Dumnezeu-Tatăl L-a predat pe unicul Său Fiu la moarte pe cruce!
Este
atât de înalt acest adevăr, pe care îl descriem aşa simplu. Este cu desăvârşire
imposibil ca mintea noastră săracă să înţeleagă în toată înălţimea şi adânci-
mea această realitate dumnezeiască. Cum vom înţelege după adevăr ca pe o
stare firească înălţimea crucii? Cum este posibil să-şi imagineze de unul sin-
gur omul cel mic cum că tronul şi slava Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu
este crucea, care din acea clipă se preface din unealtă de necinste în unealtă
de mântuire şi în armă nebiruită împotriva diavolului!
Da. Cel care se afla în cer şi a coborât pe pământ, „Chipul lui Dumnezeu
celui nevăzut, Cel mai Întâi-Născut decât toată zidirea”(Col 1:15), Cel în ca-
re „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Col 2:9), a fost profeţit
cu veacuri întregi înainte de a se urca pe lemnul Crucii pentru a ne mântui
pe noi care fusesem otrăviţi cu otrava păcatului.
Cât de clar este şi în acest punct cuvântul lui Dumnezeu şi cât de multe
ne arată teologia Bisericii şi istoria autentică, dincolo de fantasme şi rătăci-
ri… „Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să fie înălţat
Fiul Omului” (Io 3:14). Adică: După cum Moise a înălţat şarpele de aramă
în pustie, aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, aşa încât cel care crede într-
Însul să nu se piardă, ci să trăiască veşnic.
Şi de ce se întâmplă toate acestea?. Iubirea lui Dumnezeu este astfel că
nu vrea ca nici una din făpturile Sale iubite să se piardă. Este de ajuns ca
omul însuşi să creadă în Cristos cu desăvârşire liber şi să primească jertfa
Lui izbăvitoare.
Dumnezeul Treime se întristează şi se necăjeşte atât de mult din cauza
păcatului, care l-a zdrenţuit pe om, prin alegerea liberă a omului însuşi, aşa
încât pentru a-l mântui, Dumnezeul-Om, Domnul Isus se suie pe Cruce, „ca
tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Io 3:15).
Există unii cărora le place să se joace cu păcatul şi cheltuiesc acest dar
foarte preţios care se numeşte timp în lucruri şi fapte care înnegresc preafru-
mosul chip a lui Dumnezeu. După cum, la fel, există şi unii care, din cauza a
fel şi fel de situaţii, înfruntă şi percep negativ iubirea lui Dumnezeu cu con-
secinţa de a-şi închide inima la bătăile duioase şi atât de deosebite ale haru-
lui (Apocalipsa lui Ioan 3:20), şi deznădăjduindu-se, ajung la concluzia că
Dumnezeu deja i-a osândit. Fireşte, după cum înţelegem, atât prima, cât şi a
doua situaţie psihologică pe care le exprimă cele de mai sus, sunt ceva care
a fost semănat „de către vrăjmaşul” în conştiinţă.
Noi, în ciuda greşelilor noastre, şi mici, dar şi mari, să nu abandonam
lupta niciodată. Să privim la Domnul Isus, biruitor pe tronul Crucii Sale,
fiind siguri că jertfa lui izbăvitoare prin credinţa vie pe care I-o oferim, ne
va mântui, de vreme ce: „Nu a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să
judece lumea, ci ca lumea să se mântuiască prin El” (Io 3:17), adică: Nu a
trimis Dumnezeu pe Fiul Său la neamul omenesc cel păcătos ca să judece şi
să osândească acest neam, ci L-a trimis ca să mântuiască întreaga lume ome-
nească prin El. Fie ca harul care izvorăşte din Cinstitul Lemn al Crucii să ne
acopere şi să ne povăţuiască pe calea mântuirii. Amin.
