PROGRAMUL VIZITEI PENTRU BINECUVÂNTAREA CASELOR tel.

acasă: 262226, mobil: 0722-290024 sau 0745-347679

8
PAROHIA GRECO-CATOLICĂ NR 1 TG. MUREŞ
27 dec- orele 13-17.30: str. Dimitrie Cantemir, Ciugudeanu, Gen. Dumitrache,
Ulciorului, Argeşului, Gabor Aron, Henri Coandă
ADOREMUS
Parohia Greco –Catolică nr. 1 Tg Mureş
Str. Cuza Vodă nr 8
28 dec- orele 13-17.30: str. Al. Papiu Ilarian, Vulcan, Bradului, Borzeşti, Corneşti,
Cerbului, Codrului, Căliman, Ana Ipătescu, Aluniş BISERICA SF. NICOLAE
Preot Paroh Flavius Miheţ
29 dec - orele 08-14,00: str. Revoluţiei, Republicii, 22 Dec. 1989, Gheorghe
Marinescu 21 DECEMBRIE 2008 Săptămâna 8
30 dec- orele 08-14,00: Aleea Carpaţi, Fabricilor, Muncitorilor, Zăgazului,
Margaretelor Pregăti-ţi calea Domnului, îndreptaţi căile Sale ! (Mc 1,3)

31 dec- orele 08-14,00: Aleea Cornişa Domnul vine, iar Liturghia şi adoraţia ne invită să-I pregătim sosirea.
De Crăciun să pregătim ca dar Pruncului Isus roade bogate, gustoase şi inima
2 ian- orele 08-14,00: str. Victor Babeş, N. Grigorescu, Bujorului, Vişeului, noastră consumată de iubire.
Avram Iancu Propunere:
3 ian- orele 08-14,00: str.Făget, Secuilor Martiri, Păcii, Constructorilor, Împarte din belşugul mesei tale de Crăciun celor săraci, sau umple
Tâmplarilor, Luceafărului, George Coşbuc, inima cu bucuria colindului unor bătrâni părăsiţi!
4 ian- orele 13-17,00: str. Nicolae Iorga, Cosminului, Andrei Şaguna,
Mihai Viteazu, Brigadierilor, Trebely

5 ian- orele 08-13,00: str. Mărăşti, Arieşului, Motrului, Al. Vlahuţă,
Lăcrămioarei, C. R. Vivu
28 dec – după orele 17.30:
29 dec - după orele 15.00 :
30 dec - după orele 15.00:
31 dec - după orele 15.00:
2 ian - după orele 15.00:
3 ian - după orele 15.00:
4 ian - după orele 17.00:
5 ian - după orele 15.00:
Cultul euharistic în cadrul Sf. Liturghii
Peste veacuri cultul euharistic va rămâne, chiar dacă Semnul se va schimba.
Semnul nu va mai fi Pruncul, ci vor fi Pâinea şi Vinul consacrate, Însuşi Trupul şi
DAMBUL PIETROS Sângele preasfânt al Pruncului Mântuitor, Mielul lui Dumnezeu venit să ia asupra
Sa păcatele lumii. Itinerarul credinţei însă, va rămâne până astăzi acelaşi cu
str. Măgurei (18 fam.) itinerarul parcurs de păstori în noaptea sfântă la Bethlehem. În Sfânta Liturghie,
momentul Naşterii Domnului este simbolizat prin Pregătirea darurilor (ritualul
str. Ion Buteanu (19 fam.) Proscomediei); Liturghia cuvântului cuprinde citirea lecturilor din Sfânta Scriptură,
iar Liturghia euharistică este actualizarea prezenţei reale a Mântuitorului în Sf.
str. Petru Dobra (15 fam.) Euharistie. De fapt, în timpul Sf. Liturghii împărăţia cerească coboară pe pământ
pentru ca, înlăturând limita timpului, să poată actualiza în prezent ceea ce istoric
str. Surianu (4 fam.),str. Kooş Ferencz (5 fam.), a avut loc acum peste 2000 de ani.
