Șui = 1. Diform, strâmb. 2. Nătâng, zănatic, țicnit. Păresimi = Postul Mare; Postul Paștelui. Ursuz = 1. adesea substantivat Despre oameni și manifestările lor: dugos, hirsut, insociabil, modoroi, morocănos, moros, mut, mutac, mutăreț, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, pâclișit, răutăcios, sanchiu, sunducos, supărăcios, taciturn, tăcut, tăcătoi, tăcător, tălmut, urâcios. 1.1. figurat Lipsit de atracție, de căldură. 1.2. Care vădește în permanență nemulțumire; cuprins de rea dispoziție. sinonime: acru posomorât 1.3. familiar rar Funest, nenorocit. Plavan =1. popular (Despre boi și vaci) Cu părul alb-gălbui sau alb-cenușiu; (despre părul boilor sau al vacilor) de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie.sinonime: blond bălai bălan galben 1.1. (și) substantivat masculin Bou. Zăvelcă = 1. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. sinonime: catrință fotă diminutive: zăvelcuță 2. Zodie. sinonime: zodie 3. probabil Țesătură țărănească.4. Bucată de pânză de sac cu care băcițele își înfășoară picioarele atunci când mulg oile. 5. (În forma zuvelcă) Melodie populară nedefinită mai îndeaproape. Crăiță = 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător (Tagetes erecta și patula). sinonime: ocheșele vâzdoagă 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. 3. (la) plural articulat Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. 4. rar La jocul de cărți: damă. sinonime: damă 5. Fiică a craiului. Bordei = 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. sinonime: colibă antonime: castel palat diminutive: bordeiaș N-ai ușă la bordei, se zice ca mustrare celui care uită să închidă ușa în urma lui. Câte bordeie, atâtea obiceie, exprimă mirarea cuiva când constată un obicei care i se pare curios. 2. prin extensiune Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. Sfintii Mucenici = Cei 40 de mucenici din Sevastia (în greacă veche Ἅγιοι Τεσσεράκοντα) a fost un grup de soldați romani din Legiunea a XII-a Fulminata (Înarmată cu fulger) care a fost martirizat în anul 320 din cauza credinței creștine și este menționat în martirologiile tradiționale. Mucenic = 1. Martir creștin din primele secole după Hristos. sinonime: martir muceniță 1.1. prin generalizare Persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. masculin (la) plural Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. 1. popular de obicei (la) plural Un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie. Târlă= 1. Loc neîmprejmuit și neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul pășunatului. sinonime: staul diminutive: târlioară 1.1. prin extensiune Stâna cu toate dependințele ei. sinonime: stână 2. Turmă de oi. Lăstar = 1. adesea figurat Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. diminutive: lăstăraș 1.1. (la) plural Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). Vrej = 1. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare. sinonime: curpen 1.1. prin extensiune Lăstar. Ungher = 1. Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați. sinonime: colț 1.1. Loc retras, ascuns; colț. sinonime: ascunziș colț colțișor cotlon 2. popular Dulap triunghiular care se așază pe colț. Mogâldeață = 1. Ființă sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza ceții, a întunericului sau a depărtării. 1.1. Om mic de statură. 2. Mică ridicătură de pământ; grămadă mică. Ghioacă = Albastrea sau găoace/ghioaca= 1 sf Coajă tare a oului. 2 (Pfm; îe) A ieși din ~ A scăpa de un rău. 3 sf (Pfm; îae; d. pui; fig, d. oameni) A apărea pe lume. 4 sfs (Pop; îe) A pune palmele ~ A curba și alipi palmele astfel încât să formeze o scobitură. 5 sf (Înv) Mitră. 6 (Pop) Organ genital la femeie Cf zgău. 7 sf Jumătate de coajă de nucă, ghindă, alună etc. 8 sf (Pop) Cămașă sau pleavă a bobului de grâu. 9 sf (Pop; lpl) Valve ale scoicilor. 