Ion Aldea-Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna Vestire, în orașul Leova,

RSS Moldovenească. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada
de ocupație sovietică a fost nevoit să se retragă din biserică. Mama sa, Maria
Aldea, a fost moașă. Ion a fost cel mai mic dintre cei trei copii din familie, ceilalți
doi frați fiind Adrian (care era de la o altă mamă) și Petre. Câțiva ani, tatăl său a
fost solist în Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, se
întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul
Școlii moldovenești nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea
față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu.
Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și
pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult
în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la
numai zece ani, Ion a rămas fără tată.

În 1961 mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi

Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul, până în
1969, când se înscrie la "Școala medie de muzică" din Tiraspol, unde studiază
saxofonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul
Zaporojie, RSS Ucraineană; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de
manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi,
a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-
mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion Aldea-
Teodorovici.

Din 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziție și

pedagogie a Conservatorului "G. Musicescu" din Chișinău, activează în cadrul
formației de muzică ușoară „Contemporanul” condusă de compozitorul Mihai
Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot în
acești ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un
timp între el și fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva
piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și
amarul succesului.

În 1981 Ion se căsătorește cu Doina Marin. La 5 august 1982 se naște fiul lor,
Cristofor Aldea-Teodorovici. Tot pe atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o
seară de creație a poetului Grigore Vieru. Din 1981 până în 1988 Ion este student
la Conservatorul „Gavriil Musicescu” din Chișinău, Facultatea Compoziție.

În anul 1985 participă, ca parte a programului cultural, la școala pentru tinerii

savanți, care a avut loc la Vadul lui Vodă alături de poetul Grigore Vieru. În
perioada 1982-1992 își desfășoară activitatea interpretativă și creatoare în duet cu
soția sa. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia chitara în brațe și pornește
împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. În anul 1986 înființează formația
„Telefon”, apoi „DIATE”. În 1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte
Plastice din Chișinău. În 1989 i se conferă titlul onorific Artist Emerit din Moldova.
A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru
spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră.

Împreună cu soția sa a militat pentru re-unirea Basarabiei cu România. A optat

pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-
Teodorovici sunt primii care în anii 90' au cântat despre limba română, Eminescu.

Acesta a decedat într-un accident de mașină în drum spre Chișinău împreună cu

soția sa.