MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

I.P.CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI

ELECTRONICĂ

CATEDRA „ Electrotehnică”

Lucrare individual 2
Disciplina: Electronică de Putere

Elaborat elevul Cheptănari Daniel

grupa EN-0221

Verificat profesor,
grad didactic, superior Veaceslav
CEAUȘ

Chișinău 2023
 Triggere (bistabile): RS – trigger; D – trigger; T – trigger
Trigger - o clasă de dispozitive electronice care au capacitatea pentru o perioadă lungă de timp
să se afle într-una din cele două stări stabile și să alterneze între ele sub influența semnalelor externe.
Fiecare stare a bistabilului este ușor cunoscută din valoarea tensiunii de ieșire.
O caracteristică distinctivă a bistabilului este proprietatea memoriei
informației binare. Prin memoria bistabilului se subînțelege abilitatea de a rămâne într-una din cele
două stări și după încetarea acțiunii semnalului de comutare. Primind una dintre stări ca „1” și cealaltă
ca „0”, se poate considera că bistabilul stochează (memorează) un bit al numărului înscris în cod binar.
Există multe sisteme de clasificare pentru bistabile. În general bistabilele sunt de următoarele
tipuri:
- bistabile asincrone. Ele își schimbă starea direct din momentul apariției semnalului
informațional corespunzător;
- bistabile sincrone răspund la semnalele informaționale numai dacă există un semnal
corespunzător la așa-numita intrare sincronă C (din engleză clock). Această intrare este denumită și
„tact”. Astfel de semnalele informaţionale se numesc sincrone.
Bistabilele sincrone, la rândul lor, sunt împărțite în bistabile cu comandă statică și dinamică
prin intrarea de sincronizare C.
Bistabilele cu comandă statică (prin potenţial) percep semnalele informaționale atunci când
sunt aplicate la intrarea C a unei unități logice (intrare directă) sau zero logic (intrare inversă).
Bistabilele cu comandă dinamică (sincrone) percep semnalele informaționale atunci când
semnalul de la intrarea C se schimbă (scade) de la 0 la 1 (intrarea C dinamică directă) sau de la 1 la 0
(intrarea C dinamică inversă). De asemenea se întâlnește și denumirea „bistabil comandat de front”.
Analizăm câteva dintre principalele tipuri de bistabile.

4.7.3.1 Bistabilul – RS

Bistabilul RS (sau bistabilul SR) este un bistabil care își păstrează pre-starea anterioară când la
intrări zero logic și își schimbă starea de ieșire atunci când este aplicată la una dintre intrări, S sau R,
unitatea logică.
De obicei, bistabilul, ca și o serie de alte circuite integrate, are două ieșiri: directă Q și inversă
. La ieșirea inversă, semnalul este opus semnalului de la ieșirea directă. Acest lucru se face pentru
confortul dezvoltatorilor de dispozitive digitale.
În cea mai simplă versiune, bistabilul este o structură simetrică din
două elemente logice SAU-NU sau ȘI-NU, acoperite de reacție pozitivă încrucișată. Acesta este așa-
numitul bistabil RS asincron prezentat în figura 16.
 Figura 16 – Bistabil RS: a – cu elemente ȘAU-NU; b – cu elemente
ȘI-NU; c – simbolul convențional; d – circuit de debousare
(de înlăturare a săritului contactelor)
Când se aplică unitatea la intrarea S (din engleză. Set – stabilire) starea de la ieșire devine egală
cu unitatea logică. Iar atunci când se aplică unitatea la intrarea R (din engleză Reset – resetare) starea de
la ieșire devine egală cu zero logic. Starea în care la ambele intrări R și S simultan se aplică unități logice,
în această schemă este interzisă, (deoarece trece circuitul în regim de generare).
Ridicarea simultană a două „1” este practic imposibilă. La retragerea unei „1” bistabilul RS
trece în starea determinată de „1” rămasă. Astfel, bistabilul RS are trei stări, dintre care două sunt
stabile (când semnalele de comandă sunt eliminate, bistabilul RS rămâne în starea prestabilită) și una
instabilă (când semnalele de comandă sunt eliminate bistabilul RS nu rămâne în starea stabilită, ci intră
într-una din cele două stări de ieşire stabile).
Bistabilele RS sunt adesea folosite pentru a elimina așa-numitele debousarea contactelor,
schema de conectare pentru această aplicație este redată în figura 16, d.

