Roman Ilinca Andreea

Clasa a VIII-a B

VULCANII NOROIOȘI

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici este o arie protejată de interes național ce corespunde
categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip botanic și geologic) aflată pe raza comunei Berca
din județul Buzău.Pâclele Mici se află la o altitudine de 341 m și au o suprafață de 16,5 ha.

→ Flora
În preajma vulcanilor noroioși, solul este sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației obișnuite. Totuși,
anumite specii de plante special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi și Obione verrucifera găsesc aici un
mediu de viață propice.

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde
categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic faunistic și floristic), situată în Muntenia,
pe teritoriul județului Buzău.

→ Localizare

Aria naturală se află în partea centrală a județului Buzău (la o altitudine de 322 m.), pe teritoriul
administrativ al comunei Scorțoasa, în apropierea drumurilor județene DJ102F (care leagă satul
Policiori de Pâclele) și DJ220A.

→ Descriere

Rezervația naturală (cu o suprafață de 4 ha.) a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din
6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate. Aceasta
se află și reprezintă o zonă de interes geologic (datorită celor două cratere de vulcani noroioși
aflate pe platou), floristic (plante ce se dezvoltă în mediu sărat) și faunistic (mamifere, reptile și
amfibieni). Rezervația este inclusă în situl de importanță comunitară Vulcanii noroioși de la Pâclele
Mari și Pâclele Mici.

→ Biodiversitate

La baza desemnării rezervației se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile și amfibieni) aflate pe
lista roșie a IUCN și enumerate în anexa I-a a Directivei CE 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea

Biblografie:www.wikipedia.org
Roman Ilinca Andreea
Clasa a VIII-a B

habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Aria naturală adăpostește un habitat natural
de interes comunitar de tip: Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice.

Specii faunistice protejate semnalate în arealul rezervației naturale: popândăul european (Spermophilus
citellus), țestoasa de baltă (Emys orbicularis), ivorașul cu burta galbenă (Bombina variegata), șopârla de
pădure (Lacerta praticola) și Elaphe sauromates, o reptilă cunoscută sub denumirea populară de balaur
mare.

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii vegetale dintre care unele protejate prin aceeași
Directivă a Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992; astfel: târtan (Crambe tataria), stânjenelul
sălbatic de stepă (Iris aphylla ssp. hungarica), pelin (Artemisia santonicum), lobodă sălbatică (Atriplex
tatarica), cârcel (Ephedra distachya), orzul țiganului (Hordeum hystrix), limba șarpelui (Lepidium
latifolium), sică (Limonium gmelinii), gărdurăriță (Nitraria schoberi), păpădie (Taraxacum bessarabicum),
albăstrică (Aster tripolium), garofiță (Dianthus guttatus), limba mielului (Halimione verrucifera),
stânjenelul de baltă (Iris sintenisii ssp. brandzae, specie endemică pentru acest areal), păducherniță
(Lepidium ruderale), ghizdei (Lotus angustissimus), colilie (Obione verrucifera), iarbă de sărătură
(Puccinellia distans ssp. limosa); precum și comunități vest-pontice cu Camphorosma annua și Bupleurum
tenuissimum.

Biblografie:www.wikipedia.org
Roman Ilinca Andreea
Clasa a VIII-a B

Biblografie:www.wikipedia.org
Roman Ilinca Andreea
Clasa a VIII-a B

Biblografie:www.wikipedia.org