- Bambusul meu drag, am trebuinţă de tine.

ANGELUS
Minunatul copac simţi că venise clipa pentru care fusese creat şi zise, cu multă bucurie:
- Stăpâne, gata sunt. Fă din mine ce vrei.
Glasul Stăpânului era grav:
- Va trebui să te tai însă pentru a putea face ceea ce vreau cu tine.
Copacul se înspăimântă:
Foaie de cultură religioasă pentru copii
- Să mă tai, Doamne? Pe mine, cel mai frumos copac din grădina ta? Nu, te rog, nu!
Parohia Greco –Catolică nr. 1 Tg MureşStr. Cuza Vodă nr 8
Foloseşte-mă spre bucuria ta, Stapâne, însă, te rog, nu mă tăia.
Preot Paroh Flavius Miheţ
- Bambusul meu drag, dacă nu te tai, nu te pot folosi.
Peste grădină se aşternu tăcerea. Până şi vântul încetă să mai bată. Bambusul îşi plecă 21 FEBRUARIE 2009 Nr. 2
încetişor coroana şi murmură:
- Doamne, dacă nu mă poţi folosi fără a mă tăia, reteaza-mă. SĂ ÎNVĂŢĂM DE LA ÎNGERUL PĂZITOR
- Bambusul meu drag, continuă Stăpânul, nu doar că trebuie să te tai, dar trebuie să-ţi retez Umilinţa. Îngerul nostru păzitor ne respectă liberul arbitru, neintervenind niciodată
crengile, şi frunzele. peste voinţa noastră, deşi ştie că anumite lucruri nu ne fac bine, dar ne lasă să învăţăm
- Stăpâne, ai milă de mine. N-ai decât să-mi distrugi frumuseţea, dar lasă-mi măcar noi înşine din greşeli. Ne iubeşte şi ne acceptă aşa cum suntem, uneori mai trişti,
crengile şi frunzele! altădată mai orgolioşi, mai aroganţi, mai agresivi sau pesimişti
- Dacă nu le tai, nu te pot folosi! Soarele îşi ascunse faţa, un fluture îngrozit îşi luă zborul. Fidelitatea. Ne este fidel încă de la crearea noastră ca spirit şi va fi cu noi până ne
Tremurând, bambusul zise încetişor: vom desăvârşi evoluţia. Tot timpul ne călăuzeşte, ne îndrumă, ne protejează, altfel
- Stăpâne, retează-le! spus, veghează asupra noastră şi doar asupra noastră. "Grija" lui este să ne fie nouă
- Bambusul meu drag, dar trebuie să fac mai mult decât atât. Trebuie să-ţi despic tulpina în bine, dar nu binele pe care-l înţelegem noi în mod curent, ci un bine al spiritului, care
două şi să-ţi scot afară inima. Dacă nu fac asta, nu te pot folosi. implică fenomene pe care de multe ori nu le înţelegem prea uşor. Dar cu ajutorul lui
Bambusul se plecă până la pământ şi îngăimă: putem descifra aceste fenomene, care de fiecare dată se constituie în lecţii de viaţă
- Doamne, taie-mi tulpina şi scoate-mi şi inima.
Prietenia. Este cu noi şi la bine şi la greu, ne susţine, ne inspiră, ne mân-gâie, ne alină
Astfel, Stapânul grădinii tăie bambusul, îi reteză crengile şi frunzele, îi despică tulpina în
suferinţele. Este un prieten de încredere, pe care ne putem baza în orice moment, în
două şi îi scoase măduva. Apoi îl duse într-un loc unde ţâşnea un izvor cu apă proaspătă,
undeva în apropierea câmpurilor sale care aveau de suferit de pe urma secetei. Cu multă
orice conjunctură. Iar dacă problemele noastre îl depăşesc, apelează la îngerii care ne
atenţie, legă la izvor unul dintre capetele bambusului său drag, pe celălalt îndreptându-l pot ajuta, în funcţie de experienţa pe care o traversăm. Face tot ce ţine de el pentru a
spre câmpul uscat. ne ajuta, în orice moment. Restul, ţine de noi. .
