Proprietățile medicinale ale peroxidului de hydrogen

În fosta URSS, cercetările legate de uz medicinal al apei oxigenate (sau al peroxidului de

hidrogen) au fost mult timp secrete fiindcă erau încorporate în domeniul cosmonautic. Pentru a
citi mai mult despre începutul și rezultatele medicinii cosmonautice, vă invităm să citiți primul
articol dedicat peroxidului de hidrogen. În ultima vreme, însă, mereu apar studii realizate în
variate universități din Federația Rusă cu rezultatele administrării interne a peroxidului de
hidrogen.
Având în vedere un interes foarte mare pentru această temă în spațiul informațional actual, vă
prezentăm un fragment din monografia „Profilaxia infecțiilor virale și protozoice, a
candidomicozelor și helmintozelor intestinale” de Ogulov A. T., Abdusalamova F. M., Eštokona
G. M., Moscova: Predteča, 2011, pp. 26-32, trad.n.
Pentru mai multe detalii referitoare la utilizarea peroxidului de hidrogen vă recomandăm cartea
lui William Campbell Douglass, Hydrogen Peroxide – Medical Miracle, 1990. În paragrafele
ulteriore vor fi folosite date din această lucrare.
„În prezența H2O2, o parte din limfocitele T și B mor, dar restul limfocitelor T devin rezistente
la următoarea oxidare. Limfocitele B nu căpătă asemenea rezistență. Totuși, conform doctorului
Charles Farr, după administrarea peroxidului de hidrogen, numărul total de limfocite T și B
crește.
Acest efect se datorează faptului că peroxidul acționează într-un mod specific asupra celulelor
progenitoare (din care se maturează toate tipurile de celule). După administrarea peroxidului de
hidrogen, din acestea se formează un număr mai mare de limfocite T și B. După 24 de ore după
administrare, numărul celulelor sistemului imunitar crește cu 20-35%. Așadar, celulele care mor
întâmpinând peroxidul de hidrogen, sunt compensate prin formarea unui număr mai mare de
limfocite din celulele progenitoare.
Doctorul Farr, povestește despre o pacientă căreia i s-a administrat intravenos peroxidul de
hidrogen, după două administrări de H2O2. Doctorul Farr a observat o limpezire semnificativă a
conștiinței, creșterea capacității de concentrare a atenției, s-a ameliorat starea generală a
pacientei, musculatura a căpătat tonus. După opt administrări au dispărut simptoamele bolii și au
început să dispară coșurile – pentru prima dată în opt ani. La o consultare după 2 două luni,
medicul a constatat că pacienta s-a vindecat de candidoză și s-a atenuat reacția alergică la
drojdie. După cum se pare, s-a găsit un tratament pentru candidoze severe.
„I-am prescris – scrie Farr – o perfuzie cu peroxid de hidrogen și 10 mg de coenzima „Q” peroral
pentru asimilarea mai bună a oxigenului în țesuturi. Dimineața următoare pacienta s-a vindecat la
90%, iar după încă o zi simptomele gripei au dispărut complet”.
Mai multe studii precedente, au arătat că în urma administrării intraarteriale de peroxid de
hidrogen, nivelul de oxigen în țesuturi crește doar după 40 min. de la administrare. Conform lui
Farr, acest fapt înseamnă că peroxidul de hidrogen nu se descompune imediat în apă și oxigen, și
astfel, oxigenul nu este eliminat direct prin plămâni. Mai mult decât atât, Farr afirmă că
pierderile oxigenului în timpul administrării peroxidului de hidrogen sunt foarte mici.
Cantitatea suficientă de oxigen în țesuturi este indispensabilă pentru o viață sănătoasă și lungă.
Într-un alt studiu s-a măsurat temperatura superficială a corpului, care ține de gradul de dilatare a
vaselor capilare ale pielii. Dacă administrarea peroxidului de hidrogen duce la creșterea
temperaturii corpului, înseamnă că vasele capilare se dilată, ceea ce poate fi un rezultat al
saturării țesuturilor cu oxigen. Un experiment practic a arătat, că după 5-10 minute de la
începutul administrării, temperatura corpului a crescut cu 0.5°C.
