PREOTUL MIHAIL BULACU

CONFERENŢIAR

FACULTATEA DE T E O L O G I E

DIN BU C BItEŞTI

ME MOR I U
DE

TITLURI SI LUCRĂRI

BUCUREŞTI

T IP O G R A F IA C U R ŢII REGALE F. GOBI; FII S. A.

Strada Regală No. 19
Reg. Com. Nr. 449/932. Februarie 1944. 200 e x p l .- c , 90
 I. S T U D II, E X A M E N E ŞI C O N C U R S U R I

A. Studii în ţara.

1. Absolvent al Seminarului « S fN ico la e» din Râmnicu

Vâlcii, Iunie 1919 (Diploma de absolvirea Seminarului Nr. Minis­
terului 75621/1919, Nr. Seminarului 944/1919).
2. Diploma Societăţii ştiinţifice-literare « Tinerimea română»
din Bucureşti, cu decernarea premiului întâiu, pentru concursul
la Religie, în 6 Mai 1912.
3. Absolvent al Şcoalei militare de Infanterie, din Botoşani,
(ofiţeri de rezervă), în timpul războiului trecut (l Aprilie 1917 —
1 Aprilie 1918), obţinând gradul de Sublocotenent.
4. Licenţiat al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, în anul
1923, (Diploma de Licenţă în Teologie: Nr. Facultăţii 567/1923,
Nr. Ministerului 9830/1924).
5. Absolvent al Seminarului pedagogic universitar din Bucu­
reşti, «Titu Maiorescu», specialitatea Religie. (Certificatul Nr.
258/1925).
6. Doctor al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, specialitatea
Catehetica, Iunie 1928. Subiectul tezei : «Şcoala Catehetică patristică
ca bază de orientare pentru actuala şcoală catehetică. Studiu intro­
ductiv în Catehetica ortodoxă». Menţiunea: «Cum laude» (Diploma
de Doctor în Teologie: Nr. Decanatului 798/1928, Nr. Ministerului
170/1928).

B. Studii de specializare şi examene în streinătate

1. Certificat d’Etudes Françaises Modernes, Faculté des Lettres

Université de Strassbourg (Nr. d’enrégistrement 86/1926).
2. Certificat de la Faeultê de Théologie protestante, Université
de Strasbourg. «Mr. Mihail Bulacu a suivi régulièrement à la dite
Faculté, pendant l’année scolaire 1924 — 1925 les cours suivants :
Pédagogie religieuse et catéchétique, Exercices pratiques, Psycho­
logie religieuse, Cure d’âmes, Exercices homilétiques. Exercices
de diction, La Prédication religieuse» Le Doyen: Eug. Ehrhardt.
Juillet 1925.
4

3. Certificat de la Faculté de Théologie catholique, Université

de Strasbourg. Epreuve orale sur les traités de l’Homilétique, et de
Cathéchétique, avec la note: très bien .Une dissertation sur le problème
catéchétique : «De catechisandis rudibus» (Augustin), avec la note:
«bien». Professeur. L. Lang. (Juin 1926).
4. Certificat de la Faculté de Théologie protestante, Université
de Strasbourg. Pour le cours de Théologie pratique sur la paroisse
moderne, la psychologie de la conversion et sur la prédication (sé­
minaire homilétique) et le travail présenté au séminaire sur: «La
conversion de Châteaubriand» Professeur: Jean Monnier (Juillet
1926).
5. Certificat de la Faculté de Théologie protestante. Université
de Strasbourg: «Monsieur Mihail Bulacu a étudié diligement à la
dite Faculté pendant l’année scolaire 1925 — 1926, qu’il a passé
avec succès l’examen écrit pour le doctorat d’Université et présenté
une thèse sur la Catéchétique («L a Catéchétique actuelle à la lumière
de la psychologie religieuse) qui a été jugée satisfaisante et acceptée
par la Faculté».
Y u, le Président de la soutenance: Jean Monnier. V u, le Doyen:
Eug. Ehrhardt. Y u et permis d’imprimer: Le recteur d’imprimer,
Le Recteur d’Açadémie, Président du Conseil de l’ Université: I.
Charleti.

C. Concurs la Universitate

1. Concursul de agregatie pentru catedra de Omtletică şi Ca-

tehetică, din Iunie 1929, publicat în Monitorul Oficial cu Nr. 239,
partea I, din 25 Octombrie 1929.
a) Referat asupra titlurilor şi lucrărilor candidaţilor. «Ţinând
seama de studiile făcute de candidaţi şi cari se văd din memoriile
prezentate şi aci anexate: ...«Pr. Mihaii Bulacu este dr. în teologie,
cu studii de specializare In facultăţile de teologie romano-catolică
şi protestantă din Strasbourg, profesor cu titlu provizoriu la Aca­
demia teologică din Oradea. Ţinând seama de lucrările prezentate
de candidaţi, din care se vede că necontenit s’au ocupat cu studii
in specialitatea catedrei vacante, unul Pr. Mihail Bulacu, adeverindu-se
ca un sârguitor cercetător al scrierilor clasice patristice pe terenul
omiletic şi catihetic, iar pr..................................socotim că amândoi
îndeplinesc condiţiunea cerută de art. 83, litera a. alin. II, din legea
învăţământului superior, dovedind o neîntreruptă preocupare ştiin­
ţifică în specialitatea catedrei vacante şi în consecinţă propunem
pe amândoi candidaţii să fie admişi la probele ulterioare cerute
de lege», (ss) Pr. I. Popescu-Mălăeşti, (ss) Y . G. Ispir. (M. Of. p.
8152— 8158).
b) Probele orale. Colocviu din 4 Iunie ora 8 dimineaţa. Can­
didatul Pr. M. Bulacu, calificativul: «bine». Prelegerea publică din
 6

5 Iunie, ora 9 dimineaţa: «Metodele catehetice din vremurile cele

mai vechi şi până astăzi;» Pr. M. Bulacu, calificativul: «mulţumitor».
Proba din 6 Iunie, «Cum trebue să fie predica ortodoxă în vremea
de astăzi»: Pr. M. Bulacu, calificativul: «bine». Proba din 7 Iunie,
«Predică la o cununie», Pr. M. Bulacu, calificativul: «bine». (M
Oficial p. 8151— 8152).
c) Propunerea comisiunii de examinare, pentru numirea ca
docent. «Subsemnaţii întrunindu-ne azi 8 Iunie 1929, orele 8 dimi­
neaţa în localul Universităţii, conform hotărîrii noastre din ultimul
proces-verbal, am discutat asupra termenului trecut de candidaţii
preoţi.... şi având în vedere notările ce am dat ambilor candidaţi la
fiecare probă, observările Şi aprecierile ce ne-am făcut în părerile
scrise, anexate la dosar, asupra fiecărei probe în parte, ne-am făcut
convingerea că....» «Pentru candidatul Preot Mihail Bulacu, care a
trecut de asemenea satisfăcător acest examen, comisiunea opinează,
să fie numit docent la aceeaşi catedră». Preşedinte: (ss) Pr. I. Mi-
hălcescu.
Membrii: (ss) Yisarion, episcopul Hotinului. (ss) Pr. I. Popescu-
Mălăeşti. (ss) Dr. V . Loichiţa. (ss) Dr. V. G. Ispir. (Monitorul O fi­
cial No. 239. Partea I. 25 Octombrie 1929. p. 8151).
2. Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, Direcţiunea
învăţământului superior, a aprobat recomandarea făcută de comi-
siunea concursului pentru ocuparea catedrei de Catehetică şi Omi-
letică, făcând numirea de docent la această catedră pe data de
15 Iunie 1930. Ordinul Ministerului Nr. 78076/1930.
3. Decanatul Facultăţii de Teologie, potrivit hotărârii Consi­
liului profesoral, prin adresa Nr. 1792/1932, a cerut şi aprobarea
Senatului Universitar.
4. Senatul Universitar, a aprobat cu unanimitate de voturi în
şedinţa din 13 Aprilie 1932, recunoaşterea ca docent cu obligativi­
tatea de a ţine cursuri de docent, la catedra de Catehetică şi
Omiletică, la Facultatea de Teologie.
5. Rectoratul Universităţii din Bucureşti â comunicat hotă-
rîrea Senatului universitar către Ministerul Instrucţiunii cu adresa
Nr. 774/932.
6. Ministerul Instrucţiunii publice a aprobat hotărîrea Se­
natului universitar, comunicând aprobarea cu adresa Nr. 57542/932.
7. Rectoratul Universităţii a comunicat hotărîrea Senatului
universitar şi aprobarea Ministerului Instrucţiunii către Decanatul
Facultăţii de Teologie, cu adresa Nr. 908/932.
8. Consiliul profesoral al Facultăţii de Teologie a aprobat şi
a dat delegaţie de a ţine ca docent la Facultatea de Teologie un
curs de «Metodica învăţământului religios» şi lecţii practice de
Religie la o şcoală primară, cu studenţii din anul II I şi IV ,
acest studiu făcând parte din specialitatea ramurii Cateheticii, ce
se predă la Facultatea de Teologie.
6

D. Ierarhia universitară

1. Docent prin concurs de agregaţie, la catedra de Catehetică

şi Omiletică în Iunie 1929. Propunerea Comisiunei de examinare
diü 8 Iunie 1929, aprobată de Ministerul Instrucţiunii cu Nr.
78076/930, trecută cu avizul favorabil al Senatului universitar şi
al Consiliului profesoral dela Facultatea de Teologie.
2. Conferenţiar definitiv în specialitatea Catehetică şi Omi­
letică în anul 1938 luna Noemvrie, potrivit dispoziţiunilor legii
pentru modificarea şi complectarea legilor privitoare la învăţământul
superior şi special din 1938. (Decizia Ministerului Educaţiei Na­
ţionale cu Nr. 239741/938 şi comunicarea Facultăţii de Teologie
cu Nr. 242/938.)
 II. A C T IV IT A T E D ID A C T IC Ă

A. Academia teologică din Oradea.

1. Profesor titular provizoriu, invitat de Consiliul eparhial,

cu chemarea Nr. 2090/926, pentru catedra de teologie practică,
dela Academia teologică din Oradea. Numirea ca profesor a fost
aprobată de Ministerul Cultelor cu Nr. 43989/927. In cursul a trei
ani şcolari am predat următoarele materii:
a) In anul şcolar 1926 — 1927: Omiletica, partea teoretică
2 ore, Catehetica partea teoretecâ 2 ore pesăptămână, cu studenţii
din anul III, teologic. Dreptul canonic 5 ore, Liturgica 3 ore,
Constituţia bisericească 2 ore, exerciţii Catehetica 2 ore, cu studenţii
din anul I V teologic.
b) In anul şcolar 1927 — 1928: Omiletica, partea tehnică
2 ore, Catehetica, partea teoretică 2 ore, cu studenţii din anul III,
Liturgica 3 ore, Dreptul canonic 5 ore cu studenţii din anul IV ,
teologic.
c) In anul şcolar 1928— 1929: Omiletica, teoretică 2 ore, cu
studenţii din anul I I I teologic. Dreptul canonic 5 ore, Constituţia
bisericească 2 ore, exerciţii Omiletice 2 ore, cu studenţii din anul I V
teologic.
Certificatul de cei trei ani serviţi în învăţământ la Academia
teologică din Oradea, cu Nr. 128/933/34 adevereşte: « Menţionăm
că în tot timpul şi-a împlinit funcţiunea cu tot zelul, dând dovadă
de alese calităţi didacticei». Rectorul Academiei de T eologie: (ss) Ar­
hiereu Dr. Andrei Crişanul.
Certificatul Ministerului Cultelor şi Artelor, cu Nr. 36483/928,
adevereşte titularizarea ca profesor la Academia teologică din
Oradea.

B. Seminarul pedagogic universitar «Titu Maiorescu»

din Bucureşti

Profesor de Religie, la Seminarul peadgogic universitar *Titu

M aior eseu» din Bucureşti, fără întrerupere în anii şcolari:
1930— 1931, 1931— 1932, 1932— 1933, 1933— 1934, 1934— 1935,
1935— 1936, 1936— 1937, 1937— 1938. Apoi în anii ş c o l a r i :
1942— 1943 şi în continuare 1943— 1944.
Această activitate s'a desfăşurat potrivit dispoziţiunilor cu­
8

prinse în art. 81 din legea învăţământului universitar, din 1932 şi

art. 191 din regulamentul general al învăţământului universitar din
1933, relativ la activitatea profesorilor la seminariile pedagogice
universitare, (Certificatul Seminarului pedagogic universitar «Titu
Maiorescu», liceul şcoală de aplicaţie cu Nr. 240/1938).
Certificatul de aprecierea activităţii ca profesor adevereşte:
«Părintele Mihail Bulacu, funcţionează ca profesor de religie la
acest Seminar pedagogic-universitar, dela 1 Octombrie 1930 şi până
în prezent, neîntrerupt. In tot acest timp Sf. Sa şi-a îndeplinit
conştiincios şi cu iubire faţă de elevi şi de practicanţi îndatoririle
sale, atât în ce priveşte specialitatea sa, cât şi ca profesor diriginte
al uneia din clase. In activitatea sa cu practicanţii (absolvenţi de
facultate şi licenţiaţi) Sf. Sa. prin conferinţe, colocvii, critica lec-
ţiunilor de probă şi discutarea lucrărilor făcute de practicanţi
a arătat o bună pregătire universitară şi didactică». Director;
(ss) I. Rădulescu-Pogoneanu, Profesor universitar. Certificatul Semina-
pedagogic Nr. 351/1936.
In prezent activitatea se continuă conform dispoziţiunilor
actualei legi a învăţământului superior şi regulamentului «Semi-
ruluinariilor pedagogice».

