MINISTERUL EDUCATIEI ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA
FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI
CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

ROLUL TERAPIEI DE CUPLU ÎN FAMILIA MODERNĂ

Proiect de cercetare

Conf. Universitar : IURCHEVICI I., dr.

Autor: SECRIERU Maria

Masterand, anul I
Grupa 231.11
Psihologie clinică și
Consiliere psihologică

Chisinau - 2023
 „Întâlnirea dintre două personalități

este asemănătoare contactului

dintre două substanțe chimice:

dacă există o reacție,

ambele se transformă.”

Carl Gustav Jung

INTRODUCERE

Terapia de cuplu are un istoric scurt, insa un trecut foarte vast. Ea adesea este asociată cu
ghindul că psihologul de familie va fi cel care va găsi solutiile potrivite pentru soluționarea
conflictelor apărute in familie și tot psihologul va fi responsabil pentru salvarea familiei
ajunse în impas. În realitate însă, lucrurile chiar stau diferit.
Terapia de cuplu presupune descoperirea legăturilor care unesc două persoane, care le fac să
rămînă împreună, iar dacă una sau mai multe dintre aceste legături nu mai funcționează, rolul
terapeutului este de a întelege și de a-i face pe cei doi să înteleagă ce anume nu mai
funcționează [1].

Actualitatea cercetării:
Statisticile divorturilor din ultimele decenii denotă o necesitate stringentă de a îmbunătăți
climatul in familii și terapia de cuplu ar putea juca un rol semnificativ în acest sens.
Datele Biroului Național de Statistică atestă o descreștere cu 10,4 % [2] a numarului de
căsnicii încheiate, fapt care la fel atestă o manifestare de precauție din partea tinerilor de a
începe o viață în cuplu înregistrat oficial.
În anul 2022 s-au încheiat 18,2 mii căsătorii. Și la fel în anul 2022 s-au înregistrat 9,6 mii
divorțuri. [7]. O statistică cu adevărat alarmantă pentru Republica Moldova, avînd în vedere
situația demografică si migrația populației. În acest context prevenirea divorțurilor acolo unde
există loc de coabitare pașnică și restabilirea relațiilor de familie armonioase devine o sarcină
importantă pentru întreaga societate ca organism în perpetuă evoluție.
Conform cercetatorilor americani de la Asociatia Terapeutilor de Cuplu, 93% dintre cuplurile
care au participat la sedinte de terapie au declarat ca au primit instrumentele necesare pentru
a-si rezolva problemele. Cuplurile au mai declarat ca au constatat si o imbunatatire privind
starea de sanatate si o functionare mai buna la locul de munca [3].
Jerome Bruner (un cercetător proeminent în domeniul proceselor cognitive) a fost unul dintre
primii care a folosit termenul „psihoterapie narativă”. Potrivit lui Bruner, oamenii își
organizează experiențele despre evenimentele de viață în primul rând sub formă de narațiuni –
povești, justificări, mituri, declarații de motive pentru care facem sau nu facem ceva etc. Un
interes deosebit este modul în care oamenii își construiesc narațiunile personale, evidențiind
evenimentele care se potrivesc cu povestea și ignorând pe cele care nu se potrivesc.
În prezent, terapia narativă este dezvoltată de psihoterapeuții australieni Michael White și
David Epston. În 1967, White s-a licențiat în calitate de asistent social și a început să practice