Cercetările lui Farr au demonstrat că în ciuda părerilor științifice tradiționale, peroxidul de
hidrogen schimbă starea generală a sângelui. Așadar, după administrarea peroxidului de hidrogen
scade în mod semnificativ nivelul de colesterol și trigliceride (grăsimi neutre), se schimbă
cantitatea globulelor albe și roșii, potasiu, sodiu și multe alte elemente.
În fiecare seară, clătiți gura cu o soluție de 1,5% peroxid de hidrogen. Nu vă faceți griji de
mâncarea care rămâne în gură după micul dejun sau prânz – aceasta va începe să se descompună
doar la noapte.
Tratamentul gingiilor presupune aplicarea pe gingii a amestecului de peroxid de hidrogen cu
bicarbonat de sodiu. După tratarea cu peroxid de hidrogen sângerarea gingiilor se oprește, iar
supurația și iritațiile dispar.
Suntem obișnuiți să credem că mirosul neplăcut din gură, apare de obicei din cauza „limbii
încărcate”, a unui dinte stricat sau ca urmare a problemelor cu sistemul digestiv. Aceste cauze
sunt valabile, însă un rol important în formarea mirosului din gură, îl joacă fosele nazale și
rinofaringele. În pasajele nazale se pot acumula și infecta secrețiile (mucus). În acest caz,
tratamentul cel mai bun este utilizarea peroxidul de hidrogen. Diluați soluția 3% peroxid de
hidrogen cu apă (în proporție 1/1) și introduceți câte 5-10 picături din soluția obținută, în fiecare
nară. Trebuie să le inhalați cu putere (o să vă piște un pic). Dacă aceste proceduri nu vă ajută să
scăpați de mirosul neplăcut din gură, cauza acestuia este diferită.
Autorii acestei cărți recomandă din experiența proprie, să spălați dinții cu o soluție de 0.5-1.5%
de peroxid de hidrogen, adăugând în ea un pic de tinctură de lemn dulce sau bicarbonat de sodiu.
Acest amestec oprește sângerarea gingiilor doar după câteva aplicări.
Peroxidul de hidrogen, poate fi util în combaterea leucozei – a „cancerului sanguin”. Oamenii de
știință au aflat că la pacienții bolnavi de leucoză, globulele albe produc cu 70% mai puțin
peroxid de hidrogen. Este posibil că acest tip de cancer este determinat de lipsa peroxidului de
hidrogen.
Japonezii au inventat echivalentul peroxidului de hidrogen – fluzole, pe care îl folosesc în loc de
peroxid de hidrogen pentru radioterapia cancerului.
Creșterea temperaturii corpului după administrarea peroxidului de hidrogen, indică stimularea
pancreasului și a întregului sistem imunitar. Funcționarea hormonală a pancreasului se verifică
tocmai prin dinamica temperaturii corpului. Un tratament obișnuit pentru stimularea funcțiilor
pancreasului, durează de obicei 8 săptămâni (temperatura crește cu aproximativ 0.05°C). În
timpul tratamentului cu peroxid de hidrogen, temperatura corpului crește cu 0.5°C, după doar 15
minute de terapie.
În legătură cu aceasta, pentru stimularea funcțiilor pancreasului recomandăm peroxidul de
hidrogen. În unele cazuri sunt suficiente 1-2 administrări.
O pacientă a fost diagnosticată cu mononucleoză (virusul Epstein-Barr) și o infecție fungică.
