Proiect Chimie Organică

Mos Giulia
 Lucrări practice
Chimie organica

Student : Mos Giulia

Specializare : Farmacie
An de studiu : 2
Grupa : 1

Introducere
Identificarea carbonului și hidrogenului

Un compus organic este un compus chimic a cărui moleculă conține legături chimice hidrogen-carbon. Ele mai pot conține în
molecula lor următoarele elemente: oxigen , azot , sulf , iar mai rar , mercur magneziu, arsen.
În cazul sărurilor metalice ale acizilor carboxilici compușii organici sunt metale.
Majoritatea substanțelor organice conțin aproape întotdeauna carbon, de aceea vom porni cu identificarea carbonului.

Metode de obținere :
1. Identificarea pe capac de creuzet

Identificarea pe capac de creuzet se face prin încălzirea treptată a unei părți din substanța
de analizat. Se observă că substanța arde cu flacără fumegândă sau nu prea, ceea ce indică prezența
carbonului în moleculă.
În funcție de cum se vor comporta substanțele la ardere și ce miros vor degaja vaporii vom identifica clasa compusilor din
care fac parte.
În funcție de modelul în care substanța arde:
~ dacă substanța arde greu la foc puternic și lasă un reziduu nevolatil Sarea unui acid carboxilic
~ dacă substanța arde cu flacăra fără fum Compus alifatic
~ dacă substanța arde cu mici explozii Polinitroderivat sau o sare de diazoniu
~ dacă substanța arde cu flacăra luminoasă , cu flacăra și mult fum Proporție mare de carbon ( legături
multiple C-C sau nuclee aromatice )

În funcție de mirosul vaporilor degajați:

~ miros de caramel Clasa zaharidelor
~ miros de amoniac Grupe aminice
~ miros de oțet Grupe acetil
~ miros de ouă stricate Prezența sulfului
~ miros de pene arse Prezența aminoacizilor
 Identificarea pe capacul de creuzet se face în cuptorul de calcinare
Se introduce o cantitate mică de probă în creuzet , iar creuzetul se introduce în cuptorul de calcinare, analizându-se cum arde
și ce miros degajă.

Proba

Cuptor de calcinare

Creuzet
Procesul de ardere într-un creuzet în cuptorul de calcinare ar putea urma acești pași
generali:

1. Pregătirea creuzetului: Creuzetul ar trebui să fie rezistent la temperaturi ridicate și să fie ales în funcție de substanța pe
care o veți arde. Asigurați-vă că este curat și potrivit pentru temperaturile pe care le veți atinge.
2. Dozarea substanței organice : Măsurați cu atenție cantitatea de substanta pe care doriți să o ardeți. Cu cât procesul
este mai precis controlat, cu atât riscurile pot fi reduse.
3. Plasarea în cuptor: Plasați creuzetul cu substanță de analizat în cuptorul de calcinare la temperatura și timpul specificate
pentru reacție. Aceasta ar trebui să fie o temperatură suficient de înaltă pentru a iniția procesul de ardere controlată.
4. Supraveghere: Supravegheați procesul pentru a vă asigura că arderea are loc în condiții controlate și că temperatura
este menținută în intervalul dorit
5. Colectarea reziduurilor: După ardere, colectați reziduurile rezultate și tratați-le în mod corespunzător, luând în
considerare natura substanțelor formate.

Substanțele care vor fi analizate sunt următoarele:

 Identificarea vanilinei pe capac de creuzet
C8H8O3

Vanilina este un compus carbonilic de natură aromatică.

Vanilina are o structură chimică specifică, fiind o aldehidă aromatică.
Se introduce o cantitate mică de probă de vanilină în creuzet , după se pune creuzetul în cuptorul de calcinare.
Se va observa la ardere degajarea unor vapori cu miros puternic de vanilie și arderea probei în scurt timp.
Vanilina are aspect de cristale albe , cu funcțiuni mixte , conținând grupe aldehidă , hidroxil și eter .

Degajare
de vapori
 Identificarea anilinei clorhidrat pe capac de creuzet
C6H5NH2HCl
Anilina clorhidrat ( clorhidratul de anilina ) rezultă din reacția anilinei cu acid clorhidric (HCl).
Anilina clorhidrat este o sare, făcând parte din grupul sărurilor de amoniu cu un grup aril (fenil).
Este o substanță cristalină neagră combustibilă, cu punctul de topire de 193 secunde.
Se va observa la ardere o reacție chimică de oxidare , cu degajare de fum și miros înțepător și iritant
Este important să fie conștient de faptul că arderea anilinei clorhidrat poate genera substanțe nocive sau toxice, inclusiv
vapori de acid clorhidric și alți compuși organici. Manipularea și eliminarea corectă a acestor reziduuri sunt esențiale pentru a
evita riscuri pentru sănătate și mediu

Anilina

Acid Clorhidric
Anilina clorhidrat în cuptorul de calcinare

Degajare de fum
 Identificarea antracenului pe capac de creuzet
C14H10

Antracenul este o hidrocarbură aromatică triciclică formată din trei inele de benzen condensate.Este un compus solid și face
parte din clasa hidrocarburilor aromatice policiclice.
Are aspect caracteristic sub formă de cristale sau pulbere albă.
Îndată ce Antracenul va începe să ardă se va observa o flacără , după care se va degaja puternic fumul.
După ardere se va observa formarea de cenușă în creuzet și funingine în aer, cenușa rezultată are o culoare specifică
( neagră ) și poate conține impurități sau reziduuri. Totodată mirosul este unul specific ,caracteristic de arsură sau de compuși
rezultați în urma procesului chimic.