4.7.3.2 Bistabilul D
Bistabilele D sunt numite de asemenea și bistabile cu întârziere, simbolizarea unui astfel de
bistabil este prezentată în figura 17, a.
D – trigger-ul (D din engleză delay – reținere) – memorizează starea
intrării D și o redă la ieșire.
Bistabilele D au cel puțin două intrări: intrarea informațiilor – D și in-
trarea de sincronizare – C. Ele sunt cu comandă statică și dinamică.
Bistabilul D cu comandă statică la aplicarea „1” de permisiune la intrarea C, se transformă într-
un repetor. In timpul acțiunii semnalului de la intrarea C, la ieșirea Q a
bistabilului, se repetă informația de la intrarea D. După înlăturarea semnalului de la intrarea C,
informația de la ieșire se memorizează la fel ca în momentul înlăturării semnalului de activare de la
intrarea C. Starea de ieșire a bistabilului nu se schimbă până la sosirea următorului semnal la intrarea C.

Figura 17 – Bistabil (trigger) D: a – simbolul tehnic; b – structura logică a

bistabilului D cu comandă statică; c – formele de undă ale funcționării
bistabilului D cu comandă statică; d – cu comandă dinamică
Formele de undă ale funcționării unui astfel de bistabil D sunt prezentate în figura 17, c.

În bistabilul D cu comandă dinamică, informația de la intrarea D se înscrie în trigger numai în

momentul modificării nivelului semnalului la intrarea C. În restul timpului, starea bistabilului nu se
schimbă.
Bistabilul D cu comandă dinamică poate fi comandat atât cu frontul
anterior cât și posterior (căderea) al impulsurilor de sincronizare. Deseori se folosește comanda conform
căderii semnalului de la 1 la 0.
În prezent bistabilele D au devenit pe larg utilizabile datorită simplității și versatilității sale.

4.7.3.3 Bistabilul T

Bistabilul T deseori este numit bistabil de numărare deoarece este cel mai simplu numărător
până la 2. Bistabilul T poate fi construit pe diverse baze. Considerăm construcția sa în baza bistabilului D.
 Pentru a obține un bistabil T, este suficient ca în bistabilul D să se introducă reacția de la
ieșirea inversată la intrarea informațională D, așa cum se arată în figura 18, a.

Analizăm funcționarea bistabilului. Fie pentru început că bistabilul D se află în starea: Q = 0,

Figura 18 – Bistabil T sincron: a – în baza bistabilului D;

b – simbolul tehnic
= D = 1. La intrarea C se aplică o succesiune de impulsuri cu o anumită frecvență.
Atunci, după sosirea primei descreșteri a impulsului de la 1 la 0 la intrarea C, informația de la
intrarea D = 1 se va înscrie în bistabil și la ieșirile sale va apărea starea: Q = 1, = D = 0. După aceea,
bistabilul va fi gata pentru următoarea comutare.
După sosirea următoarei descreșteri a impulsului la intrarea C, informația de la intrarea D = 0
va fi rescrisă în bistabil și la ieșirile sale va apărea starea Q = 0, = D = 1.
Procesul se va repeta în continuare conform aceluiași algoritm. Ca urmare la ieșirea
bistabilului, impulsurile vor fi generate cu o frecvență de
două ori mai mică ca frecvența semnalelor de intrare.
De obicei, pe lângă intrarea de ceas T, bistabilele T au o intrare R pentru setarea bistabilului în
starea inițială zero. În această stare când R = 1 la
ieșirea directă a bistabilului Q = 0 – zero logic. Intrarea R, are de obicei prioritate. Aceasta înseamnă că,
în timp ce la intrarea R a bistabilului acționează nivelul logic „1” bistabilul nu răspunde la impulsurile
care sosesc la intrarea de numărare T și începe să funcționeze, numai după aplicarea unui „0” logic la
intrarea R.
Bistabilele T sunt folosite pentru diviziunea frecvenței, în numărătoarele de impulsuri și alte
dispozitive.