Tratamentul a cuprins 3 administrări de vitamina C în cantități foarte mari (câte 35 g o dată la
trei zile). A doua zi după administrare, doamna se simțea mult mai bine – dispărea oboseala, dar
peste o zi simptoamele reveneau. Medicul i-a prescris soluția de peroxid de hidrogen (3,5%) –
câte 10 picături la un pahar de apă, de trei ori pe zi. Pacienta și-a descris tratamentul în felul
următor: „Peste două săptămâni m-am simțit foarte rău, dar nu m-am lăsat, doar că am redus
administrările la 2 ori pe zi. Primul lucru care s-a schimbat a fost dispoziția mea – am devenit
mai optimistă, mai fericită. Am suferit mult de artrită – aceasta s-a localizat în degetul mijlociu
de la o mână și în două articulații la picioare, apoi a dispărut de tot. Atunci luam câte 5-6 pastile
de motrină (un fel de aspirină) pe zi. Datorita peroxidului de hidrogen, am putut să iau doar 3
pastile pe zi, fără să se agraveze simptoamele.
În noiembrie 1984, m-am trezit din cauza durerii intolerabile în zona rinichiului stâng. Îmi era
foarte rău. Am băut niște apă și m-am dus la baie. A fost foarte dureros să urinez. A dou a zi
dimineața m-am dus la doctor. Am descoperit sânge în urină, dar nu am găsit nici o urmă de
infecție. În aceeași zi iarăși am simțit dureri la baie, iar apoi am văzut un mic cheag în vasul WC-
ului. Sunt sigură ca a fost o piatră. Am mărit doza de peroxid de hidrogen până la 15-20 picături
de 2 ori de zi”.
Dozarea peroxidului de hidrogen
Pentru tratarea gripei și a virozelor, doza zilnică este de 250 ml de soluție a 0.0375% peroxid de
hidrogen. De obicei este nevoie de aproximativ 5 administrări, dacă simptoamele nu dispar mai
repede. În cazul bolilor cronice peroxidul de hidrogen poate fi administrat mai rar, dar
tratamentul va fi de mai lungă durată. Printre asemenea boli cronice menționăm: candidoză,
bolile cronice pulmonare, ateroscleroză, oboseala cronică, hepatită. Tratamentul acestor boli
cuprinde un curs de 15-20 administrări, apoi se face o pauză de 30-60 de zile și sa fac analizele
de control. Dacă este necesar, tratamentul poate fi repetat.
Peroxid de hidrogen: uz terapeutic
Un număr imens de cercetări clinice și de laborator, au confirmat faptul că peroxidul de
hidrogen, administrat intravenos, ajută la combaterea infecțiilor fungice, parazitare, bacteriene
sau virale, stimulează sistemul imunitar și împiedică dezvoltarea tumorilor. Peroxidul de
hidrogen administrat intravenos, saturează țesuturile de oxigen, și prin aceasta, este eficient în
tratarea unui șir întreg de afecțiuni. În timpul administrării, soluția de peroxid de hidrogen nu
trebuie să fie amestecată cu alte substanțe active.
Deși sunt multe de aflat și de cercetat în privința proprietăților clinice ale terapiei cu peroxid de
hidrogen, deja astăzi putem numi bolile și tipurile de microorganisme patogene care pot fi
combătute cu peroxid de hidrogen.
Administrarea apei oxigenate poate să provoace reacții fiziologice variate – acestea sunt descrise
în literatura de specialitate. În cele ce urmează vom prezenta o clasificare generalizată a acestor
reacții.
Efectul asupra sistemului respirator
Saturarea țesuturilor plămânilor cu oxigen. Creșterea presiunii aerului alveolar până la 1.2 Atm.,
a fost observată atât după administrarea intravenoasă, cât și după administrarea intraarterială.
Eliminarea secrețiilor. În cazul bolilor respiratorii, peroxidul de hidrogen, administrat în sângele
venos, emite biluțe de oxigen care „urcă” căile respiratorii și facilitează eliminarea secrețiilor.
Efectul asupra metabolismului
Acțiunea hormonală. Peroxidul de hidrogen reglează o serie de procese hormonale, unele dintre
care sunt menționate mai jos:
Codarea tiroglobulinei;
Producerea de tironină;
Producerea de progesteron;
Inhibiția sintezei aminelor biologic active (dopamină, noradrenalină, serotonină);
Sinteza prostaglandinelor;
Metabolismul dopaminei;
Reglarea livrării calciului în celulele creierului;
Stimularea enzimelor sistemului oxidativ. Peroxidul de hidrogen influențează direct și indirect
activitatea enzimelor – participanți ai proceselor de oxidare.
