UNDELE RADIO

Autori: Bulat Vlada, Cheptene Alina, Munteanu Mădălina,

elevele clasei a XII-a „C”
Profesor: Martin Vera
Puncte-cheie de discuție

Ce sunt undele radio?

Cum au aparut?
Caracteristici
Benzi de frecvenţe radio
Funcționarea undelor radio
Avantaje și dezavantaje
Domenii de utilizare
Curiozități
Cum se poate construi cel mai simplu receptor AM?
 Ce sunt undele radio?
Undele radio sunt un tip de radiaţii electromagnetice cunoscute pentru utilizarea lor
în tehnologiile de comunicare, precum televizorul, telefoanele mobile şi aparatele radio.
Aceste dispozitive primesc unde radio şi le convertesc în vibraţii mecanice în difuzor
pentru a crea unde acustice. Acestea sunt unde de energie similare cu undele
luminoase, ele călătorind prin aer cu viteza luminii. Chiar dacă viteza este atât de mare,
unda radio poate fi vizualizată ca având o formă sinusoidală. Acestea au cele mai mari
lungimi de undă din spectrul electromagnetic, si pot varia astfel: de la valori în jur de 19
cm, continuând cu lungimi egale cu cea a unei sticle de apă, a automobilelor, vapoarelor,
munţilor şi ajungând până la lungimi de undă de dimensiuni enorme, mai mari chiar
decât diametrul planetei noastre. De asemenea, au cele mai joase frecvnţe, de la 3.000
de cicluri pe secundă sau 3 kiloherţi la circa 300 de miliarde de herţi sau 300 de
gigaherţi. Undele radio de frecvenţe joase au lungimi de undă mari (sute de metri), în
timp ce undele radio de frecvenţă înaltă au asociate lungimi de undă scurte (de ordinul
centimetrilor).
Spectrul radio este o resursă limitată şi poate fi deseori comparat cu terenul agricol.
Aşa cum fermierii trebuie să-şi organizeze terenul pentru a obţine cele mai bune recolte,
aşa şi spectrul radio trebuie împărţit între utilizatori în cel mai eficient mod cu putinţă.
 CUM AU APARUT?

Prima transmisie radio din istorie a fost realizată de Guglielmo Marconi în

1894. Semnalele radio emise atunci s-au propagat în spaţiul cosmic, cu viteza
luminii, pentru mai bine de 115 de ani. Undele radio transmise atunci au trecut
prin dreptul lui Sirius în 1903, pe lângă Vega în 1919 şi dincolo de steaua
Regulus în 1971. În prezent, semnalul a trecut deja pe lângă mai bine de 1,000
de stele. Heinrich Hertz este cel care a descoperit undele radio, în anul 1888.
James Clerk Maxwell a preconizat existenţa lor din punct de vedere matematic
în anul 1864. Între anii 1885 şi 1889, a produs unde electromagnetice în
laborator şi le-a măsurat lungimile de undă. El a arătat că reflexia şi refracţia
acestora funcţionează după acelaşi principiu ca al razelor de lumină,
confirmând faptul că undele luminoase sunt unde electromagnetice. Ulterior, în
1932, o descoperire majoră aparţinând lui Karl Jansky de la Laboratoarele Bell
a dezvăluit faptul că atât stelele, dar şi alte obiecte din spaţiul cosmic emit
unde radio. Era momentul de naştere a radioastronomiei.
 ORICE SISTEM RADIO ARE DOUĂ COMPONENTE:
1.Emiţătorul-preia un anumit mesaj sau informaţie (poate fi vocea cuiva, imagini,

Caracteristici date digitale pentru modem fără fir), îl codifică în unde sinusoidale şi le transmite
pe undele radio. 2.Receptorul-captează undele radio şi decodifică mesajul de pe
undele sinusoidale. Şi emiţătorul, şi receptorul folosesc antene pentru a radia şi a
prinde semnalul

SPECTRUL DE FRECVENŢE RADIO:

