Călătoriile şi percepţia spaţiului în Evul Mediu; mijloace de transport

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au călătorit distanțe mai lungi sau mai scurte

pentru a descoperii noi teritorii, bogății, din dorința de cunoaștere a lumii înconjurătoare,etc.

Aceste călătorii au dus la cunoaștere spațiului, la schimburi de idei și cunoștințe, la schimburi

economice și uneori la conflicte.

Până la sfârșitul Evului Mediu, cunoștințele despre spațiile geografice erau reduse,

europenii cunoscând continentul în care trăiau, o parte a Asiea,Nordul Africii. Cât despre

forma pe care o are Pământul, multă vreme aceștia credeau că pământul este plat, deși unii

oamenii de știință sau matematicieni precum Paolo Toscanelli au atras atenția că acesta este

sferic. Călătoriile în acea epocă erau posibile doar pe mare sau pe uscat,iar cei mai mulți care

le efectuau erau negustorii. Negustorii arabi au explorat coasta de Est a Africii, au străbătut

Asia și au ajuns până în India și China. Unul dintre cei mai cunoscuție exploratori arabi a fost

Ibn Batutta călătorind în secolul XIV până în sudul Rusiei de astăzi și China. Războinicii

vikingi au ocupat Islanda și Groenlanda,și în jurul anului 1000 au atins coasta Americii de

Nord-Est. Negustorii din Europa, interesați de produsele orientale, în special de lux ș

imirodenii, au desfășurat călătorii în Asia. Ca și mijloace de transport erau cele de uscat care

foloseau animelele, caravanele formate din mai multe mijloace, mijloacele de transport pe apă

precum corăbile și mai târziu, o dată cu apariția caravelei( mai ușoară și mai rapidî) în secolul

al XV.

Ca și mijloace de orientare în spațiu, putem da exemplu portulanele, care erau hărți ale

porturilor, busola(invenție chinezească preluată prin intermediul negustorilor arabi) și

astrolabul. Caravela și mijloacele de orientare în spațiu au făcut posibile descoperirile

geografice din secolele XV-XVI.