Piața de artă – generalități.

Piața de artă din România

În perioada postdecembristă și în contextul globalizării, piața de artă din România a câștigat din
ce în ce mai mult teren pe piața investițiilor. Dacă luăm în calcul datele prezentate de casa de licitații
Artmark, observăm o creștere semnificativă în ceea ce privește tranzacțiile de pe piața de artă din 2016
(tranzacții în valoare de 912500 EUR), comparativ cu anul 2015 (tranzacții în valoare de 770500 EUR)1.
Apariția numeroaselor galerii de artă contemporană (de exemplu, Plan B, Anaid, H’Art, Galeria Posibilă,
Ivan Gallery), a caselor de licitație din marile orașe din România (precum Artmark sau Goldart) dar și a
evenimentelor de profil (precum Art Safari, Bienala Bucuresti, Art Encounters), au contribuit și susținut
interesul tot mai crescut pentru acest tip de investiție. Lucrările ariștilor români contemporani au captivat
atenția colecționarilor, numele cel mai popular în industrie fiind cel al lui Adrian Ghenie
Prin acest studiu mi-am propus să analizez generalitățile piaței de artă la nivel global, precum și
evoluția pieței de artă în Romania din ultimii ani, care a fost evaluată în 2016 la suma 14.6 mil. USD2.

Piața de artă – scurt istoric

Conceptul de piață de artă în sens modern este strict legat de apariția unui context favorabil,
respectiv așa-numitul „secol de aur olandez” (secolul al XVII-lea). În această perioadă prosperă și
favorabilă comerțului din istoria Țărilor de Jos, societatea cu precădere protestantă, a favorizat, prin ceea
ce am putea numi ideologia sa, accesul la artă tuturor categoriilor sociale. Dacă în perioada Renașterii arta
avea un caracter elitist, iar temele laice (de exemplu, portretul) existau cu precădere în urma unor comenzi
făcute artiștilor de către personajele din clasele sociale considerate superioare (de exemplu, familia De
Medici), în secolul al XVII-lea, în zona Țărilor de Jos, se comercializau obiecte de artă (picturi, gravuri
etc.) chiar în piață, într-un mediu competitiv care funcționa pe modelul economic de cerere și ofertă.
Astăzi se consideră că arta a reprezentat practic o modă a vremurilor: indiferent de categoria socială din
care făcea parte, o persoană deținea cu siguranță obiecte de artă, întrucât, conform datelor ce ne-au
parvenit, se consider ca astăzi s-a păstrat un procent foarte mic din arta ce a fost create în această
perioadă.

1
A se vedea Artmark – Raportul pieței de artă din România, 2016
2
A se vedea Stroe, Andra, Cine sunt cei care investesc în artă într-o ţară în care chiriile sunt cât salariile şi multor
români le este greu să supravieţuiască de la o lună la alta?, 2018
Investiția în artă – generalități
Autoarea unui studiu recent asupra pieței de artă3 face distincția dintre caracteristicile
financiare în ceea ce privește piața imobiliară, de exemplu, și piața de artă sau cea a aurului: spre
deosebire de activitățile pe valori mobiliare, aurul și arta nu dau randamente de capital. Randamentul de
capital este dat doar de prețul pieței în momentul vânzării, ceea ce denotă o cauză a riscului mult mai
mare în ceea ce privește investițiile în artă în comparație cu activele de capital, din care se obțin venituri
regulate. În ceea ce privește costurile, dincolo de costurile aferente tranzacției sau dreptului de revânzare,
primele de asigurare, dar și momentul în care opera de artă este cumpărată sunt principalele aspecte de
luat în calcul atunci când se face o investiție pe piața de artă. Ca investiție pe termen mediu-lung, valoare
operei de artă poate fi dependentă și de factori auctoriali: artistul poate ieși la un moment dat din
circuitele în vogă.
Piața de artă poate fî împărțită luând în calcul următoarele criterii: criteriul istoric (artă antică,
artă modernă, artă contemporană), criteriul geografic (piața internațională, piața natională, piața locală),
criteriul distributiv (piață primară, piața secundară), criteriul calitativ (pictură, sculptură, fotografie,
gravură etc.) sau capacitatea de cumpărare a colecționarilor.
Dacă piața primară reprezintă locul unde apar operele de artă pentru prima dată, precum atelierele
de artiști, de unde colecționarii și intermediarii cumpără direct de la artiști, schimbul de opere deja
prezente în piață reprezintă piața secundară (casele de licitații). Funcționarea pieței primare este mai
degrabă incertă și fluctuantă în ceea ce privește prețul operei de artă, în timp ce piața de artă secundară
este mult mai previzibilă și confirmă rolul factorilor economici tradiționali, precum efectele venitului și și
variațiile în contextul macroeconomic.
Conform Art Economics, operele de artă prezente în piață se află în circuitul a peste 400000 de
întreprinderi, dintre care 380100 galerii de artă și 23000 de case de licitații, având în total aproximativ 2
milioane de angajați.4 Dintre acestea, Uniunea Europeană se afla pe primul loc, cu 71750 de întreprinderi,
fiind urmată de Statele Unite ale Americii (71260) și China (42365) – a se vedea fig. 1.

