https://www.radiostation.ru/know/range.

html

Benzi de difuzare

În zorii dezvoltării radiodifuziunii, s-au obținut vibrații puternice de înaltă frecvență folosind generatoare de mașini electrice. Acestea erau
generatoare electrice obișnuite, în care numărul de perechi de poli, schema de conectare a înfășurării și viteza de rotație a rotorului au fost alese astfel
încât frecvența semnalului generat să fie de zeci de kiloherți. La acea vreme, emițătoarele cu tuburi radio nu primiseră încă dezvoltarea, iar metoda
mașinii electrice făcea complet posibilă obținerea de oscilații de înaltă frecvență cu un nivel de putere ridicat. Adevărat, frecvențele acestor oscilații
nu puteau depăși limitările naturale mecanice și de proiectare și, de regulă, astfel de posturi de radio funcționau la frecvențe sub 100 kHz. După
standardele actuale, acestea sunt unde ultralungi. Astfel, dezvoltarea difuzării a început odată cu dezvoltarea celor mai joase frecvențe.
Nu voi aprofunda în dezvoltarea istorică a spectrului de frecvențe radio în scopuri de difuzare. O voi da integral sub forma unui tabel. O astfel de
distribuție a frecvențelor există astăzi.

Gamă Frecvențele Tipul de modulație nume argotic

DV (LW) 144 - 415 kHz Amplitudine (AM) - mono -

MW (MW) 520 - 1602 kHz DRM Digital Broadcasting A.M

(Digital Radio Mondiale)
HF - 90 m 3200 - 3400 kHz -

HF - 75 m 3900 - 4000 kHz -

HF - 60 m 4750 - 5060 kHz -

HF - 49 m 5900 - 6200 kHz -

HF - 41 m 7100 - 7400 kHz -

HF - 31 m 9500 - 9900 kHz -

HF - 25 m 11650 - 12050 kHz -

HF - 22 m 13600 - 13800 kHz -

HF - 19 m 15100 - 15600 kHz -

HF - 16 m 17550 - 17900 kHz -

 HF - 13 m 21450 - 21850 kHz -

HF - 11 m 25650 - 26100 kHz -

VHF - 1 65,9 - 74 MHz Frecvență (FM) cu modulație polară stereo* VHF rusesc

VHF - 2 87,5 - 100 MHz FM jos

Frecvență (FM) cu ton pilot
VHF - 3 100 - 108 MHz FM

* Poate fi folosit pe toate benzile VHF atât transmisii stereo cât și mono.

Să vorbim mai bine despre caracteristicile de propagare a undelor radio, calitatea semnalului recepționat, gama de difuzare și rentabilitatea afacerii de
difuzare, în funcție de raza utilizată.

Valuri lungi.
Moștenirea istorică a dezvoltării radiodifuziunii. Dar nu numai. Fluctuațiile acestui interval de frecvență cu o lungime de undă măsurată în kilometri
au o capacitate de difracție foarte mare, nu doar ocolind obstacolele artificiale și pliurile terenului montan, dar chiar și trecând dincolo de orizont, pot
oferi transmisii fiabile la distanțe foarte mari, cu mult dincolo de linia de frecvență. vedere. Gama de difuzare pe unde lungi este determinată de
puterea emițătorului radio, de eficiența antenei de emisie și de parametrii de absorbție ai suprafeței terestre. Această gamă este singura care permite
difuzarea în zonele muntoase. Datorită caracteristicilor fizice ale frecvențelor acestui interval, există puține interferențe asupra acestuia, iar calitatea
difuzării AM este destul de ridicată.
Emisia pe banda LW se realizează conform primei categorii de calitate. Conform standardului existent pentru canalele de transmisie a programelor,
banda de frecvență reproductibilă a primei categorii de calitate este de 50 Hz - 10 kHz. Totuși, grila de frecvență din acest interval are un pas de 9
kHz, astfel încât, pentru a nu intra în canalul de frecvență adiacent, spectrul semnalului modulator este limitat la nivelul de 8 kiloherți pe partea de
transmisie. Aceasta determină calitatea reală a semnalului din prima categorie.
Dimensiunile economiei antenei, proporționale cu lungimea de undă și cu suprafața necesară organizării centrelor radio de transmisie LW, nu permit
amplasarea unor astfel de obiecte în interiorul orașului. Iar puterea necesară a transmițătorilor radio pentru o transmisie fiabilă pe distanțe lungi (100
- 1500 kW) și eficiența scăzută a antenelor implementate duc la faptul că, la o distanță de câțiva kilometri de centrele radio cu unde lungi, o ședere
lungă a oamenilor este extrem de nedorit. Prezența așezărilor la o distanță mai mică de 10 - 15 kilometri de un centru radio de transmitere a undelor
lungi este în general inacceptabilă. Costurile construirii centrelor radio din Orientul Îndepărtat și menținerii lor în stare de funcționare sunt atât de
mari încât nu pot fi plătite prin difuzarea comercială. Emisiunile radio din Orientul Îndepărtat sunt planificate și costisitoare și nu pot fi finanțate
decât din anumite bugete, îndeplinind anumite sarcini sociale.

