3.

CIRCUITE DE COMANDĂ PENTRU

LEDuri

3.1. Circuite simple de semnalizare, cu LEDuri

Circuitele de semnalizare sunt cele mai răspândite şi mai versatile
aplicaţii pentru LEDuri.

+Vcc În schema cea mai simplă (fig. 3.1) contactul “K”

poate fi făcut de o mulţime de elemente: o uşă, lichidul
R dintr-un recipient etc. Prezenţa luminii semnalizează faptul
că sarcina este parcursă de curent (acţionată). Rezistorul R
limitează curentul la o valoare nepericuloasă pentru LED:
V − VF
K R = CC (3.1)
IF
unde:
VF - IF este curentul nominal prin LED (1…5mA la LEDurile
mai noi; 5…20 mA la cele mai vechi);
I - VF este căderea de tensiune pe LED (VF = 1,2 … 3,5 V ,
F în funcţie de culoare). Pentru tensiuni de alimentare mari în
calculul lui R (ecuaţia 3.1) tensiunea VF se poate neglija.

Fig. 3.1. Circuit simplu de

semnalizare cu comutator.

+Vcc

Cu un tranzistor-driver se
poate separa circuitul de afişare de cel
R
de supravegheat (fig. 3.2).
În această schemă tranzistorul
Rb1
T comută între blocare şi saturaţie.
(TTL) T Calculul rezistenţei R se face astfel:
1K
1K Rb2 VCC − V F − VCEsat
R= (3.2)
I Fnom

Fig. 3.2. Circuit de comandă cu tranzistor.

50
 Un inversor sau o poartă logică poate face aceeaşi operaţie (fig. 3.3):

R
+5V
170

C-da
I = 20 mA
F

Fig. 3.3. Circuit de comandă cu poartă logică (inversoare).

Calculul rezistenţei R pentru un curent de polarizare de 20mA (de

exemplu) se face astfel:
5V − 0,4V (low) − 1,4V ( LED ) 3,2
R= = KΩ ≈ 170Ω (3.3)
20mA 20

Se mai foloseşte frecvent circuitul din figura 3.4 (care pune poarta în
regim de suprasarcină, fără a o distruge sau degrada – circuitul a apărut mai
întâi în cataloagele marilor producători de TTL, cum e Texas Instruments):

1
3
C-da 400
2
D

Fig. 3.4. Circuit de comandă cu poartă logică (NAND).

sau circuitul din figura 3.5, în care ieşirea inversorului este şunt pentru LED în
starea “Low” şi îl stinge. Cu ieşirea în “High”, LEDul străluceşte luând curent
de unde poate (cu R rezonabil de mare – sute de ohmi … kilo-ohmi, curentul
LEDului e luat mai ales de la ieşirea inversorului. Dacă inversorul este open-
collector (fig. 3.6) atunci R are rol de rezistenţă de polarizare.

+Vcc +Vcc

R R

C-da 1 2 T
C-da

D D

Fig. 3.5. Fig. 3.6.

51
3.2. CIRCUITE DE COMANDĂ ÎN CURENT
CONTINUU
3.2.1. Circuite de comandă pentru şiruri de LEDuri

Vcc Valoarea curentului I se

calculează cu formula:
V − 0,65V
LED1
I= (3.4)
R pr
.
. VCC > n ⋅ V AK _ LED + VCE + V − 0,65V
. 1...n
Pentru două LEDuri roşii (n=2)
R1 LEDn şi pentru referinţă de tensiune de
asemenea un LED roşu avem:
VCC min = 2 ⋅1,5V + VCE + V Rrp (3.5)
T VCC min = 3V + 0,7V + 0,85V )
VCC min = 4,55V
D1 Rpr VCC max ≤ VCE 0,T ≈ 40V
V
LED sau alta Ca referinţa de tensiune se pot
ref erinta de I folosi diode. Diodele Zener se fabrică
tensiune
începând de la 2,5V. Ele au un
coeficient termic de circa –1.10-3 /°K în
acest domeniu de tensiuni.
Fig. 3.7. Circuit de comandă în c.c.