3
A se vedea Zorloni, Alessia, The Economics of contemporary Art. Markets, Strategies, and Stardom
4
Idem
 Fig. 1 - Estimare a numărului existent de întreprinderi și angajați în piața de artă, 2011
Sursa: A. Zorloni, 2013

Cifra de afaceri în piața de artă; piața de artă în timpul crizei economice

Începând cu anul 2011, piața de artă a fost marcată de progrese substanțiale, prin intervenția și
performanța piețelor asiatice. În contextul unei puternice creșteri economice, China, India și Indonezia,
printre altele, s-au impus rapid ca jucători majori pe piața internațională de artă, iar centrul de greutate al
cererii artistice s-a accentuat spre Est. Astăzi, Taiwan, Coreea de Sud, Singapore, China și Japonia au
generează suficiente venituri pentru a răsturna centrul de putere al pieței americane. Dacă analizăm fig. 2,
vom observa că valoarea vânzărilor globale a crescut semnificativ atât în China (76%), cât și în Japonia
(150%).
Un studiu al Art Economics pentru Târgul de la Maastricht din 2012 evidențiază faptul că între
2009 și 2011 cifra de afaceri totală generată din vânzările de opere de artă în întreaga lume aproape că s-a
dublat. La nivel global, vânzările de opere de artă au produs aproximativ 46,1 miliarde EUR, cu o creștere
de 63% față perioada crizei din 2009. China a devenit liderul mondial al pieței de artă cu peste 40%
reprezenând cota pieței mondiale de artă.
 După criza economică din 2008-2009, mai exact în anul 2011, odată cu resetarea pieței, prețurile
au început să crească din nou. Fig. 3 prezintă dinamica prețului mediu la marile case de licitații din ultimii
9 ani, subliniind scăderea progresivă din anul 2007, precum și revenirea de la sfârșitul anului 2009.
Scăderea prețului mediu a fost legată și de o modificare a profilul cumpărătorului: odată ce s-a încheiat
faza de speculație, numărul de „colecționari tradiționali” a scăzut și au intervenit pe piață colecționarii
care informați și atenți la calitatea operelor de artă.

