Teste grilă Seminarul 11 Datoria publică în România

1. Datoria publică reprezintă:

a) totalitatea obligaţiilor financiare ale statului contractate prin împrumuturi de
stat interne sau externe;
b) totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, agenţilor economici şi populaţiei
contractate prin împrumuturi interne sau externe.

2. Formele datoriei publice sunt:

a) datoria publică guvernamentală;
b) datoria agenţilor economici;
c) datoria publică locală;
d) datoria populaţiei.

3. Datoria publică guvernamentală este administrată de Ministerul Finanţelor

Publice prin intermediul următoarelor instrumente:

a) titluri de stat;
b) împrumuturi de la instituţiile financiare româneşti sau străine;
c) împrumuturi de la guverne şi agenţii guvernamentale străine şi de la instituţii
financiare internaţionale sau alte organizaţii internaţionale;
d) împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent general al
trezoreriei statului, scrisori de garanţie de stat;
e) instrumente de cash management.

4. Atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice în domeniul administrării datoriei

publice guvernamentale sunt următoarele:

a) estimează şi asigură necesarul de lichidităţi şi disponibilităţi pentru realizarea la

timp şi în condiţii de siguranţă a cheltuielolor bugetare;
b) administrează datoria publică guvernamentală inclusiv costurile şi riscurile
asociate ţinând cont de evoluţia pieţelor financiare astfel încât să se reducă
costurile aferente;
c) asigură eficienţa utilizării fondurilor publice;
d) asigură stabilitatea strategiei şi instrumentele datoriei publice guvernamentale;
e) elaborează anual contul general al datoriei publice ca annexă la contul general
anual de execuţie a bugetului de stat.

5. Sursele de plată a serviciului datoriei publice guvernamentale sunt:

a) disponibilităţile contului curent general al trezoreriei statului;

b) finanţările rambursabile angajate în numele statului pentru refinanţarea datoriei
publice guvernamentale;
c) cheltuielile prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat;
d) sumele încasate de Ministerul Finanţelor Publice de la subîmprumutaţi pe baza
acordurilor încheiate de aceştia;
e) sumele prevăzute în bugetele entităţilor (persoane juridice) ce au contractat
financiar rambursabil cu garanţia statului;
f) fondul de risc constituit la Ministerului Finanţelor Publice pentru situaţia în care
garanţii sau subîmprumutaţii nu-şi onorează obligaţiile din acordurile de garantare.