Sub 2,5V tensiunile de referinţă se ridică de obicei de pe diode

polarizate direct, legate în serie şi montate în aceeaşi capsulă (familia DRD la
IPRS Băneasa). Pentru trei diode de Si legate în serie, deriva cu temperatura
este de ordinul –3.10-3 /°K (–2mV /°K /dioda din Si, aproximativ).
Tot atât este deriva tensiunii directe la terminalele unui LED. În schimb,
tensiunea directă este diferită, aşa cum se poate observa în tabelul următor:

Culoare Roşu (IR) Roşu Galben / Galben Verde

deschis Oranj intens
VF [V] 1,4 1,6 1,8 2 2,2

Diagrama căderii de tensiune în polarizarea directă (fig. 3.8) justifică

preferinţa pentru LEDuri a proiectanţilor de circuite în acest caz (tensiuni de
referinţă sub 2,5V).

52
 Fig. 3.8. Caracteristica comparativă curent-tensiune pentru diferite diode.

Trebuie, totuşi, avut în vedere că la polarizarea inversă diodele

electroluminiscente sunt vulnerabile. –2 … -5V este tensiunea inversă maximă
admisibilă, dacă circuitul nu conţine o protecţie (o diodă în antiparalel, sau o
redresare în serie - ca să preia tensiunea inversă la polarizare cu tensiune
negativă). Ca surse de tensiune de referinţă, este foarte posibil ca acest pericol
să nu existe (să fie folosite numai în c.c., cu o singură polaritate).
Din cauză că I, curentul programat, depinde de temperatura diodei de
referinţă, D1, care la rândul ei depinde de valoarea tensiunii VCC, schema poate
fi îmbunătăţită prin folosirea unui tranzistor de sesizare în locul diodei D1 (fig.
3.9):
Vcc
I Curentul de alimentare al LEDurilor este:
R
0,65V
I= (3.6)
R pr
R
V I În prezent există LEDuri care dau strălucirea
R
maximă / nominală la curenţi de 1mA sau sub
T 1mA.
Calculul rezistorului R
Tranzistorul T este în R.A.N. Deci:
sir de
LED
LEDuri I
I
= β = sute (3.7)
B ,T

Ts V r = VCC − 0,65V − n ⋅ V AK − LED − 0,65V (3.8)

I 0,65V
I r ≈ 2 ⋅ I B ,T = 2 ⋅ = 2⋅ (3.9)
Rpr β β ⋅ R pr
0,65V
Vr ⋅ R pr
Deci: R≤ ⋅β (3.10)
1,3

Fig. 3.9. Circuit de comandă în c.c. cu tranzistor de sesizare (Ts).

53
 Pentru reglarea curentului prin LED, exemplul următor (fig. 3.10)
reprezintă o soluţie simplă:

+4,5 V ... 27 V Curentul prin LED va fi:

0,65V
I≈ = 1,3...13mA (3.11)
(50...500)Ω
2xBAY 61 500 suficient ca o diodă modernă să
strălucească suficient de puternic.
Elementul remarcabil al montajului
este excursia mare a tensiunii de
BC308
alimentare, consecinţă directă a opţiunii de
I a alimenta LEDul printr-un generator de
curent comandat.
5,6K LD261

Fig. 3.10.

O altă soluţie pentru rejecţia variaţiilor sursei este folosirea unui rezistor
de balast (R2). Schema din figura 3.11 asigură o strălucire cvasiconstantă pentru
un şir de LEDuri când curentul de alimentare variază substanţial (aproape
50mA):

+V i R1 ID

Vi 5V 10V
I
1 I1 44mA 88mA
ID 5mA 10mA
R2
n
I
2

Fig. 3.11. Circuit de comandă cu balast pentru rejecţia variaţiilor sursei.