Sporește oxidarea glutanionului în forma redusă, ceea ce contribuie la formarea ATP
(adenosintrifosfatului);
Activizează ciclul pentozelor;
Reglează penetrabilitatea membranelor celulare și celor ale mitocondriilor;
Echilibrează procesele de termoreglare a corpului.
Efectul asupra sistemului cardiovascular
Dilatarea vaselor sangvine: a celor periferice, coronare, a aortei toracice, a arterei pulmonare,
dilatarea vaselor creierului.
Îmbunătățirea asimilării glucozei
Peroxidul de hidrogen intensifică efectele metabolice ale insulinei. În prezența peroxidului de
hidrogen, se formează mai mult glicogen din glucoză. Tratamentul cu peroxid de hidrogen are un
efect benefic asupra pacienților cu diabetul insulino–independent.
Efectul asupra granulocitelor
Imediat după administrare numărul de granulocite în sânge devine mai mic, peste 24 de ore –
revine la valori normale. După prima administrare a peroxidului de hidrogen, granulocitele
capătă rezistență față de acesta. Se schimbă raportul proporțional al celulelor sistemului imunitar
T-8 și T-4 (crește numărul celui din urmă tip).
Efectul asupra sistemului imunitar
Stimulează formarea monocitelor;
Stimulează formarea celulelor-„hepler” (limfocite T);
Stimulează producerea de interferon gamma;
Scade activitatea limfocitelor „B”.
Pe perioada administrării peroxidului de hidrogen, se recomandă să luați acidul ascorbic (până la
3 g pe zi), vitamina E, produse cu conținut de fier, imunomodulatori.
Băile cu apa oxigenată, sunt foarte eficiente în combaterea virozelor: la 200 litri de apă (T +38…
+40 °C se adăugă 100-200 ml de H2O2 (soluție 33%) (DR. Kurt W. Donsbach. DONSBACH
Tells you: What You Need To Know About Oxygen. 1994. Printed in USA).
Respectați regulile de siguranță pentru manipularea perhidrolului”.
Peroxid de hidrogen (apa oxigenată): uz extern și intern
Înainte să trecem la traducerea indicațiilor din cartea dr. prof. Neumyvakin „Peroxidul de
hidrogen. Gardianul sănătății”, să discutăm un pic despre forma eliberării apei oxigenate în
România.
În momentul de față, apa oxigenată (soluție de peroxid de hidrogen 3%) se găsește în orice
farmacie. Problema este că nu conține doar peroxid de hidrogen și apă, ci și unii aditivi, și anume
EDTA și acid fosforic (unii producători adăugă amândouă substanțele, alții doar una din ele).
Acești aditivi sunt folosiți și în industria alimentară – de exemplu, acidul fosforic figurează în
conținutul Coca-Colei. EDTA-ul este un acid care „leagă” metalele grele și previne oxidarea
produselor, adică prelungește termenul lor de valabilitate. Singurul lui dezavantaj este faptul că
nu se descompune în mediu și se acumulează în corpul uman. Totuși, se folosește destul de mult
în industria alimentară.
Consumul intern și a acidului fosforic și a EDTA-ului sunt, fără îndoială, de nedorit. Rămâne să
căutăm o altă opțiune. Mai multe surse pe internet afirmă că oxigenul activ, sau perhidrolul
(substanța de bază pentru prepararea apei oxigenate) sau peroxidul de hidrogen în forma pură se
găsesc în magazine naturiste și farmacii. Însă, administrația iva2.ro nu a reușit să le găsească în
comerț liber (dacă cunoașteți asemenea magazine sau farmacii, vă invităm să scrieți în
comentarii).
