Ion Aldea-Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna Vestire, în orașul Leova, RSS

Moldovenească. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupație sovietică a
fost nevoit să se retragă din biserică.[1] Mama sa, Maria Aldea, a fost moașă. Ion a fost cel mai mic
dintre cei trei copii din familie, ceilalți doi frați fiind Adrian (care era de la o altă mamă) și Petre.[2]
Câțiva ani, tatăl său a fost solist în Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, se
întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul Școlii moldovenești nr.
2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în
piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să
studieze vioara și pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult în
casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a
rămas fără tată.

În 1961 mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi Liceul de Muzică
„Ciprian Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la "Școala medie
de muzică" din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în
armata sovietică în orașul Zaporojie, RSS Ucraineană; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de
manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat
întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia
Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici.

Din 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziție și pedagogie a
Conservatorului "G. Musicescu" din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară
„Contemporanul” condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist,
compozitor și solist. Tot în acești ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost
disputată un timp între el și fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese
comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul succesului.

În 1981 Ion se căsătorește cu Doina Marin. La 5 august 1982 se naște fiul lor, Cristofor Aldea-
Teodorovici. Tot pe atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore
Vieru. Din 1981 până în 1988 Ion este student la Conservatorul „Gavriil Musicescu” din Chișinău,
Facultatea Compoziție.

În anul 1985 participă, ca parte a programului cultural, la școala pentru tinerii savanți, care a avut loc
la Vadul lui Vodă alături de poetul Grigore Vieru[3] În perioada 1982-1992 își desfășoară activitatea
interpretativă și creatoare în duet cu soția sa. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia chitara în
brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. În anul 1986 înființează formația
„Telefon”, apoi „DIATE”. În 1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.
În 1989 i se conferă titlul onorific Artist Emerit din Moldova. A scris muzică simfonică, de cameră,
cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică
sacră.

Împreună cu soția sa a militat pentru re-unirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la
limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90' au cântat
despre limba română, Eminescu[4].