De adăugat că înserierea LEDurilor este singurul procedeu prin care se

obţin niveluri de radiaţie egale, pentru că ele sunt parcurse de acelaşi curent.
Acest procedeu devine inutil când legăm în serie diode diferite.

54
 Oricum, punerea în paralel a LEDurilor pentru a avea aceeaşi strălucire,
la aceeaşi tensiune, este o greşeală, iar efectul este acela că dioda cu căderea de
tensiune directă cea mai mică “monopolizează” curentul, deci are toate şansele
să funcţioneze puţin timp (este la fel ca la diodele Zener).

3.2.2. Drivere specializate pentru comanda şirurilor de

LEDuri
Afişajele cu mai multe LEDuri dispuse în linie (o singură coordonată /
axă) sunt folosite ca indicatoare în locul instrumentelor cu ac (analogice). Se
folosesc în general acolo unde este necesară citirea dintr-o privire a unei
mărimi de măsurat (bordul automobilelor, avioanelor, VU-metrele din
aparatura electronică etc.). De asemenea timpul de viaţă al acestor afişaje cu
LEDuri este mare (> 10.000 ore).
Există două tipuri de afişaje în linie:
- coloanele de lumină (“bar-graph”) în care, în funcţie de nivelul semnalului
(mărimii) de măsurat, sunt aprinse deodată un număr corespunzător de
LEDuri (fig. 3.12.a);
- indicatoarele de poziţie în care, în funcţie de nivelul semnalului (mărimii)
de măsurat, este aprins la un moment dat un singur LED (fig. 3.12.b).

Fig. 3.12. Afişaje în linie cu LEDuri.

Există o gamă largă de drivere specializate pentru comanda şirurilor de

LEDuri. Circuitele integrate UAA180 (“bar-graph” – fig. 3.13.a) şi UAA170
(“position indicator” – fig. 3.13.b) ale firmei Siemens sunt primele apărute pe
piaţă.
Driverul UAA180 comandă o coloană de lumină de 12 LEDuri, dar
există posibilitatea legării în cascadă a mai multor unităţi (drivere şi LEDuri,
din care coloanele de LEDuri cap-la-cap, pentru obţinerea unei coloane de
lumină oricât de lungi). Ieşirile spre LEDuri sunt generatoare de curent
programabile (la fel şi la circuitul UAA170). Rezistoarele R1 şi R2 fixează
curentul de alimentare prin LEDuri. Rezistoarele R3, R4 şi R5 fixează limitele
semnalului (tensiunii) de intrare.
Driverul UAA170 aprinde un LED din 16, corespunzător nivelului de
intrare. Şi combinarea mai multor UAA170 pentru un indicator de poziţie cu
lungime mai mare de 16 este posibilă.

55
 Vcc Vcc 16

15

12 14
R5 Vcc R5 Vcc
13
11
Vmax Vmax

12
10

R4 R4 11

9
Vmin 10
Vmin

R1 R1 9
8

8
7
If If
7

6
UAA180 UAA170 6

R3 R3
5 5

4
R2 4 R2

3
2

2 1

Vin Vin 9
Iesiri

1 8
Gnd 7
Gnd 6

a. coloana de lumina b. indicator de pozitie

Fig. 3.13. Afişaje în linie cu drivere specializate.

56
3.2.3. Comanda pentru strălucire constantă
În cazul în care tensiunea de alimentare poate fluctua, dar se doreşte o
strălucire constantă a LEDurilor, una dintre cele mai simple posibilitate o
reprezintă folosirea unui generator de curent constant, liniar (fig. 3.14):

T2 33
a b

+V (4 ... 40V) Rb
Ib

10K T1 I

I=0,65V/33=20mA

Fig. 3.14. Comandă prin GCC pentru strălucire constantă.

