Glume

Un tată şi o mamă care erau foarte ocupaţi cu

serviciul, merg la un magazin de jucării şi întreabă
vânzătoarea:
-Am dori ceva pentru un copil micuţ, care să-i
ANGELUS
Foaie de cultură religioasă pentru copii
ţină de urât. Parohia Greco –Catolică nr. 1 Tg MureşStr. Cuza Vodă nr 8
Preot Paroh Flavius Miheţ
-Îmi pare rău, răspunde vânzătoarea, dar nu avem părinţi de vânzare.
*** 30 MAI 2009 Nr. 16
Controlorul:Ei domnule, dumneata ai bilet numai pentru tren personal
şi acesta este rapid. Isus este viaţa mea
Călătorul:No bine! Lasă şi dumneata trenul mai încet că eu tot nu mă
grăbesc. Isus spune: "Eu am venit ca oamenii să aibă
DIVERTISMENT viaţă şi să o aib" din belşug". Despre care viaţă
Uniţi punctele în ordinea crescătoare a numereler.Ce reprezintă desenul vorbeşte Mântuitorul nostru? Trupul meu trăieşte
atunci când circulă în el sângele, inima îmi bate, iar
eu văd,aud, şi pot să mă deplasez. Aceasta este viaţa
fizică. Există însă în mine încă o viaţă; viaţa
spirituală. Această viaţă este mai desăvârşită decât
viaţa trupului şi constă în aceea că pot să gândesc,
să doresc, să iubesc şi să trăiesc în mod spiritual
frumuseţea şi bucuria.
Numai omul care posedă suflet nemuritor, este dăruit de această viaţă.
Dar eu sunt şi copilul lui Dumnezeu. Am devenit aceasta prin Botez, când
Isus a revărsat în mine harul sfinţitor şi m-a altoit în sine, astfel încât viaţa
lui Dumnezeu a început să circule în mine, precum sucul florilor circulă în
petale şi tulpină. Şi de atunci Isus a devenit viaţa mea. Şi oare cum a fost
viaţa lui Isus?
Isus n-a făcut niciodată nimic rău. A osândit păcatul şi s-a luptat cu el,
încurajându-i pe semeni spre fapte bune. De aceea Isus a fost curat,
nevinovat şi sfânt. Din acest punct de vedere trebuie să-L urmez pas cu pas.
Isus a ascultat cu atenţie glasul lui Dumnezeu Tatăl, şi a îndeplinit întocmai
toate poruncile Sale. Nu s-a retras nici chiar în faţa morţii pe cruce. Şi eu
trebuie să-mi ascult cu atenţie propria-mi conştiinţă prin care îmi vorbeşte
Dumnezeu şi să îndeplinesc în viaţă tot ceea ce El îmi porunceşte. Isus a
crescut în har, în înţelepciune la Dumnezeu şi la oameni. Aşa ne descrie
Sfânta Evanghelie anii copilăriei Mântuitorului.
Şi eu din lună în lună o să devin fizic mai mare, mai puternic. Dar, trebuie
de asemenea să cresc în harul şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
Isus este de partea vieţii. Isus s-a îndreptat spre Marea Galileii, a urcat
pe o colină şi s-a aşezat.Multă lume a venit la El aducând şchiopi, infirmi,
orbi, surzi şi mulţi alţi bolnavi. Îi aşezau pe pământ, aproape de picioarele
Lui, iar El îi vindeca. Iar lumea se minuna pentru că vedea că muţii
începeau să vorbească, infirmii se vindecau, şchiopii mergeau bine şi orbii
dobândeau vederea. Atunci toţi Îl lăudau pe Dumnezeu.Minunile sunt semn
de iubire a lui Isus pentru oameni. Prin ele El arăta că Dumnezeu doreşte
sănătatea trupului, vreau ochi şi urechi sănătoase, picioare şi mâini
sănătoase pentru ca oamenii să poată avea o viaţă fericită. Isus vindecă de
orice boală, îi eliberează de lepră şi biruie chiar şi moartea înviind la Nain
pe fiul unei văduve, pe o fetiţă, fiica lui Iair, şi pe prietenul Său Lazăr. Dar
mai presus de toate Isus vindecă de egoism şi eliberează de moartea
păcatului şi cere tuturor să înveţe să iubească cu generozitate. O, Isuse, iată
că astăzi deschid larg inima mea pentru ca să intri Tu în ea, căci Tu eşti
viaţa mea!
