Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoric
Satul Ştefăneşti apare menţionat documentar, prima oară, la 26 mai 1435, cu
numele Gura Başeului, într-un hrisov al domnului Moldovei, Ştefan al II-lea, în
care se aminteşte că satul se afla pe un vad al Prutului, iar apoi este consemnat
ca târg în anul 1476. În anul 1550, satul figura pe o hartă a lui Georg von
Reichersdorff, iar în 1596 pe harta lui D. Custos. În secolele 15-16, aşezarea a
fost jefuită de mai multe ori de tătari, însă, în anul 1476, aceştia au fost
înfrânţi de oastea domnului Moldovei, Ştefan cel Mare. Satul Ştefăneşti a mai
fost prădat şi incendiat de poloni (în iulie 1500) şi încă o dată de tătari (în
1513). La sfârşitul secolului l6 şi începutul secolului 17, localitatea Gura
Başeului era un important nod comercial şi popas de poştă pe Drumul Furilor-
Şleahul Hotinului, între Galaţi şi Hotin, în care exista o piaţă importantă
(1593), un han (1600), o garnizoană militară (1612) şi 2 000 de case. La
începutul secolului 18, Dimitrie Cantemir îl aminteşte ca oppida notabiliara în
lucrarea sa Descriptio Moldaviae (1714–1716). Târgul Ştefăneşti s-a aflat mult
timp în posesiune domnească fapt pentru care toate cheltuielile făcute pentru
întreţinerea bisericii “Sfânta Cuvioasă Parascheva” erau suportate din visteria
domnilor moldoveni. În timpul Războiului ruso-turc din anii 1768-1774,
localitatea a fost distrusă în mare parte, fiind refacută ulterior, iar biserica a
fost reparată în 1794. La sfârşitul secolului 18 şi începutul secolului 19, Târgul
Ştefăneşti a cunoscut o perioadă de dezvoltare economică prin apariţia
atelierelor de croitorie, a celor de prelucrare a pieilor, de fabricare a săpunului,
a lumânărilor, a berii, precum şi prin înfiinţarea cuptoarelor de ars varul, a
morilor de cereale ş.a., astfel încât, în acea perioadă existau circa 200 de
magazinaşe ale unor comercianţi români, armeni şi evrei. În 1834, Nahum
Friedmann a înfiinţat “Curtea rabinică” din Ştefăneşti, comuna devenind,
astfel, centrul hasidismului din Moldova (curent inovator al gândirii vieţii
comunităţii evreieşti, apărut în Polonia, la sfârşitul secolului 18), fapt ce a
determinat creşterea numărului de evrei stabiliţi la Ştefăneşti, care în 1859
ajunsese la 1 457 de persoane, cu rol important în dezvoltarea economică şi
culturală a localităţii. Comunitatea evreiască apare menţionată documentar,
prima oară, în anul 1604, pentru ca în anul 1910 să numere 2 883 de persoane,
dispunând de învăţământ în limba lor maternă, de viaţă religioasă proprie, cu
mai multe sinagogi (prima sinagogă datând din anul 1720) ş.a. În 1820 a fost
introdus iluminatul electric public, în 1837 a fost inaugurată o baie publică, în
1839 s-a deschis prima şcoală, cu limbile de predare română şi germană, în
1884 s-a construit primul spital, în 1890 o hală de carne, în 1902 s-a inaugurat
Parcul public ş.a. În anul 1864, Ştefăneşti era o comună urbană cu 2 114
locuitori. Până la 1 ian. 1965, satul şi comuna Ştefăneşti s-au numit Ştefăneşti-
Târg. Comuna Ştefăneşti a fost trecută în categoria oraşelor la 1 apr. 2004,
având în subordine ad-tivă satele Bădiuţi (atestat documentar în anul 1424),
Bobuleşti (1427), Stânca (1737) şi Ştefăneşti-Sat (1744).
Monumente
În oraşul Ştefăneşti există biserica având hramul “Sfânta Cuvioasă
Parascheva” (32 m lungime, 10 m lăţime şi ziduri groase de 1,50 m), datând
din anul 1640, construită pe locul unei vechi biserici ctitorită de către domnul
Moldovei, Ştefan cel Mare, declarată monument istoric şi de arhitectură în
anul 2015. Turnul-clopotniţă, masiv, de formă pătrată, luminat de 4 ferestre în
arcadă, a fost construit în anul 1794 şi plasat deasupra pridvorului. Solul
polonez, Jerzy Krasinski, care a poposit la Ştefăneşti la 21 martie 1636,
consemna că la acea dată exista la Ştefăneşti o biserică ruinată, aflată în curs
de refacere:
…şi acest orăşel, înainte vreme era însemnat, după cum se vede din
aşezarea lui şi după biserica de zid, frumos clădită, dar acum ruinată,
pentru păstrarea căreia, acum se cară pietre şi alt material”
(→ Costică Asăvoaie – Surse de documentare).
Forma actuală a bisericii “Sfânta Cuvioasă Parascheva” datează din anul 1640,
când a fost refăcută şi apoi reparată în anul 1794 după stricăciunile provocate
de Războiul ruso-turc din anii 1768-1774. Reparată din nou în anul 1828 şi
sfinţită la 30 oct. 1828. Are un pridvor închis, luminat de două ferestre. În
oraşul Ştefăneşti se mai află o casă cu prăvălii din secolul 19, declarată
monument istoric, Hala de carne (1900), monument istoric, Sinagoga (1720)
şi bustul pictorului Ştefan Luchian, operă a sculptorului Oscar Han. În satul
Bădiuţi, menţionat documentar, prima oară, în 1424, se află o biserică din
lemn datând din 1834, iar în satul Bobuleşti, atestat documentar în 1427, o
biserică din vălătuci, cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1777, reparată în anii 1884,
1915, 1923).