Apa cristalină, proaspătă şi dulce începu să curgă prin trunchiul bambusului spre câmpuri. Acceptarea. Îngerul păzitor ne acceptă aşa cum suntem, fără să ne jude-ce, să ne
Acolo se sădi orez şi recolta fu din cele mai bune. critice sau să se supere pe noi. Ne înţelege că facem cât putem la un moment dat. Şi se
Astfel, chiar retezat şi ciopârţit, bambusul deveni o adevărată binecuvântare. străduie să ne ajute să putem face mai mult, să fim mai buni, mai iubitori, mai
Pe când era copacul cel frumos, bambusul trăia doar pentru sine şi îşi contempla propria sănătoşi, pentru că astfel vom putea face alegeri mai bune în folosul nostru şi al
frumuseţe. Retezat, rănit, desfigurat, se preschimbase într-un jgheab pe care Domnul îl celorlalţi. .
folosea pentru a face împărătia sa roditoare. Compasiunea. Manifestă compasiune faţă de noi atunci când facem alegeri greşite şi
Ceea ce noi numim suferinţă Dumnezeu denumeşte prin cuvintele "am trebuinţă de suferim. Caută să ne aline suferinţa şi să ne ajute să învăţăm din greşeli, astfel încât să
tine". nu le mai repetăm şi să ne creăm iarăşi motive pentru a suferi. Dacă am manifesta şi
DIVERTISMENT noi aceeaşi compasiune faţă de lumea din jur, nu am mai avea conflicte interioare şi
A K I W Y M A M ne-am integra armonios în spectacolul fascinant al propriei existenţe
Găsiţi cuvuntele: Dăruirea. Îngerul păzitor este la dispoziţia noastră tot timpul, iar tot ceea ce face,
B D S C R U C E
ISUS chiar rostul lui de a fi, este spre binele şi evoluţia celui căruia i-a fost dat să-l vegheze.
Y I U B I R E P Ca fiinţe umane, niciodată nu ni se cere să dăm mai mult decât avem, dar de multe ori
MAMA
R A S M A M A A nu ştim cât avem, şi nici nu vom afla dacă nu dăruim .
TATA
I N G E R W Y C PACE Bucuria. Este mereu plin de voiciune şi jucăuşenie. Să ne bucurăm împreună cu
T A T A C O D E îngerul nostru păzitor de viaţă, de libertate, de pace, de un zâmbet, de un gest tandru,
CRUCE IUBIRE de frumuseţea unei flori ... Sunt atât de minunate creaţiile lui Dumnezeu şi darurile pe
care ni le face prin cei din jur, încât mereu avem motive să fim bucuroşi, chiar dacă ne
luăm viaţa în serios . Preotul nostru dădu el însuşi răspunsul aşteptat .
Iubirea necondiţionată. Ne iubeşte şi ne ajută chiar şi atunci când nu credem în el, - Dumnezeu locuieşte acolo unde îl lasă omul să sălăşluiască.
când uităm de prezenţa lui, când nu-l băgăm în seamă, şi toate acestea fără a cere de la noi Iată esenţialul: să-l lăsăm pe Dumnezeu să sălăşluiască în noi. Dar nu-l putem lăsa
nimic în schimb. Ne iubeşte pur şi simplu. Iubirea necondiţionată este o iubire matură şi să locuiască în noi dacă noi înşine nu suntem prezenţi, prezenţi cu adevărat, dacă noi
profundă, care se învaţă prin trăire şi experienţă, dar cu un astfel de ghid, prieten si model, înşine nu trăim, dacă nu trăim cu adevărat.
poate fi aşa greu? "Iată, Eu stau la uşă şi bat" spune Dumnezeu în Scriptură.
Oare noi îi vom deschide astăzi uşa noastră?