ADOREM
US Protopopiatul Greco
AGRU TG MUREŞ 10 Septembrie 2017 Nr. 480
Gândul zilei
Rugăciune pentru cei în grea suferință trupească și sufletească
Doamne, îndură-te de cei care trec prin suferințe de neimaginat, de cei cu
sufletul și trupul în agonie, de cei părăsiți de lume si fără niciun sprijin, de
cei tulburați și căzuți pradă deznădejdii, de cei care și-au pierdut orice spe-
ranță și pe care oamenii, nici chiar cei mai bine intenționați nu îi mai pot
ajuta, atât de mare e abisul din sufletul lor. Ai milă de cei care se agață de
orice în disperarea lor, de cei aflați la limita rezistenței și a puterilor, de cei
în primejdii de moarte, de cei de la care lumea își întoarce privirea cu groază
ca de la un spectacol cu neputință de îndurat. Doamne, în noaptea grea a în-
cercării lor, adu-le o lumină, întinde-le o mână, deschide-le cale spre biruin-
ță. Pregătește oameni destul de puternici și curajoși ca să nu se înfioare de
adâncurile disperării lor ci, având ca armă iubirea Ta salvatoare, să îndrăz-
nească și să-i smulgă din abisul disperării. Știu că rugăciunea mea nu e decât
un strop în ocean,dar am credința că Tu poți folosi și stropul acesta ca să
sal-vezi, să vindeci, să aduci alinare, să învingi răul ce se întinde peste tot în
ju-rul nostru, să faci binele să biruiască prin lucrarea desăvârșită a Spiritului
Sfânt. Doamne, fă de rușine puterea urii și a răului prin dragostea Ta fără
hotar, prin harul Tău ce depășește orice închipuire omenească. Și așa cum
Fiul Tău a învins ura prin iubire, suferința prin asumarea ei și moartea prin
înviere, fă ca și cei pentru care mă rog să-și înalțe ochii spre Tine și să des-
copere că Tu le ești de ajuns, să găsească în mâna Ta întinsă alinare și putere
să învingă. Transformă-le suferința într-o punte spre Tine și fă ca binele să
biruiască în inima lor, acum și în vecii vecilor. Amin!
Intenția de rugăciune a Papei pe luna septembrie 2017: parohiile,
în serviciul misiunii
Parohiile trebuie să fie ”case în care ușa să fie mereu deschisă”, mergând
în întâmpinarea celorlalți pentru a le oferi ”o propunere clară de credință”,
spune Sfântul Părinte în mesajul său.
 Pontiful cere ca ”parohiile noastre să nu fie birouri funcționale”, ci ”spa-
ții de comunicare a credinței și de mărturie a carității”. ”Parohiile - afirmă
papa Francisc în mesaj, trebuie să păstreze contactul cu familiile, cu viața
oamenilor, cu viața poporului. Trebuie să fie case în care ușa este mereu
deschisă pentru a merge în întâmpinarea celorlalți. Este important ca mersul
spre ceilalți să urmeze o propunere clară de credință. Este vorba de a deschi-
de ușile și de a lăsa ca Isus să iasă cu toată bucuria mesajului său.
Să ne rugăm pentru parohiile noastre ca să nu fie birouri funcționale ci,
însuflețite de spirit misionar, să fie spații de comunicare a credinței și de
mărturie a carității”.
Posibilitate ca aparițiile de la Medjugorje să fie recunoscute în acest an!
Afirmațiile Mons. Henryk Hoser, Arhiepiscopul polonez numit de Papa
Francisc pentru a studia situația pastorală privind „fenomenul Medjugorje”,
fac înconjurul lumii. „Toate lucrurile indică faptul că aparițiile vor fi recu-
noscute, poate chiar în acest an - a declarat Mons. Hoser. Va fi foarte dificil
să se ia o decizie diferită, deoarece este imposibil ca cei șase vizionari să fi
mințit timp de 36 de ani. Eu fost vizitați de specialiști, psihiatri și psihologi.
Nu există nicio boală”. De asemenea, Mons. Hoser a declarat că raportul său
despre Medjugorje s-a încheiat „pozitiv”. „Cred - a continuat - că totul mer-
ge în direcția cea bună, de recunoaștere. Misiunea mea nu a avut sarcina de
a închide cazul Medjugorje, ci doar de a evalua situația pastorală locală și de
a verifica adeziunea fenomenului cu învățăturile Bisericii”.