Numărătoare (contoare)

Numărătoarele sunt dispozitive digitale secvențiale și sunt destinate pentru a efectua operații
de numărare și stocarea codului numărului de impulsuri numărate. Numărătoarele ocupă un loc
important ca element de bază al echipamentelor digitale de măsurare, deoarece în baza lor se fabrică
divizorii de frecvență, numărătoare și integratoare a convertoarelor analog-digitale, măsurătoare de
frecvență, măsurătoare de fază și alte dispozitive pe baza lor. Există diferite scheme de numărătoare
care diferă prin scopul lor, tipul de bistabile utilizate, organizarea comutării între ele, ordinea schimbării
stării. Conform ordinei schimbării stărilor, numărătoarele sunt cu ordine naturală și arbitrară de
numărare. În prima, valoarea codului fiecărei stări ulterioare a numărătorului diferă cu o unitate față de
codul stării anterioare. În numărătoarele cu o ordine de numărare arbitrară, valorile codurilor stărilor
vecine pot diferi cu mai mult de o unitate. Numărătoarele sunt, de asemenea, subdivizate în simple și
reversibile. Numărătoarele simple sunt împărțite în numărătoare de adunare și scădere. În
numărătoarele de însumare, codul stării ulterioare are o valoare mai mare decât codul stării anterioare,
iar în numărătoarele de scădere, are o valoare mai mică.
Numărătoarele reversibile pot funcționa atât în regimul de însumare, cât și în regimul de
scădere.
Parametrii de bază ai numărătoarelor sunt:
- modulul de numărare sau factorul de conversie Ксn;
- viteza numărătorului.
Modulul de numărare Kcn caracterizează numărul stărilor stabile ale numărătorului, adică
numărul limitativ de impulsuri care poate fi numărat de el. După sosirea K cn a impulsurilor de intrare,
numărătorul revine la starea inițială. Astfel de numărătoare sunt, de asemenea, numite divizori cu un
număr egal cu Kcn. Prin modului de numărare, numărătoarele sunt împărțite în binare, la care Kcn = 2m și
non-binare, în care Kcn < 2m, unde m este un număr întreg pozitiv.
Viteza numărătorului, la rândul său, este determinată de două valori:
- rezoluție, adică intervalul de timp minim admis între aplicarea a două impulsuri de intrare, la
care nu există pierderi de numărare;
- setarea timpului tset al codului contorului, adică intervalul de timp dintre momentul sosirii
semnalului de intrare și momentul finalizării tranziției contorului la o nouă stare stabilă.

Numărătoare binare
Cel mai convenabil element de bază pentru construirea numărătoarelor este bistabilul de
numărare de tipul T. Un astfel de bistabil este în esență cel mai simplu numărător cu Kcn = 21 = 2.
Conectând mai multe bistabile T într-un anumit mod într-o structură secvențială, putem obține un
numărător multibit. Dacă sunt utilizate ca elemente de bază bistabile T cu o intrare directă de numărare
dinamică, atunci pentru a construi un numărător binar de însumare pe trei biți, acestea trebuie
combinate așa cum se arată în fig. 8.28, a. Deoarece declanșarea tuturor bistabilelor cu intrare directă
de numărare dinamică are loc pe frontul anterior a impulsului de numărare, atunci pentru a implementa
operația de însumare, este necesar ca la bistabilele T2 și T3 să se aplice informații de la ieșirile inversate
ale bistabilelor anterioare. Formele de undă funcționării bistabilelor într-un astfel de circuit de
numărare sunt prezentate în fig. 8.28, b (crucea pe impulsuri arată declanșarea pe frontul anterior).
Stările ieșirilor Q1, Q2 și Q3 vor fi grupate în funcție de numărul impulsului de numărare din tabelul 8.5.
Este evident din figură și din tabel că codul binar stabilit de stările logice ale ieșirilor numărătorului
corespunde numărului ordinal al impulsului de numărare de la intrarea C. La aplicarea ultimul impuls al
optulea, numărătorul revine la starea sa inițială, după care se repetă procesul. Modulul de numărare
într-o astfel de schemă va fi egal cu Kcn = 23 = 8. Simbolul grafic convențional a unui numărător binar cu
trei biți cu denumirile de greutate ale ieșirilor este prezentat în fig. 8.28, c.
 Figura 8.28 – Schema numărătorului binar sumator pe baza bistabilelor T cu
intrare dinamică de numărare directă (a), formele de undă ale lui (b)
și simbolul tehnic convențional (c)