Acest generator de curent constant, de altfel foarte popular, are o serie

de avantaje: poate fi aranjat ca dipol (a-b), poate fi flotant, merge în comutaţie,
poate fi folosit şi ca generator de curent comandat, are pereche complementară,
se integrează uşor în arii mari etc.
Invers, dacă strălucirea trebuie să fie variabilă în funcţie de lumina
ambientală (mai puternică la lumina zilei, moderată în întuneric), un reglaj
simplu al factorului de umplere, la comanda în impulsuri controlat de o
fotodiodă care măsoară lumina ambiantă, rezolvă problema. Astfel de circuite
vor fi prezentate în detaliu. Ideea este folosită cu succes şi la menţinerea
(stabilizarea) strălucirii (de fapt a curentului, şi implicit a strălucirii) acolo unde
generatorul liniar de curent constant nu convine pentru că disipă prea multă
energie (mai ales când tensiunea de alimentare V creşte). De exemplu, în
echipamentele portabile, sau la afişaje, unde sunt multe LEDuri.
Generarea unui de flux luminos constant de la LEDurile ce prezintă
variaţii se poate face cu ajutorul unei bucle de reacţie, de stabilizare (fig. 3.16).
Separarea fluxului luminos de reacţie din fluxul principal se face cu un sistem
optic de divizare a fluxului luminos (fig. 3.15):

Fig. 3.15. Divizor de fascicol.

57
 Ri
+
Vi
-

I I
P F

PIN
LED
10%
90% out

Fig. 3.16. Circuit cu buclă de stabilizare. Fluxul principal depinde liniar de tensiunea de intrare.

3.3. CIRCUITE DE COMANDĂ ÎN CURENT

ALTERNATIV
Prezentăm în continuare un circuit de polarizare pentru LEDuri de la
reţeaua de c.a. (fig. 3.17):

0.6uF
1.5K

R
C
IN
~220V Verde 4007

I = 20 mA
F

Fig. 3.17. Circuit de polarizare de la reţeaua de c.a.

Date de proiectare:
În regim tranzitoriu (cazul cel mai defavorabil) se admite un curent
maxim prin LED: IFmax = 200 mA. Rezistorul R are rolul de limitare a
curentului în acest caz:

220 2V − V F 220 2V − 2V (verde)

R= = ≈ 1,5 KΩ (3.12)
200mA 200mA

În regim permanent, balastul principal din circuit este reprezentat de

condensatorul C, care trebuie să admită un curent nominal (efectiv) prin LED:
IFef = 20 mA.

58
 220V 1
XC ≈ = ⇒ C ≈ 0,6 µF (3.13)
I Fef ϖ ⋅C

O aplicaţie a LEDurilor în electronica industrială este semnalizarea în

echipamente (în sursele de alimentare) (fig. 3.18). Prezenţa tensiunii de
alimentare este semnalată de aprinderea LEDului D1, iar lipsa curentului de
alimentare (“arderea” siguranţei) de aprinderea LEDul roşu D2.

R2 Rosu

D2

Fuzibil
R1
Echipament
~220V
D1
Verde

Fig. 3.18. Folosirea LEDurilor pentru semnalizare în echipamente de c.a.

3.4. CIRCUITE DE COMANDĂ ÎN IMPULSURI

Varietatea circuitelor de comandă în impulsuri este foarte mare.
Prezentăm în continuare câteva mai semnificative.

3.4.1. Circuite de comandă cu porţi logice

În circuitul din
+5V figura 3.19, rezistorul de
I
R B balast poate contribui la
menţinerea aceleiaşi
I
F Rb balast străluciri când temperatura
D LEDului variază. Pentru
aceasta IB ≥ IF (oricum
comparabile).

Fig. 3.19.

59
 IF

Dacă D este un LED clasic (fig.

+5V R
170 3.20), care străluceşte corespunzător la
10mA … 20 mA, atunci inversorul
trebuie să fie TTL sau CMOS de putere
(4049).
D

Fig.3.20.

