GREIERELE ŞI FURNICA

(scenetă)

Prof. înv.preşcolar:Borcoşi Daniela

Creată în cadrul activităţilor din centrul alfabetizare, în urma unor observări în natură
ca şi a cunoaşterii baladei unui greier mic de G. Topârceanu, cu mesajul ei moralizator,
sceneta "Greierele şi furnica" este un prilej pentru greierele năpăstuit în baladă de a-şi motiva
talentele artistice, reuşind astfel să-şi recupereze imaginea de leneş, faţă de harnica furnică.
Celor mici place conţinutul şi-l interpretează cu talent actoricesc în jocurile de rol.

Povestitorul: Uite, cum mai duce sacul

plin cu boabe în cămară!
Este munca ei de-o vară...
Iar tu cânţi de zor tot anul

Greierele: Eu, cu vocea mea aleasă,

când trudea biata furnică
seara v-o făceam frumoasă
chiar de sunt insectă mică.
Şi vorbeaţi ferice-n şoapte
căutându-mă prin iarbă,
să vă fiu aproape-n noapte,
teamă să n-aveţi zăbavă,
că vin serile de toamnă
lungi, pustii şi-nfrigurate,
chinuite de vreo toană
a oaselor încordate.
Ea, din munca ei tenace,
ce ţi-a dat, biet muritor?!
Pişcătura ce ţi-o face
nu-i un dar ademenitor.
Te irită şi te doare...
Ea aleargă mai departe
şi de tine habar n-are
că te scarpini chiar de moarte.

Povestitorul: Greieraş, tu ia aminte

să fii harnic, devotat!
Gura să n-o ia 'nainte
doar la rău şi criticat.
Iar tu, micul copilaş
fii destoinic, muncitor!
Nu-l urma pe greieraş!
Fără muncă nu ai spor.