Sunteți pe pagina 1din 6

1.

Împrumuturile bancare reprezintă:

a) atrageri de lichidităţi în vederea acoperirii unor goluri temporare

b) atrageri de lichidităţi în vederea acoperirii unor goluri temporare sau pentru realizarea unor
plasamente profitabile.

c) atrageri de lichidităţi pentru realizarea unor plasamente profitabile.

2. Creditele bancare reprezintă:

a) plasamente ale valorilor băneşti disponibile sub forma ajutoarelor acordate clienţilor, cu titlu
rambursabil.

b) plasamente ale valorilor băneşti disponibile sub forma ajutoarelor acordate clienţilor, cu titlu
nerambursabil.

c) plasamente ale valorilor băneşti disponibile sub forma ajutoarelor acordate clienţilor, cu titlu eligibil.

3. Pentru reflectarea contabilă a creanţelor şi a datoriilor din operaţiunile bancare:

a) planul de conturi cuprinde conturi bancare pentru detalierea informaţiilor pe categorii de persoane
fizice sau juridice partenere ale tranzacţiilor;

b) planul de conturi cuprinde conturi indentice pentru detalierea informaţiilor pe categorii de persoane
fizice sau juridice partenere ale tranzacţiilor

c) planul de conturi cuprinde conturi distincte pentru detalierea informaţiilor pe categorii de persoane
fizice sau juridice partenere ale tranzacţiilor

4. Din punct de vedere patrimonial împrumuturile reprezintă:


a) datorii provenite din sumele atrase în circuitul bancar pe bază de contracte încheiate cu creditorii.
b) creanțe provenite din sumele atrase în circuitul bancar pe bază de contracte încheiate cu creditorii.
c) venituri provenite din sumele atrase în circuitul bancar pe bază de contracte încheiate cu creditorii.

5. Băncile pot să recurgă la împrumuturi?

a) adevărat

b) fals

c) ambele variante corecte

6. În funcţie de statutul creditorului, împrumuturile pot fi:

a) contractate de la alte societăţi bancare, cunoscute sub denumirea de împrumuturi interbancare.

b) de la Banca Naţională a României sub forma împrumuturilor de refinanţare sau de la clientela


financiară.
c) contractate de la alte societăţi bancare, cunoscute sub denumirea de împrumuturi interbancare, de la
Banca Naţională a României sub forma împrumuturilor de refinanţare sau de la clientela financiară.

7. Împrumuturile de pe o zi pe alta sunt împrumuturi:

a) peste zi, adică pe o durată iniţială de cel mult două zile lucrătoare, solicitate pentru nevoi imediate,
iar cele la termen sunt primite pe o durată mai mare de două zile lucrătoare.

b) peste noapte, adică pe o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare, solicitate pentru nevoi imediate,
iar cele la termen sunt primite pe o durată mai mare de o zi lucrătoare.

c) peste zi, adică pe o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare, solicitate pentru nevoi imediate, iar cele
la termen sunt primite pe o durată mai mare de o zi lucrătoare.

8. Creditele acordate de bănci reprezintă:

a) obligații, asupra beneficiarilor, constituite pentru satisfacerea nevoilor temporare de finanţare a


acestora.

a) datorii, asupra beneficiarilor, constituite pentru satisfacerea nevoilor temporare de finanţare a


acestora.

c) creanţe, asupra beneficiarilor, constituite pentru satisfacerea nevoilor temporare de finanţare a


acestora.

9. Creanţele comerciale ale băncilor sunt:

a) rezultatul cesiunii de creanţe sub forma scontului, factoringului şi a altor creanţe asimilate.

b) rezultatul achiziției de creanţe sub forma scontului, factoringului şi a altor creanţe asimilate.

a) rezultatul împrumuturilor de creanţe sub forma scontului, factoringului şi a altor creanţe asimilate.

10. Creditele interbancare reprezintă:

a) ajutoare financiare rambursabile acordate altor societăţi bancare.

b) ajutoare nefinanciare rambursabile acordate altor societăţi bancare.

a) ajutoare financiare nerambursabile acordate altor societăţi bancare.