Dacă inversorul este totem-pole, atunci LEDul poate fi legat la masă

(fig. 3.21.a), ba chiar în cazul inversorului TTL este permis să fie legat direct la
ieşirea porţii (fig. 3.21.b).

+5V

+5V
LED OFF
I SC = 25 mA
R LED ON

a. b.

Fig. 3.21.

Dacă operatorul este

+5V
open-collector, este foarte
răspândită montarea lui
LED OFF
R astfel ca ieşirea din inversor
să şunteze LEDul (fig.
LED ON
I 3.22). În această schemă nu
Fon
trebuie folosit inversorul
D standard (cu ieşire totem-
pole) pentru că rezistorul R
devine inutil.

Fig. 3.22.

60
3.4.2 Comanda LEDurilor pentru rază mare de acţiune
Aplicaţiile în care se foloseşte comanda LEDurilor pentru rază mare de
acţiune (“bătaie” maximă) sunt cele care necesită transmisii la distanţă. Astfel
de aplicaţii sunt telecomenzile în IR de la cele TV până la cele folosite în
sistemele de alarmă, închidere sau deschidere de uşi de la distanţă, transmisii de
date între două puncte între care este dificil de instalat fire sau cabluri sau cu
perturbaţii mari pentru undele radio, transmisii în spaţiul liber între sateliţi etc.
Desigur există o serie de limitări ale LEDurilor în aceste tipuri de
aplicaţii, în special acolo unde este necesară transmiterea la distanţă mare cu o
bună directivitate, în aceste aplicaţii fiind preferate laserele. Un impediment
important în transmisiile prin aerul atmosferic este atenuarea mare introdusă de
particulele de apă din ceaţă, ploaie, nori, particulele de fum, praf etc. Pentru
transmisii pe distanţe scurte care nu sunt bruiate de condiţiile atmosferice sau
care se fac în încăperi închise, aplicaţiile care folosesc LEDuri sunt ideale
datorită simplităţii (nu necesită sistem optic suplimentar), gabaritului mic,
costului redus, ratei de transmisie mari (până la 100kHz / 100KBiţi/s). Aceste
avantaje au determinat folosirea lor masivă în aproape toate tipurile de
telecomenzi în IR.
S-au conturat o serie de soluţii sau idei de bază în realizarea acestui gen
de aplicaţii:
- transmisiile se fac în IR şi nu în vizibil, pentru a nu fi bruiate de lumina
ambientală;
- comanda se face în impulsuri de amplitudine mare dar de factor de umplere
mic pentru a obţine o valoare medie a curentului care să se încadreze în
domeniul valorilor nominale admisibile şi astfel încât puterea disipată
medie să nu depăşească puterea disipată maximă admisibilă (fig. 3.23):

Fig. 3.23. Comanda LEDurilor în impulsuri.

- pentru a mări fluxul de ieşire se folosesc mai multe LEDuri, care se

comandă în serie, lipite pe o placă (fig. 3.24):

61
 Fig. 3.24. LED triplu – ΦOUT = 3*ΦLED.

- folosirea unui condensator rezervor de capacitate mare (cu rolul de

acumulator de energie:
1
EC = C ⋅U 2 (3.14)
2

Prezentăm în continuare câteva aplicaţii tipice:

Circuit de semnalizare cu impulsuri cu factorul de umplere redus

+12V
R 100K
4,7K
IF

CQY 77

BRY 56 TUP

0,22 uF

1 10K

Fig. 3.25. Circuit de semnalizare comandat în impulsuri.

Înlocuind rezistorul R cu un potenţiometru se poate varia factorul de

umplere pentru o componentă medie minimă (δ minim) şi un curentul de vârf
care să asigure strălucirea (bătaia) cea mai mare. Frecvenţe mai mari sau egale
cu 100Hz sunt uzuale.
Acest circuit se poate folosi şi ca lumină de avertizare la o frecvenţă de
circa 10Hz, cu impulsuri puternice şi scurte.
Aceeaşi schemă funcţionează cu succes cu un LED în infraroşu obişnuit
într-o barieră optică de circa 1m, fără optică adiţională, valorificând forma de
undă a curentului anodic al tiristorului, în această schemă de oscilator. Se
obţine o intensitate a strălucirii mare, la o durată mică a impulsului (zeci de
microsecunde).

