PROIECT DE ACTIVITATE TERAPEUTICĂ LOGOPEDICĂ

NUMELE ȘI PRENUMELE COPILULUI: Moraru Dumitru

Obiective:
1. Dezvoltarea auzului fonematic;
2. Diferenţierea sunetului „S” de alte sunete şi, în special, de sunetul „Ş”;
3. Dezvoltarea, reglarea şi coordonarea mişcărilor componentelor aparatului fono-
articulator;
4. Învăţarea poziţiei corecte de articulare a sunetului „S”;
5. Emisia sunetului „S”;
6. Fixarea sunetului în silabe şi cuvinte;
7. Automatizarea sunetului „S” în vorbire.

A. Etapa pregătitoare
Etapa pregătitoare include cunoaşterea copilului, anamneza, diagnosticul complex. De
asemenea, logopedul se preocupă de înlăturarea negativismului faţă de vorbire şi de crearea
încrederii în posibilităţile corectării. Aceste prime întâlniri permit familiarizarea copilului cu
mediul cabinetului.
1. Gimnastica generală
 Rotirea braţelor (moara de vânt);
 Aplecarea capului (bing-bang; tic-tac);
 Aplaudatul;
 Imitarea spălatului mâinilor;
 Mersul ritmat;
 Săritura broscuţei;
 Răsuciri şi extensii ale trunchiului;
 Rotiri ale umerilor etc.
2. Educarea respiraţiei
 Exerciţii pentru inspiraţie şi expiraţie-inspiraţie pe nas şi expiraţie cu gura larg
deschisă, inspiraţie pe o singură nară, inspiraţie pe gură şi expiraţie pe nas,
inspiraţie pe gură şi expiraţie pe gură;
 Suflarea într-o lumânare aprinsă;
 Umflarea balonului;
 Aburirea unei oglinzi (alternativ cu nasul şi gura);
 Formarea de valuri într-un vas cu apă (prin suflare)etc.;
 Suflarea într-un instrument muzical (ex.: nai, trompetă etc.).
3. Gimnastica fono-articulatorie
 Gimnastica facială: deschiderea şi închiderea gurii, umflarea obrajilor, mişcări de
închidere a ochilor cu reducerea treptată şi controlată a fantei palpebrale, închiderea
şi deschiderea alternativă a ochilor („trasul cu ochiul”), ridicarea pomeţilor
simultan şi alternativ, exersarea zâmbetului prin retragerea comisurilor bucale;
 Gimnastica labială: vibrarea buzelor, imitarea sforăitului calului, umflarea buzelor
cu reţinerea aerului în gură, întinderea buzelor, rotunjirea buzelor, acoperirea unei
buze cu cealaltă alternativ, rictusul şi ţuguierea buzelor, prinderea buzei inferioare
cu dinţii superiori („fâşâitul frunzelor”: fff, apoi: vvv);
 Gimnastica linguală: lipirea limbii de palat astfel ca, la dezlipire, să se audă un
pocnet, cu limba aşezată în spatele incisivilor inferiori şi colţurile gurii puternic
 retrase, se produce un suflu: sss (se simte aer rece pe mână); mişcare opusă: limba
este ridicată sus, înspre mijlocul vălului palatin, gura rotunjită şi se pronunţă
sss(„vine trenul”);
 Gimnastica mandibulară: proeminarea în faţă şi în spate; cu mandibula
proeminată facem exerciţii de ridicare şi coborâre , mişcări spre dreapta şi spre
stânga a mandibulei;
 Gimnastica velopalatină: imitarea tusei, imitarea căscatului, mişcări de deglutiţie
etc.