C. Cursuri la Universitate, în specialitatea Catehetică şi Omiletică

In anul şcolar 1936— 1937, ca docent în specialitatea Ca­

tehetică şi Omiletică, în baza aprobării Consiliului profesoral din 23
Mai 1936, cursul de « Metodica învăţământului religios», în spe­
cialitate Catehetica, cu studenţii din anul II I şi I V şi lecţii prac­
tice de Religie Ia şcoala de aplicaţie, de pe lângă Şcoala normală,
de băeţi din Capitala. (Adresele Facultăţii de Teologie, cu
No. 1092 şi 1954/1936).
In anul şcolar 1937— 1338 acelaşi curs şi aceleaşi lucrări de
seminar la şcoala de aplicaţie, în ramura Catehetica.
In anul şcolar 1938— 1939, conferenţiar definitiv în specia­
litatea Catihetică şi Omiletică, în baza nouii legi a învăţământului
superior din Noembrie 1338. Cursuri şi seminar» cu studenţii din
anii I I I şi I V la Catihetică şi Omiletică. (Conform aprobării Mi­
nisterului Educaţiunii Naţionale cu No. 41526/1939, salarizarea
conferinţei se făcea dela conferinţa de Exegeza Vechiului Testa­
ment, iar cursurile s’au continuat în specialitate Catehetică şi
Omiletică).
In anul şcolar 1939— 1940, cursuri şi seminarii cu studenţii
din anii I I I şi I V la Catehetică şi Omiletică.
In anul şcolar 1940— 1941, optând pentru salariul de Preot,
întrucât postul bugetar al conferinţei purta nomenclatura altei
specialităţi, am continuat în mod onorific a ţine cursurile de Ca­
tehetică şi Omiletică conform aprobării Ministerului Culturii Na­
ţionale, direcţiunea învăţământului superior cu No. 289054/1941.
 9

Potrivit art. 1 şi 2 din decretul lege No, 861/942, pentru

reglementarea cumulului între funcţiunea de profesor şi conferen­
ţiar definitiv de Teologie practică la Facultatea de Teologie şi
aceea de preot-paroh, publicat în Monitorul Ofiaial No. 70 din 23
Martie 1942. Ministerul Culturii Naţionale prin Decizia No.
105.285/942 a făcut reprimirea în învăţământ pe data de 20 Mai
1942, la conferinţa de Catehetică şi Omiletică dela Facultatea de
Teologie din Bucureşti, trecând-o şi în buget cu această nomen­
clatură specială. (Aprobarea Facultăţii de Teologie cu Nr. 2584/1942).
In anii şcolari 1942— 1943 şi 1943— 1944 am continuat cur­
surile şi lucrările de seminar cu studenţii din anii I I I şi I V la
Catehetică şi Omiletică, conform aprobării Consiliului profesoral
al Facultăţii, în bâza avizului profesorului titular al catedrei.
 III. L U C R Ă R I P U B L IC A T E IN S P E C IA L IT A T E A
C A T E H E T IC Ă ŞI O M IL E T IC Ă

1. Şcoala catehetică patristică ca bază de orientare pentru

actuala şcoală catehetică.
Studiu introductiv in Catehetica ortodoxă. Oradea 1928 (194 pag.).

Introducere. I. Frământările actuale pentru rezolvarea pro­

blemei catehetice. II. Influenţa pedagogiei laice asupra învăţămân­
tului religios. III. însemnătatea şcoalei catehetice din primele
veacuri creştine. IV . Necesitatea actualei şcoale catehetice de a
utiliza principiile fundamentale ale şcoalei catehetice patristice.
Partea I. întemeierea şcoalei catehetice.
1. Şcoala cea nouă a lui Iisus Hristos. I. Adevărul şi harul
divin, venit prin Iisus Hristos. II. Psihologia religioasă şi biologică
socială la baza învăţăturii lui Iisus. III. Metoda psihologică activă
a învăţăturii lui Iisus. IV . Noţiunea catehezei creştine, întemeiată
şi transmisă de Iisus Hristos prin Sfinţii Apostoli, Bisericii creştine.
2. Desvoltarea catehumenatului în veacul apostolic-
3. Şcoalele catehetice. I. Şcoalele catehetice creiate de nece­
sităţile Bisericii creştine. II. Şcoalele catehetice mari centre de
cultură şi viaţă creştină ale creştinătăţii. III. Caracterul şi direcţia
luată de şcoalele catehetice.
A. Şcoala catehetică din Alexandria. 1. Alexandria, centru
cultural favorabil unei înalte şcoale creştine. 2. Panten. 3. Clement
Alexandrinul. 4. Origen. 5. Alţi cateheţi: Heracles, Dionisie cel
mare, Pierin, Teognost, Petru Martirul, Didim cel orb. 6. Marea
influenţă a şcoalei alexandrine.
B. Şcoala catehetică din Cezareea-Palestinei. 1. Origen ca în-
temeetor al acestei şcoale. 2. Influenţa şcoalei din Cezareea-Pa­
lestinei.
C. Şcoala catehetică din Antiohia. 1. întemeierea şcoalei din
Antiohia. 2. Conducătorii de seamă ai acestei şcoale. 3. Sfântul
Ioan Hrisostom. D. Şcoala catehetică din Ierusalim. 1. Biserica din
Ierusalim. Sfântul Ciril al Ierusalimului, organizarea şcoalei. E.
Şcoala celor trei Capadocieni: Sfântul Vasile cel Mare Sfântul
Grigorie de Nazians. F. Şcoala catehetică din Edesa: Protogene.
Sfântul Efrem Şirul. G. Şcoala apuseană-africană: Sfântul Iustin,
Tertulian, Sfântul Ciprian, Augustin, Ambrozie. H. Şcoalele mănăs­
tireşti şi şcoalele parohiale.
12

4. Literatura catehetică patristică. A. Literatura catehetică a

părinţilor apostolici. 1. învăţătura celor doisprezece Apostoli. 2.
Constituţiile apostolice. 3. Epistola lui Barnaba. 4. Păstorul lui
Herma. B. Literatura catehetică din perioada apologeticâ-polemică.
1. Dialogul cu iudeul Trifon. 2. Cele două apologii ale Sf. Iustin.
3. Cele trei cărţi ale lui T eofil către Avtolic. 4. Scrisoarea către
Diognet. C. Literatura şcoalei catehetice din Alexandria. 1. Pro-
trepticul. 2. Pedagogul. 3. Stromatele. 4. De principiis. 5. Către Cels.
D. Literatura catehetică a şcoalei apuseana-africană. 1. De baptismo.
2. De anima. 3. De poenitentia. 4. De dominica oratione. 5. Epis­
tolele Sf. Ciprian. 6. De catechisandis rudibus. E. Literatura şcoalei
catehetice din Ierusalim. Catehezele Sf. Ciril al Ierusalimului. F.
Literatura catehetică a şcoalei marilor Capadocieni. 1. Cuvântarea
catehetică a Sf. Grigorie de Nisa. 2. Omliile Sf. Vasile. 3. Epis­
tolele Sf. Vasile. 4. Către tineri. 5. Liturghia Sf. Vasile. 6. Cuvân­
tările Sf. Grigorie de Nazians. G. Literatura şcoalei din Antiohia.
1. Omiliile catehetice ale Sf. Ioan Hrisostom. 2. Omilii asupra
educaţiei copiilor. 3. Liturghia Sf. Ioan Hrisostom. H. Scrierile Sf.
Ioan Damasceanul. 1. Izvorul cunoştinţei.
Partea II. Idealul filosofic creştin al şcoalei catehetice.
1. Cararctere creştine. 2. Cunoaşterea lui Dumnezeu. A. Cu­
noaşterea naturală şi relativitatea ei. B. Necesitatea revelaţiei divine.
C. Cunoaşterea absolută; D. Credinţa şi raţiunea colaboratoare în
procesul cunoaşterii lui Dumnezeu. B. Increştinarea inimii. 4. In-
creştinarea voinţei. 5. Deplinătatea încreştinării sufletului cu ajutorul
harului divin.
Partea I I 1. Realitatea psihologică religioasă a şcoalei catehetice.
1. Psihologia religioasă patristică. 2. Evoluţia psiho-fizică în
cadrul psihologiei religioase. 3. Psihologia copilului. Curăţenia su­
fletească a copilului. Sentimentul religios. Curiozitatea. Imaginaţia.
4. Psihologia adolescentului. Credinţa. Afecţiunea. Conversiunea.
5. Fenomenul psihologic religios al convertirii creştine.
Partea IV . Biserica creştină ca mijlocitoare a şcoalei catehetice.
1. Canonicitatea catehetului. 2. Catehumenii. A. Clasele cate-
humenilor din primele veacuri creştine. Ascultătorii. Ingenunchetorii.
Competenţii. B. Catehumental actual pentru oamenii în vârstă. C.
Catehumenatul copiilor. D. Botezul copiilor înainte de catehizare.
3. Cateheza Bisericii ortodoxe.
Partea V . Didactica şcoalei catehetice.
1. Religia ca obiect de învăţământ. 2. Principii didactice
A. învăţământului psihologic sau gradat, a. învăţământul religios
pentru copii. b. învăţământul religios pentru adoloscenţi. c. Instrucţia
religioasă a omului matur. B. învăţământul religios intuitiv. C. în ­
văţământul religios activ. 3. Metoda didactieă a învăţământului re­
ligios. 4. Forma învăţământului religios.
Partea V I. Pedagogia creştină a şcoalei catehetice.
A. Educaţia religioasă a tinerilor botezaţi. 1. Rugăciunea. 2.
Cântarea religioasă. 3. Cultul divin. 4. Taina Sf. Mărturisiri. 5. Taina
 18

Sfintei Euharistii. 6. Acţiunea creştină. B. Educaţia religioasă a ca-

tehumenilor adulţi.
Incheere. Personalitatea catehetului.
1. Pregătirea teologică. 2 Pregătirea filosofică religioasă. 3. De­
plina credinţă a catehetului. 4. Tactul pedagogic creştin. 5. A d o­
lescenţa morală creştină a catehetului. Concluzia.
R e ce n zii: Graiul Vremi. Organ al asociaţiei clerului ortodox român.
Anul I . N o. 8. Bucureşti. Iulie 1928.

N oui doctori în teologie. «Facultatea de teologie din Bucureşti a proclamat

în zilele de 27 şi 28 Iunie a. c. 4 doctori în teologie, în persoana a 4 distinşi
tineri clerici şi anume:.... «Părintele M. Bulacu a fost director al cancelariei
Sfintei Episcopii a Râmnicului şi Noului Severin şi este actualmente profesor la
Academia teologică din Oradia-Mare. Sfinţia Sa şi-a complectat strălucit studiile
teologice la facultăţile de teologie catolică şi protestantă din Strassburg. Im por­
tanta sa teză de doctorant tratează despre: Catehetica părinţilor bisericeşti».
Universul. Pagina Biserici. No. 28. 29 Ianuarie 1936. Prof. I. Lupaş
Facultatea de Litere şi filosofie dela Universitatea din Cluj.

2. Omilia exagetică biblică. Studiu omiletic.

Oradea 1929 (94 pag.)

Cuvântu înainte.
Introducere
I. Geneza Omiliei. 1. Iisus Hristos este întemeietorul Omi­
liei. 2. Sfinţii Apostoli continuă mai departe această Omilie. 3. Denu­
mirea Omiliei. 5. Precizarea noţiunii Omiliei după Sfânta Scriptură.
II. Desvoltarea Omiliei. A. Omilia apostolică. B. Omilia pă­
rinţilor apostolici şi a veacului II creştin. 1. Clement Romanul. 2. Ig-
natie. 2 Aristide din Atena. 3. Teofil al Antiohiei. C. Omilia în
veacul al treilea creştin, a. Alexandrinii. 1. Clement Alexandrinul.
2. Origen. b. Sirienii şi Palestinienii. 1. Dorotei al Antiohiei. 2.
Pamfiliu din Cezareea. 3. Lucian ai Antiohiei. 4. Grigorie Tauma­
turgul c. Apusenii. 1. Ciprian. 2. Lactanţiu. 3. Ipolit. D. Omilia
dela începutul veacului al patrulea creştin, până către sfârşitul vea­
cului al cincelea. a. Alexandrinii. 1. Alexandru al Alexandriei. 2.
Atanasie cel Mare. 3. Macarie Egipteanul. 4. Ciril al Alexandriei,
b. Capadocienii. 1. Yasilie cel Mare. 2. Grigorie de Nazians. 3. Gri­
gorie de Nisa. c. Antiohienii. 1. Eustatie al Antiohiei. 2. Ciril al
Ierusalimului. 3. Teodor din Tars 5. Ioan Hrisostom. 6. Teodoret.
d. Apusenii. 1. Ambrozie. 2. Ieronim. 3. Fericitul Augustin. E.
Omilia după perioada patristică. Omilia în Biserica ortodoxă-română.
III. Fondul biblic al Omiliei.
IV . Exegeza omiletică a Sfintei Scripturi. A. Exegeza omiletică
în şcoala alexandrină. 1. Origen. 2. Clement Alexandrinul. 3. In­
fluenţa şcoalei alexandrine. B. Exegeza omiletică a şcoalei din
Antiohia. Diodor din Tars, Teodor de Mopsuestia, Sfântul Ioan
Hrisostom. 6. Exegeza omiletică intermediară celor două şcoale.
D . Norma Bisericii ortodoxe pentru exegeza omiletică. 1. Supe­
14

rioritatea faţă de celelalte confesiuni. 2. Principiul sinodalităţi

•cumenice în materie de doctrină. 3. Importanţa omiliei patristrice
în ceea ce priveşte doctrina. 4. Sensurile diferite în exegeza omiliei.
V. Rolul Omiliei. 1. Instruirea religioasă. 2. Cultivarea senti­
mentului religios. 3. Cultivarea voinţei religioase. 4. Perfecţiunea
vieţii creştine. Concluzia.

3. Yoroava de întrebări şi răspunsuri întru Hristos a lui Simeon

Arhiepiscopul Tesalonicului. Studiu catehetic Oradea 1929.

Cuvânt înainte. Introducere.

• 1. Apariţia şi traducerea Yoroavei lui Simeon Tesaloniceanul.
2. Cuprinsul Yoroavei lui Simeon, de întrebări şi răspunsuri întru
Hristos. 3. însemnătatea catehetică a Yoroavei lui Simeon. A. în ­
semnătatea din trecut. B. Actualitatatea cuprinsului Voroavei. Con­
cluzie.

