Sf.

Neculai sta la miazazi, deoarece pe la 6 decemvrie soarele rasare de catre amiaza, iar de la
aceasta zi, dupa credinta poporului, soarele incepe sa rasara tot mai spre miazanoapte." –
George Cosbuc

Sarbatorile de iarna la romani incep odata cu prinderea Postului Craciunului (15 noiembrie) si
tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie). Este o perioada bogata in obiceiuri si superstitii, diferite
de la o zona la alta, avand in centru marile sarbatori crestine praznuite in aceasta perioada.
Reperele mai importante sunt: Postul Craciunului, Craciunul, Anul Nou, Boboteaza si Sfantul
Ioan. In functie de acestea, grupele de traditii si obiceiuri difera.

Obiceiurile calendaristice si cele legate de viata de familie sunt o componenta perena a culturii
noastre traditionale. Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor romanesti cuprinde pe
langa colindele propriu-zise si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea
in credinte si mituri stravechi sau crestine care exprima intelepciunea populara, realul sau
fantasticul, esente ale bogatiei noastre spirituale.

Colindele, spun etnografii, isi au originea in vechime, in ciclul agrar dupa care se hotarau
anotimpurile in vremurile pre-romane si pre-crestine. Prin aceste ritualuri se invocau zeii,
oamenii crezand ca simpla lor numire era ca o vraja care ajuta la implinirea dorintelor lor legate
de pamant si gospodarie. Odata cu aparitia crestinismului, colindele au inglobat si o serie
de elemente religioase. Aceste evenimente fiind atat de importante, nu s-au anulat reciproc ci
dimpotriva s-au impletit in frumoasele colinde de azi ce contin atat elemente precrestine cat si
elemente crestine. Anumiti etnologi consideră ca fiind mai autentice colindele care nu pierd din
elementele acelor ritualuri pre-crestine.

O astfel de zona cu sarbatori vechi ce inca sunt respectate si pastrate din vechime e zona
Muntilor Apuseni. O zona unde printre dealuri, casele imprastiate ici colo din cosurile carora
iese fumul lemnului ars in soba, iar pe drumuri se aud zurgalaii saniilor trase de cai, e un loc
mirific unde iti poti consuma timpul liber sau chiar perioada sarbatorilor (vazi aici pensiuni in
satele de munte din Apuseni). Aici exista credinta ca, dupa ce se introduc in vatra focului de la
stana patru potcoave ce se inrosesc, se mulg oile peste ele, crezandu-se ca oile "stricate", care
nu dau lapte, se vindeca datorita functiei magice a fierului.

In Tara Fagarasului, la colindat se intalnesc trei tipuri de cete de feciori, in funcţie de

“accesoriile” pe care le folosesc in timpul colindului. Ceata de feciori cu bata (iata un element
arhaic al ritualurilor de initiere), ceata de feciori cu turca (masca) si ceata cu steag. Pe ultima o
vom intalni mai ales in satele de la poalele muntilor. (vezi aici pensiuni rurale in Fagaras si
imprejurimi)
In afara de accesorii, cetele de feciori mai au un aspect interesant: ele se formeaza, de fapt,
dupa un sistem de organizare bazat pe ierarhii bine stabilite dinaninte. Intai e vataful, apoi
urmeaza alegerea ajutoarelor sale: ghiraul, colacarul si crasmarul. Alegerea acestora a ramas in
unele sate asemanatoare ritualurilor arhaice de initiere prin care, la o anumita varsta, intrai sau
nu in randul feciorilor.
In majoritatea satelor, insa, alegerea se face dupa un obicei lasat din generatie in
generatie: Ceata se aduna de Sfantul Nicolae si se hotarasc sefii cetei - vataf mare, vataf mic,
colacar, crasmar. In perioada de timp ramasa pana la Craciun toti feciorii trebuie sa invete, “cu
sfintenie”, toate textele si cantecele colindelor pe care le vor canta.
b