psihologia. Influențat de Foucault, Michael White a adoptat ideea constructivismului social că
nu există adevăruri absolute, viețile oamenilor sunt supuse unor adevăruri stabilite create în
interesul unor grupuri sociale specifice. El susține că avem tendința de a interioriza narațiunile
dominante ale culturii noastre, crezând cu ușurință că acestea conțin adevărul despre
identitatea noastră.
Una dintre ideile de bază ale lui Michael White este că, în realitate, viața unei persoane constă
dintr-un număr imens de evenimente care sunt prea contradictorii pentru a forma o poveste
coerentă din ele. Prin urmare, acordăm atenție în primul rând acelor evenimente care confirmă
poveștile dominante despre noi înșine pe care le-am construit deja și renunțăm și uităm rapid
numeroase episoade care contrazic aceste povești dominante, văzând în ele „accidente”
inexplicabile. Potrivit lui Michael White, oamenii vin la terapie atunci când narațiunile
dominante intră în conflict cu propriile povești preferate.
Un alt aspect important al conceptului lui White este conceptul de deconstrucție narativă a
vieții ca metodă de identificare a episoadelor unice. Episoadele unice sunt tot ceea ce nu se
încadrează în povestea bogată în probleme și cele care nu susțin problema. Atrăgând atenția
asupra episoadelor unice prin întrebări, terapeutul îi ajută pe clienți să mute aceste evenimente
de la periferia poveștii în centrul acesteea, astfel încît ele devin conștiente și vizibile. Când
aceste evenimente capătă semnificație si se conectează în timp o nouă poveste începe să
trăiască.
Harleen Anderson și Harry Gulishiana au dezvoltat o abordare narativă conversațională a
terapiei de familie. Munca lor s-a bazat pe presupunerea că problemele sunt stocate în limbaj
și ulterior dizolvate (afirmate) în conversație. Piatra de temelie a terapiei narative este
conceptul de personalitate „fluid”, conform căruia personalitatea este văzută ca fiind în
schimbare prin narațiunile în schimbare și nu posedă calități inerente și de lungă durată.
Ideea de bază a abordării narative a terapiei de familie este că viețile oamenilor sunt definite
de narațiunile pe care le creează în mod colectiv pentru a da sens vieții lor. Cu alte cuvinte,
oamenii inventează povești despre ei înșiși și despre problemele lor și apoi se străduiesc să le
corespundă. Cu ajutorul terapeutului, clienții reconstruiesc adevăruri personale (povestiri,
definiții, semnificații) care oferă posibilitatea de a revedea experiențele proprii și impactul
acestora pentru cuplul în care se află.
Problema cercetarii: se rezumă la încurajarea cuplurilor aflate în dificultate de a se adresa
după ajutor către un psihoterapeut calificat în probleme de cuplu. De asemenea este salutabilă
normalizarea in societate a ideii de solicitare a asistenței psihoterapeutice in cazul aparitiei
problemelor in interiorul familiei sau in cuplu de orice natură.
Obiectul cercetării : îl constituie influența terapiei de cuplu în îmbunătățirea relațiilor dintre
membrii familiei.
Scopul cercetării: vizează demonstrarea atît teoretică cît și practică a rolului terapiei
specializate de cuplu in armonizarea atmosferei din interiorul cuplului.