Singura variantă pe care o putem propune este apa oxigenată de grad alimentar din gama
magazinului „Tratamente alternative”. Atentie! Acest produs este concentrat (35%), pentru a-l
dilua folositi instructiunile de pe site-ul tratamente-alternative.ro. Dacă vă hotărâți să urmăriți
indicațiile domnului prof. Neumyvakin și să administrați apa oxigenată intern, vă recomandăm să
folosiți apa oxigenată fără aditivi. Pentru uz extern, este foarte potrivită și apa oxigenată de la
farmacie. Dacă preparați apa oxigenată din produs concentrat, trebuie să aveți mare grijă!
Un alt aspect, este abordarea față de apa oxigenată a medicinii tradiționale. Suntem convinși și
am văzut efectele benefice ale peroxidului de hidrogen prin numeroasele studii care le confirmă,
însă, rămân nevăzute și neacceptate de marea majoritate a medicilor și a asociaților de medicină.
Nu vom discuta cauzele acestui fenomen, dorim doar să vă asigurăm că în momentul în care
hotărâți să administrați apa oxigenată intern, vă asumați toată răspunderea pentru sănătatea Dvs.
Urmează fragmentele din monografia: Neumyvakin I. P. „Peroxidul de hidrogen. Gardianul
sănătății”, Sankt-Petersburg: Dilya; 2012, pp. 80-86 , n.trad.
Utilizare terapeutică a peroxidului de hidrogen
Primesc multe scrisori, în unele găsesc îndoieli legate de siguranța administrării peroxidului de
hidrogen, mai ales intravenos.
Trebuie să spun, că înainte să recomand ceva altora, testez acest lucru pe mine. Îmi administrez
mie și rudelor mele peroxid de hidrogen intravenos la noi în bucătărie, și suntem cu toții în viață
și sănătoși.
În soluția de peroxid de hidrogen, moleculele oxigenului atomic sunt separate prin moleculele
apei, și sunt foarte mici, spre deosebire de moleculele oxigenului pur. Așadar, riscul unei embolii
gazoase este aproape exclus.
Efectul negativ al administrării peroxidului de hidrogen, se explică prin faptul că în sistemul
digestiv, se găsește o cantitate foarte mică a enzimei catalază, sau aceasta lipsește cu totul. De
aceea, recomand o doză maximă de 10 picături pentru o administrare cu 30 de minute înainte de
masă, sau 1,5-2 ore după masă. Nu este întâmplător că recomand să vă obișnuiți cu peroxidul de
hidrogen treptat (timp de 10 zile), atât dacă îl administrați peroral cât și intravenos. Pacienții pot
să-și stabilească singuri o doză confortabilă, de exemplu, nu mai mult de 3-5 picături la o
administrare.
În viața noastră „civilizată” mâncăm hrana rafinată, prăjită, afumată, cu adaos de tot felul de
substanțe chimice – aceste bucate nu conțin oxigen deloc și, prin urmare, necesită foarte mult
oxigen pentru a fi digerate. Țesuturile noastre trăiesc în mediu aproape lipsit de oxigen și trebuie
să se zbată pentru orice strop al acestuia. De aceea, unii oameni se simt rău doar după 2 picături
de apă oxigenată; unii pot să leșine – exact ca locuitorii orașelor care ies pentru prima dată în
pădure. Și totuși, având în vedere că organismul uman în continuare simte lipsa de oxigen
datorită lipsei de mișcare, a mâncărurilor consumate și altor factori, administrarea peroxidului de
hidrogen este recomandată pentru orice afecțiune.
Dacă în timpul tratamentului simțiți disconfort, apar dureri, senzație de greutate și altele, faceți o
pauză de 1-2 zile sau reduceți doza la 3-5 picături. Pe perioada administrării peroxidului de
hidrogen, trebuie să aveți un aport adecvat de vitamina C (poate fi asigurat ușor dacă mâncați un
cățel de usturoi pe zi).
Uz extern
Peroxidul de hidrogen se aplică în zonele dureroase (zona inimii, articulații, etc.). Se aplică pe
piele în caz de boala lui Parkinson sau scleroza multiplă: 1-2 lingurițe de apă oxigenată (soluție
de peroxid de hidrogen 3%) la 50 ml de apă, apoi măriți treptat concentrația până la 3%.