valuri medii.
Ele au suficientă difracție pentru a oferi o recepție fiabilă (fără umbră) pe terenuri moderat accidentate și în condițiile dezvoltării urbane înalte din
beton armat. În condiții muntoase, ele formează zone de umbră semnificative, în special în porțiunea lor cu lungime de undă scurtă. Noaptea, se pot
propaga pe distanțe foarte mari datorită reflectării în ionosferă. În timpul zilei, acestea sunt potrivite doar pentru difuzarea locală. Datorită
specificului spectral al interferenței industriale, calitatea sunetului în domeniul undelor medii în mediile urbane este scăzută și poate satisface doar
posturile radio conversaționale. În mediul rural, calitatea sunetului posturilor de radio cu unde medii este destul de potrivită pentru ascultarea
programelor muzicale din prima categorie de calitate și este limitată doar de interferența atmosferică - vara, cu descărcări fulgerătoare, recepția este
dificilă. Intervalul de propagare a undei directe în timpul zilei (excluzând reflexia ionosferică) depinde de tipul de antenă utilizat, de polarizare, de
puterea emițătorului și, în medie, este de două până la trei ori mai mare decât domeniul de vizibilitate, în principal datorită nivelul scăzut de
interferență departe de orașele mari. Noaptea, există o slăbire a audibilității stațiilor de radio relativ apropiate situate pe o rază de 100 - 200 km și o
creștere a posturilor de radio îndepărtate - 600 - 1500 km. Pentru posturile de radio care se află în raza vizuală a ascultătorului (până la 50 km), nu
există nicio slăbire a recepției. În nopțile de iarnă pe raza undelor medii, posturile de radio cu rază lungă pot fi recepționate cu o calitate foarte bună.
Utilizarea acestei proprietăți a undelor radio cu unde medii a făcut posibilă în Statele Unite crearea unei rețele de difuzare AM de înaltă calitate în
timpul zilei, minimizând interferențele de la stațiile radio situate în alte fusuri orare și care funcționează pe aceleași frecvențe sau pe frecvențe
apropiate. și folosind resursa de frecvență cel mai dens. Aceste posturi de radio sunt numite „stații de radio în timp de lumină”. Odată cu răsăritul
soarelui într-o zonă dată și, în consecință, odată cu dispariția condițiilor de propagare ionosferică, stația de radio poate funcționa cu o putere de mai
multe unități sau zeci de kilowați, oferind o transmisie de înaltă calitate la o distanță de 150 - 200 km. . Odată cu apusul soarelui și apariția capacității
de a crea interferențe radio cu radiația sa mult dincolo de zona de difuzare directă, postul de radio reduce puterea de radiație la sute, uneori zeci de
wați, oferind o zonă de radiodifuziune numai în propria localitate. Din punct de vedere comercial, acest lucru este justificat, deoarece cel mai eficient
timp de publicitate este ziua, iar seara și noaptea uneori are sens să opriți complet emițătorul radio.
Sistemele de antene din gama de unde medii pot fi făcute relativ compacte pentru a fi plasate în oraș, care nu are clădiri înalte din beton armat. Dar
totuși, este de dorit să eliminați centrele radio din această gamă în afara limitelor orașului. În domeniul undelor medii nu este necesară utilizarea unor
puteri atât de mari ale transmițătoarelor radio, ca în domeniul undelor lungi. Cu sisteme de antenă proiectate și construite corespunzător, 5 până la 15
kilowați de putere sunt suficiente pentru a oferi transmisii radio de calitate rentabilă unei regiuni industriale mari sau mai multor orașe din apropiere,
însumând peste un milion de locuitori. Cu o populație mai mică în zona de difuzare a unui post de radio cu unde medii, este dificil să vorbim despre
rentabilitatea acestuia. Totuși, costurile de întreținere a centrelor radio în acest interval sunt destul de mari.