str. Godeanu (6 fam.) Iată cum Pruncul de la Bethlehem ne invită şi astăzi să-i contemplăm Chipul
str. Lămâiţei (2 fam), str. Ceahlăului (6 fam.), participând la Sfânta Liturghie şi la cultul euharistic. Prin liturghia cuvântului şi noi
str. Ciucaş (13 fam) astăzi ne hrănim auzul cu credinţă şi evlavie şi astfel suntem conduşi spre
B.dul 1848, nr. cu soţ (22 fam) liturghia euharistică cu dorinţa de a "vedea" Cuvântul şi ne deschidem sufletul
spre liturghia cerească, acea laudă eternă îngerească. Prin liturghia euharistică
B.dul 1848, nr. fără soţ (23 fam) ne hrănim sufletul cu Sfânta Euharistie, Taina Prezenţei, cu dorinţa de a păstra
mereu această prezenţă sfântă şi sfinţitoare, dispunând sufletul spre liturghia
str. Parângului (22 fam.) vieţii: bucuria de a împărtăşi altora pacea şi disponibilitatea datorate Prezenţei.
Pr. Flavius MIHEŢ
 Sfânta Liturghie este rugăciunea de mulţumire prin excelenţă, cea mai PROGRAMUL CELEBRĂRILOR LITURGICE
2
perfectă şi cea mai plăcută, pe care noi oamenii o putem aduce lui Dumnezeu. PAROHIA GRECO-CATOLICĂ NR 1 TG. MUREŞ
Totodată, Sfânta Jertfă liturgică este un izvor de încredere şi de iertare, prin care
aducem cea mai deplină ispăşire dreptăţii divine pentru păcatele noastre. Este şi
în perioada 24 decembrie 2008 – 7 ianuarie 2009
rugăciunea prin care putem dobândi nenumărate haruri şi sfinţenie, dar măsura
primirii lor este pe măsura credinţei şi a iubirii noastre. 24 DECEMBRIE Ora 07.00 Sfânta Liturghie
Misterul Prezenţei reale a lui Isus este astăzi Sf. Euharistie, pentru că aici Ora 22.30 Sfânta Liturghie şi Adoraţie
Hristos este prezent substanţial în întregime, în realitatea Trupului şi a Sângelui
Său. De aceea, credinţa ne cere să rămânem în faţa Sf. Euharistii cu conştiinţa că 25 DECEMBRIE Ora 10.00 Sfânta Liturghie
suntem în faţa lui Hristos-Însuşi. Euharistia, misterul Prezenţei împlineşte în mod
sublim promisiunea lui Isus: "Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul 26 DECEMBRIE Ora 08.00 Sfânta Liturghie
veacului" (Mt. 28,20). Biserica invită credincioşii să cultive conştiinţa vie a Ora 10.00 Sfânta Liturghie
Prezenţei reale a Domnului nostru Isus Hristos, atât în cadrul celebrării Sf.