Pentru o soluție de clătit gura, adăugați 1 linguriță de apa oxigenată la 50 ml de apă.
Pentru bolile de piele (psoriazis, eczemă) puteți să folosiți nu doar soluția de 3% de peroxid de
hidrogen (apă oxigenată), ci și soluție de 15-25% sau 33% – asemenea soluții se pregătesc din
pastile de perhidrol, pe care îl puteți achiziționa în magazine de agenți chimici. Aplicați soluția
de peroxid de hidrogen pe erupțiile cutanate până acestea dispar.
În caz de ciuperca piciorului, un neg sau erupții cutanate, ștergeți-le cu apa oxigenată (soluție 3%
de peroxid de hidrogen) timp de câteva zile și ele vor dispărea.
Peroxidul de hidrogen accelerează refacerea țesuturilor în caz de infectarea rănilor, supurație,
zgârieturi.
Utilizarea peroxidului de hidrogen pentru baie. De regulă, dăm foarte puțină atenție pielii
noastre, deși are suprafața de 2 m2 iar funcțiile ei seamănă cu cele ale rinichilor și ale
plămânilor. Cu alte cuvinte, prin piele respirăm și eliminăm produsele metabolismului. De aceea,
după efort fizic, transpirație abundentă, și de fapt după orice efort, trebuie să facem un duș rapid
– altfel, toate toxinele vor ajunge în organism din nou.
Un efect foarte benefic au băile cu peroxid de hidrogen – acestea sunt de mult recomandate de
medicina oficială în SUA, Regatul Unit și Canada.
Pentru o baie cu apă oxigenată, adăugați în apa caldă în jur de 200-250 ml de soluție 3% de
peroxid de hidrogen. Stați în cadă timp de 30-40 de minute, apoi adăugați apa caldă și spălați-vă.
Țineți minte că majoritatea șampoanelor și a săpunurilor conțin substanțe alcaline – acestea
elimină stratul acid protector de pe piele și nu vă apărați fața infecții, care pot pătrunde prin
piele. Vă recomandăm să faceți 5-7 băi cu apă oxigenată, și puteți să le repetați după o jumătate
de lună.
Ce efect au băile cu apă oxigenată? Normalizează scaunul, ajută să scăpați de viermișori, vindecă
pielea în caz de eczeme, dermatite, psoriazis, ulcere trofice, remediază dureri de spate, articulații
sau dureri musculare.
Atenție! După o baie cu apă oxigenată puteți să faceți febră, pot să apară pete de culoarea roz pe
piele și mici dereglări de scaun. Aceste simptome sunt normale, arată starea de intoxicare a
organismului Dvs. – cu cât sunt mai pronunțate, cu atât mai rău stați cu toxinele. Un om sănătos
va simți doar o ușurare după o baie cu peroxid de hidrogen.
Uz cosmetic
Aproape toate produsele cosmetice existente: creme, loțiuni, geluri – acționează la exteriorul
pielii. Însă, dereglarea funcțiilor la nivel celular depinde de starea generală a organismului, de
cantitatea toxinelor acumulate, iar aceasta ține în primul rând de furnizarea oxigenului. Apa
oxigenată tratează foarte eficient riduri, coșuri și pielea uscată. Spălați-vă pe față, iar apoi
aplicați pe piele o soluție 1-1,5% de peroxid de hidrogen (apa oxigenată diluată cu apă în
proporție 1/1). Masați ușor fața și gâtul. După 20-30 minute clătiți față cu apă caldă.
Aceeași procedură este valabilă și pentru celulită. Puteți să intensificați efectul apei oxigenate cu
ajutorul unui aparat de masaj (proiectat de Kuznecov, sau, mai bine, Liapko). Masați burta,
șoldurile, mâinile și picioarele, apoi udați pielea cu apa oxigenată (3%).