Tabelul 8.5 – Tabelul de adevăr al funcționării numărătorului T cu sumare

Numărul impulsului de Starea
1 2 3 4 5 6 7 8
numărare inițială
Q1 0 1 0 1 0 1 0 1 0
Q2 0 0 1 1 0 0 1 1 0
Q3 0 0 0 0 1 1 1 1 0
Codul zecimal 0 1 2 3 4 5 6 7 0
 Numărătorul de însumare poate fi, de asemenea, construit pe baza de bistabile T cu o intrare
inversă de numărare dinamică. În acest caz, deoarece bistabilele sunt declanșate pe frontul posterior a
impulsului de numărare, nu este necesar să se utilizeze ieșirile inverse ale acestor bistabile. Semnalul
la intrarea fiecărui bistabil ulterior trebuie să fie furnizat de la ieșirea directă a bistabilului anterior (fig.
8.29, a). În acest caz trebuie avut în vedere faptul că funcționarea întregului numărător va avea loc pe
frontul posterior a impulsului de numărare C, așa cum se arată în formele de undă din fig. 8.29, b.

Figura 8.29 – Schema numărătorului binar cu trei biți de însumare în baza

bistabilelor T cu intrare de numărare inversă dinamică (a),
formele de undă ale funcționării (b)
Pentru a efectua operația de scădere, este suficient să se schimbe legăturile electrice utilizate
la ieșiri cu niveluri logice inverse sau să se utilizeze bistabile cu intrări de tip invers cu control dinamic.
Dacă numărătorul de scădere se poate realiza pe baza bistabilelor T cu o intrare dinamică directă, atunci
semnalele către intrările bistabilelor ulterioare trebuie furnizate de la ieșirile directe ale bistabilelor
anterioare (fig. 8.30, a ). Formele de undă ale funcționării unui numărător pe baza unei astfel de scheme
sunt prezentate în fig. 8.30, b. Din ele se poate observa că, la fiecare impuls de numărare ulterior, codul
de ieșire scade cu o unitate (scădere). Cu ultimul, al optulea impuls, contorul revine la starea inițială
zero.
 Astfel, prin recomutarea ieșirilor de la invers la non-invers și invers, este posibil să se obțină
atât numărătoare cu sumare, cât și cu scădere. Această proprietate este baza pentru construirea

Figura 8.30 – Schema numărătorului binar cu scădere pe baza bistabilelor T cu

intrare de numărare dinamică directă (a) și formele de undă (b)
numărătoarelor reversibile.

Divizor de frecvență cu bistabile. Numărător de impulsuri

Numărătoarele (contoarele) de impulsuri – componente indispensabile ale ceasurilor

