Vânători de munte - Wikipedia https://ro.wikipedia.

org/wiki/V%C3%A2n%C4%83tori_de_munte

Vânători de munte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vânătorii de munte reprezintă o specialitate

militară a Forțelor Terestre Române, componentă a Vânătorii de munte
infanteriei. Unitățile de vânători de munte au rolul
de a desfășura operații independent și în
cooperare cu celelalte forțe, în teren muntos-
împădurit, pe direcții și în raioane greu accesibile,
în orice condiții de timp și anotimp.[1] Arma a fost
înființată la 3 noiembrie 1916, când Marele Cartier
General, prin Ordinul nr. 234, a decis
transformarea Școlii Militare de Schiori din
București în „Corpul Vânătorilor de Munte”.
Organizarea inițială era pe 3 batalioane a câte 3
companii fiecare, cu un efectiv de 2000 de soldați.

Trupele de vânători de munte au participat activ la

luptele din cele două războaie mondiale și la
misiunile internaționale din Kosovo, Irak și
Fondată din 1916
Afghanistan. În prezent, Armata Română are două
brigăzi operaționale, una subordonată Diviziei 1 Țară România
Infanterie (Brigada 2 Vânători de Munte Ramură Forțele Terestre Române
„Sarmizegetusa” din Brașov), iar cealaltă Tip Infanterie
subordonată Diviziei 4 Infanterie (Brigada 61 Mărime Două brigăzi
Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Brașov (Bg. 2 VM)
Miercurea Ciuc). Miercurea Ciuc (Bg. 61 VM)
Aniversare 3 noiembrie
Misiuni Primul Război Mondial
Istorie Al Doilea Război Mondial
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=V%C3%A2n%C4%83tori_de_munte&action=edit&s
ection=0)
Înființare

Lipsa trupelor special instruite pentru războiul din

zonele muntoase a fost resimțită de Armata Română în toamna anului 1916. Corpul vânătorilor
de munte a fost înființat la 3 noiembrie 1916, din ordinul Marelui Cartier General. Trupele erau
recrutate din întreaga armată, fiind repartizate la cazarma Regimentului 4 Roșiori Cotroceni din
București. Corpul vânătorilor de munte era organizat în 3 companii.

La 9 ianuarie 1917, Corpul Vânătorilor de Munte a fost reorganizat în Batalionul Vânătorilor de

Munte. Acesta era format din cinci companii de pușcași, două companii de mitraliere și o secție
de transmisiuni. Instruirea trupelor pentru războiul montan a ținut șase luni, până în luna iulie
a anului 1917.

Primul Război Mondial

1 of 6 11/30/2023, 12:42 PM
Vânători de munte - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2n%C4%83tori_de_munte

Ordinul de luptă al Batalionului Vânătorilor de Munte a fost

primit pe 8 august 1917 de la generalul Constantin Prezan.
Botezul focului a fost pe 11 august 1917, în timpul luptelor de
la Cireșoaia și dealul Coșna, sub comanda maiorului Virgil
Bădulescu. Companiile au atacat deseori la baionetă,
ofensiva inamicului fiind oprită. Vânătorii de munte au
luptat la Târgu Ocna, Cireșoaia, Vrânceanu și Oituz, unde au
obținut victoria strategică din 1917. Ulterior, batalionul, aflat
în refacere la garnizoane Târgu Neamț, a fost transformat în
regimentul Vânătorilor de Munte „Principele Carol”. Tunuri de munte din Primul Război
Mondial și din perioada interbelică
expuse la Muzeul Militar Național
Perioada interbelică
„Regele Ferdinand I”.

În 1923 au fost înființate primele divizii de vânători de

munte din armata română: Divizia 1 Vânători de Munte, cu garnizoana la Brașov, și Divizia 2
Vânători de Munte, cu garnizoana la Bistrița. În anul 1937 cele două divizii au fost reorganizate
sub comanda generalului Arthur Phleps în Brigada 1, 2 și 3 Vânători de Munte. În 1939 a fost
înființată și Brigada 4 Vânători de Munte, însă aceasta nu s-a dovedit a fi la fel de eficientă în
lupte precum primele trei brigăzi.[2] Cele 16 batalioane de vânători de munte erau considerate a
fi cele mai bune formațiuni de infanterie ale Armatei Române.[2] Fiecare batalion era dotat și
instruit pentru a acționa relativ independent de celelalte formațiuni. Nivelul inițiativei la nivel
de comandă și flexibilitatea tactică erau superioare diviziilor de infanterie obișnuite. Fiecare
brigadă avea la dispoziție două divizioane de artilerie înzestrate cu tunuri de munte de calibrul
75 mm sau 76.2 mm și un divizion cu obuziere de munte calibrul 100mm. Majoritatea pieselor
de artilerie erau însă din primul Război Mondial, fiind depășite tehnic.