4. Lucrarea creştină socială în parohie. Bucureşti. 1930.

I. Alcătuirea unui program de lucrare socială în parohie şi

mijloacele de realizare. A. Creştinismul se adresează individului
şi grupurilor de indivizi. B. Creştinismul imprimă directivele sale
tuturor manifestărilor, sub care se prezintă viaţa economică, ca şi
organismul social, a. Reformismul individual, b. Creştinismul social.
II. Ce trebue să înţelegem prin lucrarea socială, pe care o ur­
măreşte Biserica? Noţiunea ortodoxă Bisericii. Agapele şi Xeno-
dochiile. Femeea în serviciul social al Bisericii. Dinamica şi statica
socială creştină. îndrumările marilor ierarhi ai Ortodoxiei. Creşti­
nismul social la România. Actualele norme de lucrare socială cre­
ştină în parohie.
III. Mijloacele pentru realizarea acţiunii creştine sociale în
parohie. 1. Asistenţa didactică educativă religioasă, a. Catehumenatul
ortodox, b. Predica şi conferinţele religioase, c. Presa bisericească.
2. Asistenţa ierurgică şi liturgică. 3. Asistenţa creştină de ordin
material. Casa copilului. A zile. Cantine. Spitale. Ajutoarele periodice.
(La propunerea clerului din Capitală, cu prilejul conferinţelor
generale preoteşti în Iunie 1930, studiul a fost publicat de revista
«Apostolul», curierul Arhiepiscopiei Bucureştilor şi distribuit în
Arhiepiscopie).

5. Şcoala exegetică biblică din Antiohia. Studiu omiletic.

Bucureşti 1931.

Introducere. I. Exegeza biblică impune aprofundarea disci­

plinelor ei. II. Sectele de astăzi readuc pe teren vechile principii
eretice. III. Interpretarea deosebită a aceluiaşi verset biblic dove­
deşte arbitrariul raţiunii. IV . Importanţa tradiţiei explicative.
 15

Y . Necesitatea cunoaşterii şcoalelor biblice. Şcoala exegetică din

Antiohia.
I. Oenexa şcoalei biblice din Antiohia.
I. Antiohia ca central de seamă al creştinătăţii răsăritene.
A. Antiohia păgână. B. Antiohia încreştinată. C. Antiohia reşedinţa
Patriarhiei ortodoxe. II. Antiohia ca şcoală creştină în Răsărit.
A. Şcoala iudaică. B. Şcoala catehetică creştină. C. Şcoala biblică.
D. Reprezentanţii de seamă ai şcoalei biblice. E. Biblia şi exegeza,
ca preocupări de seamă ale acestei şcoale.
II. Cunoştinţele utilizate de exegeza anliohiană.
1. Cuprinsul Sfintei Sripturi. A. Ereziile provin din necu­
noaşterea Sfintei Scripturi de, necredincioşi. B. Ereziile şi cunoa­
şterea greşită a Sfintei Scripturi. II. Cunoştinţele necesare unei
exegeze ştiinţifice. A. Cunoaşterea textului Sfintei Scripturi. B. A r­
heologia biblică. C. Istoria biblică. D. Istoria Creştinismului. IV .
Principiile exegezei ortodoxe. A. In ascultarea Bisericii ecumenice.
B. Măsura în interpretare. C. Lectura credincioşilor şi explicarea
Bisericii. D. Interpretarea Sfintei Scripturi şi predania.
III. Exegeza biblică antiohiană.
1. Noţiunea sensului. A. Sensul. B. Sensul şi inspiraţia. C.
Sensul şi stilul Sfintei Scripturi. II. Interpretarea Sfintei Scripturi.
A. Sensul literal şi sensul alegoric. III. Sensul literal. A. Figurile
de stil. B. Tropii. IV . Sensul tipic. V . Contextul. V I. Erorile An-
tiohienilor.
IV . Urmările şcoalei biblice din Antiohia în domeniul exegetic.
1. Combaterea ereziilor timpului. B. Izvorul principiilor ermi-
neuticii ortodoxe. II. înrâurirea exagetică a marilor Capadocieni.
III. Orientarea ecumenică ortodoxă în exegeză. IV . Ecoul în Bi­
serica româno-catolică.
Concluzia. 1. Răspândirea Sfintei Scripturi. 2. Ierarhii Bise­
ricii, dascăli ai şcoalei biblice antiohiene. 3. Exegeza biblică antio­
hiană este ştiinţifică. 4. Sensul literal. 5. Sensul alegoric. 6. Inter­
pretarea sintetică. 7. Ermineutica biblică antiohiană. 8. Marii Ca­
padocieni. 9. Biserica ortodoxă ecumenică. 10. Superioritatea Or­
todoxismului faţă de celelalte confesiuni creştine.

6. îndrumarea tineretului către Hristos. Bucureşti 1934.

In loc de prefaţă. îndrumarea tineretului către Hristos. Pro­

blema educaţiei tineretului creştin în şcoala românească. Problema
educaţiei creştine integrale. Problema noastră. Educaţia creştină
ortodoxă. Conversiunea creştină a tineretului. Organizarea învăţă­
mântului religios în şcoală. Organizarea educaţiei morale a tinere­
tului prin şcoală. Educaţia religioasă morală prin Biserică. Pregă­
tirea preotului pedagog creştin. Tineretul creştin trebuie organizat
prin Biserică, într’o asociaţie a întregii Biserici. U n institut peda­
gogic creştin. Concluzie.
16

Recenzii. Căminul cultural. Revistă de cultura poporului. Anul II. Nr. 6,

Mai 1936. p, 588—B89; Preotul Mihail Bulacu. îndrumarea tineretului către
Hristos. Bucureşti 1943.

«In misiunea creştină, opera catehetică de îndrumarea tinere­

tului către Hristos, se ocupă de sufletul omenesc în cea mai fragedă
şi mai potrivită vârstă. Pestalozzi,— marele pedagog creştin,— ar
spune azi şi despre tineretul românesc, că deşi a făcut mari progrese
în cunoaşterea adevărului, totuşi a rămas foarte înapoiat în
voirea binelui.
In şcolile noastre avem destui tineri distinşi în obiectul
religiei, dar caracterele creştine, creştinii practicanţi sunt rari aci.
Altădată, Biserica era singura educatoare religioasă şi morală a
tineretului. In pridvorul său se deprindea scrisul şi cetitul şi se
întreţinea şi sporea firul de credinţă adus de învăţăceii de acasă,
dela mame. Când Biserica s’a mulţumit să-i primească pe copii
doar la botez şi alte slujbe, fără să caute a-i călăuzi cu timp şi
fără timp către Hristos, locul pedogogiei creştine a fost uzurpat
de profesionismul didactic- religios. Această situaţie trebuie să
înceteze.. Preotul misionar, ca pedagog creştin, trebuie să pătrundă
azi în învăţământul românesc de toate gradele.
Duium de curente anti-creştine şi apostatice ameninţă azi
tineretul românesc: ateism, deism, francmasonerie, spiritism, ocultism,
etc. Sisteme periculoase de morală filosofică pândesc şi ademenesc:
epicureism utilitarism, pozitivism, transformism, socialism anarhic,
scepticism erotic, freudism, nudism, etc. Aceste erori se cuibăresc
uşor în sufletul tineretului, mai ales în momente critice de criză
sufletească prin cari trece. De aceea tineretul trebue să fie în orice
clipă pregătit pentru întâlnirea acestor primejdii. Şcoala să-i dea
o educaţie creştină integrală, intensificată prin educaţia religioasă
făcută de Biserică.
Fr. W . Foerster a arătat că «fără Creştinism nu se pot forma
caracterele, iar educaţia trebue să se bazeze pe morala religioasă
creştină*. Educaţia creştină integrală este generatoare de caractere.
Programa învăţământului nostru religios reorganizat, trebue să fie:
psihologică, hristocentrică (biblică) şi ortodoxă. Seria de cunoştinţe
religioase să corespundă necesităţilor sufleteşti Hale elevului şi
posibilităţilor sale psihologice de pătrundere. Sf. Scriptură să nu
lipsească din şcoală. Ea dă forţa cea mare spirituală şi morală a
poporului englez d. p. Sf. Scriptură trebuie să fie baza şi punctul
coneetric al învăţământului religios. Apoi, cărţile ortodoxe de slujbă
au părţi captivante de lectură pentru şcolari. Lectura vieţii sfinţilor
apropie pe tineri mai mult de tipul model al caracterului creştin,
şi deci de Hristos.
Religia în şcoli nu trebue înţeleasă, atât ca materie de în­
văţământ, cât ca principiu educativ. Principiile generale nu urmăresc
formarea unor teologi, ci a unor buni creştini practicanţi. Ne
trebue o adevărată şcoală creştină activă.
 17

Secţii şi exerciţii speciale trebue să ţintească formarea banelor

deprinderi şi cultivarea însuşirilor sufleteşti. Orele de morală
filosofică făcute de profesorii diriginţi, sunt o înţelegere greşită a
intenţiei avută de legiuitor în legea învăţământului secundar
din 1928. Concentrarea materiilor de învăţământ s’o facă religia.
In nici un caz filosofia. Pedagogii laici proeminenţi cer intensificarea
educaţiei religioase în şcoala românescă.
Educaţia morală-religioasă va fi făcută de preot în Biserică,
şi tot de preot, ca profesor de religie şi pedagog creştin, în şcoală.
Capela să nu lipsească din nici o şcoală secundară. Acest ideal al
liceului românesc este pentru colegiul englez o realitate. Şi acolo
nu se înregistrează plângeri, in numele filosofiei, că învăţământul
religios a fost clericalizat. Tineretul nostru trebuie îmbisericit.
Bisererica trebuie să cheme tineretul în jurul altarului, am­
vonului, stranei, scaunului duhovnicilor şi Sf. Potir. Pentru aceasta
însă trebuesc preoţi educatori bine pregătiţi, competenţi, apostoli
adevăraţi, plini de avântul vocaţiei misionare. Filosofia creştină,
psihologia religioasă şi pedagogia creştină s’o fi deprins-o la Facul­
tatea de Teologie, ca romano-catolicii şi protestanţii, — nu la
Litere ca ai noştri. Tineretul român ortodox trebuie organizat, pe
baza unui statut unitar, într’o asociaţie unitară în cuprinsul în-
'tregii Patriarhii, după modelul tineretului catolic din Franţa,
Italia şi Germania. Chiar în Rusia tineretul creştin se află în aso­
ciaţia creştină «Hristomolul» opusă «Comsomolului» al tinerilor atei.
Această formidabilă forţă tinerească, va fi organizată pe
secţiuni, după vârstă, mediu social şi mediul geografic. La educaţia
intelectuală, religioasă şi morală creştină ortodoxă, ce i-se va da,
se vor adăuga şi sportul, educaţia fizică, cercetăşia, excursiile,
taberele de munte şi de mare etc. Pentru înarmarea acestei oştiri
de tineri creştini cu toate armele spirituale necesare, se va creia
un «Institutul pedagogic creştin de editură pe întreaga Patriarhie».
Calitatea, preţul redus şi chiar plasarea gratuită a publicaţiilor vor
fi favorizate printr’un tiraj mare. In felul acesta, cartea sănătoasă
ieftină, va smulge din mână tineretului cartea de aventurii, romanul
imoral şi pornografia. Formarea creştină a tineretului ar schimba
atitudinea defensivă a misionarismului ortodox român, într’o
atitudine militantă constructivă. Gândurile date la lumină de Prof.
Mihail Bulacu sunt năzuinţi vizionare pentru un Ortodoxism
românesc sănătos, şi descifrăm într’ însele glasul Bisericii, rostind
încă odată chemarea mântuitoare: «Lăsaţi copiii să vină la mine».
Călăuzirea tineretului român pe urmele luminoase ale luî Hristos,
este o datorie sfântă. Altfel acesta va fi rătăcit şi smuls de misio­
narii apostaţi sau necreştini, iscoade multiforme ale lui Antichrist.

Oh. Lăxărescu

2
18

7. Pedagogia creştină ortodoxă. Bucureşti, 1935 (pag. 560K

Introducere. I. Creştinismul şi pedagogia.

A. Creştinism şi educaţie. 1. Primatul spiritual. 2. Dinamis­
mul creştin. 3. Libertate şi graţie. 4. Individualitatea şi personali­
tatea creeatoare. 5. Renaştere spirituală. 6. Ortodoxie şi renaştere.
7. Renaştere ortodoxă şi tineret creştin. B. Pedagogie şi educaţie
creştină. 1. Originea cuvântului. 2. Noţiunea de pedagogie. 3. Pe­
dagogia anticreştină. 4. Pedagogia modernă, a. Pedagogia creştină
modernă, b. Pedagogia modernă laică. c. Revenirea pedagogiei laice
moderne la pedagogia creştină. C. Pedagogia creştină. 1. Noţiunea
pedagogiei creştine. 2. Obiectivul pedagogiei creştine. 3. Pedagogia
creştină şi Catehetica. 4. Biserica şi pedagogia creştină. 5. Peda­
gogia creştină modernă. 6. Pedagogia creştină în legătură cu confe­
siunile creştine. 7. Pedagogia represivă nu este creştină. D. Peda­
gogia creştină patristică. 1. Şcoala creştină creeatoare de persona­
lităţi creştine. 2. Pedagogi creştini celebri. 3. Influenţa patristică
asupra pedagogiei creştine generale. 4. Ortodoxismul şi pedagogia
creştină patristică. E. Actualitatea pedagogiei creştine ortodoxe.
1. Actualitatea pedagogiei creştine ortodoxe. F. Pedagogia creştină
ortodoxă în Bisericile ortodoxe naţionale vecine. 1. Grecia; 2. Jugo­
slavia. 3. Bulgaria. 4. Cehoslovacia. 5. Polonia. 6. Ruşii ortodoxi
emigraţi. 7. Conferinţa pan-ortodoxă dela Salonic.
II. Pedagogia creştină în şcoala românească.
1. Trecutul şcoalei româneşti, a. Etape istorice mai însem­
nate. b. Spiritul pedagogic creştin în trecutul şcoalei româneşti,
c- Influenţa pedagogiei creştine patristice. 2. Lipsa unei organizări
pedagogice. 3. însemnătatea pedagogiei creştine pentru sufletul
românesc. 4. Perspectivele pedagogiei creştine în şcoala româ­
nească. 1. Observări pedagogice, a. Caracterul intelectualist şi
învăţământului religios în şcoala românească, b. Lipşa unei edu­
caţii religioase morale. 2. Propuneri pedagogice. 3. Realizări
parţiale.
III. Idealul pedagogiei creştine.
A. Acordul libertăţii umane cu graţia divină. 1. In pedagogia
•creştină primară. 2. In pedagogia creştină patristică. 3. In pedagogia
-creştină modernă. B. Educaţia creştină integrală. 1. Idealul inte­
lectual creştin, a. Intelectualismul, b. Dogmatismul, c. Conştiinţa
creştină. 2. Sentimentul creştin, a. Inereştinarea inimii, b. Erori
pietiste, c. Fariseismul, d. Pietate ortodoxă şi dragoste creştină,
■e. Educaţia religioasă. 3. Idealul moral creştin, a. Voinţa creştină
şi corelaţiile ei cu intelectul şi sentimentul, b. Morala intelectuală,
c. Morala aplicată, d. Virtutea în cadrul voinţiei libere, e. Educaţia
morală creştină. C. Formarea de caractere creştine. 1. Caracterul
în psihologie. 2. Caracterul în pedagogia generală. 3. Caracterul în
cadrul pedagogiei creştine integrale.
 19

IV . Realitatea psihologică religioasă.

