- ajunul permite organismului întreg să se simtă lejer, activ şi sănătos;
- ajunul este un act spiritual;
- ajunul nu este foame, ci este hrană a sufletului
3. Prin post nu se ucide trupul, ci dorinţele, patimile. Scopul postirii nu este
desigur acela de a priva persoanele care postesc, ci de a apropia, de a
îndrepta sufletele lor către Dumnezeu. Postirea, ca renunţare, ar trebui să
fie consecinţa şi mărturia dragostei nedrămuite faţă de Dumnezeu şi ea
totodată apropie de Dumnezeu, prin afirmarea Bunului cel mai de preţ şi
renunţarea la alte bunuri, alimente, care ne domină existenţa şi simţurile. De
aceea postirea de la mâncăruri nu este sterilă şi nici scop în sine. Deopotrivă
cu renunţarea la unele alimente este necesară totodată şi îngrijirea, întărirea,
practicarea acelor virtuţi care, cel mai adesea, prin neglijarea lor de-a lungul
anului, lasă primul loc şi prioritate omului vechi din noi, egoismului şi
orgoliului: îngăduinţa, seninătatea, respectul pentru ceilalţi, generozitatea,
altruismul, smerenia, modestia. Postul, această realitate complexă, nu se
poate reduce deci doar la un regim alimentar, ci implică şi un stil de viaţă
propriu. Acest stil nu poate lăsa nealterată în această perioadă, de pildă,
dependenţa avidă, cronică, de surogatele oferite de pseudo-valorile impuse
de programele TV, ci trebuie să poarte la trecerea de la consumarea pasivă a
acestora la renunţarea activă, la căutarea explicită a sensului sărbătorii care
se apropie, a Cuvântului, a Dumnezeirii întrupate care se apleacă asupra
noastră spre a ne ridica la Sine, la purificarea de toate artificiile păgâne,
nereligioase şi anticreştine ce ne sunt oferite cu culori şi trâmbiţe din
import. Trebuie să realizăm faptul că nu putem altoi stilul de viaţă al
postului la ultima găselniţă a show-urilor ori a varietăţilor catodice. Poate
este cazul să folosim mai cu sârg şi cu un criteriu mai limpezit telecomanda
în căutarea programelor ce ne pot ajuta pe drumul de pregătire, de aşteptare
a Mântuitorului.
Postul Naşterii Domnului, sau al Craciunului, ne oferă deci posibilitatea
unei noi curăţiri trupeşti şi sufleteşti. Aminteşte de ajunarea de 40 de zile a
lui Moise, precum şi de postul patriarhilor din Vechiul Testament. După
cum aceia aşteptau venirea Mesiei cu post şi rugăciune, aşa se cuvine să
aştepte creştinii şi să întâmpine prin ajunare pe ''Cuvântul lui Dumnezeu''
născut din Fecioara Maria.
4
ADOREMUS
Parohia Greco –Catolică nr. 1 Tg Mureş
Str. Cuza Vodă nr 8
BISERICA SF. NICOLAIE
Preot Paroh Flavius Miheţ
16 NOIEMBRIE 2008 Săptămâna 3
Isus Cristos prin Euharistie ne conduce la Preasfânta Treime, final
glorios al scopului nostru veşnic.
Odată cu începerea postului marii sărbători a Naşterii
Domnului nostru Isus Cristos, să cinstim sărbătoarea Intrării
Maicii Domnului în biserică, urmându-I mesajul prin care ne
cheamă la post şi adoraţie, singura speranţă de mântuire pentru
acele inimi care nu îl au pe Isus.
Propunere:
Adoră-L pe Isus împreună cu Maria recitând rozariul pentru
sufletele din Purgator.
15 Noiembrie – începe Postul Crăciunului
"Lăsatul de sec" este în seara zilei de 14 noiembrie (Sfântul Filip), la
Vecernie
Istoric
Despre Postul Crăciunului primele informaţii le ştim de la Sfântul
Augustin şi respectiv de la Sfântul Papă Leon cel Mare, care vorbesc
pentru prima oară despre practicarea unei perioade de post înainte de
sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos. Să amintim că în
antichitate, Naşterea şi Botezul Domnului erau celebrate împreună, până
astăzi păstrând multe elemente comune în celebrarea liturgică. Numele
iniţial al celor două praznice (unite) era Epifania (Arătarea Domnului),
deoarece pomenind naşterea lui Cristos din Fecioara Maria şi botezul Său
de la Ioan Botezătorul în apele Iordanului, creştinii sărbătoresc venirea în
lume a lui Dumnezeu, care vrea să-l mântuiască pe om. După separarea
acestor două sărbători, doar Botezul Domnului mai este numit Epifania,
întrucât cu ocazia acestui botez al lui Isus, s-a revelat Preasfânta Treime.