10 sf (Reg) Nasture. 11 sf (Pop) Gol ce se face în pâine, în brânză etc. din cauza bășicilor de aer care apar în timpul dospirii. 12 sf (Reg) Spațiu în care albinele depun nectarul. 13 sf (Reg) Cămăruță în care stă o singură albină. 14 sf (Reg; la stupărit) Loc în care stă larva. 15 sm (Pop, pbl) Larvă de insectă. Dezghioca = 1. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. 1.1. A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. sinonime: desfăca Vărgat = 1. Cu dungi, cu vărgi. sinonime: dungat vârstat diminutive: vărgățel Molatic = 1. (Cam) moale. sinonime: bleg moale 2. Cu pantă lină. 3. Care se mișcă domol; cu mișcări leneșe. sinonime: domol lent lin ușor 4. Lipsit de energie. sinonime: greoi leneș molâu slab slăbănog5. Unduios. sinonime: unduios 5.1. Galeș. sinonime: galeș 6. De intensitate scăzută. 7. Duios, moleșitor. sinonime: duios moleșitor Nătâng = 1. Fără inteligență, fără pricepere. sinonime: neghiob nătântoc prostănac 2. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune. sinonime: prostesc 3. rar Naiv, nepriceput, neîndemânatic, stângaci. sinonime: naiv nepriceput neîndemânatic stângaci 4. Nervos, supărăcios, încăpățânat, îndărătnic. Razor = 1. Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare. sinonime: arătură câmp hat hotar ogor țarină 2. Loc arat (unde se alătură ultimele două brazde trase în sens opus). sinonime: câmp ogor 3. Strat de flori sau de legume în grădini. sinonime: brazdă vatră 4. Cărăruie (într- o grădină). Altoi = 1. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. 1.1. Plantă altoită. 1.2. Plantă cultivată pentru a servi la altoire. Arnica = Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). sinonime: carul-pădurilor carul-zânelor podbal-de-munte roit țâța-oii Festila = 1. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț). sinonime: fitil 1.1. prin extensiune Lumânare. sinonime: lumânare Dâmb = 1. Formă de relief mai mică decât dealul. sinonime: colină colnic delușor diminutive: dâmbuleț 1.1. Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. Oblon = 1. Dispozitiv format dintr-unul sau mai multe panouri de metal, lemn sau material plastic, așezat în fața ori în spatele unei ferestre, al unei uși sau al unei deschideri și servind pentru protecție sau pentru reglarea luminii care pătrunde în camera respectivă. diminutive: oblonaș 2. regional Deschizătură în formă de fereastră într-un perete, în special în peretele podului; tăblie de lemn care închide această deschizătură. 3. învechit Ușă la trăsură; portieră a unui cupeu. Bale = 1. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. sinonime: salivă 1.1. Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor 1.2. Materie vâscoasă lăsată de melci în urma lor. familiar A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. sinonime: dori pofti râvni 2. Fiara groaznica, dihanie, fiara, monstru Faneturi= 1. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân. sinonime: cositură fânaț fânărie prat Lujeri = 1. Tulpină sau porțiune de tulpină subțire (la plantele erbacee); ramură tânără (de 1-2 ani) la plantele lemnoase. Inzauat = 1. Îmbrăcat în zale, cu platoșă. sinonime: împlătoșat Dramb = 1. Mic instrument muzical popular, alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor. sinonime: drâng 1.1. ironic Scripcă, vioară. sinonime: scripcă vioară Cântă din drâmbă, se zice despre cineva care a rămas mofluz, cu buzele umflate. Vagauna = 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. 1.1. figurat Încăpere strâmtă și întunecoasă. 