CUM MULŢUMIM ÎNGERILOR
A NE JUCA CU DUMNEZEU
Îngerii merită toată recunoştinţa noastră, întoc-
mai ca cea pe care o resimţim faţă de un prieten Într-o zi, un om se alătură unui grup
fidel şi întotdeauna gata să ne asiste cu dragoste de copii care se jucau într-o curte. El
şi înţelegere. Deci, este firesc să le mulţumim se apucă să sară capra şi să facă tot
pentru răbdarea pe care o manifestă faţă de noi soiul de maimuţăreli pentru a-i
zi de zi. amuza pe prunci. Mama unuia dintre
A mulţumi îngerilor înseamnă, înainte de copii privea de la fereastră. După o
toate, să avem încredere în prezenţa lor şi să ne vreme, ea coborî în curte şi se
amintim că noi nu suntem niciodată singuri, apropie de copilul ei.
pentru că-i avem mereu alături de noi şi ei nu ne - Uite fiule, omul ăsta e un sfânt, îi
vor decât binele. Să ne adresăm lor cu încredere zise ea. Du-te la el!
şi devoţiune, invocându-i atunci când avem Omul nostru îl luă pe copil de umăr
nevoie de protecţia lor. Ei nu ne lasă niciodată să fim copleşiţi de confuzie şi şi îl întrebă:
descurajaţi, dacă acestea apar, căci, dacă le-o cerem, ei ne vor ajuta să găsim forţa de a - Ce vrei să faci, copile?
merge mai departe şi de a ne redobândi echilibrul interior . - Ştiu şi eu? întrebă copilul. Tu ce
Dincolo de formulele pe care le-am putea folosi pentru a ne exprima recunoştinţa, vrei să fac?
putem s-o facem mult mai bine fiind tot timpul pregătiţi să le auzim sfaturile şi, pentru - Păi tu trebuie să-mi spui ce ai chef să faci.
a reuşi acest lucru, este necesar să ne schimbăm anumite comportamente şi chiar - Ei bine, mie îmi place să mă joc.
scheme de viaţă. Să lăsăm la o parte egoismul, să învăţăm să-i respectăm pe ceilalţi şi - Ce-ai zice atunci să te joci cu Dumnezeu?
necesităţile lor, să acceptăm că cei apropiaţi nouă au idei diferite de ale noastre şi să le Băiatul rămase cu gura căscată, fără a mai şti ce să răspundă. Atunci, sfântul
permitem să şi le exprime liber. Să nu le dispreţuim sfaturile, să ne deschidem sufletul urmă:
la gândurile şi sentimentele pe care ei reuşesc să ni le inspire, să nu-i ofensăm prin - Dacă izbuteşti să te joci cu Dumnezeu faci lucrul cel mai frumos cu putinţă.
acţiuni şi atitudini nedemne, să-i ajutăm să aibă grijă de noi, având mai întâi noi grijă Toată lumea îl ia pe Dumnezeu numai în serios, iar El se plictiseşte de moarte în acest
de noi şi de alţii. Toate acestea reprezintă un pas înainte spre înţelegerea universală şi fel. Joacă-te cu Dumnezeu, copile. E un tovarăş de joc cum nu s-a mai pomenit.
dovada că începem să punem în practică sugestiile îngerilor .
Îngerii nu aşteaptă nimic de la noi, nici măcar să le mulţumim, dar, cu toate acestea,
putem să o facem, pentru că o merită din plin.
BAMBUSUL
Într-o gradină de soi, creştea un bambus cu o înfăţişare
aparte. Stăpânul grădinii îl îndrăgea mai mult decât orice
UNDE LOCUIEŞTE DUMNEZEU alt copac. An după an, bambusul creştea şi se făcea tot
Într-o bună zi, pe când avea nişte oaspeţi învăţaţi, preotul îi uimi între-bându-i pe mai puternic ş mai frumos, deoarece ştia că Stăpânul îl
neaşteptate: iubea şi era fericit pentru aceasta.
Într-o zi, Stăpânul grădinii se apropie de arborele său cel
- Unde sălăşluieşte Dumnezeu?
drag şi îi spuse:
Aceia îl luară în râs:
- Dar ce te-a apucat? Oare nu e şi lumea întreagă plină de mărirea sa?