O undă radio este o undă electromagnetică propagată de o antenă. Undele radio au
frecvenţe diferite şi prin reglarea unui receptor pe o frecvenţă anume se poate
capta un anumit semnal. Când ascultaţi un post de radio şi prezentatorul spune
„Aici, Radio X – 91,5 FM” înseamnă că semnalul radio transmis este de tip FM
(modulaţie în frecvenţă), pe o frecvenţă de 91,5 megahertzi (milioane de cicluri pe
secundă). 91,5 megahertzi înseamnă că emiţătorul postului de radio oscilează cu o
frecvenţă de 91 500 000 cicluri pe secundă. Toate posturile FM emit în banda de
frecvenţe cuprinse între 88 megahertzi şi 108 megahertzi, bandă a spectrului radio
folosită exclusiv pentru emisiile acestor staţii. Radioul AM (modulaţie în
amplitudine) are o bandă de frecvenţe cuprinsă între 535 kilohertzi şi 1700
kilohertzi (kilo=mii, deci cu o oscilaţie între 535,000 şi 1 700 000 cicluri pe
secundă.) În modulaţia în frecvenţă (FM), spre deosebire de modulaţia în
amplitudine (AM), amplitudinea undei purtătoare este menţinută constantă, dar
frecvenţa ei este modificată în conformitate cu variaţiile semnalului audio
transmis. Primul sistem viabil de comunicare radio prin FM – modulaţia în
frecvenţă – a fost descris de inventatorul american Edwin Howard Armstrong în
1936. Abia în 1960, radioul FM a luat avânt, datorită calităţii sunetului transmis şi
al costului relativ scăzut al echipamentelor pentru staţiile de radiodifuziune FM.
 MODULAŢIA ÎN FRECVENŢĂ (FM
– UNDE ULTRASCURTE) ARE MAI
MULTE AVANTAJE
Cel mai important dintre aceste avantaje este că un sistem FM are o
mai mare independenţă faţă de perturbarea electromagnetică şi
electricitatea statică. Diverse perturbări electrice, de exemplu cele
cauzate de furtunile cu trăsnete şi de sistemele de aprindere auto,
creează semnale radio modulate în amplitudine care sunt receptate ca
zgomote (radioparaziţi) de receptoarele AM. Un receptor FM bine
conceput nu este sensibil la astfel de perturbări atunci când este
reglat la un semnal FM suficient de puternic.

FAŢĂ DE DE MODULAŢIA ÎN
AMPLITUDINE (AM – UNDE MEDII ŞI
LUNGI) UTILIZATĂ CA FORMĂ
ALTERNATIVĂ DE RADIODIFUZIUNE
raportul semnal/zgomot într-un sistem FM este mult mai mare
decât cel al unui sistem AM. În cele din urmă, posturile de
radio FM pot opera în benzi de foarte înaltă frecvenţă faţă de
posturile AM.
Benzi de frecvenţe radio

RADIOURI AM (PE RADIOURILE PE

UNDE MEDII ŞI UNDE SCURTE –
LUNGI)- 535 KHZ – 1,7 5,9 MHZ – 26,1
MHZ MHZ

Posturi de televiziune – 54
RADIOURILE FM (PE
UNDE ULTRASCURTE) – – 88 MHz pentru canalele
88 -108 MHZ 2-6; 174 – 220 MHz pentru
canalele 7- 13
 Funcționarea undelor radio
MICROFONUL: AMPLIFICATORUL:
vibraţiile sonore semnalul electric este
generate de artist amplificat. Semnalul de
acţionează asupra intrare este mai plat (de
microfonului, unde amplitudine mai mică)
sunetul este convertit decât cel de ieşire.
Amplitudinea mărită a
într-un semnal electric
semnalului de ieşire indică
foarte slab. Odată cu
faptul că acesta este mult
înălţimea tonului redat
mai puternic. De remarcat
de artist, creşte şi
şi că frecvenţa semnalului
frecvenţa undei sonore
de intrare şi a celui de
asociate.
ieşire sunt identice.
GENERATORUL MODULATORUL: EMIŢĂTORUL:
SEMNALULUI
amplitudinea semnalul radio
PURTĂTOR :
semnalului purtător (electric la nivelul
(“înălţimea” sinusoidei
generatorul de undă acesta) ajunge la
creează un semnal radio de care reprezintă unda antena emiţătoare şi la
înaltă frecvenţă. Frecvenţa electromagnetică) este
nivelul acesteia se
acestui semnal este de alterată, sau modulată ,
câteva ori mai mare decât generează câmpul
pentru a reflecta
frecvenţa undei sonore. electromagnetic
schimbările de
Acest semnal va "purta" corespunzător, o undă
amplitudine ale
semnalul audio prin
semnalului audio radio, care se propagă
atmosferă şi se mai
original. înspre exterior
numeşte, pe scurt, şi undă
"purtătoare". omnidirecţional.
 Funcționarea undelor sonore
ANTENA RECEPTOARE :
o antenă recepţionează unda radio
undeva în aria de acoperire a
emiţătorului. Dacă antena este
foarte departe de emiţătorul radio,
semnalul recepţionat va fi foarte
slab.
DEMODULATORUL :
la acest nivel semnalul
radio este înjumătăţit. Din
moment ce ambele
componente conţin aceeaşi
informaţie audio, doar una
este necesară.
FILTRUL :
semnalul este trecut printr-
un filtru, care îndepărtează
componenta purtătoare a
acestuia. Ceea ce rămâne
este semnalul audio propriu-
zis.
DIFUZORUL :
semnalul audio astfel
obţinut generează vibraţii
ale diafragmei difuzorului,
generând unde sonore
echivalente cu vocea
artistului transmisă din
locaţia staţiei radio.
 Undele radio