Dacă am aduna informaţia din ultimele trei numere ale foii Angelus,
şi ar trebui să-i dăm un singur titlu am putea spune aşa: Isus este CALEA,
ADEVĂRUL şi VIAŢA. Isus este calea spre adevărata viaţă. Isuse, tu eşti
calea, adevărul şi viaţa mea, învaţă-mă să Te iubesc în fiecare zi!”Pentru
mine, a trăi este Cristos.”Viaţa este o minune- de aceea este a lui
Dumnezeu.Viaţa este un dar- de aceea trebuie trăită cu Dumnezeu.
Cuiele
Un tânăr, cu un caracter destul de repezit şi exploziv, se plângea tatălui
său:
-Nu ştiu cum să-mi stăpânesc firea. Răspund cu asprime şi-i fac pe
ceilalţi să sufere.
Tatăl îi dădu o cutie plină cu cuie şi-i spuse:
-De fiecare dată când vei greşi şi te vei lăsa luat pe dinainte, bate un cui
în uşa camerei tale, pe dinăuntru. În felul acesta vei putea vedea şi ţine cont
de greşelile tale.
Câtva timp după aceea, tânărul spuse tatălui său că a terminat deja toate
cuiele şi că uşa era plină.
-Bine – spuse tatăl. Acum, de fiecare dată când te vei stăpâni, scoate
unul.
Din nou trecu ceva vreme până când tânărul îi comunică tatălui că
scosese deja toate cuiele.
-Ia să vedem – spuse tatăl.
Şi, privind împreună cu fiul uşa camerei, adăugă:
-Bine, însă încă nu ai terminat. Priveşte mulţimea de găuri din uşă.
Acestea sunt rănile, suferinţele pe care le-ai provocat în oamenii pe care i-ai
ofensat. Acum trebuie să cicatrizezi, să vindeci, una câte una, rănile pe care
le-ai provocat.
Ziua tuturor copiilor- 1 iunie
Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim
când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se
termină. Copilăria este o lume fermecată,
duioasa, dulce, lină, în care orice se poate
întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel
mai aproape
de Dumnezeu şi de toate tainele existenţei.
Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte
capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi
vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate,
putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am
fost acolo cu adevărat...
Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă
intensitate, în care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi
iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată
lumea. Când începe şi când se termină copilăria? Nu ştim.
Isus i-a iubit şi preţuit pe copii “Lăsaţi copiii să vină la Mine!”
Nu numai că s-a născut asemenea celorlalţi copii şi a trăit în mijlocul
lor, că s-a jucat cu ei sau a participat la lecţii în preajma sinagogii, aşa cum
era obiceiul evreilor, nu numai că mergea împreună cu ei la templul din
Ierusalim începând cu vârsta de 12 ani, aşa cum ne relatează evanghelistul
Luca, lucru despre care am amintit mai sus, dar când a ajuns mare şi a
început să predice, el a manifestat o grijă deosebită pentru copii chemându-i
la sine, luându-i pe braţe, mângâindu-i şi binecuvântându-i, arătându-le o
iubire specială.
Urmărind comportamentul lui Isus vedem un lucru şi mai impresionant,
el nu numai că îi iubeşte şi îi cheamă la sine, dar el face şi mai mult, îi
prezintă drept exemplu pentru cei care vor să intre în împărăţia lui
Dumnezeu. Acelaşi evanghelist notează: "Lăsaţi copiii să vină la mine şi
nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei.
Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu
va intra în ea."