Tema

In mecanica solidelor, momentul de inertie, static si modulul de rezistenta sunt concept

pentru a descrie proprietatile si comportamentele pieselor mecanice, in miscare sau sub
actiunea unor forte.
● Momentul de inertie – exprima masura prin care un corp de opune stării sale
de repaus relativ sau de mișcare de rotație uniformă la acțiunea unui
moment al forței. (rezistenta unei obiect la schimbarea vitezei in jurul unui
anumit ax)
● Momentele statice - se poate utiliza pentru determinarea poziţiei centrului de
greutate G al ariei secţiunii transversale. (capacitatea unei forte de a dezechilibra
sau echilibra alte momente de forta)
● Momentele statice - se poate utiliza pentru determinarea poziţiei centrului de
greutate G al ariei secţiunii transversal

1. Probleme de răsucire/torsiune:
● Semnificație: Aceste probleme se referă la forțele care produc o torsiune sau o
răsucire într-o structură sau componentă. Aceste forțe pot fi rezultatul aplicării
unei perechi de forțe egale și opuse care acționează la distanțe diferite de centrul
de torsiune al obiectului sau pot fi rezultatul unui moment de forță aplicat. Aceste
probleme pot duce la deformări excesive, ruperea sau eșecul structurii sau
componentei.
2. Probleme de dimensionare:
● Semnificație: Aceste probleme se referă la determinarea dimensiunilor
corespunzătoare pentru o structură sau componentă, astfel încât aceasta să poată
rezista la sarcinile sau forțele aplicate fără a suferi defecțiuni. Aceasta implică
calcularea secțiunilor transversale adecvate, lungimilor, grosimilor și altor mărimi
geometrice necesare pentru a asigura integritatea structurii sau componentei.
3. Probleme de verificare a momentului capabil:
● Semnificație: Aceste probleme se referă la evaluarea dacă structura sau
componenta este capabilă să reziste la un moment de forță specificat. Momentul
capabil este momentul maxim pe care structura sau componenta îl poate suporta
fără a suferi defecțiuni sau eșec. Verificarea momentului capabil implică
calcularea momentului rezistent al structurii și compararea acestuia cu momentul
specificat. Dacă momentul rezistent este mai mare sau cel puțin egal cu momentul
specificat, atunci structura sau componenta este considerată să fie capabilă să
reziste la momentul respectiv.
Punctul de vedere al termenilor care le compun:

● Răsucire/torsiune: Acest termen se referă la acțiunea de a aplica o forță

care tinde să producă o rotație sau o torsiune în jurul unui punct sau unui ax
specific. Răsucirea sau torsiunea poate fi cauzată de o pereche de forțe egale
și opuse aplicate la distanțe diferite de axul de torsiune sau de un moment de
forță aplicat asupra structurii.
● Dimensionare: Acest termen se referă la procesul de determinare a
dimensiunilor geometrice necesare pentru a asigura rezistența și integritatea
unei structuri sau componente. Aceasta implică alegerea secțiunilor
transversale adecvate, lungimilor, grosimilor și altor dimensiuni în funcție de
solicitările și cerințele specifice.
● Verificare a momentului capabil: Acest termen se referă la evaluarea dacă
structura sau componenta este capabilă să reziste la un moment de forță
specificat. Acest proces implică calcularea momentului rezistent al structurii
și compararea acestuia cu momentul specificat pentru a determina dacă
structura poate suporta momentul fără a suferi defecțiuni sau eșec.