Ipoteza cercetării: se presupune că există o interdependență între terapia de cuplu și

facilitarea solutionării situațiilor dificile între membrii familiei. Cu alte cuvinte - adresarea
după asistență specializată sporește semnificativ șansele de a recapăta echilibrul în cuplu.

Obiectivele cercetării – pentru a demonstra ipoteza menționată se va recurge la:

- identificarea convingerilor eronate care impiedică cuplurile să se adreseze după ajutor
terapeutic calificat;
- studierea informației specilaizate in terapia de cuplu;
- sinteza metodelor care abordează influenta terapiei pentru cuplurile aflate in dificultate de
diferită complexitate;
- definirea insăși a conceptului de terapie de cuplu și/sau de familie;
- identificarea celor mai frecvente probleme cu care cuplurile se adresează la un specialist de
familie;
-normalizarea ideii de asistentă calificată în caz de apariție a unor divergențe complicate in
interiorul cuplului;
-publicarea rezultatelor cercetării in edițiile periodice specializate;
-oferirea recomandărilor bazate pe studiile reale cu scopul incurajării cuplurilor de a iniția
terapia de cuplu sau de a nu ceda în fața problemelor apărute.

Suportul teoretic:
este mai specific din cauza că literatura de specialitate editată in tările înalt dezvoltate prezintă
disonanță valorică și semantică pentru țările din spațiul post-sovietic.
Dacă in familiile din vestul dezvoltat problematica preponderent vizează lezarea hotarelor
indivizilor din cuplu, atunci in țările mai puțin dezvoltate in prim plan iese problemele ce
vizează violența în familie, abuzurile de substanțe, abuzul psihologic și verbal, intervenția
altor membri in problemele familiale, problemel de ordin financiar și educațional.
Totuși, cu timpul s-au conturat cîteva abordări de bază cel mai frecvent utilizate in terapia de
cuplu.
Constructivismul este o direcție apărută la sfârșitul anilor 70 - începutul anilor 80 ai secolul
XX. Bazele sale sunt puse în lucrările unor cercetători precum F. Varela, E. Glaserfeld, N.
Luhmann, U. Maturana, H. von Foerster, A. Schmidt și alții. În cadrul constructivismului,
cunoașterea este percepută ca construcție activă de către subiect a propriei interpretări (model)
a lumii. Din punctul de vedere al constructivismului, orice cunoaștere este o construcție
ipotetică.
Potrivit lui A.V. Kezin [Kezin A.V., 2004], principalele afirmații filozofice ale
constructivismului radical pot fi formulate sub forma următoarelor teze.
• Cunoașterea este un proces activ de activitate constructivă a subiectului.
• Cogniția are semnificație adaptivă și vizează adaptarea și supraviețuirea.
• Cunoașterea servește organizării lumii interioare a subiectului, și nu descrierii realității
ontologice obiective.
• Cunoștințele științifice trebuie să servească scopurilor practice.
Accentul constructivismului radical este procesul de creare a constructelor. De o importanță
centrală este întrebarea cum apare cunoașterea observatorului despre lumea pe care o percepe
ca propria sa lume.
Astfel, în cadrul constructivismului, problema cunoașterii se limitează la viziunea unui
observator, observată de alți observatori. Observațiile sunt privite ca operații cognitive
efectuate nu de oameni, ci de sisteme. Prin urmare, constructivismul este definit și ca o teorie
a sistemelor de observație.
Spre deosebire de constructivism, care a reprezentat baza filozofică și ideologică pentru
diverse științe sociale, conceptul narativ a fost dezvoltat inițial în cadrul terapiei de familie
[9].
Pe la mijlocul anilor 1970. ştiinţele sociale s-au îndreptat către o poziţie „interpretativă”.
Principalul obiectiv a devenit semnificația.
Filosoful social francez Michel Foucault a atras atenția asupra faptului că în diferite societăți,
la etape de timp diferite, criteriile de normalitate și bunul simț diferă semnificativ. Foucault a
arătat cum diferitele discursuri din societate (narațiuni la scară largă) au dezumanizat,
obiectivat și marginalizat diferite grupuri sociale, menținând în același timp puterea unor
oameni asupra altora.
Influențat de ideile lui Gregory Bateson și Michel Foucault, White a formulat conceptul de
externalizare a problemelor. El a mers împotriva sablonului că problemele oamenilor se află
în ei înșiși și a pledat pentru ca problemele să fie separate de indivizii care se confruntă cu ele.
Externalizarea elimină efectul etichetării și ajută întreaga familie să se unească și să își
direcționeze eforturile pentru a lupta împotriva problemelor și nu a oamenilor (se luptă cu
alcoolismul, nu cu tatăl alcoolic, se luptă cu hiperactivitatea și nu cu copilul care este ne
disciplinat).