- Bambusul meu drag, am trebuinţă de tine.
Minunatul copac simţi că venise clipa pentru care fusese creat şi zise, cu multă bucurie:
- Stăpâne, gata sunt. Fă din mine ce vrei.
Glasul Stăpânului era grav:
- Va trebui să te tai însă pentru a putea face ceea ce vreau cu tine.
Copacul se înspăimântă:
- Să mă tai, Doamne? Pe mine, cel mai frumos copac din grădina ta? Nu, te rog, nu!
Foloseşte-mă spre bucuria ta, Stapâne, însă, te rog, nu mă tăia.
- Bambusul meu drag, dacă nu te tai, nu te pot folosi.
Peste grădină se aşternu tăcerea. Până şi vântul încetă să mai bată. Bambusul îşi plecă
încetişor coroana şi murmură:
- Doamne, dacă nu mă poţi folosi fără a mă tăia, reteaza-mă.
- Bambusul meu drag, continuă Stăpânul, nu doar că trebuie să te tai, dar trebuie să-ţi retez
crengile, şi frunzele.
- Stăpâne, ai milă de mine. N-ai decât să-mi distrugi frumuseţea, dar lasă-mi măcar
crengile şi frunzele!
- Dacă nu le tai, nu te pot folosi! Soarele îşi ascunse faţa, un fluture îngrozit îşi luă zborul.
Tremurând, bambusul zise încetişor:
- Stăpâne, retează-le!
- Bambusul meu drag, dar trebuie să fac mai mult decât atât. Trebuie să-ţi despic tulpina în
două şi să-ţi scot afară inima. Dacă nu fac asta, nu te pot folosi.
Bambusul se plecă până la pământ şi îngăimă:
- Doamne, taie-mi tulpina şi scoate-mi şi inima.
Astfel, Stapânul grădinii tăie bambusul, îi reteză crengile şi frunzele, îi despică tulpina în
două şi îi scoase măduva. Apoi îl duse într-un loc unde ţâşnea un izvor cu apă proaspătă,
undeva în apropierea câmpurilor sale care aveau de suferit de pe urma secetei. Cu multă
atenţie, legă la izvor unul dintre capetele bambusului său drag, pe celălalt îndreptându-l
spre câmpul uscat.
Apa cristalină, proaspătă şi dulce începu să curgă prin trunchiul bambusului spre câmpuri.
Acolo se sădi orez şi recolta fu din cele mai bune.
Astfel, chiar retezat şi ciopârţit, bambusul deveni o adevărată binecuvântare.
Pe când era copacul cel frumos, bambusul trăia doar pentru sine şi îşi contempla propria
frumuseţe. Retezat, rănit, desfigurat, se preschimbase într-un jgheab pe care Domnul îl
folosea pentru a face împărătia sa roditoare.
Ceea ce noi numim suferinţă Dumnezeu denumeşte prin cuvintele "am trebuinţă de
tine".
DIVERTISMENT
ANGELUS
Foaie de cultură religioasă pentru copii
Parohia Greco –Catolică nr. 1 Tg MureşStr. Cuza Vodă nr 8
Preot Paroh Flavius Miheţ
21 FEBRUARIE 2009 Nr. 2
SĂ ÎNVĂŢĂM DE LA ÎNGERUL PĂZITOR
Umilinţa. Îngerul nostru păzitor ne respectă liberul arbitru, neintervenind niciodată
peste voinţa noastră, deşi ştie că anumite lucruri nu ne fac bine, dar ne lasă să învăţăm
noi înşine din greşeli. Ne iubeşte şi ne acceptă aşa cum suntem, uneori mai trişti,
altădată mai orgolioşi, mai aroganţi, mai agresivi sau pesimişti
Fidelitatea. Ne este fidel încă de la crearea noastră ca spirit şi va fi cu noi până ne
vom desăvârşi evoluţia. Tot timpul ne călăuzeşte, ne îndrumă, ne protejează, altfel
spus, veghează asupra noastră şi doar asupra noastră. "Grija" lui este să ne fie nouă
bine, dar nu binele pe care-l înţelegem noi în mod curent, ci un bine al spiritului, care
implică fenomene pe care de multe ori nu le înţelegem prea uşor. Dar cu ajutorul lui
putem descifra aceste fenomene, care de fiecare dată se constituie în lecţii de viaţă
Prietenia. Este cu noi şi la bine şi la greu, ne susţine, ne inspiră, ne mân-gâie, ne alină
suferinţele. Este un prieten de încredere, pe care ne putem baza în orice moment, în
orice conjunctură. Iar dacă problemele noastre îl depăşesc, apelează la îngerii care ne
pot ajuta, în funcţie de experienţa pe care o traversăm. Face tot ce ţine de el pentru a
ne ajuta, în orice moment. Restul, ţine de noi. .
