Exerciții de dicție pentru sunetul „Z”

Poziția aparatului fono-articulator

Buzele trebuie să fie deschise, cu colțurile retrase în părți, imitînd zîmbetul.

Dinţii sunt uşor întredeschişi, aproximativ 1 mm, ca pentru emiterea sunetului „I”.

Limba este lată, acoperind cu marginile sale laterale arcadele dinților superiori, vârful limbii se
sprijină la baza incisivilor inferiori, pe alveole. Pe mijlocul limbii trebuie să se realizeze jgheabul
longitudinal.

În pronunția sunetelui „Z” poziția aparatului articulator (buzele, maxilarul inferior, limba,
vălul palatin ) este aceeași ca și la sunetul „S”, numai că vîrful limbii se sprijină puțin mai jos
de incisivi, pe alveole. Coardele vocale sunt închise și vibrează, astfel simțindu-se o senzație de
gâdilat pe vârful limbii. Suflul de aer este puțin mai slab decât pentru sunetul „S”.

Se exersează pronunția sunetului prelungit (zzzzza, zzzzzo, zzzzzu, zzzzze, zzzzzi

Poziția inițială a sunetului (za, zo, zu, ze, zi).
Poziție mediană a sunetului între aceeași vocală (aza, ozo, uzu, eze, izi) și între vocale
diferite (azi, oza, uze, ezu, izo).
Poziție finală a sunetului (az, oz, uz, ez, iz).

Cu vocală intercalată zaz, zoz, zuz, zez, ziz).

1. Se introduce sunetul în cuvinte monosilabice (zar, zid, ziar, zeu, zor), cuvinte bisilabice
(zare, zece, zână, zile, zonă) și cuvinte din trei și mai multe silabe (ziarist, zoologic,
zurgălăi, zicătoare, zugrăvit).
2. Exerciții de suflat și șuierat (suflatul în fluieraș, umflarea baloanelor; baloane de săpun;
suflarea prin pai într-un pahar cu apă; stingerea lumînărilor, dar și suflatul în lumînare
menținînd flacăra aprinsă).
3. Pronunțarea onomopatopeelor (zumzetul albinelor, zbârnâitul soneriei).
4. Cu ajutorul unui chibrit pe care îl poziționăm între dinții incisivi (limbuța de șarpe),
pronunțăm sunetul „Z”, chibritul îl ajută pe copil să țină distanța necesară dintre dinți și
să nu scoată limba afară. Acest exercițiu este unul foarte util în învățarea emiterii
corecte a sunetului „S” și „Z”.
5. Odată cu emiterea sunetului se emite un suflu de aer rece. Tineţi dosul mâinii în dreptul
gurii, fără a o atinge, pentru a simţi aerul rece. Ca mijloc de instuire a buzelor se poate
folosi un elastic, care se întinde în fața gurii, ilustrînd întinderea buzelor, la pronunția
sunetului “s” și “z”, ca la zîmbet.
6. Sunetul „Z” se combină mai greu cu vocala „A”, deoarece aceasta din urmă are o poziție
diferită a limbii și a buzelor, și un unghi mai mare a maxilarelor și se primește mai ușor
cu sunetele „E” și „I”, deoarece se aseamănă poziția de pronunție.
7.
Zvăpăiata zebră zuză, zisă și Zbrivizibri, zvonește zvonuri despre zugravul zurliu care zugrăvește
cu zor zece zaruri de zirconiu.

Se zice că zugravul era zeul zidarilor care se zbăteau în zăvoi să zămislească zmeură zaharisită
cu zimți de zimbri zigzagați.

Zbrivizibri cumpără zarzavaturi zemoase și zacuscă cu zgură de la zarzavagiul zevzec în zilele

când zmeul zăpăcit al zodiacului aztec zboară zumzăind zgomotos în zare.

El se zbenguie și zburdă zgribulit în zone cu zărgani zgârciți care zâmbesc când zăresc zerouri.

Zestrea zdrențuită a zebrei zăcea zăvorâtă în Zimnicea și a fost zăbrelită de zoologa zână a
zincului care zincografia zvâcnirea zguduitoare a zăpușelii zadarnice din Zimbabwe.

Așa că zebra Zbrivizibri a zbughit-o și a zburat peste un iaz treaz cu zale zdruncinate și
buburuze zuze.

scap, şnur, brat,

casă-masă-lasă, cară-pară-gară, sapă-sare-sanie, ramă-raţă-rasă-rană

sar-ras, cos-soc, pod-dop, toc-cot, roz-zor

scoală-şcoală / zar-jar / rac-lac

Soarele a răsărit. Afară e soare.

Tata e acasă. Mama e acasă. Maria e acasă.

Soarele e pe cer. Soarele străluceşte.

Sanda suie sus pe scară. Zăpada cade în zori de zi. Şase saşi în şase saci.