1.2. Vizuină. sinonime: vizuină 2. Spațiu gol în tulpina unui copac, format în miezul lemnos putrezit. sinonime: scorbură 3. rar Orbita ochiului. sinonime: orbită Capcauni = 1. Ființă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om și cu cap de câine, uneori cu două capete și cu două guri, despre care se spune că mânca oameni. sinonime: antropofag canibal 1.1. Om rău, crud, sălbatic. Searbad = 1. (Despre alimente) Fără gust; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid. sinonime: fad insipid leșios nedefinit nesărat antonime: gustos 2. figurat Fără colorit (artistic). sinonime: anost monoton neinteresant plictisitor antonime: expresiv 3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. 3.1. Despre lumină: palid, slab, spălăcit. sinonime: palid slab spălăcit Iasca = nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes și Phellinus). 1.1. figurat Atributiv: uscat. sinonime: uscat A se face iască = a se usca. A se face iască = a slăbi foarte mult. Pestrite = 1. Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru). sinonime: alaciu barz bălțat cheș griv grivei mistreț mistricioi pestric pestrițat pestrițiu picur picurit picuriu pistrui pistruiat prian pric priu puchițel pătat tărcat tărcuș șar șerguiat șvaițer șălean diminutive: pestricior 1.1. prin extensiune Cu culori diferite. sinonime: pestrițat 1.2. Fontă pestriță = amestec de fontă cenușie cu fontă albă. 1.3. popular Dungat, vărgat. sinonime: dungat vărgat 2. prin extensiune Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (și adesea eterogen). sinonime: amestecat diferit divers eterogen felurit mistreț pestrițat variat împestrițat 3. figurat popular familiar Care nu este sincer. sinonime: duplicitar fals fariseic fățarnic hain ipocrit mincinos perfid prefăcut rău răutăcios viclean șiret 3.1. figurat popular familiar A fi pestriț la mațe (sau mațe pestrițe) = a fi rău la suflet; a fi foarte zgârcit. Joimarite = Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit Mreji = Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți. 1.1. Coteț de pescuit. sinonime: coteț 2. figurat mai ales la plural Mijloc viclean de a prinde sau de a înșela pe cineva. sinonime: cursă laț 2.1. prin extensiune Situație în care se află o persoană ademenită. 2.2. Ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 3. prin analogie adesea (la) plural Pânză de păianjen. Gusata = Babiță, pelican. sinonime: babiță pelican Chiondorâș = 1. popular familiar Cu răutate. sinonime: chiorâș posomorât sașiu încruntat Betele = Plosca = 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mică, rotund și turtit, cu gâtul scurt și strâmt, în care se ține băutură și care se poartă atârnat de o curea. sinonime: buclie ciutură matara palască diminutive: ploscuță A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, bârfeli de la unii la alții. 2. învechit Vas în care vânătorul își ținea praful de pușcă. 3. Vas făcut din tablă smălțuită, sticlă, material plastic etc., cu o deschizătură largă în partea de sus, folosit de bolnavii imobilizați la pat pentru nevoile fiziologice. Dogit = 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. 1.1. Despre alte obiecte: plesnit, spart. sinonime: plesnit spart Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. 2. figurat Despre voce: hodorogit, răgușit. sinonime: hodorogit răgușit Vifornita = Vânt puternic însoțit de ninsoare. sinonime: furtună vifor vijelie viscol Pleava = 1. Resturi de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. 1.1. figurat Ceea ce este lipsit de valoare, de importanță; lucru de nimic. A vorbi (sau a spune) pleve = a vorbi lucruri de nimic, fleacuri, prostii. 