Acceptarea. Îngerul păzitor ne acceptă aşa cum suntem, fără să ne jude-ce, să ne
critice sau să se supere pe noi. Ne înţelege că facem cât putem la un moment dat. Şi se
străduie să ne ajute să putem face mai mult, să fim mai buni, mai iubitori, mai
sănătoşi, pentru că astfel vom putea face alegeri mai bune în folosul nostru şi al
celorlalţi. .
Compasiunea. Manifestă compasiune faţă de noi atunci când facem alegeri greşite şi
suferim. Caută să ne aline suferinţa şi să ne ajute să învăţăm din greşeli, astfel încât să
nu le mai repetăm şi să ne creăm iarăşi motive pentru a suferi. Dacă am manifesta şi
noi aceeaşi compasiune faţă de lumea din jur, nu am mai avea conflicte interioare şi
ne-am integra armonios în spectacolul fascinant al propriei existenţe
Dăruirea. Îngerul păzitor este la dispoziţia noastră tot timpul, iar tot ceea ce face,
chiar rostul lui de a fi, este spre binele şi evoluţia celui căruia i-a fost dat să-l vegheze.
Ca fiinţe umane, niciodată nu ni se cere să dăm mai mult decât avem, dar de multe ori
nu ştim cât avem, şi nici nu vom afla dacă nu dăruim .
Bucuria. Este mereu plin de voiciune şi jucăuşenie. Să ne bucurăm împreună cu
îngerul nostru păzitor de viaţă, de libertate, de pace, de un zâmbet, de un gest tandru,
de frumuseţea unei flori ... Sunt atât de minunate creaţiile lui Dumnezeu şi darurile pe
care ni le face prin cei din jur, încât mereu avem motive să fim bucuroşi, chiar dacă ne
luăm viaţa în serios .
Iubirea necondiţionată. Ne iubeşte şi ne ajută chiar şi atunci când nu credem în el,
când uităm de prezenţa lui, când nu-l băgăm în seamă, şi toate acestea fără a cere de la noi
nimic în schimb. Ne iubeşte pur şi simplu. Iubirea necondiţionată este o iubire matură şi
profundă, care se învaţă prin trăire şi experienţă, dar cu un astfel de ghid, prieten si model,
poate fi aşa greu?
CUM MULŢUMIM ÎNGERILOR
 încredere şi devoţiune, invocându-i atunci când avem nevoie de protecţia lor. Ei nu ne
lasă niciodată să fim copleşiţi de confuzie şi descurajaţi, dacă acestea apar, căci, dacă
le-o cerem, ei ne vor ajuta să găsim forţa de a merge mai departe şi de a ne redobândi
echilibrul interior .