Flacăra de la
începutul arderii

Fumul degajat în urma arderii

 Depunerea de cenușă

Funinginea din urma arderii

 Identificarea glicinei pe capac de creuzet
C2H5NO2

Glicina este un aminoacid care intră ca și componentă principală în clasă proteinelor.

-

Glicina se prezintă sub formă de cristale incolore sau albe, având un aspect similar cu cel al zahărului. Aceste cristale pot fi
solubile în apă și au o textură fină.
Aceasta are un gust ușor dulce și este uneori folosită ca îndulcitor în industria alimentară sau chiar ca și supliment alimentar.
Arderea glicinei va genera o flacără în cuptorul de calcinare și se va observa fum.
-

După ardere se va forma cenușă pe suprafața creuzetului și se va simți un miros puternic de ars , asemănător mirosului de
- =

pene arse. ( indicat și de prezență aminoacizilor )

-
 Identificarea glucozei cristaline pe capacu de creuzet
C6H12O6H2O

Glucoza este o monozaharidă și este una dintre principalele molecule din clasă zaharidelor, alături de fructoza. Ele servesc
=

ca sursă de energie pentru organism ( găsite în fructe , legume , miere )

Glucoza este întâlnită sub formă de cristale incolore sau sub formă de pulbere cristalină albă. Aceste cristale sunt solubile în
-

apă, iar soluția rezultată este adesea incoloră și are un gust dulce.
Odată ce procesul de ardere începe, vom observa topirea substanței și schimbarea culorii în crem-maronie, de asemenea
-

observăm o flacără și cenușă;dar cantitatea de cenușă rezultată din arderea glucozei este, în general, redusă.
-
2. Identificarea concomitentă a carbonului și a hidrogenului prin reducerea cu oxid de cupru

Această analiză constă în amestecarea a 0,1-0,2 g substanță de analizat cu 1-2 g oxid cupric fin
pulverizat, urmând introducerea amestecului într-o eprubetă uscată. Acesta eprubetă este prevăzută cu un dop de cauciuc
prin care trece un tubușor de sticlă în formă de L .

Tubusor în formă de “L”

Eprubeta
Amestec
substanță de
analizat + oxid
de cupru

Se încălzește eprubeta la un bec de gaz în locul unde se află amestecul.

Prin el, gazele rezultate vor ieși din eprubetă și vor fi barbotate într-o soluție
de hidroxid de calciu sau de bariu.

Bec de gaz
Reacțiile care au loc sunt:
Substanta (C) + 2CuO CO2 + 2Cu
Substanta (H) + CuO H2O + Cu
CO2 + Ca(OH)2 CaCO3 + H2O

Substanța organică de analizat care conține carbon reacționează cu oxidul de cupru formând dioxid de carbon. Formarea
acestui gaz poate fi pusă în evidență prin dirijarea controlată a gezelor care s-au format spre o eprubetă în care se găsește
hidroxid de calciu sau de bariu.
Dioxidul de carbon va reacționa cu hidroxidul de calciu sau bariu, formând un precipitat alb, care se va depune pe fundul
eprubetei.
Hidrogenul pe care-l conține substanța organică de analizat va reacționa cu oxigenul din oxidul de cupru și va forma apă sub
formă de vapori, care pot să fie observați sub formă de picături pe tubul de legătură.

3. Identificarea hidrogenului

Acest procedeu utilizează reacții care se bazează pe caracterul reducător al compușilor cu hidrogen.
În acest caz se încălzește substanța organică de analizat cu sulf, când are loc formarea hidrogenului sulfurat, care poate fi
pus în evidență cu o soluție de acetat de plumb.
Mod de lucru:
Se amestecă cantități egale de sulf și substanță organică, se introduce amestecul într-o eprubetă și se astupă gura eprubetei
cu o bucată de hârtie de filtru îmbibată în acetat de plumb. Se încălzește eprubeta câteva minute și se observă apariția unei
pete negre pe hârtia de filtru.

Hârtie de filtru

Pb(C2H3O2)2

Amestec sulf +
substanță
organică
Reacțiile care au loc sunt:

substanta (H) + S H2S

H2S + Pb(CH3COO)2 PbS + 2 CH3COOH

Substanța organică de analizat conține hidrogen, deci prin încălzire cu sulf formează hidrogen sulfurat, gaz care la contact cu
hârtia de filtru îmbibată cu acetat de plumb formează sulfură de plumb, un precipitat negru.
 Bibliografie
- https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/chimie/identificarea-chnsx-identificarea-carbonului-si-hidr264.php
-https://chimiagenerala.usmf.md/sites/default/files/inline-files/Chimie_organica_web.pdf
-laborator chimie organică nr 11