Scrisoarea lui Dumnezeu adresată unui soț
Femeia pe care o ai alături, emoționată, în rochie de mireasă, este a mea.
Eu am creat-o. Eu am iubit-o întotdeauna;chiar dinaintea ta și chiar mai mult
ca tine.Nu am ezitat să-mi dau viața pentru ea.Ți-o încredințez. O vei lua din
mâinile mele și vei deveni responsabil.Atunci când ai întâlnit această frumu-
sețe, te-ai îndrăgostit de ea. Mâinile mele sunt acelea care i-au modelat fru-
musețea, iar inima mea este cea care a înzestrat-o cu tandrețe și iubire. Înțe-
lepciunea mea i-a format sensibilitatea, inteligența și toate calitățile frumoa-
se pe care le-ai găsit în ea. Nu vei putea însă să te limitezi și doar să te bucu-
ri de farmecul ei. Va trebui să te implici pentru a răspunde nevoilor și dorin-
țelor ei. Are nevoie de multe lucruri: de casă, de haine, de seninătate, de bu-
curie, de afecțiune,de plăcere și de distracție,de prezență umană și de dialog,
de relații sociale, familiale și de multe alte lucruri... Va trebui să realizezi că
va avea nevoie mai ales de Mine și de tot ce ajută și favorizează întâlnirea
cu Mine; pacea inimii, puritatea spiritului, rugăciunea, cuvântul, iertarea,
speranța și încrederea în Mine. O vom iubi împreună. Eu o iubesc dintotdea-
una. Tu ai început să o iubești de câțiva ani, de când ai întâlnit-o. Eu sunt
acela care ți-am sădit în inimă iubirea pentru ea. A fost cel mai frumos mod
de a-ți spune: „Iată, ți-o încredințez!”, pentru ca să te poți bucura de frumu-
sețea și de calitațile ei. Când i-ai spus: „Promit să-ți fiu credincios, să te iu-
besc și să te respect pentru toată viața”, este ca și cum mi-ai răspuns că ești
bucuros să o primești în viața ta și să ai grijă de ea. Oferindu-ți un supliment
de iubire, te voi face să o iubești ca și Dumnezeu. Acesta îți va transforma
iubirea de creatură și vei putea produce operele lui Dumnezeu în femeia pe
care o iubești. Darul meu de nuntă va fi harul Tainei căsătoriei. Nu te voi
lăsa niciodată singur pe această cale. Voi fi întotdeauna cu tine și voi face
din tine instrumentul iubirii Mele. Prin gesturile tale de iubire, voi continua
să-mi iubesc creatura, care ți-a devenit soție.
Apostolul: Galateni 6,11-18
Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în
trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru
crucea lui Cristos. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc
Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru.
Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru
Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
Că în Cristos Isus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur,
ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, - pace şi milă
asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să
nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Isus.
Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.
Evanghelia: Ioan 3,13-17
Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului,
Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să
se înalţe Fiul Omului, Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-
Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să
se mântuiască, prin El, lumea.
Așa a iubit Dumnezeu lumea…
Niciodată omul n-ar fi putut de unul singur să înţeleagă iubirea infinită
pe care o nutreşte Dumnezeu faţă de această binecuvântată făptură, omul,
care constituie şi coroana întregii creaţii. Şi deoarece iubirea adevărată nu
este cu putinţă să se exprime doar prin cuvinte emoţionante, ci şi prin fapte
care dovedesc autenticitatea cuvântului, de aceea şi ucenicul iubirii, Sfântul
Ioan, în puţine cuvinte rezumă „explozia” de iubire a lui Dumnezeu: „Căci
aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat, pentru
ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Io 3: 16).
Adică: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea oamenilor, care trăia în păcat,
încât L-a dat morţii pe unicul Său Fiu, pentru a nu se pierde tot omul cu
moartea cea veşnică, ci aceia care cred într-Însul să aibă viaţă veşnică.
 ADOREMUS
Protopopiatul Greco –Catolic
Tg Mureş
Foaie de informare religioasă

AGRU TG MUREŞ 10 Septembrie 2017 Nr. 480