Postul Crăciunului a fluctuat în primele secole ca lungime: de la şapte
zile la şase săptămâni, unii postind mai aspru, alţii mai uşor. În Răsărit,
Sinodul local din Constantinopol din 1166 a stabilit pentru Bisericile
Ortodoxe durata Postului Naşterii Domnului la 40 de zile, deci începând
din 15 noiembrie. "Lăsatul de sec" este în seara zilei de 14 noiembrie
(Sfântul Filip). Dacă această zi cade miercurea sau vinerea, postul începe
cu o zi înainte, adică în seara zilei de 13 noiembrie. El durează până pe 24
decembrie inclusiv. Biserica Greco-Catolică din România urmează acelaşi
calendar, aceleaşi tradiţii, cu Biserica Ortodoxă Română, afirmând şi
respectând astfel unul dintre punctele din documentul de unire cu Biserica
Romei, acela de păstrare a ritului, a sărbătorilor, icoanelor, a posturilor etc.
la întoarcerea "în sânul Maicii Biserici Romano-Catoliceşti". Deci şi greco-
catolicii intră azi în Postul Crăciunului.
Postul şi ajunarea de la mâncăruri nu sunt o practică exclusiv creştină.
Aceste forme de renunţare au existat şi există încă şi în alte religii, dar şi în
afara acestora, cum este cazul unor terapii specifice sau de-a dreptul
motivele politice. Este important, deci, să desluşim, să păstrăm conţinutul
specific creştin al postului. Deoarece am intrat în post, îmi permit să
completez cu:
Câteva consideraţii asupra postului creştin
1. O semnificaţie a postului creştin ne este oferită de Sfânta Scriptură. În
acest sens, sunt semnificative, revelatoare, două momente din Biblie: unul la
începutul Vechiului Testament, altul la începutului Noului. Primul este
ruptura ajunului "de către Adam în Rai", căci a mâncat din rodul oprit. Şi
astfel ne este revelat păcatul dintru originile omenirii. Cristos, noul Adam, -
şi acesta este al doilea moment - începe cu postul. Adam, ispitit, a căzut în
ispită; Cristos a fost ispitit şi El, dar a biruit ispita. Consecinţa căderii lui
Adam a fost alungarea din Rai şi moartea. Rodul biruinţei lui Cristos a fost
distrugerea morţii şi întoarcerea noastră în Rai. Este limpede, cu toate
acestea, că, în această perspectivă, postul apare ca fiind ceva hotărâtor şi de
2 3
mare importanţă. Nu este o simplă "obligaţie", un obicei, o tradiţie; este
legat de misterul însuşi al vieţii şi al morţii, al mântuirii şi al osândei.
În tradiţia orientală, păcatul nu este doar o încălcare a unei reguli, a unei
porunci, ce aduce după sine o pedeapsă; este deopotrivă o mutilare a vieţii
date nouă de către Dumnezeu. De aceea, istoria păcatului dintru origini ne
este prezentată ca un act al mâncării. Hrana, într-adevăr, este mijloc de
viaţă, este ea cea care ne păstrează în viaţă. Cristos este noul Adam. El vine
să repare dauna adusă vieţii de către Adam, vine să-l restituie pe om
adevăratei vieţi şi, ca atare, începe cu postirea: "Şi după ce a postit
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, i s-a făcut foame" (Mt 4,2).
Ce este, deci, postul pentru noi creştinii? Un aspect este cel al intrării
noastre, al participării noastre la experienţa lui Cristos însuşi, prin care El
ne eliberează de totala dependenţă de mâncare, de materie şi de lume. În
realitate, însă, eliberarea noastră nu s-a realizat încă pe deplin: trăind încă
în această lume decăzută, lumea vechiului Adam, şi făcând parte din
aceasta, noi mai suntem încă dependenţi de mâncare.
2. Cronologic vorbind, postul este cea dintâi poruncă pe care a cunoscut-o
omenirea: Dumnezeu i-a poruncit lui Adam să nu mănânce din roadele
unuia dintre pomi (Gen 2,16-17). Omul, încă de la început, a trebuit mereu
să-şi stăpânească trupul. Este şi unul dintre darurile Spiritului Sfânt:
stăpânirea de sine. Şi Profeţii posteau (Ps 35,13), şi Apostolii posteau (Mt
9,15; II Cor 6,5). Reuşind să cunoaştem bine dimensiunile şi avantajele
postului, putem realiza că, în fapt, postul este un dar al lui Dumnezeu. Nu
este doar o poruncă, ci şi un dar al lui Dumnezeu, o binecuvântare, o cale
pentru creşterea spirituală.
Important, în primul rând, este aspectul spiritual al postului, lăsând
prioritate Credinţei şi nu foamei în trăirea acestei perioade. Postirea ne face
să percepem că valorile spirituale sunt mai importante decât cele materiale
şi nu lipsite de importanţă sunt şi unele avantaje pe care cei familiarizaţi cu
postul le-au sesizat:
- ajunul (postirea) este o perioadă de repaus, de răgaz pentru organele
trupului;