Valuri scurte cu lungimi de la 75 la 49 de metri.

Au un caracter nocturn pronunțat de distribuție pe distanțe lungi. Ele sunt utilizate în principal pentru difuzarea străină în regiuni cât mai îndepărtate
posibil de transmițător. În timpul zilei, nivelul de interferență industrială în această parte a spectrului de frecvență este atât de ridicat încât orice
difuzare de înaltă calitate este imposibilă. Specificul utilizării provine din proprietățile lor: propagandă ideologică, difuzare către compatrioți din alte
țări. Obiectivele sunt în mare parte politice la nivel interstatal și cu greu pot fi folosite pentru difuzarea comercială.

Unde scurte de sub-benzi 41, 31, 25, 19 metri.

Relativ lipsit de interferențe industriale (cu cât frecvența este mai mare, cu atât mai puține interferențe industriale). Tinde să fie mai diurnă cu o
frecvență tot mai mare. Vă permite să creați difuzare străină de înaltă calitate non-stop, atunci când postul de radio, în funcție de ora din zi, conform
unui program cunoscut ascultătorilor în prealabil, schimbă frecvența de difuzare, trecând la sub-frecvență mai mare. benzi în timpul zilei și scăzând la
cele de frecvență mai joasă noaptea.

Subbenzi de unde scurte 16, 13 și 11 metri.

Intervalele zilnice tipice. În zona de recepție, stațiile îndepărtate sunt audibile din zona iluminată a suprafeței pământului. Practic nu există
interferențe industriale și atmosferice pe aceste intervale. Dar prezența unui număr mare de posturi de radio audibile simultan în timpul orelor
comerciale (în timpul zilei) duce la un fel de „terci de aer”, în care este foarte dificil să distingem cine și ce difuzează. De regulă, cel mai puternic
câștigă - cine are cel mai puternic transmițător radio și cele mai bune antene.
Folosind specificul propagării undelor radio în aceste intervale, este posibil să se creeze în Rusia o rețea de posturi radio locale de radiodifuziune,
așa-numitele „stații ale timpului întunecat”. Odată cu apariția întunericului, stația de radio își mărește puterea semnalului la câțiva kilowați,
funcționează așa toată noaptea, în zori, puterea scade la zeci de wați. În acest caz, nu se va forma „terci eteric” în timpul zilei, iar seara, în special
cele lungi de iarnă, se vor putea asculta posturi de radio locale cu o calitate mai mare decât pe undele lungi și medii. Sistemele de antene eficiente din
aceste game sunt destul de compacte, nepretențioase, ieftine de operat și ocupă puțin spațiu. Ca transmițătoare radio, ar putea fi utilizate emițătoare
radio militare ale comunicației principale, modificate în scopuri de radiodifuziune. Acest lucru ar face posibilă utilizarea centralelor de apărare acum
inactive în scopuri pașnice și în beneficiul radiodifuziunii rusești. Cred că „programele radio de acasă de seară” ar fi un succes în rândul ascultătorilor
țării noastre. Iată propunerea tehnică. Depinde de Ministerul Comunicațiilor și MPTR. Uzinele de apărare, în prezența deciziilor relevante ale
ministerelor, nu vă vor face să așteptați. Toată lumea are nevoie de comenzi, iar acest proiect poate stârni economia regională. Apropo, pe aceste
intervale s-ar putea folosi cu succes recepția radio sincronă, iar pe partea de transmisie modulația în bandă laterală unică cu o frecvență purtătoare
parțial suprimată. O astfel de soluție ar crește semnificativ profitabilitatea companiilor de radio prin reducerea costurilor pe partea de transmisie. Aici
aveți o nouă nișă pentru producătorii de receptoare radio și o nouă resursă de frecvență pentru radiodifuzori.

Banda rusă VHF.