11. Prin depozite înţelegem:

a) ridicări de lichidităţi spre fructificare sau pentru anumite destinaţii (colaterale) bine definite.

b) transfer de lichidităţi spre fructificare sau pentru anumite destinaţii (colaterale) bine definite.

c) depuneri de lichidităţi spre fructificare sau pentru anumite destinaţii (colaterale) bine definite.

12. Depozitele constituite de clientelă reprezintă:


a) o formă de atragere a disponibilităţilor băneşti ale persoanelor fizice şi juridice.

b) o formă de eliminare a disponibilităţilor băneşti ale persoanelor fizice şi juridice.

c) o formă de atragere a creanțelor ale persoanelor fizice şi juridice.

13. Cointeresarea clientelei la constituirea depozitelor o constituie:

a) dobânzile mai atrăgătoare faţă de cele bonificate la disponibilitățile din conturile curente.

b) dobânzile mai reduse faţă de cele bonificate la disponibilitățile din conturile curente.

c) dobânzile mai diminuate faţă de cele bonificate la disponibilitățile din conturile curente.

14. Depozitele la vedere sunt constituite:

a) pe o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare, ele neputând fi retrase fără preaviz sau pot fi
prelungite.

b) pe o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare, ele putând fi retrase fără preaviz sau pot fi prelungite.
c) pe o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare, ele putând fi retrase cu preaviz sau pot fi prelungite.

15. Depozitele la termen sunt reflectate cu ajutorul contului 2532 „Depozite la termen”, reprezentând:
a) sume blocate pe o durată determinată cu ocazia încheierii contractului, mai mare de o zi.
b) sume blocate pe o durată determinată cu ocazia încheierii contractului, mai mare de o saptamână.
c) sume blocate pe o durată determinată cu ocazia încheierii contractului, mai mare de o lună.

16. Instituţiile publice sunt organisme prin care:


a) statul organizează şi îşi desfăşoară activităţile.
a) Parlamentul organizează şi îşi desfăşoară activităţile.
a) Guvernul organizează şi îşi desfăşoară activităţile.

17. Instituţiile publice se pot grupa după mai multe criterii, astfel:
a) după natura activităţii, după sfera de interes, după nivelul ierarhic, după regimul de finanţare:
b) după natura activităţii, după statutul juridic, după nivelul ierarhic, după regimul de finanţare:
c) după natura activităţii, după sfera de interes, după statutul juridic, după nivelul ierarhic, după regimul
de finanţare:

18. După natura activităţii instituțiile publice sunt:


a) instituţii de administraţie publică - sunt instituţii de interes central sau local care exercită
puterea executivă: Guvernul, ministerele, primăriile, aparatul executiv din consiliile judeţene;
b) instituţii de specialitate cu caracter funcţional – sunt instituţiile din domeniile învăţământ,
cercetare, juridic, financiar fiscal, cultural, de apărare şi ordine publică, sănătate; instituţii deliberative -
sunt instituţii care reprezintă puterea legislativă la nivel central şi local: Parlamentul, consiliile locale şi
partea deliberativă a C.J.
c) ambele variante sunt corecte
19. După sfera de interes instituțiile publice sunt:
a) instituţii de interes naţional - instituţii care desfăşoară activităţi cu impact la nivel naţional; instituţii
de interes local - instituţii care desfăşoară activităţi cu impact la nivel local: judeţe sau unitate
administrativ-teritorială
b) instituţii de interes internaţional - instituţii care desfăşoară activităţi cu impact la nivel internaţional;
instituţii de interes local - instituţii care desfăşoară activităţi cu impact la nivel local: judeţe sau unitate
administrativ-teritorială
a) instituţii de interes european - instituţii care desfăşoară activităţi cu impact la nivel european;
instituţii de interes local - instituţii care desfăşoară activităţi cu impact la nivel local: judeţe sau unitate
administrativ-teritorială

20. După statutul juridic instituțiile publice sunt:

a) instituţii cu personalitate juridică, adică instituţii cu patrimoniu propriu, cont curent deschis la
trezorerie, buget propriu de venituri şi cheltuieli, întreţin relaţii cu terţii, conduc contabilitate proprie.
b) instituţii fără personalitate juridică, sunt instituţii care funcţionează ca entităţi distincte în subordinea
sau pe lângă instituţii cu personalitate juridică dar nu conduc contabilitate proprie şi nu au cont curent la
trezorerie (grădiniţe, facultăţi, clinici universitare) iar conducătorii lor nu au calitatea de ordonatori de
credite.
c) ambele variante