Liturghii, cât şi în cultul euharistic în afara ei, şi să-I acorde reverenţa maximă 27 DECEMBRIE Ora 08.00 Sfânta Liturghie
datorată lui Dumnezeu . Ora 10.00 Sfânta Liturghie

Adoraţia euharistică 28 DECEMBRIE Ora 08.00 Sfânta Liturghie

Adoraţia în sens teologic este un act de recunoaştere a lui Dumnezeu ca Ora 10.00 Sfânta Liturghie
Fiinţă supremă, Creatorul tuturor celor văzute şi nevăzute. De aceea, unica Fiinţă
căreia i se poate aduce un cult de adoraţie este Dumnezeu în Preasfânta Treime 29 DECEMBRIE Ora 07.00 Sfânta Liturghie
sau fiecăreia dintre cele trei Persoane divine în parte. Ca urmare, rugăciunea de
adoraţie se cuvine Tainei euharistice, deoarece conform învăţăturii Bisericii, în 30 DECEMBRIE Ora 07.00 Sfânta Liturghie
aceasta subzistă Prezenţa reală a Domnului nostru Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu. 31 DECEMBRIE Ora 07.00 Sfânta Liturghie
Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea ne-a invitat în 2004, An al Euharistiei, ca Ora 22.30 Sfânta Liturghie şi Adoraţie
adoraţia euharistică să devină în mod special, o practică, o rugăciune regulată a
comunităţilor parohiale şi călugăreşti. Să rămânem îngenunchiaţi în faţa lui Isus 01 IANUARIE Ora 08.00 Sfânta Liturghie
prezent în Taina Euharistiei, reparând prin credinţa noastră toate uitările, Ora 10.00 Sfânta Liturghie
neglijenţele, ofensele, profanările pe care Mântuitorul nostru trebuie să le îndure în
diferitele colţuri ale lumii. Să aprofundăm prin adoraţie rugăciunea noastră 02 IANUARIE Ora 07.00 Sfânta Liturghie
personală şi comunitară, utilizând Cuvântul lui Dumnezeu şi scrierile părinţilor Ora 08.00 Sfânta Liturghie
bisericii. De asemenea, să practicăm rugăciunea Rozariului, înţeleasă în sens
biblic şi cristocentric, fiind şi aceasta o cale potrivită pentru contemplaţia 03 IANUARIE Ora 07.00 Sfânta Liturghie
euharistică în comuniune cu Psf. F. Maria .
În faţa unui prunc ni se pare că el ne hrăneşte sufleteşte, dar de fapt noi 04 IANUARIE Ora 08.00 Sfânta Liturghie
suntem cei care generăm sentimente de pace, de bine, de linişte pe care i le Ora 10.00 Sfânta Liturghie
transmitem. Din ariditatea, sărăcia noastră interioară acest prunc simplu şi
nevinovat ne cere să oferim. Contemplarea Semnului Pruncului din iesle de la 05 IANUARIE Ora 07.00 Sfânta Liturghie
Bethlehem ca şi contemplarea Semnului Prezenţei euharistice ne invită să ne Ora 08.00 Sfânta Liturghie
apropiem nu pentru a ne umple sufletele de senzaţii şi trăiri sentimentale, ci pentru
a putea înţelege mai bine situaţia noastră, viaţa noastră, drumul nostru de credinţă 06 IANUARIE Ora 08.00 Sfânta Liturghie
şi a accepta realitatea în care Dumnezeu ne invită să trăim. În această realitate Ora 10.00 Sfânta Liturghie
săracă, aridă de multe ori, Isus este Cel care cere de la noi. Viaţa înţeleasă astfel, Ora 17.00 Sfânta Liturghie
devine un drum de comuniune, un drum de întâlnire cu Dumnezeu, în rugăciune.
07 IANUARIE Ora 08.00 Sfânta Liturghie
Ora 10.00 Sfânta Liturghie
 Ora 17.00 Sfânta Liturghie
7
"Să-L urmăm cu inima, pe Hristos în cer, prin credinţă şi iubire, atâta timp cât
suntem pe pământ, pentru ca să-L putem urma cu trupul în ziua arătată de
promisiunile veşnice."
Fie ca ascultând Cuvântul evanghelic în noaptea Sfintei Sărbători, să ne
lăsăm conduşi spre "vederea" cuvântului şi contemplarea Prezenţei în Sf.
Liturghie. Hrănindu-ne cu Sf. Euharistie să devenim şi noi, icoane ale "prezenţei"
Mântuitorului în lume, iar viaţa noastră, să devină un imn de preamărire adus lui
Dumnezeu pentru Întruparea Fiului Său!