A. Psihologia religioasă în cadrul pedagogiei creştine. 1. Psi­
hologie şi psihologie religioasă. 2. Psihologia în serviciul pedago­
giei. 3. Psihologia religioasă în serviciul pedagogiei creştine. 4. Pe­
dagogia religioasă şi Dogmatica. 5. Psihologia religioasă şi tradiţia
creştină ortodoxă. B. Evoluţia bio-psihica în cadrul psihologiei
religioase. 1. Etapele după vârstă ale tinerilor. 2. Copilăria. 3. Vârsta
proprie celor mai frecvente conversiuni creştine, a. Curăţenia sufle­
tească a copilului, b. Ideea de Dumnezeu la prima copilărie, c. Ideea
de Dumnezeu la copilăria a doua. d. Sentimentul religios, e. Con­
ştiinţa morală. 4. Adolescenţa religioasă, a- Credinţa, b. Afecţiunea
religioasă. C. Individualitatea religioasă în pedagogia creştină.
1. Importanţa individualităţii psihologice religioase în pedagogia
creştină, a. Creştinismul şi individualitatea, b. Catehumenul ortodox,
c. Pedagogia creştină modernă. 1. Mijloacele de cunoaşterea indi­
vidualităţii în psihologia religioasă, a. Taina Sf. Mărturisiri, b. Metoda
experimentală a testelor, c. Metoda fişelor sau a foilor de obser­
vare. d. Portretul psihologic, c. Chestionarul. D. Fenomenul psiho­
logic religios al convertirii creştine. 1. Conversiunea religioasă
creştină. 2. Procesul psihologic religios al convertirii creştine, a.
Starea de întunecare religioasă, b. Voinţa de luminare, 3. Starea
■de luminare şi decizie morală, ca plenitudine a conversiunii.
V. Naturalul şi supranaturalul în pedagogia creştină.
A. Corelaţia supranaturalului cu naturalul în pedagogia creştină.
1. Graţia divină şi efortul sufletesc. 2. Sinergismul în pedagogia
creştină patristică. 3. Sinteza harică psihologică în pedagogia cre­
ştină modernă. 4. Sinergismul ortodox în pedagogia creştină actuală.
B. Contribuţia energiei psihologice religioase în colaborare cu graţia
divină. 1. Intelectul, a. Cunoaşterea naturală şi relativitatea ei. b.
Necesitatea revelaţiei divine, c. Cunoaşterea absolută, d. Credinţa
şi raţiunea colaboratoare în procesul cunoaşterii lui Dumnezeu. 2.
Emotivitatea religioasă şi graţia divină. 3. Voinţa şi graţia divină.
C. Contribuţia graţiei divine în colaborare cu energia psihologică
umană. 1. Necesitatea graţiei divine. 2. Contribuţia graţiei divine
la încreştinarea sufletului. 3. Contribuţia graţiei divine la menţinerea
sufletului renăscut şi înfiat de Dumnezeu. D. însemnătatea peda­
gogică creştină a catehumenatului. 1. Clasele catehumenilor din
primele veacuri ereştine. 2. Botezul copiilor înainte de eatehizare.
a. Justificarea tradiţională istorică, b. Justificarea pedagogică a bo­
tezului prunciior. c. Educaţia religioasă morală a copiilor.
VI. Biserica creştină ortodoxă centrul pedagogiei creştine.
A. Biserica. 1. Noţiunea Bisericii, a. Expunerea biblică, b.
Expunerea patristică, c. Biserica şi tineretul. B. Cateheza ortodoxă.
1. Cateheza actuală a Bisericii. 2. Poziţia şcoalei faţă de Biserică
în cadrul catehezei, a. Şcoala creştină europeană, b. In Anglia, c.
Poziţia învăţământului nostru religios în şcoala românească, d. Pe­
dagogia creştină modernă. C. Catehumenatul. D. Catehetul. 1. Cate-
hetul ca pedagog creştin. 2. Canonicitatea catehetului. a. Episcopul.
20

b. Preotul, c. Diaconii. 3. Didascalii creştinii. 4. Calităţile pedago­

gice creştine ale catehetului. a. Credinţa, b. Smerenia creştină, c.
Ascendenţa morală creştină a catehetului. 5. Tactul pedagogic creştin
al catehetului. 6. însemnătatea pedagogică creştină a catehetului.
VIL Educaţia intelectuală creştină.
A. Religia în învăţământ. 1. Importanţa instrucţiei religioase
în pedagogia modernă. 2. Educaţia intelectuală creştină şi catehu-
menatul. 3. Contribuţia învăţământului religios la formarea caracte­
rului. 4. învăţământul religios şi conversiunea creştină. 5. Latura
formativă a instrucţiei religioase. 6. Latura informativă a învăţă­
mântului religios. 7. Sinteza formativă-informativă a învăţământului
religios în şcoala creştină activă. B. Partea formativă a învăţă­
mântului religios. 1. învăţământul religios activ. a. învăţământul
religios convertitor. b. învăţământul religios şi pietatea, c. învăţă­
mântul religios moral creştin. 2. învăţământul religios instructiv, a.
Intuiţia externă, b. Intuiţia internă sau intuiţia spirituală, c. învă­
ţământul religios psihologic sau gradat. învăţământul religios pentru
copii, învăţământul religios pentru adolescenţi. Instrucţia religioasă
a adulţilor. C. Partea informativă a învăţământului religios. 1. Pro­
grama analitică şi principiile ei fundamentale, a. Importanţa pro­
gramei analitice în învăţământ, b. Condiţiile fundamentale ale unei
programe analitice în învăţământ, c. Condiţiile fundamentale ale
programei analitice a învăţământului religios. Psihologic religios.
Hristocentric. Corelaţia cu celelalte obiecte de învăţământ. Educaţia
integrală. 2. Lacunele actualei programe analitice a învăţământului
religios a. Cronologică nu psihologică, b. Scolastică nu hristocentrică
c. Dogmatică, nu exegetică-biblică. d. Raţionalistă nu educativ-inte-
grală. 3. Rectificările necesare actualei programe analitice a învăţă­
mântului religios, a. Psihologică, b. Hristocentrică. c. Ortodoxă, d. Edu­
caţia creştină integrală. 4. Programa sintetică creştină ortodoxă,
a. Calea creştină, b. Adevărul creştin, c. Viaţa creştină. D. Metoda de
predare a învăţământului religios. 1. Metoda în învăţământ şi elemen­
tele ei generice, a. Coborîrea la stadiul sufletesc al elevului, b.
Colaborarea cu sufletul elevului, c. Colaborarea elevului în mod
psihic ca fire. d. Colaborarea armonică a facultăţilor sufleteşti ale
elevului: minte, inimă şi voinţă, e. Contribuţia proprie psihologică
a elevului în legătură cu lecţia aplicată, f. Legătura dintre cunoştinţă
şi viaţă prin intermediul voinţei. 2. Metoda şcoalei pasive, a. In­
strucţie pentru instrucţie, b. Lipsa de colaborarea cu sufletul elevului,
c. Intuiţia din cărţi. d. Memorizarea şi reproducerea, c. Creştinism
teoretic. 3. Evoluţia metodelor recente apusene de predare, a. Me­
toda herbartiană. b. Metoda lui Foerster. c. Metoda miinikiană. 4.
Evoluţia şcoalei active, a. Concepţia materialistă sau utilitarista a
şcoalei active, b. Concepţia şcoalei active, b. Concepţia şcoalei active
integrale. 5. Metoda psihologică activă a şcoalei creştine active, a.
Rugăciunea, b. Tratarea, c. Asocierea, d. Generalizarea, e. Aplicarea
la viaţă. 6. îndrumări practice, a. Planul unei lecţii de Religie la
cl. I-a secundară, b. O lecţie de Religie desvoltată.
 21

V III. Educaţia religioasă.

B. Educaţia religioasă în serviciul pedagogiei creştine. 1. Edu­
caţia religioasă şi idealul pedagogiei creştine. 2. Educaţia religioasă
şi psihologia religioasă. 3. Educaţia religioasă pregătitoare pentru
graţia supra-naturală. B Justificarea pedagogiei creştine. 1. Educaţia
xeligioasă în cateheza patristică. 2. Educaţia religioasă cerută de
pedagogia creştină modernă. C. Mijloace de aplicarea educaţiei re­
ligioase. 1. Rugăciunea, a. Rugăciunea în cateheza patristică, b. Ru­
găciunea justificată de pedagogia modernă, c. Rugăciunea pentru
copii. d. Rugăciunea pentru adolescenţi, e. Concluzii parctice asupra
rugăciunii ca mijloc de educaţie religioasă. 2. Cântarea creştină,
a. Cântarea creştină în cateheza patristică, b. Cântarea simfonică
creştină, c. Cântarea creştină în şcoala românească, d. Cântarea
creştină şi pedagogia creştină actuală, e. Concluzii practice. 3. Cultul
divin. a. Practica cultului divin pentru copii şi tineret în cateheza
patristică, b. Cultul divin şi pedagogia creştină modernă, c. Cultul
divin şi pedagogia creştină a Bisericii ortodoxe. Mistica şi simbolica
ortodoxă, d. Copiii şi cultul divin. e. Adolescenţii şi cultul divin,
f. Concluzii practice. 4. Cateheza duminicală. Sf. Sciptură şi me­
ditaţia religioasă biblică, a. Meditaţia religioasă biblică în cateheza
patristică, b. Meditaţia biblică preconizată de pedagogia creştină mo­
dernă. c. Bisericile ortodoxe şi Sf. Scriptură, d. Folosirea Bibliei
în şcoala românească, e. Concluzii practice. 5. Taina Sf. Mărturisiri,
a. Taina Sf. Mărturisiri în pedagogia patristică, b. Taina Mărtu­
risirii în pedagogia creştină modernă, c. Practica actuală a Bisericii
ortodoxe, d. Mărturisirea copiilor, c. Mărturisirea adolescenţilor,
f. Concluzii practice. 6. Taina Sf. împărtăşiri, a. Euharistia în pe­
dagogia creştină patristică, b. Practica actuală a Bisericii ortodoxe,
c. împărtăşirea copiilor, d. împărtăşirea adolescenţilor, e. Concluzii
practice.
IX . Educaţia morală creştină.
A. Educaţia morală. 1. Corelaţia dintre educaţia religioasă şi
educaţia morală. 2. Noţiunea educaţiei morale creştine. B. Voinţa
în cadrul educaţiei morale. 1. Libertatea morală. 2. Disciplină li­
beră şi rigorism, a. Creştinismul, b. Procesul psihologic al disci­
plinei libere, c. Pedagogia creştină modernă. 3. Stăpânirea de sine.
4. Formarea voinţei. C. Virtutea creştină. 1. Pedagogia creştină
patristică. 2. Pedagogia creştină modernă. 3. Metoda virtuţii creştine.
4. însemnătatea deprinderilor morale creştine. D. Acţiunea creştină.
1. Exerciţii morale practice, a. Creştinismul, b. Pedagogia creştină
morală. 2. Conducerea de sine. a. Creştinismul, b. Pedagogia mo­
dernă, c. Şcoala americană, d. Şcoala europeană, e. Şcoala românească,
f. Şcoala creştină activă. 3. Etapele bio-psihice în conducerea de
sine. a. După psihologia religioasă, b. După principiile pedagogice.
4. Asociaţiile creştine ale tineretului, a. In Apus. b. In bisericile
ortodoxe vecine, c. In România. 5. Conciuzii practice. Concluzii
finale. 1. Sinteza pedagogiei creştine ortodoxe.
22

R ecen zii; Profesor univ. D r. S. Eeli, în «Candela», revistă teologică şi-

bisericoasă, publicată de profesorii Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, X L V I .
(1935). p. 344—399; Prof. Dr. Victoria Petrescu-Heroiu, în «Revista de F ilo-
sofie», X X (1935) p. 398—399. Prof. Dr. I. Belu în «Pagina Bisericii» (Uni­
versul). L II, (1935), p. 6; Preotul Dr. N. Terchilă, Profesor la Academia teologică,
din Sibiu, în «Telegraful Rom ân», L X X X I V (1935) foileton p. 2 —4 ; Prof. univ.
Dr. I. Lupaş, în «Pagina Bisericii», (Universul), L I I I (1936), p. 6 ; Pr. Paras-
chiv Angelescu, în «Apostolul», X I I I (1936) p. 5— 7; Pr. Şt. M. Udrescu, în
«Păstorul ortodox», X V I I (1936), p. 116— 117; Preot Dem. I. Iliescu-Palanca,
în «Păstorul creştin ortodox», I V (1936) p. 3 ; Vladimir Burjacovschi, în «Mi­
sionarul» (1935), «Farul căminului», I I I (1935), p. 159; Recenzor, în «Cronica
Rom anului», X I I (1935), p. 407—408; «Buletinul oficial al eparhiei Râmni­
cului Noului Severin», V (1936), p. 71— 74; «Parlamentul românesc», V I (1935),
p, 36; Dr. S. Rel , Profesor la Facultatea de Teologie şi Seminarul pedagogic
universitar din Cernăuţi, (foileton) în «Pagina Bisericii», (Universul) L III,
(1936) p. 6; «Curentul» (foileton), 23 Noenibrie 1935, p. 7 (I); «Ţara noastră»
X V , (1936) p. 2; Profesor universitar S. S. Bârsănescu, dela Facultatea de F i-
losofie din Iaşi, în «Istoria Pedagogiei Româneşti», Partea I I I Pedagogia ro­
mână contemporană. (Cercetători ai problemelor pedagogice). 1941, p. 167.
Scrisori de apeeiere: Prof-W . Zenkowsky, dela Institutul de teolegie or­
todoxă, biroul de Pedagogie religioasă. (3 Octombrie 1936); L. Zander, din Bou-
logne (30 Ianuarie 1637); N. Spintir, cu o recenzie în limba greacă, în Revista
«ExXir]a£a», la Atena (1937); Prof. univ. Ouisifor Ghibu (7 Februarie 1936).