62
Emiţătorul unei telecomenzi în IR

+5 V ... +9 V 100

+ D1
1000 uF 1
LD30C

BC238/40

D2
330

1 I
8 1K D3
SAB
IR BC238B 3xLD271
3210 (IR)

D4

Fig. 3.26. Emiţător pentru telecomandă în IR.

Fluxul emis este cules de la trei IREDuri (LEDuri în IR) dispuse în

triunghi (fig. 3.24), deci este de trei ori mai mare decât cel dat de o singură
diodă. Pentru directivitate (nu prea accentuată, pentru că în mod intenţionat
direcţia se face să nu fie critică – cazul aparatelor casnice: TV, radio, VCR, lanţ
stereo sau al porţilor de garaj etc.) este suficientă lentila cu care e prevăzută
capsula LEDului.
La transmiterea comenzii, prin şirul de diode emiţătoare se stabileşte un
curent I :
V − 0,65V 1,5...2,2 − 0,65
I ≈ D1 = A = 0,85 A...1,55 A (3.15)
1Ω 1
unde valoarea căderii de tensiune pe dioda D1 (VD1) depinde de culoarea
LEDului D1. Această valoare a curentului maxim asigură o strălucire
momentană maximă a LEDurilor D2, D3 şi D4. Valoarea acestui curent este la
limită pentru diodele roşii sau infraroşii, dar permisă. Diodele din acest
domeniu cromatic (roşu / IR) sunt din GaAs şi sunt singurele care admit curenţi
de vârf atât de importanţi. De aici rezultă “bătaia” mare a emiţătorului (zeci de
metri).

63
 Energia consumată la fiecare puls al finalului este luată “local” din
condensatorul rezervor de 1000 µF, acesta permiţând utilizarea unei surse de
alimentare mai puţin puternice, chiar baterie obişnuită. Ideea este cunoscută şi
folosită încă din vremea primelor “blitz”-uri.
În figura 3.27 este prezentată o altă variantă de circuit destinată aceluiaşi
scop:

+9V 47

D1 +
0,82 1000 uF
LD30C

BC238/40

330
D2
C-da
12K
2xLD271
4011 BC238B I (IR)

D3
4,7K

Fig. 3.27. Altă variantă a emiţătorului pentru telecomandă în IR.

Aceste ultime două circuite pot genera impulsuri puternice cu durata de

câteva milisecunde. Într-adevăr, în condensatorul rezervor (fig. 3.27) se
acumulează o cantitate de energie de ordinul:
1 1 1
W = CU 2 = ⋅1000 µF ⋅ (9V ) 2 = ⋅1000 ⋅10 −6 ⋅ 81W = 40,5mW (3.16)
2 2 2
Energia de vârf disipată la un puls de către cele două LEDuri emiţătoare se
scrie:
U ⋅ I ⋅ t = k ⋅ 40,5mW (3.17)
unde:
- k = 20 … 50%, adică nu se goleşte complet condensatorul (ca la “blitz”-
uri), altfel pulsul următor ar găsi schema “nepregătită” de emisie.
Aşadar:
(0,2...0,5) ⋅ 40,5
t≈ ms = 2,7...6,75ms (3.18)
(2 ⋅1,5) ⋅1
adică pulsuri suficient de lungi, de ordinul milisecundelor, pentru a conferi
siguranţă transmisiei.