electronice, microcalculatoarelor, frecvențmetrelor și multe alte instrumente și dispozitive ale tehnicii
digitale. Baza lor o constituie bistabilele cu intrare de numărare.
Numărătoarele în tehnica digitală reprezintă niște elemente speciale, care permit numărarea
cantității de impulsuri aplicate la intrare. Conceptul „numărător de impulsuri” este strâns legat de
conceptul de „divizor de frecvență”. De fapt practic, este același dispozitiv. Dar să considerăm totul într-
o ordine.
Cel mai simplu divizor/numărător de frecvență poate fi bistabilul ceasului studiat mai sus.
Pentru ca acest bistabil să funcționeze ca divizor, trebuie ca să se aplice nivel „0” logic la intrarea R.
Acum, dacă la intrarea C, este aplicată o succesiune de impulsuri cu o anumită frecvență constantă,
atunci la descreșterea fiecărui impuls de intrare, bistabilul va comuta și trece în stare opusă. Dacă
divizorul de frecvenţă este prevăzut cu ieşiri după fiecare trigger, așa cum se arată în figura 19, a, apoi
obținem un numărător de impulsuri.
Un bistabil numără până la doi, două conectate în serie până la patru, n bistabile – până la 2n
impulsuri.
Funcționarea unui circuit cu 4 astfel de bistabile este prezentată în figura 19.
Ca rezultat, la ieșirea fiecărui bistabil T, vom obține un alt semnal cu o rată de repetare a
impulsului de două ori mai mică decât frecvența impulsului de la intrarea sa. După cum se poate vedea
din figură, perioada semnalului la ieșirea fiecărui bistabil divizor este exact de două ori mai mare ca
perioada semnalului de intrare. Iar frecvență semnalul de ieșire, respectiv, este de două ori mai mică
decât cea de la intrare. Dacă frecvenţa semnalului de intrare este egal cu f, apoi la ieșirile divizorului
vom obține semnale cu următoarele frecvențe:
 Q0 – f/2; Q1 – f/4; Q2 – f/8; Q3 – f /16.
Analizând concomitent starea ieșirilor numărătorului, se poate determina câte impulsuri au

Figura 19 – Numărător binar de impulsuri: a – schema electrică de

principiu; b – formele de undă ale funcționării
trecut în numărător.
Astfel, starea ieșirilor caracterizează numărul înscris în numărător. Dacă fiecărei ieșiri i se
atribuie propria greutate: Q1 = 1; Q2 = 2; Q3 = 4; Q4 = 8, atunci se poate determina numărul de
impulsuri care s-au aplicat la intrarea numărătorului
N = 1∙ Q1+ 2 ∙Q2 + 4 ∙ Q3 + 8 ∙ Q4 . (1)
De exemplu, în figura 19, b, starea selectată a ieșirilor numărătorului ne dă numărul
N = 1 ∙ 1 + 2 ∙ 1 + 4 ∙ 0 + 8 ∙ 1 = 11.
Dar seriile de bistabile T pot forma doar numărătoare binare, adică cele care au capacitatea
maximă Nmax egală cu:
Nmax = 2n , (2)
unde n este numărul de bistabile din circuit.
 Pentru a construi un numărător cu un alt factor de numărare, de exemplu, măsurile 10, se
utilizează circuite de reacții, așa cum se arată în figura 20. Pentru acesta bistabilul T al numărătorului
trebuie să aibă o intrare asincronă S . Când se aplică „1” logică la această intrare bistabilul este setat pe
poziția 1.
Datorită reacției, în schema din figura 20, odată cu sosirea celui de-al 8-lea impuls la ieșirea lui

Figura 20 – Numărător zecimal

T4, va apărea un „1” logic, care va trece bistabilele T2 și T3 tot în starea „1” logic. Al nouălea impuls
trece T1 în starea „1” și toate bistabilele numărătorului sunt în starea „1” logic. Al zecelea impuls
setează toate bistabilele la „0” logic și începe numărarea – din nou.
În acest caz, datorită reacției, starea numărătorului face o săritură de la al 9-lea la al 13-lea
impuls, ajungând după al 8-lea impuls pe poziția a 14-a de numărare.
Pot exista și alte reacții diferite. Sunt fabricate o largă nomenclatură de numărătoare atât TTL
cât și CMOS.
Rezultatul numărării este format într-un cod dat, care poate fi stocat în
memoria numărătorului sau să fie citit de un alt dispozitiv al tehnicii digitale – decodor.