Al Doilea Război Mondial

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, vânătorii de

munte au participat activ la luptele de pe Frontul de Răsărit
și, după 23 august 1944, la cele de pe Frontul de Vest. În
1940, numărul batalioanelor dintr-o brigadă de vânători de
munte a crescut de la patru la șase, prin mobilizarea a opt
batalioane de rezerviști (numerotate 17-24). Alte două
batalioane, numărul 25 și 26, formau un grup separat de
trupe de schiori.
Coloană de vânători de munte pe
Frontul de Răsărit în anul 1941.
Corpul Vânătorilor de Munte a participat la luptele pentru
eliberarea nordului Bucovinei în 1941, provincia fiind
eliberată pe 9 iulie. După eliberarea Bucovinei, corpul a
participat la luptele din Ucraina până în octombrie 1941. Ulterior, trupele de vânători de munte
au participat la campania din Crimeea. Pe 25 martie 1942, brigăzile au fost reorganizate în
divizii, prin sporirea efectivelor. Artileria brigăzilor de vânători de munte s-a dovedit a fi
punctul slab al acestor formațiuni, gurile de foc nefiind suficient de puternice pentru stepa din
Rusia. În zonele de munte însă, performanțele pieselor de artilerie învechite erau mulțumitoare.

Din iulie 1942, Corpul Vânătorilor de Munte a participat la Operațiunea Albastru cu diviziile 2 și
3 VM care au avansat în Caucaz. Generalul Ioan Dumitrache, comandantul Diviziei 2 VM, a
primit Crucea de Cavaler a Crucii de Fier pentru aportul trupelor sale în cucerirea orașului
Nalcik. Diviziile 1 și 4 VM au fost folosite în iarna dintre anii 1942 și 1943 pentru paza
Peninsulei Crimeea, fiind în refacere după cucerirea Sevastopolului.

2 of 6 11/30/2023, 12:42 PM
Vânători de munte - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2n%C4%83tori_de_munte

După Bătălia de la Stalingrad, diviziile 2 și 3 VM au fost retrase treptat de pe capul de pod

Kuban în Crimeea, apoi Corpul Vânătorilor de Munte a participat la apărarea Peninsulei
Crimeea, fiind evacuat parțial în România până la 9 mai 1944, când Sevastopolul a fost ocupat
de trupele sovietice.

De la începutul războiului, efectivele unei divizii de vânători

de munte crescuseră de la 12 000 de soldați la aproape 16
000 de soldați în urma reorganizării dintre anii 1943-1944.
Regimentul de artilerie al diviziei avea în plus încă un
batalion dotat cu tunuri de 75mm.[3] La sfârșitul anului
1943, divizia 18 Infanterie fost transformată în Divizia 18
Vânători de Munte, însă a revenit la vechea organizare între
anii 1944-1945. În vara anului 1944 au fost create divizii de
instrucție (numărul 101, 102, 103 și 104) pentru fiecare
divizie de vânători de munte. Divizia 103-Instrucție a Un semișenilat SdKfz 250 care
devenit ad-hoc divizia 103 Vânători de Munte pentru o transportă vânători de munte în
toamna anului 1944.
scurtă perioadă la sfârșitul verii anului 1944.

Diviziile 1, 2 și 3 Vânători de Munte au participat la

eliberarea României după 23 august 1944, la luptele din nordul Transilvaniei și la cucerirea
orașului Debrețin. După 26 octombrie 1944, diviziile 1 și 4 Vânători de Munte au fost absorbite
de către diviziile 2 și 3 Vânători de Munte. Acestea din urmă au participat la luptele pentru
eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei.

În urma operațiunilor din cel de-Al Doilea Război Mondial, 74.208 de soldați din trupele de
vânători de munte au fost uciși în luptă. Dintre aceștia, 2.378 erau ofițeri, 1.830 erau subofițeri
și 70.000 erau gradați soldați. Drumul parcurs de aceste unități a fost de peste 3000 de
kilometri, din România până la poalele munților Caucaz, apoi din Kuban până în Cehoslovacia.

Perioada comunistă

După război, trupele de vânători de munte au fost reorganizate succesiv, între anii 1946-1961.
La 14 aprilie 1961, trupele de vânători de munte au fost eliminate complet prin desființarea
ultimei formațiuni existente, Brigada 2 Vânători de Munte. Aceasta a fost însă reînființată pe 14
octombrie 1964 din Ordinul MFA. Inițial, brigada avea sediul la Baia Mare, însă la 1 noiembrie
1964 sediul a fost mutat la Brașov. În următorii cinci ani au mai fost înființate brigăzile 1 VM
Bistrița, 4 VM Curtea de Argeș și 5 VM Alba-Iulia.