64
Barieră de lumină de 15m

Circuitul din figura 3.30 reprezintă o soluţie consacrată pentru

emiţătorul unei bariere de lumină.
Bariera de lumină în infraroşu nu este perturbată de radiaţiile vizibile.
La sistemele antifurt şi la telecomanda echipamentelor casnice se mai
exploatează proprietatea ei de a se propaga la (mare) distanţă. Distanţa poate fi
mărită, sau traseul razei emise poate fi complicat, prin amplasarea unor lentile
la Tx şi Rx, oglinzi etc. Atunci e mult mai greu de ocolit bariera în infraroşu.
Alimentând LEDul emiţător în impulsuri este asigurată disiparea căldurii între
impulsuri şi puterea superioară de emisie.
Cele două oscilatoare de 1kHz (cu oscilaţie liberă) şi respectiv 30kHz
generează în punctele A şi B semnalele din figura 3.28. Ele sunt realizate cu CI
CMOS (4011) ceea ce asigură un consum redus. Punctul A este intrare de
START/STOP pentru oscilatorul de 30kHz, astfel făcându-se sincronizarea
între impulsurile generate de cele două oscilatoare pentru a obţine la ieşire un
tren de impulsuri cu un factor de umplere δech.

Fig. 3.28. Formele de undă ale semnalelor de comandă.

Tranzistorul BC875 lucrează în comutaţie: saturat / blocat. Curentul

maxim, respectiv mediu prin LED (la saturaţie) este:

I F max ≈ 240mA , (3.19)

I Fmed ≈ δ ech ⋅ I F max ≈ 29mA . (3.20)

Condensatorul rezervor de 22µF are rolul de

acumulator de energie (când LEDul este OFF se
încarcă de la sursă; când LEDul este ON se descarcă
prin tranzistor mărind IF-ON - fig. 3.29).

65
66
Driver
34mA
+15V

47

C1 Oscilator Oscilator
1kHz 30kHz
22uF +
47
A 4011
29mA / 240mA

SFH400
IN Siemens
12K 4148 BARIERA
270K
IN IR
1nF
1M 8,2K
B BC875
10k
1,2K
1,5nF
100K

Fig. 3.30. Emitator pentru o bariera de lumina.

Comandă cu frecvenţă fixă

De cele mai multe ori frecvenţa de emisie este stabilizată cu cuarţ,

aceasta excluzând pericolul ca un receptor să răspundă la emiţătorul altui sistem
(circuitul din figura 3.33).
Unghiul de radiaţie 2.θ1/2 la dioda LD271 este de 25° iar la CQY77 de 6°.
Punând un radiator de plastic la LD271 şi aducând unghiul de radiaţie la o
valoare scăzută similară diodei CQY77, caracteristica de directivitate se
alungeşte de-a lungul axului optic de 5 ori!
Cu un filtru de la 900nm în sus a rezultat o imunitate la perturbaţii atât
de bună încât, pentru a avea semnale false, lumina artificială cu becuri de
incandescenţă ar trebui să fie de 2,5 ori mai puternică, lumina zilei (naturală) ca
să perturbe ar trebui să fie de 20 ori mai puternică, iar cea fluorescentă de 250
de ori!

Funcţionare:

Numărătorul 4518 este un numărător zecimal dublu realizând o divizare

a frecvenţei generate de oscilatorul cu cuarţ cu 102=100. Vor rezulta, la intrarea
în driverul propriu-zis, impulsuri cu frecvenţa de 41,94 KHz.
Grupul format din condensatorul de 100pF în paralel cu rezistorul de
100K formează un grup de accelerare care scurtează timpul de creştere al
impulsurilor aplicate în baza tranzistorului BC107 (fig. 3.31).
Condensatorul de 1000µF are rol de rezervor (acumulator) de energie.
Driverul de curent este un generator de curent comandat (fig. 3.32).
Valoarea de vârf a curentului prin LEDuri va fi:

2 ⋅ 0,65V − 0,65V 0,65V

I F max ≈ = ≈ 450mA (3.21)
1,6Ω 1,6Ω

BD139 If =ct.