Calitatea difuzării este de cea mai înaltă categorie. Banda de frecvențe reproductibile de la 30 Hz la 15 kHz. Difuzare stereo. Antene mici.
Posibilitatea de a forma orice model de radiație dorit. Rentabilitatea difuzării vă permite să creați o companie de radio cu o perioadă scurtă de
amortizare și costuri inițiale relativ mici. O problema. Fabricile rusești nu sunt capabile să umple piața cu radiouri VHF competitive. Cele care sunt
disponibile populației, cu uzură naturală, reduc treptat eficiența transmisiei VHF. E păcat. O gamă bună, foarte profitabilă, familiară istoric
ascultătorului rus... Ei bine, MPTR ar fi fost luat împreună cu Ministerul Comunicațiilor și posturile de radio comerciale, ar fi asigurat achiziționarea
unei licențe de la SONY pentru excelentul tuner ST215 , care suportă atât standardele de radiodifuziune stereo și este deja depășită de standardele
japoneze, ar fi făcut pe baza ei radiouri all-wave, ar fi inundat piața cu ele... sau ar fi dat SONY tratament comercial favorabil, le-ar fi lăsat să lucreze,
dar vom ridica o gama minunata. Cât timp poți să stai ca un „câine în iesle”, să nu faci nimic singur ca să-ți dezvolți propria economie și să nu dai
altora? Se poate ca propunerea mea să nu fi fost pe deplin dezvoltată din punct de vedere național, dar este întotdeauna mai ușor să critici, să evaluezi
și să cauți neajunsuri decât să propun sau să creezi ceva. Aș dori ca ministerele să ia o poziție mai constructivă în această chestiune, conducând în
practică la rezultate concrete.
Apropo. La sfârșitul anului 1998, firma de marketing din Moscova „Postmarket” a efectuat un studiu și a determinat parametrii receptorului radio
rusesc de cerere în masă. Apoi, cu ajutorul postului de radio „Echoul Moscovei” a fost organizat un concurs de dezvoltare și în aprilie 1999 a fost
stabilit câștigătorul. Există un aspect funcțional, depinde de cercetare și dezvoltare și implementare. Din păcate, până acum nici o singură fabrică nu
și-a exprimat dorința de a-și începe producția. Toată lumea așteaptă finanțare. În Rusia, se poate aștepta timp de secole. Ce, oamenii noștri de afaceri
s-au transferat? Nu vrea nimeni să facă bani din asta? Și nu avem nevoie de niciun SONY (da, dragi colegi mă vor ierta).
Coordonatele acestei companii pot fi obținute contactându-mă prin redacția revistei „Inginer de sunet” sau prin e-mail: komarov@radiostation.ru
Dar înapoi la banda VHF din nou. Din punct de vedere istoric, atât în proiectarea receptoarelor radio staționare care funcționează, cât și în
dezvoltarea sistemelor de antene de transmisie în acest domeniu, a fost utilizată polarizarea orizontală a radiațiilor. Din păcate, nu toți radiodifuzorii
știu asta. Când se elaborează frecvențe noi în acest interval, este necesar să se folosească polarizarea orizontală și, în consecință, sistemele de antenă
de transmisie trebuie să fie cu polarizare orizontală. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se creează noi companii de radio.

Banda VHF de Vest (banda FM).