R ecen zie; Universul. Pagina Bisericii. No. 28. Miercuri 29 Ianurie 1936.
Pedagogie creştină ortodoxă.
«Cu acest titlu a publicat D. Profesor Dr. Mihail Bulacu un vast studiu
(571 p.) urmărind armonizarea principiilor admise de pedagogia modernă cu
ideile educaţiei creştine propoveduite de reprezentanţii principali ai pedagogiei
creştine patristice. Ca specialist în materie, autorul publicase înainte cu 7 ani,
un « Studiu introductiv în Catehetica ortodoxă» intitulat « Şcoala catehetică p a -
ristieă — ca bază de orientare pentru actuala şcoală catehetică» Oradea (1928).
întemeiat pe învăţătura marilor Capadocieni din secolul I V stăruia în acest
studiu introductiv să scoată la iveală necesitatea armoniei între idee şi faptă,
intre ştiinţă şi viaţă, citând următorul cuvânt al Sf. Grigore din N azians: «Cei
ce se desăvârşesc numai în ştiinţă sau numai în viaţă şi deci cu una rămân în
lipsă, nu se deosebesc de omul cu un singur ochiu care suferă din pricina de­
fectului său, ci îşi ia urâciunea drept model a ceea ce trebuie să vadă. Insă cei
ce au şi una şi alta sunt deplin fericiţi» (p. 82).
Recentul volum, lărgind şi adâncind sfera de cercetare a problemelor în
legătură cu pedagogia creştină, atât în desvoltarea din trecut, cât şi cu privire
la posibilităţile ei de afirmare în prezent şi viitor, stăruie pentru emanciparea
învăţământului religios de sub excesiva intelectualizare considerată ca rezultând
din concepţia filisofică herbartiană, şi pentru readucerea lui «în făgaşul cel să­
nătos al ortodoxiei noastre, ale cărei principii pedagogice sunt apreciate de în­
treaga lume pedagogică mai eu seamă a Apusului». Autorul crede că trata-
mentnl vitreg, de care a fost împărtăşit până acum învăţământul religios în
 23

şcoalele de stat ale vechiului regat poate fi considerat ca o «experienţă pasa­

geră» a tendinţelor de laicizare prin deslipirea educaţiei şcolare de Biserică şi
a învăţământului religios de celelalte elemente de seamă ale pedagogiei creştine.
Făcând justa constatare că învăţământul religios se deosebeşte esenţial, în me­
todele sale, de restul învăţământului şcolar, subliniază că pedagogia ereştină
«acordă o deosebită atenţiune supranaturalului graţie divine», de unde urmează
că nu se poate limita in lucrările sale «numai la sala de clasă a şcoalei, ci so­
licită, în plus şi laboratorul specific al graţiei divine, care este locaşul sfintei
Biserici. De aceea în legătură directă cu supranaturalul apare Biserica creştină
ca centru al pedagogiei creştine» (p. 262).
....Concepţia integral creştină străbătută tocmai de adevărul subliniat din
partea autorului că Biserica este centrul pedagogiei creştine, a reuşit a trezi şi
la noi oarecare interes, graţie repetatelor stăruinţi desfăşurate de către autori­
tăţile şi corporaţiunile bisericeşti pentru a deschide tineretului lomân calea spre
o educaţie armonică.
Cartea D -lui Prof. Bulacu va putea vervi felurite îndrumări şi sugestii
profesorilor de religie şi preoţilor cu privire la metodele de pedagogie creştină,
pentru o cât mai îngrijită educaţie religioasă. Dar fireşte rezultatele oricărei
metode, cât de perfecte, rămân în funcţie de însăşi personalitatea profesorului,
a cărui misiune este deopotrivă cu a predicatorului. Precum acesta trebuie să
întruchipeze în fiinţa sa virtuţiile spre cari îşi îndeamnă credincioşii, tot astfel
profesorul trebuie să aibe totdeauna clar în conştiinţa sa postulatul de a fi mai
întâi el însuşi aşa cum doreşte ori sfătueşte să fie elevii săi.
Altfel rămân zadarnice toate încercările şi stăruinţele metodologice, de a
contribui la o cât mai bună educaţie a tineretului care, ori cât de nepriceput
în aparenţă, ajunge repede să observe contrazicerile dintre vorbele şi faptele
profesorilor săi.»
(s s ) I. Lupaş. Profesor Universitar. Facultatea de Litere şi Filosofie.
Universitatea din Cluj.

Recenzii. Candela. Revistă teologică şi bisericească. Publicată de profesorii.

Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. Anul X L V I . Ianuarie-Decem brie 1935,
Nr. 1— 12. p. 3 4 4 —349. Preotul Mihail B ulacu: «Pedagogie creştină ortodoxă»
Bucureşti 1935.

«Părintele Mihail Bulacu, docent universitar şi profesor la Semniarul pe­

dagogic universitar din Bucureşti, ne-a surprins în ultimul timp cu o monu­
mentală şi mult dorită lucrare din domeniul pedagogiei religioase, atât de săr­
man şi de puţin cultivat până acum, în literatura pedagogică românească.
Această vastă şi bogat documentată lucrare, intitulată: «Pedagogia creştină
ortodoxă», tipărită pe 551 pagini cu indice alfabetic de autori şi nume proprii
şi de chestiuni, e prima înfăţişare ştiinţifică şi sistematică a tuturor creştinilor
de ansamblu, care interesează pe cei ce sunt chemaţi şi au datoria de a se ocupa
de cultura şi educaţia religioasă creştină şi ortodoxă a tinerimii şcolare, dela
şcoala primară până la Universitate. Aceasta e problema de cea mai importantă
actualitate azi, «când toată lumea se întreabă cari sunt lacunele educaţiei ac­
tuale şi cari sunt mijloacele ei de remediere» (Autorul în introducere, pag. X I ).
Mă gândesc mai întâiu la atâţia preoţi şi profesori de religie, din gene­
24

raţiile mai vechi, care predau învăţământul religios în şcoalele noastre primare
şi secundare şi cari — fără vina lor de altfel — nu au nici o pregătire, afarS
de câteva îndrumări insuficiente, învechite şi neadecvate scopului, din «Cate-
hetică», citită pe fugă numai în vederea unui examen la Facultatea de Teologie,
fără să fie în curent însă cu progresele ce le face mereu pedagogia modernă.
Nu e de mirare, deci, că aceşti pedagogi religioşi, predau în şcoală numai un
învăţământ sec, rigid, abstract şi mecanic, apelând mai mult la intelectul şi
memoria nenorociţilor lor elevi, fără a putea face ca spiritul religiei creştine
să pătrundă toate fibrele sufletului lor de creştini, — influenţându-le şi mişcân-
du-le şi voinţa şi sentimetele îu aşa măsură, ca ei să trăiască religia şi să simtă
fiorul ei ÎDălţător şi însufleţitor chiar în ora de religie şi apoi să o practice în
toată viaţa lor, după părăsirea băncilor de şcoală.
Pentru această categorie de preoţi, cari din diferite împrejurări nu au
avut norocul să fie înaripaţi în teoretic şi practic pentru predarea acestui în­
văţământ, în Seminariile Pedagogice Universitare, lucrarea părintelui Bulacu e
un mijloc de îndrumare şi de compleetarea cunoştinţelor pedagogice pentru pre­
darea cu mai mare succes educativ a învăţământului religios, şi deaeeea de o
valoare nespus de mare. Dar şi pentru preotul şi profesorul de religie cu cul­
tură şi pregătire pedagogică modernă şi specială cartea D -lu i Bulacu e un
auxiliar indispensabil.
Căci învăţământul religios creştin ortodox din şcoala noastră, întâlnindu-se
cu diferite influenţe apusene sau curente din filosofia profană, streine de struc­
tura lui şi defavorabile scopului, pe care-1 urmăreşte, adică educaţia intelectuală,
educaţia religioasă şi educaţia morală creştină, prin care se făureşte formarea
creştină a sufletului întreg, adică a intelectului, a voinţei şi a sentimentelor
nobile, are absoluta nevoe de orientare pe calea tradiţiei ortodoxismului. Şi această
orintare o dă «Pedagogia creştină ortodoxă», oprera valoroasă a păr. Bulacu.
Autorul stărueşte documentat în cuprinsul acestei lucrări, că Ortodoxismul
îşi are o pedagogie creştină specific ortodoxă. Prin interpretarea celor două
izvoare primare «Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie» s’ au putut radia pe calea acestei
pedagogii creştine ortodoxe celelalte discipline teologice. Se ştie în chip istoric,
că exegeza biblieă, dogmatica ortodoxă, morala ortodoxă, cultul ortodox, nu se
pot despărţi de renumitele şcoale catehetice ortodoxe din Alexandria, Ierusalim
Antiohia, Cesareea-Palestinei, Edesa, şcoala marilor Capadocieni ş. a. ale căror
scrieri de seamă sunt şi azi izvoare de actualitate, încât nu se poate infiltra
prin educaţie în sufletul tineretului o doctrină ortodoxă, uu cult ortodox, o
conduită ortodoxă, fără o pedagogie specific ortodoxă.
Pedagogia creştină ortodoxă a fost în trecut sufletul dătător de viaţă al
şcoalei româneşti, după cum ne arată istoria vieţii noastre culturale şi religioase,
formând caractere adevărat creştineşti, oameni cu vii sentimente de credinţă şi
pietate creştină, de cinste şi omenie. Acest spirit pedagogic creştin ar trebui,
deci să însufleţească şi şcoala românească de azi, în urmărirea ţintei ei de a
forma din tinerimea şcolară creştini întregi, cu o cultură şi educaţie religioasă
şi morală solidă... (Urmează apoi analiza detailată a cuprinsului).
¿ ...A s t fe l pedagogia creştină ortodoxă, sintetizează în acţiunea ei de în-
creştinare conştienta şi voită a sufletului omenesc, toate elementele tradiţionale şi
necesare, pe cari ni le recomandă Ortodoximul. Lucrarea autorului, utilizând un
bogat material patristic, istoric psihologic-religios, pedagogic creştin modern şi pe-
 26

dagogic în genere, se prezintă ca o lucrare de serioasă analiza ştiinţifică in acest

domeniu şi de clară sinteză cu cele mai practice concluzii pentru educatorii
noştri creştini de astăzi, îndeosebi pentru preoţi, care sunt «pedagogi creştini de
drept», precum şi pentru toţi studenţii in Teologie, viitorii încreştinători şi edu­
catori religioşi ai aufletului colectiv integral al neamului românesc.....
...Lucrarea părintelui Bulacu, aşa cum se prezintă, cercetată de oricine, se
poate folosi cu mult folos in misiunea de educator, iar autorul ei merită recu-
noaştinţă sinceră din partea celor ce ştiu preţui munca ştiinţifică de valoare.

(ss) 8. Reli Profesor universitar.

Facultatea de Teologie din Cernăuţi.

Mitropolia Moldovei. •
Prea cucernice părinte, primind interesanta şi valoroasa lucrare « Pedagogie
creştină ortodoonă» odată cu urările ce mi-ai făcut cu prilejul anului nou 1936,
mă grăbesc a.vă răspunde cu cele mai alese mulţumiri şi pentru una şi pentru
alta. Toţ odată vă aduc şi călduroase felicitări pentru importanta lucrare, iar
pentru anul cel nou cele mai bune urări şi arhiereşti binecuvântări, ss. Nicodem
M itropolitul Moldovei. Iaşi, 7 Ianuarie 1936.

Mitropolitul Ardealului Sibiu.

Iubite părinte Bulacu, Iţi mulţumesc pentru exemplarul trimis din fru­
moasa scriere a P. C. tale: «Pedagogia creştină ortodoxă» şi din toată inima
te felicit pentru publicarea ei. Am luat dispoziţiuni ca să se publiee o dare de
seamă în organul arhiepiscopiei mele şi să fie recomandată lucrarea preoţimei.
In acelaş timp te rog să primeşti din parte-mi publicaţii tipărite la Sibiu, sub
îngrijirea mea, în timpul cel mai din urmă. Cu arhiereşti binecuvântări şi cu
urări de sănătate şi spor la muncă în anul în care am intrat, (ss) f Nicolae
Arhiepiscop şi Mitropolit.
9 Ianuarie 1936

8. Scrisori creştine. Către fraţii ce au părăsit credinţa strămoşească.

Biblioteca Apostolul Nr. 3. Editura Arhiepiscopiei Bucure­
ştilor, secţia culturală. Bucureşti, 1937.

1. Ai nesocotit «Cuvântul lui Dumnezeu». 2. Conştiinţa ta

este împăcată? 3. Eşti mântuit cu adevărat? 4. învăţătorii tăi înşeală
lumea cu minciuni. 5. Asculţi de învăţători mincinoşi. 6. Ai vre-o
împărtăşire cu Iisus Hristos? 7. Simbolul credinţei strămoşeşti, spri­
jinit pe citate din Sfânta Scriptura.

9. Spiritul catehezei patristice în şcoala românească. Bucureşti, 1937.

A . Problema învăţământului religios în şcoala românească.