AVANTAJ: AVANTAJ: DEZAVANTAJ: DEZAVANTAJ:

Undele radio pot transporta Expunerea continuă
În ciuda acestor
wireless informații
Nu pot transmite
eșecuri, tehnicienii au la cantitati mari
importante aproape simultan multe
obținut progrese poate provoca
instantaneu și, în afară de
date, deoarece tulburări de
enorme. De exemplu, transmiterea semnalelor
astronauții folosesc audio și de televiziune, fac sunt frecvente sănătate cum ar fi
posibilă utilizarea leucemia și
unde radio pentru a joase.
telefoanelor mobile, a
transmite informații
cancerul.
sistemelor de poziționare
din spațiu către globală și a comunicării

Pământ și invers. spațiale.

Domenii de utilizare:
Un monitor pentru bebeluşi este foarte simplu şi
este un exemplu al folosirii tehnologiei radio. Un
emiţător este situat în camera copilului iar
receptorul este în camera părinţilor, care pot
asculta sunetele din camera bebeluşului. În mod
normal distanţa de emisie este limitată la o
distanţă de 60 m.

Şi telefonul mobil este de fapt un aparat radio, însă

unul mult mai sofisticat. Un telefon mobil are şi
receptor şi emiţător. Amândouă sunt folosite simultan,
unul pentru vorbire iar celălalt pentru ascultare.De
asemenea, mobilul poate folosi şi înţelege mai multe
sute de frecvenţe şi poate comuta automat frecvenţele
pe care operează.
Curiozități
1.Radiourile pe unde scurte,
instrumente de comunicare ce nu lasă
„urme” digitale.
2. Încă din al Doilea Război Mondial,
aşa-numitele „numbers stations”
(radiouri pe unde scurte) transmiteau
mesaje codificate cu ajutorul
antenelor radio. Aceste transmisii
erau ciudate pentru ascultătorii
obişnuiţi, dar pentru cei avizaţi
conţineau informaţii care au reuşit să
schimbe cursul istoriei.
3.Cele mai simple astfel de staţii erau
de fapt emiţătoare radio pe unde
scurte care operau în marja 3.000-
30.000 de kHz. Ele sunt localizate şi
astăzi în foarte multe ţări, dar nimeni
nu ştie numărul lor exact. De cele mai
multe ori ele transmit şiruri de numere
intonate de o voce computerizată.
Altele transmit în codul Morse sau pur
şi simplu emit diferite tipuri de
zgomote.
4.Unele astfel de staţii au funcţionat decenii
la rând şi perioada de apogeu a fost în timpul
Războiului Rece. Majoritatea şi-au încetat
activitatea după căderea Zidului Berlinului. de
obicei guvernele sunt cele care le folos
folosesc. Mulţi jurnalişti au încercat să
desluşească povestea acestor posturi, iar
concluzia la care s-a ajuns este că ele sunt
dedicate operaţiunilor de spionaj. Chiar şi în
era internetului şi a telefoanelor prin satelit,
se pare, acestea rămân cel mai bun
instrument în acest scop.
Cum se poate construi cel
mai simplu receptor AM?
În cazul unui semnal AM puternic, putem crea un radioreceptor simplu
folosind doar două componente electronice şi nişte fire.
avem nevoie de:

O diodă (un LED) – putem cumpăra o diodă cu mai puţin de un leu de

la magazinele de electrotehnică
Două bucăţi de fir electric – avem nevoie de aproximativ 15-20 m de
fir electric
O mică ţepuşă din metal înfiptă în pământ
O pereche de căşti cu impedanţă mare, de obicei funcţionează şi cu
căşti mai mici, gen mp3 player

Dacă există semnal AM destul de puternic, vom face următoarele:

Înfigem ţepuşa din metal în pământ sau cautăm ceva din metal deja
înfipt. Luăm un fir de aproximativ 3 m şi legăm un capăt de ace.