Calitatea difuzării este de cea mai înaltă categorie, stereo, dar este de fapt mai bună decât în banda VHF datorită faptului că tehnologia occidentală
este folosită pentru recepția și transmiterea în această bandă. Cum se spune:
- Care este diferența dintre „Mercedes” și „Volga”?
- „Mercedes” se face așa cum trebuie, iar „Volga” se face așa cum s-a întâmplat.
Același lucru este valabil și în difuzare. Standardele de calitate sunt aceleași, dar diferența, totuși, este vizibilă chiar și după ureche. Datorită acestei
diferențe, precum și a pieței saturate a radiourilor occidentale și a absenței complete a concurenței din partea producătorilor ruși, flota de radiouri și,
în consecință, numărul potențialilor ascultători FM din Rusia este în continuă creștere. Desigur, și profitabilitatea companiilor de radio care difuzează
pe această bandă este în creștere. Și încă un factor, nu decisiv, dar foarte semnificativ. Mașinile occidentale care sosesc în Rusia sunt echipate cu
radiouri cu această gamă. Și asta înseamnă că oamenii care au destui bani pentru a cumpăra o mașină străină vor asculta posturile de radio din această
gamă specială. Și, prin urmare, activitățile de publicitate pentru grupuri sociale mai bogate vor permite companiei de radio să câștige mai mult.
Ceea ce se numește de obicei banda FM în Rusia (87,5 - 108 MHz) este de fapt două benzi de difuzare 87,5 - 100 MHz și 100 - 108 MHz. Această
diviziune este prevăzută în Regulamentul radio - un document internațional care prescrie utilizarea întregului spectru de frecvențe radio într-un scop
sau altul. În conformitate cu acest document și pe baza alocării frecvenței interne a Rusiei, partea inferioară a benzii FM a fost utilizată pentru
difuzarea de televiziune. Al patrulea și al cincilea canal de televiziune ale rețelei de frecvențe rusești acoperă complet toate frecvențele de până la 100
MHz. Acest fapt limitează dezvoltarea în continuare a radiodifuziunii de înaltă calitate. Cu toate acestea, folosind specificul spectrului de semnal de
televiziune terestră, sub auspiciile Ministerului Comunicațiilor și al Serviciului Federal Rus de Televiziune și Radiodifuziune, a fost efectuat un
experiment la Moscova, St. Experimentul a fost finanțat de radiodifuzori comerciali privați sub garanțiile FSTR și ale Ministerului Comunicațiilor de
alocare a frecvențelor în partea inferioară a benzii FM. Experimentul a durat aproximativ doi ani și a arătat posibilitatea practică de funcționare în
comun a posturilor de emisie terestră și a televiziunii prin cablu, folosind canalele de televiziune al 4-lea și al 5-lea în calea de distribuție a
programelor.
În banda FM, se obișnuiește să se folosească polarizarea verticală. Acest lucru trebuie luat în considerare la dezvoltarea de noi frecvențe și la
achiziționarea de sisteme de antene. Sistemele de antenă ale benzii FM sunt și mai compacte în comparație cu banda VHF, tehnologia lor este
depanată în vest și costul, chiar și ținând cont de livrare și vamă, este destul de acceptabil pentru consumator.
Atunci când alegeți o antenă, trebuie luat în considerare faptul că un transmițător de 1 kilowatt care funcționează pe un vibrator convențional
semiundă se va auzi în același mod ca un transmițător de 100 wați care funcționează pe un sistem de antenă cu un câștig de 10 dB. Abia acum vei
plăti centrul radio pentru funcționarea unui transmițător de kilowați de aproape 10 ori mai mult decât pentru unul de 100 de wați. Desigur, un
transmițător de kilowați care funcționează pe o antenă de câștig de 10 dB va fi perceput ca un transmițător de 10 kilowați care funcționează pe o
antenă simplă.
Majoritatea radiodifuzorilor știu acest lucru, dar încă nu este neobișnuit ca directorii de radio să găsească alegerea antenei o problemă tehnică
nedemnă de atenția lor. E păcat. Aceștia sunt bani și banii nu sunt mici. Tipul de antenă folosit afectează direct profitabilitatea companiei de radio.
Amintiți-vă că puteți reduce costurile de operare ale transmițătorului cu valoarea câștigului oferit de antena dvs. și plătiți pentru el o singură dată.
Înălțimea instalării antenei determină raza de difuzare. În cazul benzilor VHF și FM, acesta este singurul parametru care afectează dimensiunea zonei
de difuzare. Pe teren plat, raza zonei de difuzare sigură coincide cu intervalul de vizibilitate, iar valoarea acesteia poate fi calculată prin formula: L =
(2HR + H 2 ) 1/2 , unde H este înălțimea de instalare a antenei de transmisie deasupra solului, R este raza Pământului, care este egală cu 6373000 m.
Iată câteva valori ale razei zonei de emisie sigură în funcție de instalație înălțimea antenei de transmisie (presupunând că antena de recepție sau
radioul în sine se află la primul etaj al clădirii sau într-o mașină):

H (m) 15 20 30 40 50 75 100 125 150 175 200 250 300 350 400 500

L (Км) 18 21 24 27 30 35 40 45 49 52 55 60 67 72 76 85
Cu cât punem antena mai sus, cu atât vom fi auziți mai departe. Luați o hartă, desenați pe ea un cerc, a cărui rază în kilometri corespunde înălțimii
catargului dvs. (vezi tabelul) și vedeți în ce așezări din apropiere veți fi auziți. Acesta este publicul tău potențial în zona de difuzare încrezătoare. În
realitate, cu o scădere a calității, semnalul tău poate fi recepționat la distanțe mari, cu aproximativ 10 - 15%.

Am luat în considerare resursele de frecvență eterică. Dar oportunitățile de a difuza și de a transmite programul tău radio ascultătorului sunt mult mai
largi. Radiodifuzori interesați să organizeze companii de radio în orașe cu o resursă de frecvență a aerului deja epuizată sau care doresc să-și
mărească intensitatea difuzării, vă invit să citiți articolul lui Andrey Vorontsov „Metode non-standard de difuzare ” .