Sfinte sărbători în creştinească bucurie, cu plinătate de cereşti haruri şi un An
Nou cu împliniri şi cu sănătate sufletească şi trupească,
DARUL DIN NOAPTEA DE CRĂCIUN
Era noaptea de Crăciun. Locuitorii oraşului se îndreptau ca de obicei spre biserică cu
dorinţa de a auzi din nou sunetul minunat al clopotului care de mult timp amuţise. Doar
bunicii îşi mai aminteau de acel sunet al clopotului, venit parcă din înaltul infinit al cerului.
Speranţa fiecăruia era ca darul pus la altar, de fiecare locuitor al oraşului în ziua
naşterii Domnului, să facă auzit din nou dangănul clopotului. Darurile depuse erau din
cele mai scumpe şi cele mai strălucitoare, fiecare sperând că la darul său minunea să se
întâmple.
În ziua sfântă a Crăciunului, Eddy şi Don, doi frăţiori săraci, se îndreptau spre biserică
cu dorinţa arzătoare de a oferii trei monede micului Isus. Deodată inevitabilul s-a produs.
În întunericul nopţii Don s-a împiedecat de o piatră şi s-a prăbuşit. Din nefericire nu s-a
mai putut ridica şi atunci cu lacrimi în ochi l-a rugat pe frăţiorul său să meargă singur la
biserică şi să depună cele trei monede la altar. Eddy, înspăimântat, a plecat cu lacrimi în
ochi promiţându-i fratelui că aşa va face.
În biserică oamenii îşi aduceau darurile scumpe depunându-le în faţa altarului
aşteptând minunea. În zadar fiecare depunea darul său, dangănul clopotului nu se auzea.
Între timp, Eddy cu suflarea întretăiată se apropie de biserică fugind spre uşa cea mare
şi strângând cu putere în mânuţă cele trei monede. Deodată auzi o voce: "Copilul meu este
flămând". Eddy se întoarse şi văzu o femeie sărmană ţinând în braţe un prunc drăgălaş care
i-a zis - "Nu am nimic să-i dau copilaşului".
Eddy privi cu milă copilaşul aducându-şi aminte de promisiunea făcută fratelui său.
Nu ştia ce să facă, dar cuprins de milă întinse mânuţa cu cele trei monede dăruindu-le
pruncului.
În biserică era linişte. Deodată se auzi un sunet – clopotul. Da, era clopotul care bătea,
iar sunetul lui venea ca o binecuvântare din înaltul cerului.
Toţi vroiau să vadă cine a adus minunatul dar însă nu văzură pe nimeni. În sunetul
clopotului şi lumina angelică a altarului, uşa laterală a bisericii se deschise şi intră un
băieţel sărac pe care unii dintre ei l-au văzut dând trei bănuţi unei femei sărmane cu un
prunc în braţe, care stătea la uşa principală a bisericii, şi pe care ei o ignorară fiind prea
grăbiţi să-şi ducă darul lor scump la altar. Nici nu observară când femeia cu pruncul în
braţe dispăru ca prin minune după ce primii cei trei bănuţi dăruiţi cu atâta iubire de
băieţelul sărac.
Pruncul născut la Bethlehem 6ne învaţă să trăim
"Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. (...) Şi s-au
întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi
văzuseră precum li se spusese"(Lc. 2, 17-20).
Păstorii, găsind Semnul, sunt acum introduşi în această comunitate divino-
umană a Sfintei Familii. Adorând în linişte reverenţială Pruncul nou-născut, ei vor
fi pătrunşi de liniştea şi pacea pe care numai prezenţa Sa o poate dărui. Pruncul
rămâne un semn mut, nu ţine discursuri, nu face conferinţe, nu obligă, pare că nu
are nimic de dăruit, aşteaptă să primească de la ceilalţi totul şi toate, chiar şi
sufletele lor, pentru a le putea apoi răscumpăra... .
