Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CLASA A VIII-A
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.
Textul 1
Textul 2
În biblioteca mea de adolescentă, pestriță și amestecată, erau toate căutările și
încercările mele. Cumpăram tot ce găseam, și în anii ’90 se publica mult. Nu-mi dădeam banii
pe haine, ci pe literatură. Spaima că n-o să reușesc să citesc tot ce aș vrea am căpătat-o mult
mai târziu, atunci voiam să le răsfoiesc, să le simt mirosul și să le aduc acasă. Când părinții
mei s-au mutat, acea bibliotecă s-a risipit. Rămăsese, oricum, ca un animal împăiat, din altă
viață. Aveam deja o alta la București, pe care mi-o construisem ca adult și ea devenise, în
timp, neîncăpătoare.
Apoi a urmat experiența bibliotecilor instituționalizate, iar pentru cea de la Facultatea
de Litere din București am avut mereu o mare slăbiciune. Îmi aduc aminte prima zi din anul
întîi cînd am intrat: m-am așezat undeva în spate, pe o bancă, și m-am uitat în jur. Nu am
cerut nici o carte, mi-a fost de ajuns să-mi plimb ochii pe vitrine, pe cotoare, să ascult liniștea
aceea foșnitoare, pe care doar în locurile de acest fel o poți găsi. M-a fascinat din primul
moment caligrafia ei, i-am simțit acea formă sofisticată de seducție, care m-a făcut să mă simt
norocoasă că pot să intru, să citesc și să învăț acolo.
S-ar putea ca lumea să se tot schimbe și cărțile să pară pentru mulți doar niște obiecte
inutile în casă. „Bune doar să adune praf”, cum mi-a zis de curînd un domn care venise să
repare ceva. Dar pentru alții ele vor rămâne mereu un acasă, un sentiment pe care nici o
mobilă din lume nu poate să ți-l dea. Bibliotecile vorbesc mai mult decît oricare alte lucruri
despre cum suntem pe dinăuntru. Din ce materiale suntem făcuți, cum s-au așezat cărămizile
noastre.
Dosarul de acum e o poveste cu și despre biblioteci. Despre cele personale și cele prin
care am trecut, despre supraputerile pe care ni le-au dat nouă, cititorilor. Fiecare generație
rescrie istoria, bibliotecile n-au vârstă, cărțile așteaptă cuminți, nu fac gălăgie, nu trag pe
nimeni de mânecă. Doar ele au tot timpul din lume, când noi toți ceilalți ne grăbim ca nebunii.
Textele de acum sunt, implicit, istorii personale, căci lectura e una dintre cele mai intime
activități.
Le mulțumesc invitaților mei pentru că și-au amintit, au rescris traseul livresc al
vieților lor. Fiecare carte se naște din altele, fiecare autor are în spate o tradiție. Nimeni n-a
apărut din neant și bibliotecile o spun cel mai bine.
(Cărțile au tot timpul din lume (dilemaveche.ro)
A.
7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte
date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text. 6 puncte
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
7. Un element comun, identificat în cele două texte, este prezentarea unei biblioteci. În primul
text, naratorul-personaj dezvăluie anumite aspecte ale bibliotecii pe care încearcă să o
cerceteze, sperând să găsească un pasaj secret. Al doilea text aduce în atenția cititorului
informații despre bibliotecile personale și cele instituționalizate, precum este cea de la
Facultatea de Litere din București pentru care autoarea a avut o mare slăbiciune.
8. Sunt de părere că a avea o bibliotecă personală este foarte important și chiar benefic din
mai multe puncte de vedere. Biblioteca personală ne oferă acel spațiu în care ne putem refugia
și în care ne putem cufunda în lectură în orice moment ne dorim. Deși astăzi avem acces la
foarte multe informații, o bibliotecă personală oferă o experiență unică, ce nu poate fi egalată
de o vizită într-o bibliotecă publică. De exemplu, așa cum reiese din textul dat, autoarea
mărturisește că biblioteca personală a fost locul în care a descoperit dragostea pentru lectură.
Deși avea o bibliotecă pestriță și amestecată, acolo a lăsat toate căutările și încercările,
dovedindu-ne că lectura poate fi o activitate plăcută mai ales într-un spațiu familiar.
9.Fragmentul din textul ”Olguța și un bunic de milioane”, de Alex Moldovan poate fi asociat
cu ”Vrem să vă dăruim câte o fereastră”, de Matei Vișniec ambele referindu-se la universul
fascinant al cărților. Din textul 1, aflăm că personajul este impresionat de lumea pe care o
descoperă în biblioteca bunicului. În textul studiat la clasă, biblioteca este inițial un labirint,
apoi devine un spațiu al deschiderilor. Deși biblioteca în care au intrat nu avea ferestre, cei
trei copii, Radu, Eliza și Doinița, declară că biblioteca avea totuși ferestre pe care le-au
descoperit citind.