1990 până în prezent

După Revoluția din 1989, au fost înființate Brigada 7 Vânători de Munte Petroșani și 61
Vânători de Munte. În urma unor reorganizări, în prezent mai sunt active doar Brigada 2 și 61
Vânători de Munte.

Vânătorii de munte în prezent

Organizare

Forțele Terestre Române au în prezent două brigăzi de vânători de munte operaționale:

3 of 6 11/30/2023, 12:42 PM
Vânători de munte - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2n%C4%83tori_de_munte

Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din

Brașov (subordonată Diviziei 1 Infanterie „Dacica”)
Batalionul 21 Vânători de Munte „General Leonard
Mociulschi” Predeal
Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”
Câmpulung Muscel
Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada” Curtea de
Argeș
Divizionul 206 Artilerie Ghimbav Evoluția echipamentului vânătorului
Divizionul 228 Apărare Antiaeriană „Piatra Craiului” de munte, de la dreapta la stânga:
Brașov până în 1990, până în 2000 și în
prezent.
Batalionul 229 Logistic

Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil

Bădulescu” din Miercurea Ciuc (subordonată Diviziei 4
Infanterie „Gemina”)
Batalionul 17 Vânători de Munte „Dragoș Vodă”
Vatra Dornei
Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireșoaia" Sfântu
Gheorghe
Batalionul 24 Vânători de Munte "General Gheorghe
Avramescu” Miercurea Ciuc
Nivelul inițiativei în cadrul
Batalionul 26 Vânători de Munte „Avram Iancu” Brad
subunităților este mai ridicat decât în
Divizionul 385 Artilerie „Iancu de Hunedoara” cazul trupelor de infanterie
Divizionul 468 Apărare Antiaeriană „Trotuș” obișnuite.
Batalionul 435 Logistic „Ciuc”

Instrucție

Pregătirea teoretică și practică a soldaților, subofițerilor și

ofițerilor are loc la Centrul de Instruire al Infanteriei și
Vânătorilor de Munte „Constantin Brâncoveanu” din
Făgăraș, subordonată Școlii de Aplicație pentru Unități de
Luptă „Mihai Viteazul” din Pitești. Școala de aplicație pentru
Vânători de Munte din Făgăraș are în subordine Baza de Exercițiu demonstrativ al
Instruire a Vânătorilor de Munte „Bucegi” din Predeal și Batalionului 22 VM „Cireșoaia”.

Batalionul 1 Instrucție „Olt” din Caracal.[4]

Pe 5 martie 2009, la a 43-a Reuniune a Asociației Internaționale a Școlilor Militare de Munte,

Baza de Instruire a Vânătorilor de Munte „Bucegi” a fost primită ca membru cu drepturi
depline. A fost cea de-a zecea structură primită în rândurile Asociației.[5][6]

Alpiniada vânătorilor de munte este o competiție militară specifică militarilor din trupele
montane care cuprinde patru probe: ștafeta alpină, cățărare rapidă, cățărare artificială și
combinata alpină.[7]

Înzestrare

4 of 6 11/30/2023, 12:42 PM
Vânători de munte - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2n%C4%83tori_de_munte

Armamentul din dotarea trupelor de vânători de munte este

fabricat în mare parte de către industria autohtonă de
armament.[8]

Mobilitatea este asigurată de către vehiculele blindate

TABC-79, MLVM, MLI-84 și TAB-71M.

Armamentul portativ al infanteriei constă în pușca automată

5,45 mm Md. 1986, pușca mitralieră md. 1964, pistolul
mitralieră Md. 1963, pușca semiautomată cu lunetă Md. Autoblindat TABC-79 al Batalionului
1964, mitraliera de companie Md. 1966 și aruncătorul de 33 Vânători de Munte „Posada” în
grenade antitanc AG-7. Afghanistan.

Piesele de artilerie din dotare sunt aruncătorul de grenade

AG-9, tunul de munte „Jerry” calibrul 76mm model 1982, obuzierul de munte „Bucegi” calibrul
98mm model 1995 (în rezervă), aruncătoarele de bombe de calibrul 82mm model 1977 și de
calibrul 120mm model 1982.

Operațiuni în străinătate

Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a participat la operațiuni în străinătate de pace și

criza internațională din Kosovo, Irak și Afghanistan.[9][10] Opt militari ai acestei brigăzi și-au
pierdut viața în Afghanistan: sublocotenentul postmortem Aurel Marcu de la Batalionul 33
Vânători de Munte „Posada” (2007), sublocotenentul postmortem Dragoș Alexandrescu de la
Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” (2008) sublocotenent postmortem Chira
Claudiu de la Batalionul 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi” (2009).[11]
Maiorul (pm) Iuliu-Vasile Unguraș de la Batalionul 21 Vânători de Munte „General Leonard
Mociulschi” (2009) , sublocotenent (pm) Florin Bădiceanu de la Batalionul 33 Vânători de
Munte „Posada” (2010),sublocotenent (pm) Valerică Leu de la Batalionul 33 Vânători de Munte
„Posada” (2010), sublocotenent (pm) Paul Caracudă de la Batalionul 33 Vânători de Munte
„Posada” (2010), sublocotenent (pm) Dan Ciobotarude la Batalionul 33 Vânători de Munte
„Posada” (2010)