Împărtăşindu-se din chipul Cuvântului întrupat, El s-a "întrupat" şi în sufletele
lor. Bucuria le umple sufletul, le dilată inima care acum s-a deschis pentru a
cuprinde tainic pe Cel de necuprins. Astfel, Prezenţa le transformă viaţa, le
conferă o nouă misiune, aceea de mesageri, evanghelizatori, apostoli ai
Cuvântului întrupat. Ei vor împărtăşi tuturor Semnul Pruncului din iesle şi toate
câte au auzit şi au văzut.
Apoi, păstorii se-ntorc bucuroşi la misiunea lor. Sunt aceeaşi oameni simpli,
cu ocupaţia şi gândurile lor, dar în sufletele lor s-a petrecut o minunată
"întoarcere", convertire după vederea Semnului Pruncului din iesle. Privind şi
primind Semnul, ei sunt transformaţi în "semne vii" pentru ceilalţi. Astfel, ei devin
"euharistii vii", care doresc să împărtăşească şi celorlalţi bucuria pe care o
trăiesc. Este bucuria păcii şi a liniştii sufleteşti a omului care a reînnoit relaţia sa
cu Dumnezeu, Tatăl Creator. Inima lor sigilată de Prezenţa reală va păstra
comuniunea "liturghiei cereşti" din jurul Pruncului din iesle. Ei vor continua pe
pământ cântarea de laudă a corului îngeresc în ceruri, aducând mărire lui
Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună învoire. Astfel, preamărind şi
lăudând pe Domnul, păstorii redau fiinţei umane rolul originar pentru care a fost
creată, adică acela de a lăuda şi a preamări pe Tatăl Creator.
Lumea ascultă cu uimire cuvintele păstorilor: "toţi câţi auzeau se mirau de
cele spuse lor" (Lc. 2,18). Maria însă, culege aceste cuvinte primite de păstori de
la Mesagerul îngeresc ca pe nişte "mărgăritare de mare preţ", şi le alătură, în
inima Sa, la primul Cuvânt îngeresc: "Bucură-te, ceea ce eşti plină de har..." (Lc.
1,28). Maria, Tabernacolul viu al Sfintei Euharistii, Izvorul vieţii, Cea din care
Viaţa a primit viaţă, trăieşte o spiritualitate pătrunsă de Prezenţa reală, o
spiritualitate euharistică, de aceea Sf. Părinte o numeşte "femeia-euharistie" sau
"femeia euharistică", oferindu-ne tuturor modelul trăirii ei. Întreaga ei viaţă, pusă
în slujba întrupării Cuvântului divin, se transformă în imn de mulţumire
"euharistie", adus lui Dumnezeu. O viaţă ce devine mai întâi Liturghie a
Cuvântului întrupat - de la Bunavestire la Naşterea Domnului, iar apoi Liturghie
Euharistică - de la Naştere la Jertfa mântuitoare de pe Cruce. Astfel, Isus Hristos
rămâne mereu prezent în viaţa ei.
Sf. Euharistie hrana sufletelor
În Sf. Jertfă Liturgică Domnul nostru Isus Hristos coboară pe altar, nu doar
pentru a-I aduce Tatălui Său un omagiu perfect, dar şi pentru a deveni, sub chipul
3
pâinii şi al vinului, hrana sufletelor noastre. Aceasta este hrana supranaturală
menită să întreţină în noi viaţa de har, viaţa divină şi astfel, rămânând uniţi cu El,
să putem dobândi sfinţenia vieţii. "Eu sunt viţa iar voi sunteţi mlădiţele. Cel ce
rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face
nimic" (Io. 15,5). Isus este viţa, iar noi mlădiţele care primesc seva dătătoare de
viaţă, harul sfinţitor, de la viţă pentru a putea rodi. Hristos face să prisosească
harul în noi mai ales prin dăruirea de Sine în Sf. Euharistie. Acesta este
sacramentul în care noi ne unim cu Acela care este modelul nostru divin, ispăşirea
şi mântuirea noastră, precum şi izvorul sfinţeniei noastre.