1. Cultura românească şi unitatea sufletească prin catehizarea Bi­
sericii ortodoxe române, a. Dela Catehism la Cazanii, prin Yoroavo
21)

şi Evanghelii învăţătoare. 2. Insuficienţa educativă a învăţămân­

tului religios din şcoala românească în zilele noastre, a. Afirmările
pedagogice, b. Ce spun istoricii, c. Ce spune filosofía, d. Ce recu­
noaşte Biserica. 3. Nevoia readucerii spiritului catehezei patristice
în şcoala românească, prin educaţia creştină integrală a copiilor şi
a tineretului.
B. Principiile fundamentale ale catehezei patristice. 1. Obiectul
catehezei patristice, a. Convertirea creştină. Protrepticul lui Cle­
ment Alexandrinul, b. Educaţia morală creştină (Pedagogul), c. In­
struirea religioasă, (Didascalul). d. Metoda (sistima) pedagogiei
divine, e. Tradiţia metodei apostolice, f. Pregătirea sufletului pentru
harul Sf. Duh. 2. Legătura catehezei patristice cu Biserica. (Cate­
hezele Sf. Ciril al Ierusalimului), a. Distincţia catehezei de omilie,
b. Formarea conştiinţei creştine, c. Pregătirea pentru sfinţire prin
primirea Sf. Duh. d. Ucenici ai Noului Testament. 3. Adaptarea
catehezei patristice la vârsta copiilor, prin educaţia creştină inte­
grală. (Sf. loan Gură de Aur), a. Spiritul caracteristic al catehezei,
b. Catehizarea tinerilor şi copiilor, c. O cateheză biblică model
pentru copii. d. Aprecierile didactice ale catehezei biblice pentru
copii. e. Complectarea instruirii cu educaţia religioasă morală,
f. Educaţia creştină integrală a copilului, g. Intuiţia interioară şi
exterioară, ca mijloace educative pentru copii. h. Combaterea didac­
ticismului.
C. Spiritul catehezei patristice în şcoala românească veche.
1. Tradiţia canonică a Ortodoxismului, transmisă Bisericii ortodoxe
române şi în latura catehizării, a. îndrumări dela Sf. Patriarhie de
Constantinopol. 2. Bucoavnele ca mijloace catehetice de îndrumarea
educaţiei creştine a tineretului. 3. Pedagogia creştină ortodoxă,
adaptată la vârsta copiilor în şcoala românească veche. (Mitropolitul
Grigorie al IY -lea Dascălul, a. Educaţia religioasă a copiilor, b. Psi­
hologia religioasă a copilului, c. Instruirea religioasă a copiilor,
d. Istorioarele biblice şi forma narativă a expunerii lor. e. Şcoala
duminicală, f. Cântarea creştină ca mijloc educativ, g. Mărturisirea
şi împărtăşirea copiilor, h. Şcoala creştină a pietăţii şi a virtuţii.
D. Recunoaşterea superiorităţii catehezei patristice. 1. Repre­
zentanţii şcoalei româneşti actuale, a. Filosofía, b. Pedagogia.
2. Reprezentanţii confesiunilor creştine apusene, a. Insuficienţa
metodelor catehetice moderne, b. Foerster şi operile Sfinţilor Părinţi.
E. Nevoia revenirii spiritului catehezei patristice în şcoală, este
argumentată de întreaga lume ortodoxă. 1. Observările pedagogilor
ortodoxi ruşi: J. Lagowsky, A. Tchetverikoff, W. Zenkovski. 2. Con­
gresul de teologie ortodoxă dela Atena (Hamilcar Alivissatos).
a. O conştiinţă pură ortodoxă, b. Ortodoxia ca forţă vie îşi cere
izvoarele ei proprii în formarea conştiinţei ortodoxe, c. Ortodoxia
foloseşte sprijinul ştiinţelor experimentale, păstrându-şi principiul
de lucru. 4. Pedagogii actuali ai şcoalei româneşti. Concluzia.
 27

Recenzii. «Tomis», Revista eparhială de Constanţa. August— Septembrie

1937 No. 8 - 9 . p. 42—47. «Misionarul», I X (1937), p. 674— 678; Pr. Dem.
Uiesou Palanca, Profesor, în revista «Păstorul creştin ortodox», V (1937).
p. 2— 3 ; «Foaia Diecezană», din Caransebeş, L II (1938), p. 4— 5.

Spiritul catehezei patristice în şcoala românească de preotul

Mihail Bulacu, docent universitar, profesor la seminarul pedagogic
din Bucureşti, Bnc. 1937
«Lucrarea recentă a Părintelui Profesor Mihail Bulacu, este nu numai o
o introducere la cursul de Metodica învăţământului religios, pe care l-a început
in anul acesta la Facultatea de Teologie din Bucureşti, ci o trasare argumentată
a directivelor de lucru pentru stabilirea principiilor fundamentale ale învăţă­
mântului religios în şcoala românească. Chestiunea aceasta, care la prima impresie
a temei propuse, pare a face parte dintr’o specialitate, ce ar interesa mai mult
trecutul Bisericii ortodoxe, ne aduce de fapt direct în faţă marea problemă a
încreştinării ortodoxe a fiilor neamului nostru.
Problema este eu atât mai actuală, cu cât observăm că mulţi din intelec­
tualii noştri încearcă un fel de indiferetism religios, iar la sate atâtea suflete
se desprind de sânul Bisericii noastre strămoşeşti, intrând în sânul sectelor reli­
gioase fără remuşcare sufletească. Această stare de lucruri ne face să ne întrebăm;
Nu cumva lipseşte din suflete acel altoi creştin oitodox întărit şi valorificat
prin conştiinţa ortodoxă ? Nu cumva învăţământul religios, atât în şcoala primară,
cât şi în şcoala secundară, a devenit un simplu curs de memorizare? întrebări,
la care autorul încearcă a răspunde evidenţiind progresele din trecut şi lacunele
din prezent.
Autorul pleacă în primul capitol, în mod spontan dela istoricul adevăr al
faptului, că unitatea sufletului românesc se datoreşte acţiunii duhovniceşti creş­
tine ortodoxe a Bisericii ortodoxe române, care prin Catehisme, Voroave, Cazanii,
Evanghelii învăţătoare, i~a adâncit ideea creştină în suflet, printr’ o educaţie
creştină integrală. învăţământul religios trecut dela Biserică în şcoală a avut
influenţele intelectualizării exclusive, după cum recunosc şi reprezentanţii filo-
sofiei, pedagogiei şi istoricii şcoalei noastre româneşti. Ei stăruiesc asupra ne­
cesităţii încadrării învăţământului religios, cu elementele educaţiei creştine inte­
grale. Astfel sunt citaţi printre istorici: D -l Prof. Nicolae Iorga, d-1 Prof. I.
Lupaş; printre pedagogi, d-l Prof. I. Rădulescu-Pogoneanu şi d -l Prof. G. G.
Antonescu, C. Narly, iar dintre filosofi, d-l Prof. I. Petrovici şi C. Rădulescu-
Motru. Sprijinit de aceste afirmări ce reprezintă în mod obiectiv insuficienţa
învăţământului nostru religios de astăzi, autorul caută o orientare a învăţămân­
tului nostru religios actual, însă nu dela tradiţia protestanismului, ori romano-
catolicismului, cum încearcă unii modernişti, ci către cateheza patristică, pe care
istoria Bisericii o adevereşte a fi cunoscută şi aplicată şi în şcoala românească
veche.
In capitolul următor «principiile fundamentale ale catehezei patristice»
autorul precizează trei momente mai însemnate; t. Obiectul catehezei patristicei
2. Legătura catehezei patristice cu Biserica. 3. Adaptarea catehezei patristice la
vârsta copiilor, prin educaţia creştină integrală. In primul moment este analizată
concepţia şcoalei catehetice din Alexandria, ce se remarcă prin metoda treptată
28

a lui Clement Alexandrinul, a educaţiei creştine integrale pentru adulţi: conver­

tirea creştină (protrepticul). educaţia morală creştină (pedagogul), instrucţia reli­
gioasă (didascalul); această metodă urmează în spirit tradiţia şcoalei apostolice,
spre a putea pregăti suflete vrednice de primirea Sf. Duh. Dealfel nota carac­
teristică a catehezei patristice se remarcă printr’o ucenicie în eele ale vieţuirii
creştine, iar nu printr’o instruire teoretică. Astfel tratate şi experimentate cu
succes principiile fundamentale al catehezei patristice de către reprezentanţii
şcoalei catehetice din Alexandria, în frunte cu Clement Alexandrinul, au putut
fi cristalizate intr’o formă clasică prin catehezele Sf. Ciril al Ierusalimului. Sf.
Ciril a aplicat catehezele prin mijlocirea Bisericii, formând conştiinţe creştine şi
pregătind astfel suflete vrednice de sfinţire prin primirea harului Sfântului Duh.
Iar formula adaptării catehezei patristice la vârsta copiilor, pe baza aceloraşi
principii fundamentale ale educaţiei creştine integrale, o găseşte Sf, Ioan Gură
de Aur. Catehizarea are menirea de a educa, nu numai pe adulţii ce se botează,
ci şi pe copii, fie că sunt botezaţi de mici, fie că botezul lor se săvârşea mai
târziu. De aceea sf. Ioan Gură de Aur, dând chiar exemple de cateheze biblice
pentru copii, relevă datoria catehctului de a complecta literatura didactică a
instruirii religioase, cu educaţia morală religioasă, folosind intuiţia spirituală
şi externă.
A ici autorul relevă pe drept cuvânt faptul că, cu Sf. Ioan Hrisostom,
am putea spune că suntem sosiţi la cupola catehezei patristice. Căci în tratatul
de educaţia copiilor ne vorbeşte, nu numai de catehezele didactice pentru copii,
ci şi de celelalte laturi ale catehezei, după cum putem vedea: educaţia inimii,
despre educaţia voinţii, reamintindu-ne şi de nevoia intelectului (p. 26). Cu alte
cuvinte, educaţia integrală cu modelarea spirituală a interiorului vieţii sufleteşti
şi a simţurilor externe, lăsându-se ghidate de interiorul educat, este catehizarea
preconizată de Sf. Ioan Hrisstom peutru copii, oferindu-ne deopotrivă metoda
intuiţiei interioare şi exterioare, metoda şcoalei creştine active, ce duce la ideea
de acţiune, ţinând seama de structura sufleteacă a copilului (p. 26).
Stabilindu-se principiul că toţi marii pedagogi creştini au respectat prac­
tica apostolică, ca prin cateheze să facă uceenici ai unei vieţi sincere trăite, autorul
trece la al treilea capitol, tratând despre: Siritul catehezei patristice în şcoala
românească veche (p. 27—42). Aici autorul relevă spiritul catehizării în şcoala
românească veche, bazat pe textul bucoavnelor şi catehezelor vechi, al căror
text să păstrează în istoria literaturii române veche, ca cele dela Bălgard dela
1669, dela Râmnic dela 1726, dela 1775 (p. 30 —32). Lucrarea de seamă ce ne
descoperă spiritul catehezei ortodoxe în şcoala românească veche, este cea de
pedagogie creştină, sau tratat despre buna conducere, educarea şi formarea pe
care copiii trebue s'o primească dela părinţi pioşi şi dascăli virtuoşi, rămasă în
manuscris grecesc dela Mitropolitul Grigorie al IV-lea Miculescu (p. 32—43).
Autorul remarcă cuprinsul acestui tratat, evidenţiind cu texte principiul edu­
caţiei religioase a copiilor, ce se desprinde din cuprinsul ei, apoi psiho­
logia religioasă a copilului, intrucţia religioasă a copiilor, istorisirile biblice,
sub forma narativă a expunerii lor, şcoala duminicală, cântarea creştină a tine­
rilor ea mijloc educativ, mărturisirea şi împărtăşirea copiilor, ajungând astfel
la concluzia şcoalei creştine pentru pietate şi virtute. Din această lucrare ca şi
din altele, autorul conchide că atmosfera creştină ortodoxă a catehezei patristice,
a fost în practica Bisericii noastre şi s’a aplicat în şcoala românească veche
 29

(p. 42). Dar autorul nu se mulţumeşte cu aceste constatări privitoare la trecut,

ci pentru intensul practic al problemei ţine să arate nevoia utilizării catehezei
patristice în şcoală, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor. De aceea capitolul
următor stărueşte asupra laturii «recunoaşterea superiorităţii catehezei patristice»,
care este apreciată, nu numai pentru faptul că aparţine Ortodoxismului şi că a
fost în şcoala românească veche, ci şi de reprezentanţii şcoalei româneşti, filo­
sofi şi pedagogi, — precum şi de reprezentanţii confesiunilor creştine apusene
(p. 43—44), cum este în special marele pedagog F. W . Foerster. De aceea au­
torul tratează în continuare capitolul revenirii spiritului catehezei patristice în
şcoală, preocupare ce aparţine ce’or mai de seamă reprezentanţi ai Creştinismului
practic, din lumea popoarelor ortodoxe vecine (p. 46—50). In sensul acesta se
exprimă pedagogi şi teologi ortodoxi, ca Hamilcar Alivissatos şi Moraitis dela
Atena, precum şi Bratsiotis, Nissfotis, apoi Zencowski, Lagowski, Tscheverikoff
dela Institutul teologic ortodox rus din Paris, G. Paşeff şi G. Dimitriev dela
Sofia şi alţii. Astfel şi la primul congres de teologie ortodoxă, D-l Prof. H. A li­
vissatos, în cuvântarea introductivă a arătat ca se simte nevoia de a se forma
o conştiinţă ortodoxă (p. 47), iar teologia oriodoxă modernă, prin această lu­
crare, — în adevăr grea, dar frumoasă şi plină de ambiţiune, prin revenirea sa
absolută la tradiţiile Sfinţilor Părinţi, primind reconfortarea spirituală indis­
pensabilă, merge cu paşi repezi, spre a forma o pură şi integerală conştiinţă orto­
doxă (p. 48). Deci într’o formă scurtă, se evidenţiază această importantă problemă
generală a Ortodoxiei, de care autorul caută să ţină seamă în această lucrare.
Astfel autorul ajunge la concluzia că, «metoda învăţământului religios în
şcoala românească» trebue să continue, ca şi în trecut, acelaşi spirit binefăcător
al catehezei ortodoxe patristice. Cum afirmă autorul, nu este nevoie de a se
creia o nouă metodologie ortodoxă in şcoala noastră actuală, ci din contra a se
desgropa de sub vălul vremurilor, practica şi frumuseţea metodei catehezei or­
todoxe patristice, care ne-a dat caractere creştine verificate şi trecute multe în
lumea sfinţilor, ca adevărate modele de viaţă creştină (p. 49). Este de remarcat
faptul că autorul nu exclude legătura învăţământului religios cu pedagogia
modernă, când afirmă că «nimeni nu contestă progresele ştiinţifice făcute de
psihologia şi pedagogia experimentală cu însemnate înrâuriri şi asupra me­
todicii» . . . . şi aceasta mai ales în ceea ce priveşte cunoaşterea individualităţii.
Dar ele nu sunt decât lentilele technicei moderne, prin care examinăm mai
adânc şi sub unghiu observator, acelaşi fond sufletesc religios al individualităţii
copilului şi adolescentului în actualul catehumenat al şcoalei noastre. De aceea
aceste instrumente ale tehnicei moderne pot să fie întrebuinţate, fără să ne de­
ruteze din obiectivul şcoalei noastre ortodoxe, căreia trebuie să-i fie subordonat
ca material tehnic mijlocitor (p. 48—49).
Astfel, o temă, ce s’ar părea că ar avea caracterul arid de specialitate,
autorul ne-o înfăţişează in mod atractiv, în atmosfera de actualitate şi inte­
resant documentată. Prin această lucrare promite a duce mai departe desvol-
tarea pe rând a capitolelor ce interesează metodica învăţământului religios în
şcoală, sprijinit pe temeiuri ortodoxe. Apreciind deci această lucrare, aşteptăm
dela autor ceea ce ne promite şi-i dorim deplină isbândă».