2. figurat Om de nimic; drojdia societății. sinonime: drojdie lepădătură putregai 3. ihtiologie Plevușcă. sinonime: plevușcă Mei = planta erbacee folosita ca nutret pentru vite Vartos = 1. Care are forță fizică mare. sinonime: puternic robust viguros voinic antonime: debil firav moale 2. Care rezistă la acțiunea forțelor externe. sinonime: compact dens des dur solid tare îndesat 2.1. (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool. sinonime: tare Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. sinonime: dârz încăpățânat îndărătnic 3 (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. Cu atât (sau, învechit, cu cât) mai vârtos = cu atât mai mult. A bea vârtos = a bea mult. Retevei = Bucată scurtă de lemn. sinonime: scurtătură Mos Ene = personaj mitologic care aduce vise bune prin presărarea cu nisip/praf magic pe ochii copiilor în timp ce aceștia dorm noaptea. Vatra = Partea cuptorului unde se face focul; (în vechile case țărănești) suprafață plană care prelungește cuptorul în afară și pe care se poate sta sau dormi. diminutive: vetrișoară 1.1. Partea plană a cuptorului de pâine, care susține boltitura și unde se face focul. 1.2. Parte a forjei în care se depozitează și unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se așază materialele care trebuie încălzite sau topite. A-i lua (?) (sau a-i vinde) cuiva (?) și cenușa (?) din vatră (?) = a-i lua totul; a nu-i lăsa nimic. A nu avea (?) nici cenușă (?) în vatră (?)=sarac A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-și putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură). sinonime: lenevi trândăvi A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva. A se prinde (?) cu mâinile (?) de vatră (?). 2. Locuință, cămin, casă (părintească). sinonime: casă cămin locuință diminutive: vetrișoară 2.1. Loc de baștină, de origine. 2.1.1. Țigan de vatră = țigan care și-a întemeiat o gospodărie, care s-a statornicit într-un loc; țigan stabil. A lăsa (un ostaș) la vatră = a elibera (un ostaș) după terminarea stagiului militar. sinonime: demobiliza desconcentra 2.2. Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el. De vatră = care și-a făcut gospodărie și s-a statornicit într-un loc. 3. Locul principal, central al unei așezări, al unei instalații etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construiește sau unde se așază ceva. 3.1. Vatra satului = suprafața de teren pe care se găsesc casele și construcțiile anexe gospodărești. 3.2. Vatra stânei = locul unde a fost stâna. 3.3. Vatra stânei = locul unde se odihnesc oile după muls. 3.4. Vatra bâlciului = centrul bâlciului. 3.5. Vatra băii = locul unde se așază piatra scoasă din râu. 3.6. Vatra iazului = locul unde a fost sau unde urmează să se facă un iaz sau un heleșteu. 3.7. Vatra cărbunelui = centru de extracție a cărbunelui. 4. popular Porțiune de pământ, pe un câmp, care se deosebește de restul locului printr-o vegetație diferită sau prin absența vegetației. diminutive: vetrișoară diferențiere Fâșie de pământ mai ridicată pe care se seamănă legume sau flori. sinonime: răzor strat 5. Usnă. sinonime: usnă 6. Partea de jos a unei galerii de mină, ce constituie baza ei. Leasa = Desiș mare într-o pădure. sinonime: mărăciniș 1.1. Desiș format din ramurile unui copac. Colnic = 1. Colină, delușor. sinonime: colină delușor diminutive: colnicel 2. Drum îngust care trece peste un deal sau printr-o pădure. 3. Loc mic, în pădure, lipsit de arbori. sinonime: luminiș poiană Arpagic = Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită. Baba Dochia = fiinta mitica suprarealista cu zilele nestatornice si vijelioase din 1 pana in 9 Martie Sarica = Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. sinonime: bundă gubă țundră 1.1. Țesătura din care se face această haină. 1.2. regional Haină scurtă; suman scurt. Crang= 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. diminutive: crânguleț crângușor 1.1. Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe. sinonime: desiș tufăriș rar (în) sintagmă Crângul cerului = bolta cerească. Colilie = 1. substantiv feminin Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu perișori albi și pufoși (Stipa). sinonime: năgară Alb-colilie = (despre părul capului, prin extensiune, despre oameni) (cu părul) complet alb. popular A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, 2. 1. Alb (ca colilia).