Dincolo de formulele pe care le-am putea folosi pentru a ne exprima recunoştinţa,
putem s-o facem mult mai bine fiind tot timpul pregătiţi să le auzim sfaturile şi, pentru
a reuşi acest lucru, este necesar să ne schimbăm anumite comportamente şi chiar
scheme de viaţă. Să lăsăm la o parte egoismul, să învăţăm să-i respectăm pe ceilalţi şi
necesităţile lor, să acceptăm că cei apropiaţi nouă au idei diferite de ale noastre şi să le
permitem să şi le exprime liber. Să nu le dispreţuim sfaturile, să ne deschidem sufletul
la gândurile şi sentimentele pe care ei reuşesc să ni le inspire, să nu-i ofensăm prin
acţiuni şi atitudini nedemne, să-i ajutăm să aibă grijă de noi, având mai întâi noi grijă
de noi şi de alţii. Toate acestea reprezintă un pas înainte spre înţelegerea universală şi
dovada că începem să punem în practică sugestiile îngerilor .
Îngerii nu aşteaptă nimic de la noi, nici măcar să le mulţumim, dar, cu toate acestea,
putem să o facem, pentru că o merită din plin.

UNDE LOCUIEŞTE DUMNEZEU

Într-o bună zi, pe când avea nişte oaspeţi învăţaţi, preotul îi uimi între-bându-i pe
neaşteptate:
- Unde sălăşluieşte Dumnezeu?
Aceia îl luară în râs:
- Dar ce te-a apucat? Oare nu e şi lumea întreagă plină de mărirea sa?
Îngerii merită toată recunoştinţa noastră, întoc-mai ca cea pe care o resimţim faţă de Preotul nostru dădu el însuşi răspunsul aşteptat .
un prieten fidel şi întotdeauna gata să ne asiste cu dragoste şi înţelegere. Deci, este - Dumnezeu locuieşte acolo unde îl
firesc să le mulţumim pentru răbdarea pe care o manifestă faţă de noi zi de zi. lasă omul să sălăşluiască.
Iată esenţialul: să-l lăsăm pe
Dumnezeu să sălăşluiască în noi.
Dar nu-l putem lăsa să locuiască în
noi dacă noi înşine nu suntem
prezenţi, prezenţi cu adevărat, dacă
A mulţumi îngerilor înseamnă, înainte de toate, să noi înşine nu trăim, dacă nu trăim cu
adevărat.
"Iată, Eu stau la uşă şi bat" spune
Dumnezeu în Scriptură.
Oare noi îi vom deschide astăzi uşa
noastră?

A NE JUCA CU
DUMNEZEU
avem încredere în prezenţa lor şi să ne amintim că noi nu suntem niciodată singuri,
Într-o zi, un om se alătură unui grup de copii care se jucau într-o curte. El se apucă să
pentru că-i avem mereu alături de noi şi ei nu ne vor decât binele. Să ne adresăm lor cu
sară capra şi să facă tot soiul de maimuţăreli pentru a-i amuza pe prunci. Mama unuia
dintre copii privea de la fereastră. După o vreme, ea coborî în curte şi se apropie de
copilul ei.
- Uite fiule, omul ăsta e un sfânt, îi zise ea. Du-te la el!
Omul nostru îl luă pe copil de umăr şi îl întrebă:
- Ce vrei să faci, copile?
- Ştiu şi eu? întrebă copilul. Tu ce vrei să fac?
- Păi tu trebuie să-mi spui ce ai chef să faci.
- Ei bine, mie îmi place să mă joc.
- Ce-ai zice atunci să te joci cu Dumnezeu?
Băiatul rămase cu gura căscată, fără a mai şti ce să răspundă. Atunci, sfântul
urmă:
- Dacă izbuteşti să te joci cu Dumnezeu faci lucrul cel mai frumos cu putinţă.
Toată lumea îl ia pe Dumnezeu numai în serios, iar El se plictiseşte de moarte în acest
fel. Joacă-te cu Dumnezeu, copile. E un tovarăş de joc cum nu s-a mai pomenit.

BAMBUSUL
Într-o gradină de soi, creştea un bambus cu o înfăţişare aparte. Stăpânul grădinii îl îndrăgea
mai mult decât orice alt copac. An după an, bambusul creştea şi se făcea tot mai puternic ş
mai frumos, deoarece ştia că Stăpânul îl iubea şi era fericit pentru aceasta.
Într-o zi, Stăpânul grădinii se apropie de arborele său cel drag şi îi spuse: