Marile descoperiri ale lumii

Marile descoperiri geografice din secolele XV-XVI realizate de Europa occidentală au

constituit o etapă decisivă în formarea unei imagini reale asupra globului pământesc și au avut
consecințe complexe, care au exercitat o profundă înrâurire asupra evoluției omenirii în
ansamblul său. Până în epoca marilor descoperiri geografice, cunoștințele asupra globului
pământesc erau zonale și incomplete și se formau datorită unor explorări realizate independent
unele de altele, în diferite regiuni ale lumii. Europenii cunoșteau foarte bine Orientul Apropiat
și nordul Africii și aveau cunoștințe vagi despre restul Asiei și Africii. Navigația în nordul
Oceanului Atlantic, până în Islanda și Groenlanda, inclusiv descoperirea fără urmări a țărmului
nord-estic al Americii de Nord, era practicată în secolele X-XV aproape numai de popoarele
scandinave.Călătoriile făcute de europeni în Asia și descrierile lăsate de ei, precum relatările
lui Marco Polo, au jucat un important rol în cunoașterea Asiei de către europeni. Călătoriile
erau efectuate pe drumuri de uscat, extrem de lungi, periculoase și nesigure, nu ofereau
perspective încurajatoare și de aceea nu au constituit o bază de plecare pentru marile descoperiri
geografice, care în secolele XV-XVI au fost cu precădere maritime și au avut alte obiective și
alte direcții.

Portughezul Bartolomeo Diaz(1450-1500) a fost cel dintai

navigator european care a deschis drumul maritim spre India, la indemnul regelui Joao al II-lea.
El poneste din orasul Lisabona in 1487 si in 1498 atinge Capul Bunei Sperante ajungand in
provincia sud-africana Natal. Datorita furtunilor puternice s 14514e415o i a unor conflicte cu
bastinasii se intoarce in acelasi an in Lisabona.

Alt navigator portughez, Vasco da Gama(1469, 1524) paraseste

portul Lisabona in 1497 efectuand prima calatorie pe mare din Europa pana in India(la Calicut)
inconjurand, pe la sud, continentul african, traversand Oceanul Indian.
 Cristofor Columb stabileste prima colonie europeana
din Lumea Noua. In 1496 se inoarce in plin triumf in Spania. Intre
1498-1500 Cristofor Columb organizeaza o a 3-a calatorie. La
capatul ei, descoperind insula Trinidad, si gura de varsare a fluviului
Orinoco. Intre 1502-1504 Cristofor Columb pleaca in a 4-a expeditie
cu care prilej descopera golful Honduras si tarmul estic al Americii
Centrale.

Portughezul Fernando Maggelan(1480-1521) a plecat intr-o

calatorie in jurul lumii in anul 1519 din orasul Sevilla pentru a demonstra ca Pamantul e rotund.
El a fost primul navigator european care a navigat in oceanul Pacific. Pe 27 Aprilie 1521 a fost
ucis de niste bastinasi din insulele Filipine. El are meritul de a fi descoperit Tara de Foc si
stramtoarea Maggelan, iar in Oceanul Pacific a descoperit insulele Mariane si insulele Filipine,
unde si-a gasit sfarsitul

Iuri Alexeevici Gagarin; nascut la data de 9 martie 1934,

Klușino, RSFS Rusă, URSS decedat la data 27 martie 1968, Kirjaci, RSFS Rusă, URSS) a fost
un cosmonaut sovietic, Erou al Uniunii Sovietice. La 12 aprilie 1961, el a devenit primul om
care a ajuns în spațiu și pe orbita Pământului. A primit numeroase medalii în diferite țări pentru
zborul său de pionierat în spațiul cosmi
 Neil Armstrong (n. 5 august 1930 - d. 25 august 2012) a fost un astronaut american,
pilot de încercare și pilot naval, cunoscut ca fiind primul om care a pășit pe Lună.
Primul său zbor. În aceasta misiune el a executat prima andocare a două nave spațiale,
împreună cu pilotul David Scott. Cea de a doua și ultima misiune spațială a lui Armstrong a
fost cea de comandant al misiunii de aselenizare Apollo 11 din iulie 1969. În acest faimos "pas
uriaș pentru omenire", Armstrong și Buzz Aldrin au coborât pe suprafața Lunii și au efectuat o
misiune de explorare de două ore și jumătate direct pe suprafața acesteia, în costume lunare,
timp în care cel de-al treilea membru al echipajului lor, Michael Collins, se afla în capsulă pe
orbită în jurul Lunii. După 21 de ore și jumătate pe suprafața lunară, modulul Eagle a decolat
și s-a înscris pe orbita lunară unde s-a cuplat cu modulul de comandă și serviciu pilotat de
Collins.

Dumitru Dorin Prunariu (n. 27 septembrie 1952, Orașul Stalin,

România) este primul cosmonaut român. La 14 mai 1981 a devenit primul și singurul român
care a zburat vreodată în spațiul cosmic. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul
programului spațial „Intercosmos” și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Este
de profesie inginer aeronautic. A fost pe rând ofițer inginer în cadrul Comandamentului Aviației
Militare, șef al Aviației civile române, președinte al Agenției Spațiale Române, ambasador al
României în Federația Rusă, președinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Pasnica a
Spatiului Extra-atmosferic (UN COPUOS), presedinte al Asociatiei Exploratorilor Spatiului
Cosmic (ASE), vice-presedinte al Comitetului de Relatii Internationale al Agentiei Spatiale
Europene (ESA). În prezent are gradul de general-locotenent în rezervă.
 Contextul marilor descoperiri
Progresul economic din Europa apuseană din sec.XV-XVI s-a manifestat prin creșterea
producției meșteșugărești și manufacturiere, intensificarea comerțului, circulației bănești și a
activității bancare, a asigurat baza materială necesară expedițiilor și efectuării schimburilor
comerciale de peste mări și totodată a impulsionat căutarea unor noi domenii de activitate
economică în afara Europei. Până în epoca marilor descoperiri geografice, Europa era tributară
Orientului pentru mărfuri răsăritene: mirodenii, mătase, bumbac, păr de cămilă, podoabe, pietre
scumpe etc. - care proveneau din ținuturi îndepărtate - Indonezia, China, India, Orientul
Apropiat, Africa. Cheltuielile și riscurile transportului pe uscat și pe mare, șirul de negustori
care efectuau tranzitul și își rețineau câștigurile mari, taxele vamale percepute care făceau că
vânzările în Europa ale acestor mărfuri să fie de zeci de ori mai mari decât prețurile de
cumpărare la locul de producție.

În sec. XV, mărirea consumului de mărfuri răsăritene, dezvoltarea comerțului și

navigației și ridicarea unei negustorimi active în Occident au împins pe europeni să se preocupe
intens de găsirea altor căi spre insulele mirodeniilor pentru a-și instaura supremația asupra
comerțului cu produse orientale, aducător de câștiguri enorme. Din sec. XV, intensificarea
comerțului și circulației bănești a dus la creșterea nevoii de metale prețioase, la o adevărată sete
de aur, oglindită în căutarea febrilă a metalelor prețioase în afara Europei. Expedițiile și
cuceririle coloniale ale europenilor au fost stimulate de capturarea și comerțul cu sclavi negri
din Africa, de căutarea și colonizarea ținuturilor cu climă caldă, propice pentru cultivarea
trestiei de zahăr, a viței de vie sau unor plante colorante sau de vânarea animalelor cu blană
scumpă și de comerțul cu blănuri în întinsele teritorii de la răsărit de munții Ural. Declinul
feudalismului și destrămarea structurilor sale sociale au făcut ca mulți oameni din toate paturile
sociale, chiar și orășeni sărăciți, nobili scăpătați și țărani lipsiți de pământ să fie atrași de
expedițiile de cucerire și de colonizare a unor teritorii din Asia, Africa și America. Expedițiile
maritime și cuceririle coloniale au fost sprijinite sau organizate de regatele europene apusene,
care dispuneau de resurse economice, navale și militare și au inițiat o politică activă de
expansiune maritimă colonială și comercială. Statele divizate politic, ca Italia și Germania, au
fost repede înlăturate din competiția maritimă și colonială de statele unificate, care dispuneau
de resurse superioare.

Au fost aduse îmbunătățiri și inovații în construcția, propulsarea și manevrarea navelor

și în orientarea lor pe mare și s-au realizat progrese în domeniul geografiei și cartografiei. Din
secolul XV, pentru călătoriile pe Oceanul Atlantic, au fost folosite caravele, construite pentru a
înfrunta valurile mari ale oceanului, fiind nave de tonaj mic sau mijlociu (100-150 tone), având
pupa înaltă și prova mai joasă și erau înzestrate cu o velatură care le permitea să folosească
vântul nu numai din spate, ci și lateral. S-a îmbunătățit manevrarea corăbiilor, prin cârma
manevrată de pe punte printr-un sistem de pârghii și de o roată gradată-timonă. Pentru orientare,
a fost utilizată busola din sec. XIII. Pentru stabilirea poziției navelor, în sec. XIII-XV s-au
îmbunătățit metodele de calculare a latitudinii și a longitudinii, cu ajutorul astrolabului,
cunoscut de bizantini și arabi și perfecționat de europeni și al tabelelor de declinație solară. S-
au făcut progrese în redarea imaginii geografice a lumii, în ce privește Europa, Orientul
Apropiat și Africa de Nord, corect înfățișate în portulanul catalanului Angelino Dulcert în 1339,
în atlasul catalan din 1375 sau în harta lui Fra Mauro. Imaginea regiunilor îndepărtate rămânea
la fel de deformată. Potrivit hărții din 1474 întocmite de astronomul-geograf florentin Paulo
Toscanelli, distanță, în linie directă, de la est spre vest, între Spania și Japonia, era evaluată,
datorită faptului că Asia era socotită mult mai întinsă spre est decât este în realitate și a
necunoașterii existenței Americii, numai la aproximativ o treime din distanță reală. Au existat
însă factori inhibitori, ca dificultățile alimentare, boli de navigație, teamă de necunoscut.
Cauzele și condițiile menționate s-au manifestat mai intens într-o interacțiune mai strânsă din
sec. XV, ce a determinat trecerea de la etapa pregătitoare a descoperirilor cu arie restrânsă la
etapa marilor descoperiri geografice. Obiectivul fundamental al marilor descoperiri geografice
a constat în căutarea și descoperirea unei căi maritime care să asigure o legătură directă între
Europa apuseană și India, considerată ca principala sursă a produselor orientale. Pentru
descoperirea acestor cai, navigatorii s-au îndreptat în patru direcții diferite: spre sud și est, de-
a lungul litoralului african-explorările portugheze, spre vestul Oceanului Atlantic - explorările
spaniole, spre nord-vest, de-a lungul țărmului nordic al Americii de Nord - explorările engleze,
franceze, spre nord-est, de-a lungul țărmului de nord al Asiei - explorările engleze, olandeze,
ruse.

Cauze
Cauzele economice
Interesul pentru metale prețioase crescuse, creându-se conceptul de „goană după aur”.
Europenii considerau că Africa deține vaste resurse de aur, dar nu știau cu exactitate unde, căci
musulmanii dețineau acolo monopolul. Marco Polo a întărit ideea că în India sau în China se
pot găsi multe bogății.
În 1480 a început goana după mirodenii, produse care se adaugă la alimentele conservate
cu sare pentru a le îmbunătăți gustul: piper, cuișoare, ghimbir, scorțișoară, nucșoară, șofran etc.,
fiindcă acestea creșteau numai în anumite zone geografice. Zonele cele mai productive erau
India, pe litoralul de sud-vest, pe coasta Malabarului, Insula Ceylon (Sri Lanka) și insulele din
Indonezia (Insulele Moluce). Mirodeniile erau importate din antichitate, dar consumul în
Europa a crescut după cruciade, când europenii au intrat în contact cu lumea musulmană,
învățând sa utilizeze mai des mirodeniile. China era, de asemenea, o piață de desfacere.
Chiar dacă turcii au ocupat Constantinopolul în 1453, care era la întretăierea rutelor
comerciale Orient-Europa, aprovizionarea cu mirodenii venea pe trei mari căi:
Din India, de unde mirodeniile erau transportate prin Marea Roșie, Suez, în Egipt prin Cairo-
Alexandria, de unde le preluau negustorii venețieni și le distribuiau la Veneția.Tot din India, de
unde erau transportate prin Golful Persic, trecând prin Irak, Siria la Beirut, pe unde veneau
negustorii venețieni, catalani și francezi, distribuindu-le în marile capitale europene.
Tot din India, mirodeniile puteau fi transportate la Tabriz-Iran, de unde le preluau
negustorii genovezi sau venețieni, ducând mirodeniile fie la Constantinopol, spre Marea
Mediterană, fie la Mecca, fie spre Chilia-Cetatea Albă.75% din mirodenii veneau prin Marea
Roșie, 15% veneau prin porturile din Marea Mediterană, iar 10% prin porturile din Marea
Nordică. Turcii otomani nu controlau încă Egiptul, nici sultanatul mamelucilor, ci doar drumul
ce ducea spre Marea Neagră prin care comerțul încă se menținea sau chiar se intensificase.
Cantitățile importate chiar au crescut. Portughezii nu au organizat expediții pentru că nu erau
mirodenii, ci din cauza prețului crescut. Astfel, în 1480 a apărut ideea că trebuie să meargă în
India, să preia mirodeniile de la sursă, să încaseze toate profiturile portughezii au intrat în Golful
Guineei crezând că, după forma litoralului, vor ajunge în India, dar au trebuit să ocolească toată
coasta Africii sud-estice. Au fost dezvoltate tehnicii de construcție navală, cu corăbii mai
robuste cu care se puteau efectua călătorii mai lungi S-au dezvoltat și perfecționat instrumente
de navigație, ajutând la o mai bună orientare pe mare, de exemplu "Oul de Nürnberg" descoperit
probabil de Peter Henlein. Apariția capitalismul timpuriu a stimulat interesele pentru comerțul
pe mare, având drept urmare constituirea primelor companii comerciale; în același timp Drumul
Mătăsii își pierde din importanță.

Cauze social-politice
Statele europene s-au centralizat, punând la ordine tribunalele, ceea ce i-au deranjat pe
nobili ce nu-și doreau sa fie investigați, astfel, pentru că nu se puteau manifesta, s-au dus în
căutarea unor noi zone. Concurența și rivalitatea dintre state au intensificat expedițiile.

Cauze culturale
Misionarismul creștin era activ în lumea spaniolă, având o vocație universală. Era
răspândit și mitul „Țării Sfântului Ioan”, ce susținea că dincolo de lumea musulmană exista o
anumită țară creștină care putea deveni un aliat împotriva musulmanilor.