4. Dezvoltarea auzului fonematic

 Reproducerea de către copil a unor ritmuri pe care logopedul le bate cu creionul în
masă;
 Reproducerea ritmurilor pe care logopedul le bate într-o tobă;
 „Spune cum face” – se imită sunetele produse de diferite animale;
 „Repetă după mine”;
 „Ghiceşte vocea care te strigă”;

B. Etapa terapiei recuperatorii

I. Învăţarea poziţiei corecte de articulare a sunetului

1. Utilizarea onomatopeelor: facem ca şarpele: sssî; gâscanul supărat: sssî, sssî;

2. Demonstarea articulării sunetului, însoţită de explicarea clară: în faţa oglinzii
logopedice i se explică copilului poziţia corectă a pronunţării sunetului: buzele trebuie
bine întinse, dinţii sunt uşor depărtaţi, limba se sprijină pe incisivii inferiori, se
bombează şi formează de-a lungul ei un canal pe care se scurge aerul. Corzile vocale
nu vibrează. După această explicaţie şi demonstraţie, copilul trebuie să exerseze ce a
fost învăţat , tot în faţa oglinzii.

II. Emisia sunetului „S”

Metoda ortofonică: învăţarea, pas cu pas, a poziţiei corecte de aşezare a tuturor

componentelor fono-articulatorii ce conduc la pronunţia corectă a sunetului „S”.
Metoda comparaţiei: logopedul pronunţă sunetul în două modalităţi: corect şi greşit,
(gura fiindu-i acoperită, astfel încât copilul să nu vadă ce pronunţă, ci să facă distincţia strict
audutiv). Copilul trebuie să precizeze care este pronunţia corectă.

III. Etapa fixării şi consolidării

Se exersează cu copilul pronunţia izolată a sunetului, până când logopedul se asigură că acesta
îl pronunţă corect de fiecare dată, neexistând riscul unei pronunţii deformate sau greşite. După
aceea, se trece la fixarea sunetului în coarticulare, după cum urmează:
Introducerea sunetului în silabe:

Pentru a ne asigura de o coarticulare corectă (şi evitarea unei distorsiuni sau greşeli),
legarea sunetului nou emis de vocale, (în silabe directe şi, apoi, indirecte), se face
treptat, în modul următor:
  La primele exerciţii, după emisia lui „S”, urmează o pauză, apoi vocala: a, e, i, o,
u, ă, î.
s............a a...........s
s.............i i...........s
s.............e e...........s
s.............o o..........s
s.............u u..........s
s.............ă ă...........s
s.............î î...........s
 Treptat, pauza dintre consoane şi vocale se reduce:
s.....a a.....s s–a a–s
s.....i i.....s s–i i–s
s.....e e.....s s–e e–s
s.....o o.....s s–o o–s
s.....u u.....s s–u u–s
s.....ă ă......s s–ă ă–s
s......î î......s s–î î-s
 Urmează apoi legarea sunetului nou de vocale, după cum urmează:
 cuvinte cu fonemul în poziţie iniţială
- cuvinte monosilabice: s-ac; s-ec; s-imt; s-uc; s- oc.
- cuvinte bisilabice: s-ală; s-ete; s-ită; s-obă; s-ută.
- cuvinte polisilabice: s-anie; s-ecară; s-ilabă; s-olar; s-upune.
 De asemenea, pentru a reuşi o corectă coarticulare consonantică, înainte de exerciţii
în cuvinte, se fac exerciţii de tipul:
s........t s........c s........p s........f s........l
s .....t s ....c s ....p s ....f s ....l
s–t s–c s–p s–f s–l
st sc sp sf sl

- apoi se trece la:

 Cuvinte cu grupe consonantice: stau, stol, stup, stea, stims.
 Cuvinte cu fonemul în poziţie intermediară:
- cuvinte monosilabice: pisc, pasc, nasc.
- Cuvinte bisilabice: casă, masă, vase.
- Cuvinte polisilabice: cusute, fasole, pensulă.
 Cuvinte cu fonemul în poziţie finală:
- cuvinte monosilabice: nas, vas, cos.
- Cuvinte bisilabice: spinos, voios, ploios.
- Cuvinte polisilabice: curios, serios, scorburos.
Exerciţiile de fixare continuă până ce subiectul deprinde coarticularea corectă, fără apariţia unei
greşeli de coarticulare.
Notă: Dată fiind afinitatea (apropierea de pronunţie) a sunetului „S” de vocalele „i” şi „e”, se
recomandă, ca primele exerciţii de introducere a sunetului în silabe să se facă cu aceste vocale,
celelalte urmând după o anumită fixare a acestora.