BC107

Fig. 3.31.

Fig. 3.32.

67
68
Driver
8 V ... 14 V

1000uF +
1,6
2xIN4148

+8 V ... +14 V BC308B

4,7uF + Grup de
accelerare 1K BD139
Oscilator
cu cuart
4,194mHz 100pF 450mA
14 4011

4518 BC107 3xLD271

11 41,94 kHz sau

100K
4,7M CQY 77
Numarator zecimal dublu:
divizeaza cu 10x10=100
sau

LD273
(dioda dubla)
4,194MHz

12p 12p
control

1 Rmas

Fig. 3.33 Comanda cu frecventa fixa pentru o telecomanda T V.

3.4.3. Matrice de LEDuri
Afişajele cu matrice de LEDuri sunt foarte răspândite în străinătate, şi
deja şi la noi, în magazine, universităţi, locuri publice etc. Circuitele lor de
comandă sunt de acum dedicate, standardizate şi disponibile, pentru maximum
de comoditate la utilizare. Ele sunt sisteme inteligente şi oferă o gamă foarte
largă de operaţii: scris în toate sensurile (de jos în sus şi de sus în jos, de la
stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga), stopări cu “reflexii” repetate (oprire
“electrică”), clipitul mesajelor-cheie etc.
Problematica comenzii matricelor de LEDuri, sau a câmpurilor de
LEDuri este aceeaşi cu cea a comenzii afişajelor. Acolo LEDurile nu mai
reprezintă câte o sarcină individuală, ci câte un segment dintr-un simbol.
Strobarea, echilibrarea strălucirii LEDurilor vecine, interdicţia diafoniei rămân
însă probleme de rezolvat, cu mijloace specifice.
LEDurile sunt îngropate într-un plastic aşa zis “cofraj de ouă” şi
separate prin porţiuni negre, depuse pe plastic, astfel încât să nu existe
“diafonie” (cross-talk) între LEDurile vecine.

Utilizarea conductei de lumină

Cu excepţia locaşului în care se montează LEDul, plasticul este dintr-o

singură bucată şi foloseşte reflexiile cu unghiuri mai mari decât cel critic.
Zgârieturile şi contactul cu materialele – altele decât aerul – duc le pierderi de
suprafaţă, aşa că aceste suprafeţe vor fi protejate. La o lungime de peste 4
diametre, reflexiile multiple duc la suficientă difuzie ca să nu mai fie necesar
un difuzant special. La nevoie se poate lăsa un capăt rugos, dacă lungimea e la
limită.

Fig. 3.34. Conducta de lumină.

Circuite de comandă

În figura 3.35 este ilustrată o matrice de 4 x 4 (16) LEDuri, strobată pe

coloane cu un factor de umplere de 25%:

69
 +5 V

T1

Registru T2

de
deplasare
T3
in inel

T4

+5 V

Driver R

Fig. 3.35. Matrice de 16 LEDuri, strobată pe coloane.

La un moment dat poate fi aprins un singur LED, corespunzând

inversorului activat de driver. Pentru ochi însă, pulsaţia la frecvenţa de strobare
este insesizabilă, aşa că schema din figură “aprinde câte o linie” (aşa se vede cu
ochiul liber). Frecvenţa de strobare trebuie să fie mai mare de 100Hz, pentru ca
să fie insesizabilă.
În schema din figura 3.36 este prezentat circuitul dual care strobează pe
linii, iar comanda de la driver este aplicată pe coloane. Tranzistoarele
comutatoare funcţionează ca generatoare comandate de curent.

70
 +5 V

R3

R2
R1
T4

R3

R2
R1
T3 I
F

I
Driver R3 F
80mA
R2
R1
T2

t [ms]
R3

R2
R1
T1

+5 V +5 V

Registru
de
deplasare
in inel

open-collector

Fig. 3.36. Matrice de 16 LEDuri, strobată pe linii.

71