Fig 2 – Valoarea vânzărilor globale pe piața de artă în perioada 2009-2010 și 2010-2011

Sursa: A. Zorloni, 2013

Fig 3 – Dinamica prețului mediu la marile case de licitații în perioada 2002-2011

Sursa: A. Zorloni, 2013
Piața de artă în România – un model de creștere
Artmark este una dintre primele case de licitații din Romania, construită după model britanic, și
cu siguranță una dintre cele mai relevante. În 2008, deschiderea casei de licitații a reprezentat o investiție
importantă, fiindcă a dezvoltat o piață despre care putem spune că nu exista în acel moment. Până nu
demult, Artmark, a fost o entitate dominantă care deținea aproximativ 90% din piața de artă5.
Conform unui raport întocmit de casa de licitații Artmark realizat pentru anul 2016, vânzările pe
piața de artă au fost în valore de 7,8 milioane EUR, dintre care 15% (900.000 EUR) reprezentând vânzări
de artă contemporană și post-belică. În 2016, top 5 cei mai vânduți artiști s-au aflat Adrian Ghenie, Ion
Țuculescu, Paul Neagu, Corneliu Baba și Horia Bernea. Dintre ei, contemporanul Adrian Ghenie este cel
mai de succes artist român de pe piața internațională (al 113-lea într-un top realizat de artprice.com).
În 2017, 6 tablouri ale lui Ghenie au fost vândute în București, însumând 327.000 EUR (una
dintre lucrările sale a fost vândută cu 87.000 EUR). Cea mai scumpă lucrarea a sa, Christ, sa fost vândută
de Artmark în 2016 pentru suma de 135.000 EUR.6
Artmark apreciază că, în ceea ce privește structura pieței, aprox. 65% din piața actuală
românească de artă circulă prin licitație publică, iar aprox. 35% prin galerii, dealeri și târguri de artă.
Galeriile acoperă aprox. 20-25% din piața de artă: există în jur de 120 de galerii, marea majoritate având
ca obiectiv promovarea artei contemporane, a cărei piață este în creștere. Vânzările private prin dealeri
acoperă aprox. 10% din piața de artă, segment în descreștere (în anii '90-2000 acesta reprezentând
segmental majoritar); foarte puțini dintre dealeri sunt înregistrați și autorizați de Ministerul Culturii, cu
vulnerabilități în consecință (la nivel de capacitate de expertiză și garantare, documente contactuale și
fiscalizare etc.)
Cea mai semnificativă manifestare colectivă a pieței galeriilor de artă o reprezintă târgurile de
artă, vânzările acestora fiind incluse în segmentul volumului de tranzacții generat de galerii. Piața
târgurilor este compusă, de fapt, din două axe: pe de o parte sunt târgurile locale – târgul de
de artă de anvergură națională, Art Safari București, respectiv participările la târgurile
regionale/europene, mai frecventate de către galeriile românești fiind FIAC Paris, FRIEZE Londra sau
ARCO Madrid.

5
A se vedea Susara, Alina, Casele de licitatii romanesti. O perspectiva, 2012
6
A se vedea Stroe, Andra, Cine sunt cei care investesc în artă într-o ţară în care chiriile sunt cât salariile şi multor
români le este greu să supravieţuiască de la o lună la alta?, 2018
 Piaţa românească a licitațiilor de artă (și obiecte de colecție) a crescut în 2016 cu 25,80% faţă de
2015 (când înregistrase un total de 6,2 mil. EUR), ajungând în 2016 la 7,8 mil. EUR (din care Artmark
6,3 mil. EUR, Alis 0,99 mil. EUR, Lavacow 0,35 mil. EUR, Goldart 0,14 mil. EUR, Quadro 0,06 mil.
EUR), cu o creștere mai potențată în cel de-al patrulea trimestru (oct-dec 2016).