21. După nivelul ierarhic instituțiile publice sunt:


a) instituţii ierarhic superioare, ce au competenţe şi drepturi sporite în desfăşurarea activităţii, în
repartizarea şi folosirea fondurilor;
b) instituţii ierarhic inferioare, ce au acces la mijloace bugetare pentru nevoile lor numai prin
intermediul instituţiilor ierarhic superioare.
c) ambele variante

22. În funcţie de competenţele pe care le au în repartizarea şi utilizarea creditelor, ordonatorii


decredite pot fi:

a) principali, - secundari sau - terţiari.


b) principali, - sau - secundari
c) ambele variante

23. Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor
sociale de stat şi ai bugetelor fondurilor speciale sunt:

a) miniştrii şi conducătorii organelor centrale care sunt ordonatori principali ai bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale sau bugetelor fondurilor speciale;

b) preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al capitalei, primarii sectoarelor municipiului


Bucureşti, şi primarii municipiilor, oraşelor, comunelor.

c) ambele variante
24. Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi ai
bugetelor fondurilor speciale sunt:

a) miniştrii şi conducătorii organelor centrale care sunt ordonatori principali ai bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale sau bugetelor fondurilor speciale;

b) preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al capitalei, primarii sectoarelor municipiului


Bucureşti, şi primarii municipiilor, oraşelor, comunelor,.

c) ambele variante

25. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt:

a) miniştrii şi conducătorii organelor centrale care sunt ordonatori principali ai bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale sau bugetelor fondurilor speciale;

b) preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al capitalei, primarii sectoarelor municipiului


Bucureşti, şi primarii municipiilor, oraşelor, comunelor.

c) ambele variante

26. În cadrul instituţiilor publice, contabilitatea este organizată:

a) la nivelul ordonatorului principal de credite, condus de către directorul economic, contabilul şef sau
altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.

b) la nivelul unui compartiment distinct, condus de către directorul economic, contabilul şef sau altă
persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.

c) la nivelul ordonatorului secundar, condus de către directorul economic, contabilul şef sau altă
persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.

27. Dacă la nivelul instituţiei contabilitatea nu este organizată în compartimente sau nu există
personal încadrat cu contract individual de muncă:

a) pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale se pot încheia
contracte de prestări servicii fie cu societăţi comerciale de expertiză contabilă fie cu persoane fizice
autorizate, conform legii.

b) pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale nu se pot


încheia contracte de prestări servicii fie cu societăţi comerciale de expertiză contabilă fie cu persoane
fizice autorizate, conform legii.

c) ambele variante sunt corecte

28. Procesul bugetar, sub aspectul conținutului, reprezintă:


a) ansamblul acțiunilor și măsurilor întreprinse de instituțiile competente ale statului in scopul
concretizării politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentala.

b) ansamblul măsurilor întreprinse de instituțiile competente ale statului in scopul concretizării politicii
financiare aplicate de autoritatea guvernamentala.

c) ansamblul acțiunilor întreprinse de instituțiile competente ale statului in scopul concretizării politicii
financiare aplicate de autoritatea guvernamentala.

29. Principiul universalităţii potrivit căruia veniturile şi cheltuielile:

a) se includ în buget în totalitate, în sume nete.

b) se includ în buget în totalitate, în sume brute.

c) se includ în buget parțial, în sume brute.

30. Principiul publicităţii stipulează faptul că :

a) sistemul bugetar este închis şi netransparent: această calitate a sistemului bugetar este determinată
de faptul că proiectele de buget şi conturile anuale generale de execuţie sunt deschise dezbaterilor
publice, cu prilejul aprobării acestora.

b) sistemul bugetar este închis şi transparent: această calitate a sistemului bugetar este determinată de
faptul că proiectele de buget şi conturile anuale generale de execuţie sunt deschise dezbaterilor publice,
cu prilejul aprobării acestora.

c) sistemul bugetar este deschis şi transparent: această calitate a sistemului bugetar este determinată
de faptul că proiectele de buget şi conturile anuale generale de execuţie sunt deschise dezbaterilor
publice, cu prilejul aprobării acestora.

S-ar putea să vă placă și