CEL MAI FRUMOS ARICI -ţie! îşi spuse el posomorât.
de Alexandra Fejér Deodată, ochişorii ariciului sclipiră: îi venise o
Trăia odată în Pădurea Aurie un arici pe
care deja l-aţi cunoscut. Nu vă mai amintiţi
unde? Vă dau un indiciu: un iepure a râs de ţepii
lui. V-aţi amintit deja!!!
Ei, dar ceea ce voi nu ştiţi este că după
întâlnirea cu iepurele, ariciul nostru a căzut pe
gânduri. În noaptea aceea nu a putut dormi
pentru că îi răsunau încă în urechi cuvintele
iepurelui. Se ridică din pat de vreo 10 ori ca să se
uite în oglinda de aramă unde îşi privi chipul de
mai multe ori. În cele din urmă ajunse la
concluzia că iepurele a avut dreptate: chiar era
urât!
Se învârti prin casă de câteva ori gândindu-
se ce are de făcut. După multă frământare se
hotărî că trebuie să facă ceva pentru a scăpa de
ţepii oribili ce-i acopereau spatele. Tot
învârtindu-se prin casă, observă pe măsuţă cutia
de antibiotice.
- Nu pot lua antibiotice pentru a deveni
mai frumos! Acestea se iau doar în caz de infec-
idee.
- Mă voi duce să discut cu doctorul meu de
familie, Aligatorul Înţelept. Cu siguranţă ştie cum pot
scăpa de ţepii ăştia oribili!
Începu să caute grăbit în sertarul din noptieră.
Acolo pusese el cândva cartea de vizită a doctorului.
Însuşi Aligatorul i-o dăduse înainte să se mute în
oraşul de dincolo de Pădurea Aurie.
- Asta e! strigă bucuros ariciul.
Dar imediat, o umbră de îngrijorare i se aşternu
pe faţă. Oraşul în care locuia doctorul se numea
Oraşul de Argint şi nu se putea ajunge acolo decât cu
avionul. Inima începu să-i bată cu putere. Nu mai
călătorise niciodată cu avionul! Se mai uită o dată în
oglindă. Ce să facă? Să rămână aşa? NU putea
rămâne aşa! Erau prea urâţi ţepii! TREBUIE să plece!
Îşi făcu repede bagajul, îşi luă banii din
puşculiţă şi plecă. Drumul cu autobuzul până la
aeroport fu scurt, apoi, se trezi rapid în avion. Aerul
condiţionat îi sufla direct în cap, liniştindu-i parcă
gândurile agitate.
 Avionul îşi luă zborul cu viteză făcându-l jur şi nu trebuie să îţi tai ţepii pentru a demonstra că
pe aricel să uite de necazurile lui. De sus, văzu eşti valoros. Uite, îţi dau în dar o alifie. Este o alifie
cerul albastru şi se mai relaxă: “Cu siguranţă fermecată. Unge-ţi în fiecare dimineaţă obrajii,
doctorul va găsi o soluţie şi pentru el!” Tot pieptul şi mâinile. Parfumul ei îţi va aminti în fiecare
gândindu-se, nici nu îşi dădu seama că avionul zi să fii zâmbitor, să arăţi iubire şi preţuire celor din
se pregătea de aterizare. Deja ajunsese la jur şi să fii darnic. Aceste calităţi te vor face din zi în
destinaţie! zi tot mai frumos. Aceasta este frumuseţea adevărată!
Oraşul de Argint era chiar strălucitor. Totul Deja ariciul se simţea mai bine. Începuse să
strălucea de curăţenie şi aerul mirosea a miere. zâmbească şi să-l privească pe doctor cu recunoştinţă.
Aici erau multe fabrici de miere de aceea vedeai
Întors acasă, a povestit tuturor ce i-a spus
peste tot numai albine. Ele lucrau cu spor şi
doctorul şi nu a uitat să folosească zilnic alifia. Iar
bucurie! Văzându-le, ariciul mai prinse curaj.
când a terminat cutia primită de la doctor, a continuat
Întâlni chiar o albină-gardian amabilă care îi
să fie zâmbitor, iubitor şi darnic cu toţi cei pe care îi
explică în detaliu cum poate ajunge la cabinetul
întâlnea, devenind CEL MAI FRUMOS ARICI DIN
Aligatorului.
PĂDUREA AURITĂ.
Cabinetul era chiar aproape, iar doctorul îl
primi pe arici cu multă bucurie. De cum intră în
cabinet, ariciul începu să plângă şi să-şi
povestească necazul. Văzându-i lacrimile,
doctorul se apropie de el şi-i spuse cu blândeţe:
- Tu eşti preţios, frumos şi unic exact aşa
cum ai fost creat de Dumnezeu. Nu trebuie să
pleci urechea la vorbele răutăcioase ale celor din