Cronicar
«Tomis», Revista eparhială din Constanţa.
30

10. Rugăciunile tinerimii creştine. Bucureşti, (263 pag.).

Partea I. Rugăciunea şcolarului în viaţa de toate zilele. R u­
găciunile de dimineaţă. Nădejdea creştinilor (cântare). Rugăciunea
şcolarului. La începutul anului şcolar. Cântarea Sfintei Cruci (cân­
tare). Rugăciuni la intrarea în clasă. La ieşirea din clasa. Apă­
rătoare Doamne (cântare). De la Paşti până la înălţare. Hristos a
înviat (cântare). Rugăciunile şcolarului creştin la masă. Rugăciune
înainte de începerea lucrului. Crucii Tale (cântare). Mulţumire
pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Sfinte Dumnezeule,
(cântre). Rugăciune pentru călătorie. Rugăciunea fiilor pentru părinţi.
Rugăciunea către îngerul păzitor. Rugăciunea orfanului.
Partea Il-a. Taina Sfintei Mărturisiri. Răgăciuni.— îndrumări
după Mărturisirea ortodoxă. Cum se cuvine să se pregătească tânărul
înainte de mărturisire. Câte sunt părţile pocăinţei? Ce este înfrân­
gerea? Ce este părerea de rău? Cum se cuvine să se mărturisească
păcătosul? Ce lucru este mărturisirea? Mărturisirea se cuvine să
fie de voie. Mărturisirea se cuvine să se facă cu umilinţă. Mărtu­
risirea se cuvine să nu fie prihănitoare. Mărturisirea se cuvine să
fîe dreaptă. Mărturisirea se cuvine să se facă fără de ruşine. Pă­
catele trebuie să se ierte. La un păcat nemărturisit rămân toate
neiertate. Mărturisirea se cuvine să fie hotărîtoare. Rugăciunea
înainte de spovedanie. Rugăciunea de pocăinţă. Se cuvine să pri­
mească cu bucurie canonul, sau ce este împlinirea canonului. Cum
să se păzească păcătosul după mărturisire. întâia păzire. Aducerea
aminte de păcate. Rugăciunea după spovedanie.
Partea IlI-a. Sfânta Liturghie. Rugăciunile Preotului. Cân­
tările tinerilor şi rugăciunile în taină ale creştinilor. Rugăciunile
preotului. Rugăciunile creştinului; Cântările pe note vocale; Ex­
plicări prin texte-biblice şi imagini religioase.
Partea IY -a. Rânduiala Sfintei împărtăşiri. Sfânta împăr­
tăşanie după Mărturisirea ortodoxă de Răsărit. Canonul ce se citeşte
înainte de primirea Sfintei împărtăşiri. Rugăciunea întâia a Marelui
Yasile. Rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur. Rugăciunea Sfân­
tului Simeon Metafrastul. Rugăciunea Sf. Ioan Damaschin. Rugă­
ciunea Sf. Ioan Gură de aur. Rugăciunea Sf. Ioan Damaschin. Ru­
găciunea Sf. Ioan Gură de Aur. Mergerea la împărtăşire. Stihurile
lui Metafrast. Mulţumire după dumnezeiasca împărtăşire. Rugă­
ciunea Marelui Yasile. Rugăciunea lui Metafrast. Rugăciunea către
Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu.
R eoen xii: Revista «îngerul», VITI (1936), p. 6 1 --6 2 ; Revista «Păstorul
ortodox», X V I I (1936), p. 338— 339; Revista «Apostolul», 1855, 21 Mai 1932.
Curierul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

11. Reorganizarea învăţământului teologic. Bucureşti 1938 (100 pag.)

1. Cuvânt înainte. Reorganizarea învăţământului teologic. în ­
semnătatea învăţământului teologic- Actualele şcoale teologice.
Necesitatea reorganizării învăţământului teologic. Şcoalele pentru
 81

«ducători trebuesc reorganizate pe alte baze. Organizarea învăţă­

mântului teologic în spiritul Ortodoxiei şi în serviciul Neamului.
II. Propuneri. A. Seminariile teologice. B. Academiile teolo­
gice. C. Facultăţile de teologie. Şcoalele Mitropolitului Grigore IV .
Dascălul. Internatele teologice. Opera teologică a Mitropolitului
Nifon.
III. învăţământul teologic reorganizat. Mediul şcoalelor teo­
logice. Biserica sau Capela. Spiritualii duhovnici. Educaţia religi­
oasă în aşezămintele teologice. Academiile teologice. Cursuri şi
lucrări practice. Liceele seminariale. Programa analitică. Profesorul.

12. Nobleţea educaţiei copiilor după Sfântul Ioan Hrisostom.

Bucureşti 1940.
Importanţa educaţiei în genere. Educaţia este cea mai nobilă
artă. Educaţia ridicată la înălţimea sacerdoţiului creştin. Misiunea
educatorului în comparaţie cu sacrificiul adus la Sf. Altar. Primatul
educaţiei morale, fată de educaţia intelectuală. Caracterul armonic
al educaţiei. Cele patru vârste ale omului în viaţă. Copilăria şi
adolescenţa sub influenţa binefăcătoare a educaţiei. însemnătatea
unei bune educaţii pentru copii. Colaborarea educaţiei sufletului
celui educat. Conştiinţa psihologică în colaborare cu educaţia. Cei
trei factori educativi ai copilului: natura cu mediul înconjurător,
conştiinţa şi educatorul. Educatorul cel mai de seamă al copilului:
mama. Sfaturi părinţilor pentru educaţia copiilor. Şcoala continua­
toare a educaţiei de familie. Catehizarea copilului în vârsta de
şcoală. Importanţa Sf. Scripturi pentru educaţie. Aplicarea princi­
piilor educaţiei în cele trei laturi: intelectuală, religioasă şi morală.
(Studiu publicat şi extras din «Revista generală a învăţă­
mântului»).

13. Conştiinţa creştină după catehezele Sf. Ciril Arhiepiscopul

Ierusalimului. Studii de Catehetică. Bucureşti 1941 (368 pag.).
Introducere.
A. Problema învăţământului religios în Biserica ortodoxă-
română. însemnătatea învăţământului religios. Lacunele învăţămân­
tului religios în şcoala românească. Impasul în care ne aflăm. Ra­
ţionalismul protestant n’a rezolvat problema. Şcoala grecească la
Români n’a fost în spiritul pedagogic creştin al Sfinţilor Părinţi.
Influenţa slavonă n’ a adus nici o binefacere.
B. Bisericile ortodoxe naţionale în genere îşi mărturisesc la
rândul lor şi astăzi dificultăţile în fericita promovare a învăţămân­
tului religios din şcoală. Biserica greacă; Biserica bulgară; Biserica
sârbă; Biserica rusească a refugiaţilor din Apus. Reprezentanţii În­
văţământului teologic ortodox, din partea tuturor Facultăţilor do
Teologie din satele ortodoxe, adunaţi în congresul dela Atena şi-au
exprimat dorinţa pentru revenirea la cercetarea, studierea şi val o-
82

rificarea îndrumărilor Sfinţilor Părinţi, pentru formarea unei con­

ştiinţe creştine-ortodoxe.
C. începutul renaşterii învăţământului religios în şcoala ro­
mânească s'a făcut prin educatori români ca: Iacob Stamati, V e-
niamin Costache, Grigore I V Dascălul, Gheorghe Lazăr, Andrei
Şaguna ş. a. Baza de plecare a educatorilor români au fost prin­
cipiile ortodoxe desprinse din operile Sfinţilor Părinţi, traduse din
vechea limbă grecească în limba românească.
D. Către operile Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei. Operile Sfin­
ţilor Părinţi ai Ortodoxiei, traduse de Români, indiferent confe­
siunea creştină. Catehezele Sfântului Ciril, traduse de Samuil Clain.
Catehezele Sfântului Ciril, Arhiepiscopul Ierusalimului, ca operă ca-
tehetica monumentală. Importanţa ecumenică a confesiunii Sf. Ciril,
în legătură cu Sinodul II ecumenic. Influenţa acestei opere cate-
hetice asupra misionarismului creştin al Episcopului Niceta de Re-
mesiana la Daco-Romani. Catehumenatul ortodox la Români şi ca­
tehezele Sf. Ciril al Ierusalimului.
E. Problema conştiinţei ortodoxe în şcoala românească, pusă
de primii dascăli educatori ai şcoalei româneşti. Renaşterea inte­
grală a învăţământului religios în şcoala românească, prin aprofun­
darea operilor Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei. Problema conştiinţei
ortodoxe pusă de Sf. Ciril în catehezele sale. Valorificarea con­
ştiinţei ortodoxe în şcoala românească şi deci în viaţa religioasă a
poporului român.

Partea I. Problema conştiinţei creştine.

Capitolul I. Conştiinţa creştină ca imperativ al Evangheliei.
A. Conştiinţa ca element nativ, de origine divină. Orientarea
cea nouă a conştiinţei creştine, prin lumina şi harul Domnului
Hristos. C. Condamnarea făţărniciei omeneşti. D. Renaşterea cre­
ştină integrală, din apă şl din Duh. E. Curăţenia sufletului, cre­
dinţa şi moralitatea creştină, necesare pentru primirea harului Sf.
Botez. F. Exemple biblice de integrală convertire creştină. G. Rolul
binefăcător al Creştinismului în educaţie, recunoscut de filosofie şi
pedagogie.
Capitolul II. Educaţia conştiinţei creştine ca practică apostolică
A. Faptele Apostolilor. B. Epistolele Sf. Apostol Pavel. C.
Epistolele Sf. Apostol Petru. D. Constituţiile apostolice. E. Canoa­
nele apostolice. F. Simbolul apostolic.

Capitolul III. Problema conştiinţei creştine după catehezele

Sf. Ciril al Ierusalimului.
A. însemnătatea catehezelor Sf. Ciril al Ierusalimului. Atitu­
dinea diferitelor confesiuni creştine, faţă de catehezele Sf. Ciril al
Ierusalimului. Atitudinea Bisericii ortodoxe. Problema convertirii
 33

creştine la o viată nouă, în lumina catehezelor Sf. Ciril al Ierusa­

limului. B. Conştiinţa psihologică religioasă. Curăţenia conştiinţei.
Conştiinţa vrednică de har. Examinarea conştiinţei penitente. Psi­
hologia religioasă a conştiinţei. C. Conştiinţa morală. Elementul na­
tural al conştiinţei morale. Conştiinţa judecăţii şi învierii. Virtuţiile
ce pot izvorî dintr’o conştiinţă morală creştină. D. Evlavia şi mi­
stica conştiinţei creştine. Corelaţia dintre evlavie şi conştiinţă. Ru­
găciunea şi cultul divin. Credinţa este ochiul conştiinţei. Evlavia
conştiinţei şi tălmăcirea simboalelor şi misterelor. Disciplina arcană
şi elementele mistagogice. Sinergismul conştiinţei creştine. E. Feno­
menologia conştiinţei creştine în cadrul cunoaşterii şi intuiţiei di­
vine. Duhovnicia vieţii interioare a catehumenului. Conştiinţa an­
gajează toate energiile spirituale. Sf. Scriptură ca mijloc al edifi­
cării conştiinţei creştine. Dela apologetică la mistică. Dela credinţă
la evlavie. F. Conştiinţa creştină ca obiectiv central al catehizării,
după catehezele Sf. Ciril al Ierusalimului.

Partea II. Conversiunea conştiinţei creştine, ca fenomen

psihologic religios.
Capitolul I. Conştiinţa sub robia păcatului.
A. Introspecţiunea psihologică religioasă. B. Cunoaşterea de
sine. C. Fenomenul psihologic religios al păcatului. Sufletul lipsit de
credinţa în Dumnezeu. Biruinţa diavolului asupra sufletului lipsit
de credinţă şi voinţă. Ameţind mintea satan domineaza acţiunile
sufleteşti. Stânca credinţei trebue consolidată cu energia voinţei.
D. Noţiunea de diavol justificată cu texte biblice. E. Necesitatea
rugăciunilor din Evhologhiu la pregătirea catehumenului, pentru
alungarea diavolului din sufletul catehumenului.
Capitolul II. Eliberarea conştiinţei de sub robia păcatului.
A. Chemarea către fiecare conştiinţă, de a renunţa din pro­
prie hotărîre la diavol şi acţiunile sale. B. Descărcarea de păcat
se face din toată inima, cu toată sinceritatea şi cu toată hotărîrea.
C. Exorcismele ca exprimare a unei conştiinţe, ce renunţă la toate
legăturile vieţii cu diavolul. D. Ritualul mişcărilor şi lepădărilor la
exorcisme îşi are substratul psihologic a renunţării catehumenului
la toate păcatele, în ordinea în care au intrat în suflet.
Capitolul III. Predarea inimii lui Dumnezeu.
A. Restaurarea întregului interior sufletesc, înlocuind pe satan
cu Dumnezeu. B. To>tă bunăvoinţă sufletului îndreptată către Dum­
nezeu. C. Cel ce are bunăvoinţă are şi credinţă. D. O inimă nou&
şi un duh nou.
Capitolul IV . Convertirea conştiinţei creştine.
A. Fenomenul psihologic-religios al convertirii creştine. B. Dis­
tincţia unei convertiri ortodoxe de convertirile celorlalte confesiuni
S
34

creştine. C. Prototipul biblic al convertirii creştine după Noul

Testament. D. Scara virtuţilor creştine din sufletul celui convertit.
E. Fondul psihologic religios al hristoforului. F. La deplina trans-
frmare lăuntrică vine în ajutor puterea harică a Sfântului Duh.

