renunte. Si asta e
bine. Daca insisti sa se desparta de ceva la care nu este gata sa renunte (chiar si pentru scurt
timp), aceasta situatie s-ar putea intoarce impotriva, favorizand aparitia resentimentelor, in
loc de cele de generozitate.
4. Poti organiza o intalnire de joaca, iar inainte de a incepe, du-te prin casa cu micutul tau si
spune-i sa aleaga cateva jucarii pe care nu doreste sa le imparta, deoarece vrem sa-i aratam
copilului importanta lucrurilor personale. Puneti-le intr-un loc special. Apoi, alegeti cateva
jucarii ce sunt ideale pentru a fi utilizate de catre mai multi copii (creioane colorate, puzzle-
uri, cuburi, lego, etc.). Roaga-l pe copilul ce vine in vizita, sa aduca una sau doua jucarii pe
care doreste sa le imparta cu micutul tau, pentru ca sa experimenteze amandoi cum e sa-ti
imparti jucariile cu alti copii. Acest lucru va crea o atmosfera placuta.
5. Arata-i ca schimbul este un lucru distractiv. Implica-l in activitati si jocuri care sunt foarte
bune pentru doua sau mai multe persoane, de exemplu puteti coace fursecuri impreuna. Cand
scopul este indeplinit-fursecurile sunt gata pentru a fi gustate, vorbeste-i despre cat de placut
a fost sa va bucurati impreuna de aceasta activitate.
6. Incurajeaza-l pentru fiecare progres. De multe ori, copiii de doi ani isi arata uneori jucariile
si chiar permit altor copii sa le atinga, dar fara a le da drumul din mana. Apreciaza acest
comportament, prin a spune copilului tau, cat de frumos este faptul ca isi arata jucaria. In cele
din urma, vei reusi sa intaresti acest tip de comportament prin lauda ta si aprecierea ta.
 Adriana Ternar, psiholog si psihoterapeut
 Ce facem cand copilul loveste?
Ce facem cand copilul loveste?
Imagineaza-ti o situatie in care ai de a face cu prea multe emoții pe care nu le poti exterioriza
si pe care nici nu le mai poti controla, ai o reactie care apoi pare gresita, dar nu ai avut o alta
idee mai buna de a te comporta. Ce ai dori sa urmeze: acuze, vorbe rostite cu ton ridicat,
diferite etichete: „esti rau”, amenintarea pierderii iubirii persoanelor apropiate?
Sau ai dori ca persoana importanta sa fie alaturi de tine, sa te accepte chiar daca dezaproba
comportamentul tau si sa te ajute cu rabdare si fermitate sa inveti sa gestionezi situatiile
asemanatoare intr-un mod in care nu vei rani pe cei din jurul tau? Atunci cand copilul loveste,
este semnul unui deficit al abilitatilor sale si arata nevoia copilului de a cunoaste strategii de
rezolvare a problemelor.
Cum putem schimba comportamentul copilului care loveste? Iata 5 idei care ne pot fi de
folos:
Poti incerca Cutiuta cu emotii jucause, un joc interactiv, prin care copilul va intelege mult
mai usor ceea ce simte el si ce simt cei din jur.                         
1. Foloseste situatiile in care copilul loveste ca experiente de invatare a
comportamentelor potrivite. Ajuta-l sa constientizeze ca exista variante alternative oferind
propriul model. Copilul are nevoie sa cunoasca acele comportamente alternative acceptabile
ce sa inlocuiasca comportamentul agresiv: poate are nevoie sa exerseze utilizarea cuvintelor
pentru a exprima ce il supara; sa se relationeze si sa exerseze abilitatea de a cere permisiunea
pentru a folosi obiecte ce nu-i apartin „da-mi te rog” sau „Stop” pentru a indica faptul că vrea
sa opreasca situatia ce-l deranjeaza. Iti recomandam Strategii de preventie a problemelor de
comportament
2. Opreste copilul, tine-i mainile: Nu te pot lasa sa-i ranesti pe ceilalti! Chiar daca prima
noastra reactie este un amestec de furie si teama de a nu avea control, aceste cuvinte trebuie
adresate copilului cu fermitate si caldura. Consoleaza-l pe celalalt copil (cel care a fost lovit)
si asigura-l ca micutului tau ii pare rau pentru cum s-a comportat. Daca ai posibilitatea,
mergeti intr-o alta camera sau retrageti-va intr-un loc mai linistit, astfel copilul se poate
concentra asupra ta in momentul in care incerci sa-l calmezi.
3. Atunci când copilul vrea ceva ce nu poate avea, dar tu îi eşti alături şi îi accepţi trăirile,
reuşeşti să-l ajuţi să facă faţă emoţiilor puternice pe care le trăieşte. Mesajul transmis este
următorul: „Sunt aici, lângă tine!”. Accesele de furie, plânsul, reprezintă modul specific
prin care copiii sunt capabili să dizolve puterea unei supărări, astfel încât să poată recâştiga
abilitatea lor de a
vedea că există mai multe opţiuni de solutionare. Atunci când îi sprijinim şi iubim până ce
trece „furtuna”, copiii dobândesc un puternic sentiment de siguranţă.
4. Daca incepem sa strigam la copil, nu vom reusi sa schimbam comportamentul agresiv al
copilului, ce il ajuta este sa-l invatam sa-si gestioneze emotiile cand acestea devin foarte
intense si astfel putem preveni izbucnirile agresive ale copilului: daca isi doreste mult jucaria
din mana celuilalt copil, sa-l sprijinim in a exersa asteptarea, sa-i modelam abilitatile de
negociere si comunicare: Acum Alex are oita si se joaca cu ea! Sa incercam sa-i propunem
sa schimbe oita cu iepurasul de plus! Daca nu reusim sa realizam schimbul, atunci sa fim
alaturi de copilul nostru ca sa vada ca poate tolera refuzul. Dupa aplanarea situatiei, seara
inainte de culcare, puteti citi basmele terapeutice – extrem de utile in educarea copilul.
Jocul emotiilor – Cum ma simt azi?
5. Bucurati-va impreuna de fiecare reusita. Apreciaza copilul atunci cand reuseste sa
adopte comportamentele pe care i le-ai aratat: de exemplu daca isi foloseste cuvintele pentru
a exprima ca e foarte suparat deoarece si el vrea sa se joace cu avionul. Acest lucru este
dovada faptului ca micutul ajuns intr-o situatie similara, a reusit sa adopte un alt tip de
exprimare a trairilor. Puteti vedea mai multe materiale utile in colectia noastra de materiale
pentru consiliere copii.
 Adriana Ternar, psiholog si psihoterapeut