Viaţa trupească se întreţine şi se dezvoltă prin hrană, iar viaţa sufletească,
spirituală, se întreţine prin hrana sufletului, "Pâinea vieţii". Isus ne spune şi astăzi:
"Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer. Cine mănâncă din pâinea
aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este
Trupul Meu" (Io. 6,51).
Aşadar, Hristos coboară pe altar la Sf. Jertfă Liturgică nu doar pentru a se
oferi şi a fi oferit de către noi Tatălui sau a fi adorat, ci mai cu seamă pentru ca noi,
cuminecându-ne "cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu evlavie", să dobândim
prin această hrană sufletească viaţa harului, iertarea păcatelor uşoare şi garanţia
vieţii veşnice.
Euharistia este hrana sufletului care întreţine, reînnoieşte, sporeşte harul şi
bucuria în sufletul care o primeşte cu vrednicie. Sacramentul Euharistiei este deci,
"Pâinea cerească" menită să menţină şi să sporească viaţa divină în noi.
Părinţii Bisericii au evidenţiat adeseori asemănarea dintre acţiunea pâinii, ca
hrană pentru trup şi acţiunea Pâinii vieţii, ca hrană pentru suflet. Există însă, şi o
deosebire profundă, după cum scrie Sf. Toma: "Materia Euharistiei este un
aliment; trebuie deci, ca efectul ei propriu, să fie analog cu cel al hranei. Cel care
asimilează hrana trupului o transformă în el; această asimilare repară pierderile
organismului şi îi dă creşterea corespunzătoare. Dar Hrana euharistică, în loc să
se transforme în cel care o ia, îl transformă pe acela în Ea." Deci, atunci când
Hristos ni se dăruieşte ca hrană, El este Cel care ne transformă.
A rămâne în Hristos. Cuminecarea şi rolul ei
Există însă, şi un alt scop ce îl completează pe acesta. Isus spune: "Cel ce
mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el" (Io.
6,56). "A rămâne în Hristos" înseamnă a fi unit cu El, a fi una cu El, a fi părtaş prin
har la relaţia dintre Tatăl şi Fiul în Spiritul Sfânt, înseamnă a fi copil al lui
Dumnezeu prin Fiul. De asemenea, înseamnă a se identifica cu Hristos în ce
priveşte inteligenţa, voinţa şi activitatea. Rămânem întru Hristos prin inteligenţă
atunci când acceptăm printr-un act de credinţă simplu, pur şi integral, tot ceea ce
Hristos ne spune. Prin credinţă ni se oferă Domnul ca hrană, şi a ne uni cu El,
înseamnă a accepta, prin adeziunea inteligenţei noastre la Cuvântul Său, tot ceea
ce ne dezvăluie. "A rămâne întru El" înseamnă a supune voinţa noastră voinţei
Lui, a face să depindă întreaga noastră activitate supranaturală de harul Său,
rămânând în iubirea Sa (Io. 15,10). Aceasta înseamnă a pune pe prim plan
exigenţele Sale în locul dorinţelor noastre, a ne dărui cu totul Lui, fără rezerve, cu
hotărâre statornică şi cu încredere absolută .
Această Taină trebuie să aibă 4 un loc central în viaţa spirituală a fiecărui
creştin, fiind o lucrare a comunităţii bisericeşti şi nu o devoţiune personală, ce
alimentează evlavia individuală, este Sărbătoarea Bisericii, a deplinătăţii sale.
Rugăciunile pregătitoare pentru Cuminecare au menirea să trezească atenţia,
conştiinţa propriei nimicnicii şi teama reverenţială în faţa demnităţii Tainei
Euharistice, dar care nu trebuie să conducă la scrupulozitate. Dimpotrivă
conştiinţa adâncă a nevredniciei trebuie unită cu bucuria încrederii în Cel care
este "doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre". Sf. Ambrozie, episcopul de
Milano, afirmă foarte limpede: "Cel care nu este vrednic să primească Sf.