IV. Etapa diferenţierii sunetelor:

 Diferenţierea la nivelul silabelor – se folosesc cuvinte paronime: scoală – şcoală;
soc – şoc etc;
  Diferenţierea la nivelul cuvintelor – se folosesc cuvinte care conţin ambele sunete
care trebuie diferenţiate: şosea, şosetă, şasiu etc.

V. Etapa de automatizare a sunetului

1. Exersarea sunetului deficitar „S” în propoziţii:
 Exerciţii de pronunţie a unor propoziţii scurte, simple, în care este prezent în
cuvinte sunetul deficitar: la început, la mijloc şi la final: Sandu este voios; Vasile stă
serios; Sonia e cu sania.
 Exerciţii de pronunţie a unor propoziţii complexe, în care este prezent în cuvinte
sunetul deficitar, la început, la mijloc şi la final.: Sanda scrie frumos; Sandalele
Sandei sunt albastre; Cosmin a scapat vasul cu sos.
 Sintagme cu parte finală constantă: Mama e cu sania; Mircea e cu sania; Sorin e cu
sania etc.
 Sintagme cu parte iniţială constantă: Strada este aglomerată; Strada este mare;
Strada este umedă etc.
 Sintagme cu frecvenţa mare a sunetului deficitar : Sanda se suie sus pe scară;
Sorin şi Sonia se suiră sus pe sanie; Şapte saşi în şase saci; Stanca sta-n castan ca
Stan.
 Sintagme afirmative, negative, interogative: Să nu stai strâmb!; Să fii atent, să scrii
subiectul corect!; A sosit Sorina de la Suceava?; Surcica nu sare departe de trunchi.
 Exerciţiul fonetic şi ortografic se va completa apoi cu exerciţiul grafic: dictări (se
va urmări şi aspectul caligrafic).

2. Exersarea sunetului deficitar în scurte povestiri, texte:

 Povestiri şi repovestiri după imagini (imagine cu o gâscă);
 Memorarea unor scurte poezii:
„Pisicuţă pis, pis, pis,
Te-am visat azi noapte-n vis.
Te spălai, te pieptănai,
Fundă roşie-ţi puneai”.

„Într-o zi, prin asfinţit,

Şoarecele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A prăda stupul de miere.
El intrase pe furiş,
Strecurat în urdiniş.
Se gândea că-i o albină
Slabă, mică şi puţină
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Lângă ea-i un uriaş”.
(T. Arghezi – Tâiharul pedepsit )
„Când se scoală iese-n tindă,
De-abia-ncepe să se-ntindă
Şi-obosită de căscat,
Se întoarce iar în pat.

Ca să doarmă şi mai bine,

 Laba căpătâi şi-o ţine,
Şi din vis, cum s-a adus,
Că s-a pus cu burta-n sus”.
( T. Arghezi – Mâţa”).
 Rostirea şi memorarea de ghicitori:
„Se aşează unul/Se scoală doi”; Ai două vaci roşii;/când le duci la apă, /se uită acasă;/
când le duci acasă, / se uită la apă”.
 Citire de texte scurte, în care sunetele „S” şi „Ş” se repetă des:
„Ştefan şi Smaranda s-au hotărât să meargă la schi. Şi-au cumpărat schiuri, salopetă şi tot
ce mai aveau nevoie. S-au hotărât să plece la Sinaia şi se bucură foarte tare că părinţii îi
lasă să plece sâmbătă cu microbusul. Sunt supăraţi că nu-şi pot duce sania, pentru că nu
au loc în bagaje. Vor sta o săptămână întreagă, bucurându-se de toate locurile frumoase
ale staţiunii Sinaia”.
 Compuneri pe teme date: (Alcătuieşte o compunere, folosind cuvintele: soseşte,
povesteşte, ...!).
 Compuneri libere – se vor urmări şi aspectele caligrafice.
 Exerciţiul fonetic şi ortografic se vor completa apoi cu exerciţiul grafic: dictare a
unor texte similare cu cele anterioare, care conţin cuvinte cu sunetele „S” şi „Ş”.. Se vor
urmări şi unele aspecte legate de exersarea scrisului şi îmbunătăţirea caligrafiei.