Metodele cercetării: vor fi atît clasificate teoretic prin analiză, sinteză a datelor obtinute in
timpul conversațiilor cu membrii cuplului, cît și comparația viziunilor acestora asupra
modului în care fiecare din ei percepe noțiunea de familie, coexistență in cuplu, evoluția
relației și criteriile pentru bunăstarea ambelor parteneri.
Scala de adaptare reciproc[ in cuplu (DAS) este metoda cea mai frecvent utilizată pentru
evaluarea calității relațiilor în diferite țări ale lumii. Tehnica este folosită pentru a diagnostica
conflictele în cuplu în cadrul proiectelor clinice și de cercetare și pentru a diferenția în mod
fiabil între cuplurile mulțumite și nemulțumite, în special, pentru a identifica persoanele cu o
probabilitate mare de divorț.
Chestionarul de abuz emoțional (EAQ) este conceput pentru a determina dacă o femeie într-o
relație se confruntă cu abuz emoțional (violență psihologică) din partea partenerului ei.
Chestionarul a fost publicat în cartea „When Men Batter Women” de profesorii de la
Universitatea din Washington Neil Jacobson și John Gottman (netradus), scris pe baza
cercetărilor în problema violenței domestic [10].
Se vor utiliza și metodele empirice de colectare a datelor prin îndeplinirea de chestionare
pentru a identifica cum se simte fiecare membru al cuplului, cum apreciază satisfacția in
coexistența cu partenerul, care ii sunt așteptările si ce este gata să ofere celuilalt partener.
Vor fi propuse chestionarele : de intimitate relațională (RCI), se va determina limbajul de
iubire pentru fiecare partener. Se vor îndeplini și analiza testele pentru tipurile de atasament
(Gibson), AAS, AAQ, AAI, testul profilului de relatii (RPT), cercetarea problemelor
interpesonale (IIP).
Scala de adaptare și coeziune a familiei, FACES-3, bazată pe „modelul circular” al structurii
familiei al lui D. Olson, este concepută pentru a evalua nivelul de coeziune a familiei (gradul
de conexiune emoțională dintre membrii familiei) și nivelul de adaptare familială ( capacitatea
de a se schimba sub influența factorilor de stres). Chestionarul vă permite să analizați modul
în care membrii familiei își percep familia la un moment dat și cum ar dori să o vadă [11].
Fiecare sesiune de terapie este construită ca un episod separat. Terapeutul narativ nu își va
planifică munca cu două sau zece ședințe înainte, nu va conduce familia către un scop din
timp stabilit (de exemplu, schimbarea structurii in familie, creșterea funcționalității familiei) .
Conversația terapeutică poate lua orice direcție. Persoana care se consultă cu terapeutul
determină cursul procesului terapeutic. Criteriul de încetare a terapiei va fi opinia clientului
(familiei sau cuplului) că problema lor a fost rezolvată sau că metodele de rezolvare le sunt
clare.
În metoda de terapie sistemică psihoterapeutul va avea rolul unui expert în relație cu
familia: pune diagnoze, caută conflicte și intervine pentru a le corecta; consideră evaluarea sa
obiectivă și mai rezonabilă decât opinia familiei; tratează oamenii ca pe obiecte care pot fi
manipulate; mai puțin ține cont de contextul istoric, politic și cultural în care s-a format
familia.

În metoda de terapie narativă membrii cuplului vor fi priviți ca experți în propria lor viață.
Atitudinea terapeutului este respectuoasă, fără invinuiri și cu manifestarea uni interes veridic
pentru problema de cuplu. Terapeutul separă problema de persoană, mutând accentul de la
autoevaluările negative la resursele și punctele forte ale individului. Principala cerință pentru
un terapeut este interesul său sincer pentru narațiuni și dorința de a pune întrebări la care cu
adevărat nu știe răspunsul și, prin urmare, este gata să audă și să accepte orice răspuns.

Esantionul cercetării: treizeci de cupluri aflati in casnicie o perioadă între 1-10 ani. Indivizii
ai căror vîrstă la momentul cercetării este cuprinsă între 25-45 ani, fără diferențe de vîrstă mai
mare de 5 ani între parteneri. Nu se va pune accentul pe cuplurile din spatiul anume urban sau
rural, ci se va da importanță criteriului geografic de aflare a familiei, în scopul evitării
distorsiunilor legate de mentalitate si background.