Împărtăşanie în fiecare zi, nu este demn nici să o ia o dată pe an".
Sf. Euharistie nu este răsplata pentru cei sănătoşi, ci este "hrană adevărată"
pentru cel flămând şi însetat, care ştie că fără această hrană va muri sufleteşte;
ea este "leacul" cel mai puternic al nemuririi, antidotul morţii, este comuniunea
iubirii şi sărbătoarea ei.
Împărtăşirea corectă presupune ca primind pe Hristos în Sf. Euharistie să ne
unim spiritul, inima, voinţa, tot sufletul nostru cu El. Astfel încât prin credinţa şi
prin iubirea pentru El, să acceptăm ca El să devină principiul vieţii noastre, şi nu
propriul eu. Hristos se uneşte în primul rând cu sufletul, dar în virtutea legăturii
strânse trup-suflet, acţiunea divinizatoare a Euharistiei se revarsă şi asupra
trupului. Astfel Euharistia potoleşte focul patimilor, întăreşte iubirea de Domnul,
dorinţa de a face voinţa Sa, de a evita păcatul şi conferă pace şi linişte întregii
persoane. Părinţii Bisericii vorbesc chiar despre efectele tămăduitoare ale
Euharistiei asupra bolilor trupeşti. Hristos este veşnic viu şi veşnic în acţiune,
unindu-se cu noi, El purifică, înalţă, transformă, sfinţeşte, toate facultăţile fiinţei
noastre, astfel încât noi iubim pe Dumnezeu prin Inima Sa. Astfel devenim "alter
Christus" sau "euharistie" aşa cum frumos exprimă Sf. Augustin: "Dacă primiţi
bine Trupul lui Hristos, sunteţi ceea ce primiţi".
Dacă Euharistia nu produce în noi o transformare divină să ştim că obstacolul
este numai la noi. Păcatul grav este cel care, cauzând moartea sufletului,
împiedică realizarea efectului hranei divine. Cu cât vom rămâne mai mult în
starea harului sfinţitor, murind păcatului şi trăind numai pentru Dumnezeu, cu atât
suntem mai bine pregătiţi să primim belşugul harului euharistic. Euharistia este
Sacramentul vieţii noastre în măsura în care rămâne sacramentul unirii trăirii
noastre cu Hristos. Dacă am primit Pâinea cea vie, Pâinea dătătoare de viaţă,
trebuie să facem fapte spre viaţă, fapte ale unui copil al lui Dumnezeu care cu
credinţă şi iubire doreşte să se abandoneze cu totul Tatălui după modelul Fiului
prin lucrarea Spiritului Sfânt. Spune Scriptura: "Cine zice că petrece întru El dator
este, precum Acela a umblat şi el aşa să umble" (1 Io. 2,6).
Prin frumoasele tradiţii creştine şi cultul liturgic, Biserica ne oferă în fiecare
an, nu numai o reprezentare vie, animată a vieţii Mirelui ei, Hristos, ci ne invită să
pătrundem în Misterele vieţii lui Hristos, să ne facem părtaşi de harul pe care l-au
dobândit cei care au fost martorii acelor mistere şi să devenim şi noi vestitori ai
misterelor divine. Acesta este scopul vieţii creştine: a deveni atât de asemănători
Fiului, încât viaţa Lui să devină viaţa noastră. Să facem ca viaţa noastră să fie o
5
permanentă comuniune cu El, după cuvântul Apostolului neamurilor "Gândul
acesta să fie în voi care era şi în Hristos Isus" (Filip. 2,5). Sf. Părinţi ne îndrumă:
Schema de tiparire

Pag 8 Pag 1

Pag 2 Pag 7

Pag 6 Pag 3

Pag 4 Pag 5