Vezi și
Războiul montan
Chasseurs Alpins
Gebirgsjäger
Alpini
Pușcași Podhale

Note
1. ^ „Descriere forter.ro” (https://web.archive.
org/web/20090208222130/http://www.forte
r.ro/ro/arme/). Arhivat din original (http://ww
w.forter.ro/ro/arme/) la 8 februarie 2009.
Accesat în 24 ianuarie 2011.
2. ^ a b Axworthy 1995, p. 64
3. ^ Mark Axworthy, Horia Șerbănescu 1991,
p. 9
4. ^ „Forter.ro:La kilometrul zero al infanteriei”
(https://web.archive.org/web/20150119203
947/http://www.rft.forter.ro/2010_1_i/05-alm
a/01.htm). Arhivat din original (http://www.rf
t.forter.ro/2010_1_i/05-alma/01.htm) la 19
ianuarie 2015. Accesat în 24 ianuarie 2011.

5 of 6 11/30/2023, 12:42 PM
Vânători de munte - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2n%C4%83tori_de_munte

5. ^ : În elita mondială a trupelor montane (htt 8. ^ Forter.ro:Înzestrare (http://www.forter.ro/r

p://www.rft.forter.ro/2009_1_i/05-alma/04.ht
m)
6. ^ „: Nr.1 din 2009, fișierul pdf, pag. 66” (htt
ps://web.archive.org/web/20101114153021/
http://www.rft.forter.ro/13_arhiva/arhiva.ht
m). Arhivat din original (http://www.rft.forter.
ro/13_arhiva/arhiva.htm) la 14 noiembrie
2010. Accesat în 9 martie 2011.
7. ^ „: Alpiniada vânătorilor de munte 2010” (h
ttps://web.archive.org/web/2010092506144
7/http://www.rft.forter.ro/2010_1_i/10-stiri/1
2.htm). Arhivat din original (http://www.rft.fo 11. ^ Mediafax (http://www.mediafax.ro/social/
rter.ro/2010_1_i/10-stiri/12.htm) la 25
septembrie 2010. Accesat în 9 martie
2011.
o/arme/vanatori_de_munte/)
9. ^ „Divizia 1 Infanterie” (https://web.archive.
org/web/20091024122413/http://www.d1i.fo
rter.ro/). Arhivat din original (http://www.d1i.
forter.ro/) la 24 octombrie 2009. Accesat în
24 ianuarie 2011.
10. ^ „presamil.ro” (https://web.archive.org/web
/20120519050916/http://www.presamil.ro/O
M/2005/30/07.htm). Arhivat din original (htt
p://www.presamil.ro/OM/2005/30/07.htm) la
19 mai 2012. Accesat în 24 ianuarie 2011.
un-militar-roman-a-fost-ucis-in-afganistan-v
ideo-4001843)

Bibliografie
ro Scafes C., Șerbănescu H., Scafes I., Andonie C., Dănilă I., Avram R., Armata română
1941-1945, Editura R.A.I., 1996, ISBN 9789735700454
ro Colonel (r) Gheorghe Suman, Colonel (r) Vasile Pricop, Istoria vânătorilor de munte, ed.
Militară, București, 1998
en Mark Axworthy, Cornel Scafeș, Cristian Crăciunoiu,Third Axis. Fourth Ally. Romanian
Armed Forces in the European War, 1941-1945, Arms and Armour, London, 1995. ISBN
1854092677
en Mark Axworthy, Horia Șerbănescu, The Romanian Army of World War 2, London:
Osprey, 1991. ISBN 1-85532-169-6.

Legături externe
Romanian Mountain Troops (în engleză) (http://www.worldwar2.ro/organizare/?language=en
&article=29)
Divizia 1 Infanterie (http://www.d1i.forter.ro/) Arhivat (https://web.archive.org/web/20091024
122413/http://www.d1i.forter.ro/) în 24 octombrie 2009, la Wayback Machine.
Divizia 4 Infanterie (http://www.clujarm.ro/) Arhivat (https://web.archive.org/web/2011082003
4634/http://www.clujarm.ro/) în 20 august 2011, la Wayback Machine.
Revista Forțelor Terestre (http://www.rft.forter.ro/) Arhivat (https://web.archive.org/web/2011
0902051008/http://www.rft.forter.ro/) în 2 septembrie 2011, la Wayback Machine.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vânători_de_munte&oldid=15906118

6 of 6 11/30/2023, 12:42 PM