Uz intern
Începeți să beți apa oxigenată începând cu 1 picătură la 2-3 linguri de apă (30-50 ml) de 3 ori pe
zi, cu 30 min., înainte de masă, sau 1,5-2 ore după. În fiecare zi creșteți doza cu o picătură, până
nu ajungeți la 10 picături. Apoi faceți o pauză de 2-3 zile și continuați deja cu 10 picături, făcând
o pauză după fiecare 2-3 zile. Unii pacienți nu fac pauză deloc.
Dacă este necesar, puteți să dați peroxid de hidrogen copiilor: de vârstă până la 5 ani: 1-2 picături
la 2 linguri de apă, de vârstă între 5-10 ani – 2-5 picături, de vârstă între 10-14 ani – câte 5-8
picături deodată, cu 30 min înainte de masă sau 1,5-2 ore după.
Pentru nas și urechi
În caz de orice simptom legat de viroze sau afecțiuni acute respiratorii (viroze, dureri de cap),
mai ales în caz de boala lui Parkinson, scleroza multiplă, bolile rinofaringelui (sinuzite etc.),
zgomot în cap și altele, trebuie să administrați apa oxigenată în nas: 10-15 picături de soluție 3%
la o lingură de apă, apoi introduceți câte o pipetă în fiecare nară. După 1-2 zile puteți mări doza–
câte 2-3 pipete în fiecare nară, iar apoi puteți introduce 1cm3 cu ajutorul unei seringi (fără ac).
După 20-30 sec. vor ieși secrețiile – trebuie să mergeți la baie, să apropiați capul de un umăr, să
închideți cu degetul nara care se află mai sus și să suflați prin nara de mai jos. Apoi repetați cu
cealaltă nară.
Nu beți și nu mâncați nimic timp de 10-15 minute.
În caz de sângerări nazale (medicii de la serviciu de Ambulanță știu foarte bine acest lucru), se
introduce în nas un tampon cu soluție 0.3-0.5% de peroxid de hidrogen, apoi se cercetează cauza
hemoragiei.
Pentru bolile urechii sau în caz de pierdere a auzului, folosiți soluția 0.3-0.5% de peroxid de
hidrogen (1 ml de apă oxigenată la 1 lingură de apă). Apoi puteți să măriți concentrația până la 1-
2% (administrați cu o pipetă sau cu un tampon).
Unii pacienți îmi scriu despre senzația de disconfort după administrare a apei oxigenate: senzație
de greutate în stomac, durere pulsatilă – acestea simptoame provoacă frică de ulcer sau cancer la
stomac în urma eroziunii mucoasei stomacului etc. În această privință vreau să spun următoarele:
într-adevăr, în stomac peroxidul de hidrogen interacționează cu acizi grași, formându-se radicalul
hidroxil, care reprezintă un factor principal în apariția mai multor afecțiuni. Dar, după cum știți
deja, corpul sintetizează mai multe enzime, printre care se regăsește și catalază – aceasta
descompune apa oxigenată în apă și oxigen atomic, însă, ea se află în stomac în cantități foarte
mici, sau deloc (în funcția de starea stomacului).
În monografia sa, W. Douglas scrie: deși cercetătorii japonezi au evaluat negativ administrarea
internă a peroxidului de hidrogen, Departamentul de Produse Alimentare și Terapeutice din SUA
a ajuns la următoarea concluzie în 1981: „după ce am studiat toate materialele privind peroxidul
de hidrogen, le considerăm insuficiente pentru a clasifica peroxidul de hidrogen ca un cancerigen
sau o substanță care provoacă cancer al duodenului”.
Din experiența sa, W. Douglas afirmă că o doză zilnică de 30 picături și o singură doză de 10
picături nu reprezintă nici un pericol. În caz de apariție a oricărei reacții neobișnuite, vă
recomandăm să faceți o pauză sau să micșorați doza. Și cel mai important: trebuie să luați
peroxid de hidrogen (apa oxigenată) doar pe stomacul gol, cu 30-40 min. înainte de mâncare sau
1,5-2 ore după”. În această privință, mai adăugăm că, în general, consumul lichidelor după mese
alimentare este de nedorit și vă invităm să aflați mai multe date în articolul dedicat consumului
apei alcaline și a bicarbonatului de sodiu.