Activitate practică realizată de: Alexandruc Aliona

Instituția de învățământ: IP LT ” Ion Creangă”, Popeștii

de Sus, Drochia

Text de referință:
Giovanni Papini. Un milion de cărți
După câțiva ani de lecturi îndârjite și dezordonate, mi-am dat seama că puținele cărți care
se aflau în casă și cele câteva de care puteam face rost recurgând la modestele biblioteci ale
rudelor și cunoscuților sau cumpărând câte un volum uzat cu banii economisiți din gustarea de
dimineață sau cu cei furați de la mama, nu-mi erau de-ajuns. Am aflat de la un băiat ceva mai
mare ca mine că în oraș existau biblioteci foarte vaste și foarte bogate, la îndemâna tuturor, unde
între anumite ore puteai să mergi să ceri orice cărți doreai și, ceea ce era mai important, să le
citești fără nici o cheltuială. M-am hotărât să mă duc imediat. Exista totuși o dificultate: pentru a
intra în acele paradisuri trebuia să ai cel puțin paisprezece ani. Eu aveam doisprezece sau
treisprezece, dar eram cam prea înalt pentru vârsta mea. Într-o dimineață de iulie am făcut o
încercare. Am urcat tremurând o scară care mi s-a părut largă și impunătoare. După două-trei
minute de nesiguranță și bătăi de inimă, m-am furișat în sălița de împrumut, am completat în
grabă buletinul de cerere și l-am prezentat cu aerul șovăielnic și suspect al celui care se știe
vinovat. Funcționarul – mi-l amintesc și acum, blestemat să fie! – era un omuleț burtos, cu doi
ochișori albaștri de pește mort și câte o cută răutăcioasă de-o parte și de alta a gurii, care m-a
măsurat cu o privire compătimitoare și m-a întrebat cu o voce antipatică și tărăgănată:
– Mă rog, câți ani ai dumneata?
M-am înroșit la față, mai mult de ciudă decât de rușine, și am răspuns, dându-mă mai
bătrân cu trei ani:
– Cincisprezece.
– Prea puțin. Îmi pare rău. Citește regulamentul. Vino peste un an.
Am ieșit de-acolo, umilit, înciudat, abătut și plin de ură copilărească împotriva acelui om
îngrozitor, care mă împiedica pe mine, sărac și setos de știință, să mă folosesc de un milion de
cărți și care îmi fura astfel tâlhărește, pe baza unui simplu număr, un întreg an de lumină și
bucurie. Intrând acolo, întrezărisem o încăpere lungă și vastă, cu respectabile jilțuri cu spătarul
înalt, îmbrăcate în stofă verde, și de jur împrejur cărți, cărți și iar cărți, cărți vechi, mari și
îndesate, cu cotoare de pergament și piele imprimate și împodobite cu aur: o minune! Și fiecare
carte de-acolo închidea în sine ceea ce căutam eu, oferea hrana destinată mie: istorii cu împărați
și poeme despre bătălii, vieți ale oamenilor semidivini, cărți sfinte ale unor popoare moarte și
științele tuturor lucrurilor, versurile tuturor poeților și sistemele tuturor filosofilor. Iar toate acele
mii de făgăduințe scrise cu litere de aur erau pentru mine: la o poruncă a mea, volumele care
așteptau sub praf, îndărătul rețelei dese de dulapuri, ar fi coborât spre mine și le-aș fi deschis,
frunzărit și devorat după plac!
N-am avut răbdare nici măcar un an ca să fac a doua încercare. Și aceasta a ieșit prost. A
trebuit să aștept încă o vară ca să reușesc. Aveam puțin peste treisprezece ani – poate
treisprezece și jumătate.
Împreună cu un alt băiat mai mare ca mine care de câtva timp intra acolo fără nici o
piedică, am izbutit în cele din urmă. Pentru a nu bate la ochi și pentru a nu părea un copil care
vrea să-și treacă timpul am ales o carte serioasă, o carte de știință – cea a lui Canestrini despre
Darwin.
De data asta, de cealaltă parte a peretului de lemn și sticlă se afla un alt funcționar – un tip
înalt și uscat ca o pasăre jumulită, cu mișcări grosolane, care nu stătea o clipă locului. Mi-a luat
hârtia fără să se uite la mine, a făcut pe ea un mic semn cu un creion albastru și i-a întins-o fără
nici o vorbă unui băietan care stătea lângă el.
Am așteptat o jumătate de oră, ros de teama ca nu cumva cartea să lipsească sau să nu vrea
să mi-o aducă. În clipa în care am primit-o, am strâns-o sub braț și am intrat rușinat, în vârful
picioarelor, în marea sală de lectură. Nu mai încercasem niciodată un asemenea sentiment de
respect – nici măcar în biserică, pe când eram copil. Înspăimântat parcă de propria mea cutezanță
și de faptul de-a mă afla, după atâta așteptare, în mijlocul acelui uriaș relicvariu al înțelepciunii
veacurilor, m-am dus să mă așez pe primul scaun liber care mi-a apărut în față. Atât de puternice
îmi erau tulburarea și plăcerea, uimirea și impresia că am devenit dintr-odată mai mare și mai
matur, că timp de aproape un ceas n-am izbutit să pricep nimic din cartea pe care o aveam
dinainte.
Totul acolo mi se părea sfânt și maiestuos, ca regăsirea unei națiuni. Jilțurile murdare și
decolorate, acoperite cu o stofă al cărei verde spălăcit devenea gălbui sau se ascundea sub slinul
negru, păreau în ochii mei colosale și fastuoase ca niște tronuri, iar tăcerea adâncă îmi apăsa
inima mai grav și mai solemn decât cea a unei catedrale.
De atunci am revenit zi de zi, în timpul pe care nesuferita școală mi-l lăsa liber. Încetul cu
încetul m-am obișnuit cu tăcerea aceea, cu încăperea aceea atât de înaltă deasupra capului meu
zbârlit de adolescent neîngrijit, cu comoara aceea de volume vechi și noi, de dicționare, reviste,
opuscule, atlase, codice și manuscrise. Curând am devenit aproape unul de-al casei, am ajuns să-i
cunosc pe cei care distribuiau cărțile, să descopăr tainele semnelor de pe buletine, am răzbit cu
cataloagele, am învățat să deosebesc chipurile celor fideli și pasionați care veneau, ca și mine, zi
de zi, punctuali și nerăbdători ca la o întâlnire de dragoste.