a. Diferența dintre încovoierea plană, încovoierea oblică și încovoierea strâmbă constă în

orientarea axei de încovoiere în raport cu planul principal de simetrie al secțiunii transversale a
unui obiect supus încovoiere. Aceste termeni sunt utilizați pentru a descrie modul în care se
produce încovoierea într-o structură sau componentă.
● Încovoierea plană: În acest caz, axa de încovoiere este perpendiculară pe planul
principal de simetrie al secțiunii transversale. Astfel, încovoierea are loc într-un singur
plan și deformările sunt predominant în planul de încovoiere.
● Încovoierea oblică: În acest caz, axa de încovoiere nu este perpendiculară pe planul
principal de simetrie al secțiunii transversale, ci formează un unghi oblic cu acesta. Acest
tip de încovoiere implică atât deformări în planul de încovoiere, cât și deformări în
planuri perpendiculare pe acesta.
● Încovoierea strâmbă: În încovoierea strâmbă, axa de încovoiere nu este paralelă cu
niciunul dintre planurile principale de simetrie ale secțiunii transversale. Aceasta
înseamnă că încovoierea are loc într-un plan nici perpendicular, nici paralel cu planurile
principale de simetrie, rezultând deformări complexe în structură.
b. Diferența dintre încovoierea pură și încovoierea simplă se referă la tipul de sarcină care
produce încovoiere într-o structură sau componentă.
● Încovoierea pură: În încovoierea pură, structura sau componenta este supusă doar la
momente de încovoiere. Aceasta înseamnă că nu există alte forțe sau momente care să
acționeze în paralel sau în direcții perpendiculare pe direcția de încovoiere. Încovoierea
pură poate fi întâlnită, de exemplu, într-o grindă care suportă o sarcină distribuită
uniform sau într-o țeavă încovoiată prin aplicarea unui moment de torsiune constant.
● Încovoierea simplă: În încovoierea simplă, pe lângă momentul de încovoiere, structura
sau componenta este supusă și altor forțe și/sau momente, cum ar fi forțe axiale sau
forțe tăietoare. Încovoierea simplă apare, de exemplu, într-o grindă care suportă atât o
sarcină distribuită uniform, cât și o sarcină concentrată la o anumită distanță de axa de
încovoiere. Încovoierea simplă este mai complexă decât încovoierea pură, deoarece
solicitările multiple pot interacționa și pot influența răspunsul structurii la încovoiere.

Fibra medie deformată la încovoiere se referă la zona dintr-o secțiune transversală a unei
componente sau structuri care suferă cea mai mare deformare în timpul procesului de
încovoiere. Este important să înțelegem că într-o secțiune transversală supusă încovoiere, nu
toate punctele se deformează în mod uniform. Deformația variază de-a lungul secțiunii
transversale, iar zona în care se produce cea mai mare deformație este cunoscută sub numele
de fibră medie deformată.
Fibra medie deformată se află la distanța maximă față de axa de încovoiere și suferă o
deformație maximă. Aceasta este situată în partea de sus a secțiunii transversale în cazul
încovoiere în plan orizontal și în partea de stânga în cazul încovoiere în plan vertical, în
conformitate cu convenția comună.

1. Secțiune dreptunghiulară:
● Moment static (S): S = b * h
● Moment de inerție (I): I = (b * h^3) / 12
● Modul de rezistență (W): W = (b * h^2) / 6
2. Secțiune circulară:
● Moment static (S): S = π * (d/2)^2
● Moment de inerție (I): I = (π * d^4) / 64
● Modul de rezistență (W): W = (π * d^3) / 32
3. Secțiune țeavă pătrată:
● Moment static (S): S = (a^2 - t^2) / 4
● Moment de inerție (I): I = (a^4 - t^4) / 12
● Modul de rezistență (W): W = (a^3 - t^3) / 6
4. Secțiune țeavă circulară:
● Moment static (S): S = π * [(D^2 - d^2) / 4]
● Moment de inerție (I): I = π * [(D^4 - d^4) / 64]
● Modul de rezistență (W): W = π * [(D^3 - d^3) / 32]
b reprezintă lățimea dreptunghiului,
h înălțimea dreptunghiului,
d diametrul cercului,
a lungimea laturii exterioare a țevii pătrate,
t grosimea peretelui țevii pătrate,
D diametrul exterior al țevii circulare
d diametrul interior al țevii circulare.