Profilul cumpărătorului
Organizatorii unuia dintre târgurile de artă cele mai populare din România, Art Safari, au
subliniat nevoia de a consuma artă ce s-a conturat în ultimii ani în România, comparând numărul de
vizitatori al evenimentului din 2014, de 15.000 de vizitatori, cu cel din 2017, de 29.000.7 Deși nu poate fi
considerat neaparat un indicator pentru mișcările de pe piața de artă, întrucât vizitatorul nu este neaparat
și un potential cumpărător, aceste cifre denotă totuși interesul crescând al populației pentru piața de artă.
În ceea ce privește colecționarii români, reprezentanții galeriei de artă Gamart consideră că
aceștia sunt interesați cu precădere de artiștii consacrați, tradiționali (piata de artă ssecundară, stabilă), în
timp ce străinii acordă mai multă atenție artiștilor emergenți. De exemplu, unul din trei cumpărători de la
Galeria Mobius este străin.8
Pe lângă colecțiile private, companiile sunt o categorie importantă în ceea ce privește investiția în
artă, majoritatea fiind interesate de arta contemporană.9 La nivel global, conform unui studiu10 realizat în
anii ‘80 – considerat a fi vârful colecțiilor de tip corporate -, aproximativ 500 de companii din Statele
Unite ale Americii dețineau la momentul respectiv colecții de artă. Acest fapt a legitimizat structura de
producție a artei din punct de vedere financiar. Astăzi Cartier, JP Morgan, UniCredit, ING Group, Akzo
Nobel și Deutsche Bank se află în rândul companiilor cu cele mai importante colecții de agest gen.

Concluzii
Deși prețul unei operei de arta poate fi subiectiv, întrucat poate fi dictat de trendurile actuale, cu
certitudine o astfel de investiție poate fi o alternativă validă, neinfluențabilă de fluctuațiile de curs valutar
și de riscuri fiscale, în măsura în care investiția este făcută în urma unei expertize. În ceea ce privește
piața de artă din România, putem remarca un trend ascendent: arta este văzută din ce în ce mai mult ca
fiind o investiție sigură, dinamică, ca o oportunitate de investiție financiară.

7
A se vedea Stroe, Andra, Cine sunt cei care investesc în artă într-o ţară în care chiriile sunt cât salariile şi multor
români le este greu să supravieţuiască de la o lună la alta?, 2018
8
Idem
9
Idem
10
A se vedea Zorloni, Alessia, The Economics of contemporary Art. Markets, Strategies, and Stardom
Bibliografie
Carp, Georgiana Iuliana, The emergence of the Romanian art market. An exploratory study, MA Thesis,
Erasmus University Rotterdam, adresa web: https://thesis.eur.nl/pub/44225 , 2018
Gheorghe, Georgeta, Analysis. Positive picture: Romanian art scene grows, but keeps emerging status,
adresa web: http://business-review.eu/news/analysis-positive-picture-romanian-art-scene-grows-but-
keeps-emerging-status-167844, 2018
Stroe, Andra, Cine sunt cei care investesc în artă într-o ţară în care chiriile sunt cât salariile şi multor
români le este greu să supravieţuiască de la o lună la alta?, adresa web:
https://www.businessmagazin.ro/arta-si-societate/cine-sunt-cei-care-investesc-in-arta-intr-o-tara-in-
care-chiriile-sunt-cat-salariile-si-multor-romani-le-este-greu-sa-supravietuiasca-de-la-o-luna-la-alta-
17132682, 2018
Susară, Alina, Casele de licitatii romanesti. O perspectiva, adresa web:
https://artindex.ro/2012/03/15/casele-de-licitatii-romanesti-o-perspectiva/, 2012
Zorloni, Alessia, The Economics of contemporary Art. Markets, Strategies, and Stardom, Springer-Verlag
Berlin, Heidelberg, 2013

Deloitte - Art & Finance Report 2011, adresa web:

https://www2.deloitte.com/content/dam/Deloitte/global/Documents/Finance/gx-finance-art-and-
finance-report-110112.pdf
Deloitte - Art & Finance Report 2016, adresa web:
https://www2.deloitte.com/content/dam/Deloitte/global/Documents/Finance/gx-fsi-art-finance-report-
2016.pdf
Artmark – Raportul pieței de artă din România, 2016, adresa web:
https://www.artmark.ro/assets/pdf/raportul_pietei_de_arta_din_romania_2016.pdf