Și m-am cufundat atât de tare în toate lecturile pe care mi le sugerau mereu mai
numeroasele mele curiozități sau titlurile de cărți ce le găseam în tomurile pe care tocmai le
citeam, încât am început atunci, fără experiență, fără călăuză și fără nici un plan, dar cu toată
furia pasiunii, viața aspră și măreață a unui om atotștiutor. (pp.16-19)
(Papini, Giovanni. Un om sfârșit. Traducere din limba italiană de Ștefan Augustin Doinaș,
Iași, Editura Polirom, 2011. ISBN 978-973-46-2161-3)
 Cerință: Realizați 2 organizatori grafici pentru a realiza
lectura și comprehensiunea textului propus.
Realizarea sarcinii:
Pentru înțelegerea mai bună a textului, propun următoarea metodă :
Delimitează momentele subiectului, marcând fragmentele de text respective și
formulând ideea principală pentru fiecare fragment, după modelul:

Momentele subiectului Fragment de text Ideea principală

corespunzător
Expozițiunea După câțiva ani de lecturi Un tânăr, după ce a citit
îndârjite și dezordonate[...] puținele cărți care se aflau în
trebuia să ai cel puțin casă, apoi cele împrumutate
paisprezece ani. de la rude și altele cumpărate
pe bani economisiți sau furați
de la mama, a hotărât să se
ducă la o bibliotecă, doar că
nu avea vârsta.
Intriga ... ...
... … ...
... ... ...
... ... ...

Această metodă permite elevului să-și amintească momentele subiectului și,

selectând ideile principale din text, să facă un rezumat al textului.
 Altă metodă pentru realizarea lecturii și comprehensiunii textului propus ar
fi: metoda hexagonului. Elevii vor răspunde la întrebările pe baza textului,
demonstrând înțelegerea lui.
 Evaluare sumativă
Numele, prenumele________________________________
Citește cu atenție textul și realizează itemii propuși.
Datorie
Sunt plaiuri mai frumoase Sunt graiuri cunoscute
Ca orișice poveste. În orice colt de lume.
Dar ce am eu cu ele? Dar graiul meu e altul:
Străine toate-mi sunt. Abia de-un neam vorbit.
Al meu e cel de-acasă, Nu-l dau nici pe-o coroană!
Mi-e scump așa cum este. Nu-l schimb nici pe un nume!
Pe slavă și pe aur Săraci mi-au fost străbunii,
Cum aș putea să-l vând? Și-atât am moștenit.
Trăind această viață,
Avem o datorie:
Să ținem foc în vatră
Prin secolii ce vin
Și umăr lângă umăr
Să creștem pomi din glie,
Cu sfintele izvoare
Ca să ne înfrățim.(…) D. Matcovschi
1. Numește alte două texte lirice studiate, care valorifică tema limbii.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
L012
2. Formează prin derivare diminutivele următoarelor cuvinte:
coroană-________________________________
colt-____________________________________
sărac-___________________________________
izvoare-__________________________________
L 0 1 2 3 4
3. Propune câte un sinonim contextual pentru cuvintele:
datorie-________________________________
glie-___________________________________
sfintele-________________________________
scump-_________________________________
L0 1 2 3 4
4. Identifică în strofa a treia o locuțiune adverbial și scrie echivalentul ei.
__________________________________________________________________
L 0 1 2
5. Rescrie din text secvențele care conțin:
un epitet___________________________________________________________
o comparație________________________________________________________
o întrebare retorică___________________________________________________
L0 1 2 3 4 5 6
6. Explică, într-un enunț dezvoltat, starea de spirit a eului liric, desprinsă din
strofa a doua.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
L 0 1 2 3 4
7. Comentează, în spațiul propus, motivul datoriei din poezie, în raport cu
tema patriei.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
1 2 3 4 5 6 7 8 9 1
0
8. Redactează, în conformitate cu normele limbii literare actuale, fragmentul
din prefața Cazaniei lui Varlaam.
Diintru cât s-au îndurat Dumnezău diîntru Mila Sa de ne-au dăruit dăruim și noi
acest dar limbii romănești, carte pre limba romănească, întăiu de laudă lui
Dumnezău, după acea de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici. Că iaste și
de puțin preț, iară voi să o priimiți nu ca un lucru pementesc ce ca un odor ceresc,
și priînsă cetind pre noi pomeniți și întru ruga voastră pre noi nu uitareți și hiți
sănătoși.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
L0 1 2 3 4 5 6 7 8
Corectitudinea tuturor secvențelor scrise
L0 1 2 3 4 5
Convertirea punctajului în note
Notă 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Punctaj 1-6 7-10 11-14 15-19 20-27 28-35 36-40 41-43 44-45