Etapele investigaţiei:
1. Definitivarea temei de cercetare, documentarea literaturii științifice, structurarea bazei
conceptuale în proiectul de cercetare dat;
2. Formularea bine definite a scopurilor cercetării;
3. Formularea ipotezei de cercetare;
4. Alegerea celor mai representative metode de cercetare;
5. Determinarea esantionului specific pentru cercetare;
6. Colectarea si structurarea materialului factologic prin aplicarea metodelor selectate pentru
studiu;
7.Analiza rezultatelor cu interpretarea ulterioară a acestora într-o formă bine structurată;
8. Formularea de concluzii, efectuînd în paralele validarea acestora;
9. Elaborarea recomandărilor utile și aplicabile;
10. Redactarea proiectului de cercetare in sine;
11. Elucidarea importanței teoretice și practice a cercetării.
Importanţa teoretică a cercetării: constă în aprofundarea studiilor care vizează problemele
de cuplu, în elucidarea multitudinii de factori care pot aduce familia în impas si in ajutorarea
creării unei baze solide pentru tratarea problemelor dintre parteneri. Fapt care va avea efect
benefic asupra societății in ansamblu si asupra cercetărilor viitoare în domeniul terapiei de
cuplu.
Importanța practică a lucrării se focusează pe integrarea reusită a progreselor existente în
domeniul psihanalizei, psihologiei sociale, terapiei individuale și de grup, experienței în
consiliere conjugală, precum și rezultatele studiilor clinice ale familiilor cu diverse tulburări
de funcționare.
Compartimentele de bază ale proiectului de cercetare. Lucrarea este constituită din
introducere şi bibliografie. În introducere este argumentată actualitatea temei, scopul,
problema, ipoteza şi obiectivele studiului.
Cuvintele-cheie: terapia de cuplu, familia, cuplu, familia modernă, metode de terapie de
familie.

Bibliografie:

1. N. Jacobson, J. Gottman. When Men Batter Women: New insights into ending abusive
relationships. New York: Simon & Schuster, 1998.
2. SCHACHE, R. Secretul dezvăluit despre partenerii oglindă. Editura: ATMAN, 2015,
pp.307. ATM978-606-9389-93-5.

3. TASHIRO,Ty. În căutarea rațională a dragostei adevărate. Știința relațiilor de cuplu

fericite și durabile. Editura: TREI, 2014. Pp.320. ISBN: 978-606-40-1587-7.
4. VOINEA, Maria. Psihosociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996,
Bucureşti.
5. КЕЗИН, А.В. Радикальный конструктивизм: познание в "пещере". Вестник
Московского университета. Сер. 7, Философия, 2004, nr.4, p. 3-24, RUMARS-
mfls04_000_004_0003_1.
6. . Э. Г. Эйдемиллер И. В. Добряков И. М. Никольская. Семейный диагноз и семейная
психотерапия. СПб.: Речь, 2006.

7. А. В. Черников. Системная семейная терапия: Интегративная модель диагностики.

М.: Класс, 2001.
8. [online] [accesat 4 noiembrie 2023]. Disponibil: https://noi.md/md/societate/rata-
divorturilor-in-r-moldova-in-scadere
9. 10 lucruri pe care trebuie sa le stii despre terapia de cuplu. [online] [accesat 4 noiembrie
2023]. Disponibil: https://www.desprecopii.com/info-id-16465-nm-10-lucruri-pe-care-
trebuie-sa-le-stii-despre-terapia-de-cuplu.htm
10. ILIE, Maria. [online] [accesat 5 noiembrie 2023]. Disponibil: https://www.psiholog-
mariailie.ro/terapie-de-cuplu
11. [online] [accesat 4 noiembrie 2023]. Disponibil: https://smartliving.ro/terapia-de-cuplu-
cand-se-recomanda-ce-inseamna/
12. [online] [accesat 6 noiembrie 2023]. Disponibil: Tinerii în Republica Moldova în anul
2022 (gov.md)
13. [online] [accesat 6 noiembrie 2023]. Disponibil:
https://studref.com/531543/psihologiya/sovremennye_nauchnye_paradigmy_semeynoy_psiho
terapii.