Partea III. Examinarea conştiinţei penitente a catehumenului.

Capitolul I. Individualitatea conştiinţei religioase.
A. înscrierea numelui individual al catehumenului. Cunoa­
şterea individuală a catehumenului. însemnarea individuală cu
semnul Sfintei Cruci. Pomenirea individuală a numelui catehume­
nului în rugăciuni. B. Aprecierea fiecărei individualităţi. C. Promo­
varea catehumenilor, apreciată în mod deosebit. Exemplul pildelor
Mântuitorului Hristos. D. Catehumenii înapoiaţi, aşteptaţi de cei
buni în catehizare. E. Deosebirea individualităţilor explicabilă. Pilda
talanţilor. F. Roadele duhovniceşti ale catehumenilor, în funcţie de
individualitate şi de eforturile sufleteşti ce depun.
Capitolul II. Libertatea morală a conştiinţei.
A. Adevărata libertate. Robia păcatului. B. Libertatea apre­
ciată în hotărîrea pentru o viaţă nouă. C. Căinţa şi bunăvoinţă
pregătesc calea sufletului către mântuire. D. Rolul cel mare al
voinţei în schimbarea vieţii.
Capitolul III. Conştiinţa morală.
A. Conştiinţa morală nativă ajută opera examinării catehu­
menului penitent. B. Exemple biblice din Vechiul şi Noul Testament.
C. Lucrarea conştiinţei morale în fenomenul psihologic religios al
căinţei de păcat. Durerea sufletească, lacrimile şi dorinţa mărtu­
risirii, ca lucrare a conştiinţei morale. Rolul mediului catehetic
educativ, în colaborarea catehetului, cu conştiinţa morală individuală.
D. Contribuţia rugăciunilor la stimularea conştiinţei morale.
Capitolul IV . Examinarea conştiinţei penitente.
A. Pocăinţa ca prim element al botezului creştin. B. Pocăinţa
pentru taina Sf. Botez nu se confundă cu taina Sfintei Mărturisiri,
ce se săvârşeşte numai asupra celui ce a intrat în Creştinism prin
taina Sf. Botez. C. Mărturisirea păcatelor la penitenţa babtismală
se face înaintea lui Dumnezeu şi a obştei. D. Legătura dintre
pocăinţa catehumenului şi exorcisme. E. Fondul psihologic religios
al pocăinţei conştiinţei penitente la pregătirea pentru primirea
harului Sf. Duh. F. Mărturisirea publică a lepădării de satana şi
a unirii cu Hristos.

Partea IV . Sinergismul conştiinţei creştine ortodoxe.

Capitolul I. Concepţia sinergetică privitoare la renaşterea
creştină a conştiinţei.
A. Insuficienţa energiei psihologice pentru o deplină renaş-
 35

tere. B. Sufletul pe lângă credinţă şi fapte bune are nevoie de

energia harului Sf. Duh, pentru a putea sâ se sfinţească, curţin-
du-se complect de păcate. C. Catehezele Sf. Ciril se sprijinesc pe
învăţătura Mântuitorului şi orientează documentat pe dogmatiştii
de mai târziu. D. Psihologia experimentală recunoaşte adevărul
exprimat în aceste cateheze.
Capitolul II. Conştiinţa renăscută privitoare la renaşterea
creştină a conştiinţei.
A. Corelaţia dintre credinţa catehumenului şi harul Sf. Duh.
B. Corelaţia dintre conştiinţa vieţii cu fapte bune şiharul Sf. Duh.
C. Colaborarea dintre conştiinţă şi har, în vederea deplinei rena­
şteri creştine.
Capitolul III. Lucrarea conştiinţei sub lumina harului.
A. Acţiunea binefăcătoare a Sf. Duh în luminarea minţii cate­
humenului. Pimitorul harului vede clar ceea ce înainte nu putea să
vadă. B. Justificarea corelaţiei elementului latreutic cu cel didactic
în acţiunea catehetică a Ortodoxismului. C. Acţiunea binefăcătoare
a Sf Duh asupra sufletului, apreciată şi de ştiinţa experimentală
a psihologiei religioase.
Capitolul IY . A. Inoirea vieţii întru Hristos, sub înrâurirea
Sf. Duh. Acordul numelui de creştin cn noua viaţă creştină. B. Dis­
tincţia vădită între ce a fost şi ce este, prin totala schimbere a
vîeţii. C. Elementele energetice psihice noi venite, cari susţin viaţa
creştină cea nouă. D. Taina Sf. Botez încununează în mod desă­
vârşit opera unei bune catehizări.

Partea V . Etapele de pregătirea conştiinţei în cadrul catehu­

menului.
Capitolul II. Clasele de Catehumeni. A. Tradiţia celor trei ani
de catehumenat. B. Treapta pregătirii pentru catehumenat. Ingenun-
chetorii. C. Prima clasă a catehumenilor. Ascultătorii. D. Clasa doua
a catehumenilor. Competenţii. E. Clasa celor luminaţi, după primirea
tainei Sfântului Botez.
Capitolul II. Timpul rostirii catehezelor Sf. Ciril al Ierusa­
limului. A. Originea biblică. B. Constituţiile apostolice. C. Timpul
postului Sf. Paşti, ca moment pedagogic-creştin mai însemnat din
anul bisericesc, Legătura dintre cultul divin al Triodului şi pregă­
tirea pentru renaşterea sufletească. D. Anul, lunile, săptămânile şi
zilele rostirii catehezelor Sf. Ciril al Ierusalimului.
Capitolul III. Locul rostirii catehezelor. A. Locaşul Bisericii
prezintă mediul cel mai prielnic pentru catehizare. B. Legătura
dintre locul rostirii catehezelor şi evenimentul luat ca temă a ca­
tehizării. Biserica Golgotei, Biserica Sf. învierii, în care catehezele
alternau paralel cu evenimentele istorisite, din viaţa Mântuitorului
Hristos.
86

Partea V I. îndrumarea morală a conştiinţei.

Capitolul I. Acordul credinţei cu faptele bune. A. Temeiul
biblic al poruncii fundamentale pentru morala vieţii creştine. B.
Esenţa evlaviei catehumenului constă din credinţă şi fapte bune.
Nici numai credinţa cu dogmele, fără fapte bune şi nici numai
faptele bune fără dogmele credinţei. C. Decalogul catehumenilor
după Sf. Ciril al Ierusalimului.
Capitolul II. Asceza creştină şi cumpătarea în viaţa indivi­
duală. A. Timpul postului celui mare prielnic pentru această pre­
gătire. B. Exemplul Mântuitorului Hristos. Tradiţia Bisericii creştine
pentru adevăratul post. C. Cumpătarea personală în toate manife­
stările de viaţă sufletească şi trupească.
Capitolul III. Viţiile ce trebuesc evitate de catehumeni. A. Lă­
comia. B. Plăcerile aducătoare de păcate. Avariţia. Cămătăria. Beţia.
Desfrânarea.
Capitolul IY . Virtuţile ce trebuesc practicate în timpul cate-
humenatului. A. Calea sănătoasă a vieţii- B. Milosteniile trebuesc
să însoţească postul. C. Sufletul este conducătorul trupului. D. V ir­
tuţile morale mai de seamă. E. Virtuţile teologice.

Partea V II. Credinţa şi evlavia conştiinţei sub îndrumarea

catehumenatului.
Capitolul I. Credinţa este *ochiul conştiinţei. A . Credincios
din conştiinţă. B. Curăţenia conştiinţei. C. Seninătatea sufletului
credincios. D. Credinţa clarifică judecata, luminează mintea, dă
putinţă înţelegerii, luminează conştiinţa şi menţine sufletul în pu­
ritatea morală. Ilustrarea fenomenului religios al credinţei. Ele­
mentul natural şi supranatural al credinţei. Credinţa psihologică,
dogmatică şi credinţa harică, ca aplicare a concepţiei sinergetice
a Ortodoximului.
Capitolul II. Evlavia conştiinţei creştine. A. Intre renaştere
şi evlavie. B. Evlavia sufletului cea cu bună conştiinţă. Evlavia
inimii. C. Insuficienţa instrucţiei religioase fără ambianţa atmosferei
creştine a rugăciunii. D. Necesitatea rugăciunii pentru luminarea
conştiinţei religioase.
Capitolul III. Liturghia catehumenilor şi educaţia religioasă
a conştiinţei. A. Rugăciunea regulată a catehumenilor. Rugăciunea
ca mijloc de curăţire spirituală şi pregătire pentru har. Un exemplu
de rugăciune din liturghia catehumenilor, după Sf. Apostol Iacob.
al Ierusalimului, cu aplicarea principiilor catehetice. B. Cultul divin.
Cartea de rugăciuni. Explicarea textului rugăciunii. C. Cântarea
creştină obştească, cu participarea copiilor şi a tinerilor. Contribuţia
cântării creştine la opera educativă. D. Liturghia catehumenilor.
Participarea catehumenilor la o parte din cultul liturgic. Caracterul
pedagogic creştin al liturghiei catehumenilor. E. Liturghia catehu-
 37

menilor după Sf. Iacob al Ierusalimului. Liturghia Constituţiilor

apostolice. F. Apostolul şi Evanghelia. Construcţia sintetică a operei
religioase-educative a catehumenatului. G. Ectenii pentru cei che­
maţi. Ectenii pentru cei luminaţi.

Partea V III. Contribuţia Sfintei Scripturi întru luminarea

conştiinţei creştine
Capitolul I. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi conştiinţa creştină.
A. Dumnezeu este necuprins de mintea omenească. B. Este
mare ştiinţă a ne recunoaşte neştiinţa. C. Din credinţă şi evlavie,
nu din ştiinţă îl mărturisim pe Dumnezeu. D. Principiul revelaţiei
prin Hristos. E. Cunoaşterea deplină a lui Dumnezeu o au numai
Fiul şi Sf. Duh. Orientarea şi formarea conştiinţei creştine ca
obiectiv al catehizării.
Capitolul II. Sfânta Scriptură ca izvor fundamental al catehezei.
A. Sfânta Scriptură ca izvor al cunoaşterii, al credinţei şi al
virtuţii creştine. B. Autoritatea Sfintei Scripturi stă mai presus de
autoritatea catehetului. C. Interpretarea Sfintei Scripturi în tradiţia
Sfinţilor Părinţi. D. Catehumenii, ucenici ai Noului Testament. Pre­
gătirea catehumenilor pentru a cerceta Sfânta Scriptură. Cu Sfânta
Scriptură în mână se explică momentele cultului divin. Instrucţia
religioasă se face numai din Sfânta Sscriptură. Tot creştinul are
datoria de a ceti Sf. Scriptură. E. Explicarea simbolului de cre­
dinţă şi toată cunoştinţa pietăţii se spijinesc pe Sfânta Scriptură.
Sinteza elementelor biblice pentru argumentarea adevăratei credinţe.
F. Apologetica, Dogmatica, Morala, Liturgica, Sectologia, — au la
bază materialul Sfintei Scripturi.
Capitolul III. Metoda şi principiile catehizării instructive.
A. Sf. Ciril a Ierusalimului ca educator model, în aprecierea
pedagogiei moderne. B. Distincţia catehezei de omilie. C. învăţă­
mântul catehetic psihologic. D. Expunerea narativă ca formă clasică
a catehizării. Superioritatea metodei Sf. Ciril al Ierusalimujui, faţă
de «treptele formale» ale lui Herbart, — recunoscută de apuseni.
E. Intuiţia ca principiu fundamental al catehizării. Fenomenologia
creştină educativă. Ilustrarea ideilor cu exemple biblice locale.
F. Explicarea simbolului de credinţă prin forma naraţiei biblice
locale. G. Examinările catehumenilor. H. Metoda şcoalei creştine
active.

Partea IX . Orientarea mistică a conştiinţei creştine.

Capitolul I. Temeiul pedagogia creştin al elementelor mistice
în catehizare.
A. Mistica creştină în cadrul catehizării Sf. Ciril al Ierusa­
limului. B. Justificarea pedagogică a separării catehezelor mistngogico
de catehezele celelalte. C. Catehizarea mistagogică îri săptămftna
 38

luminată. D. Tradiţia disciplinei arcane. E. Legământul de păstrarea

cu pietate a celor predate în catehizare. Instrucţiunile mistagogice
să fie păstrate cu conştiinţa curată.

Capitolul II. Explicarea sfintelor mistere.

A- Elementele simbolice mistice ale tainei Sfântului Botez.
B. Elementele tainei ungerii cu Sf. Mir. Noţiunea de creştin şi
necreştin. C. Taina Sfintei Euharistii. Creştinul hristofor. Fenomenul
misterului creştin al Sf. Euharistii. D. Explicarea simbolică-mistică
a cultului liturgic celor luminaţi. Curăţenia sufletească şi iubirea
frăţească a celor ce participă la Sf. Euharistie. Sfinţenia vieţii,
pentru învrednicirea de Sfintele Sfinţilor. Deplina sfinţenie a con­
ştiinţei creştine.
R eeenxii. Academia română. In şedinţa intimă din 5 Decembrie 1941, a
fost prezentată de D -l Prof. univ, Alex. Lapedatu, secretar general al Academiei;
Preot Dr. Corneliu Sârbu în «Iîevista Teologică» X X X I I , 1942, p. 215-217;
Preotul Marin Diaconescu în «Păstorul ortodox», X X I I . (1941), pag. 360:
Preotul Eugen Bărbulescu «Am vonul» X X I . (1942). p. 37-39; «Buciumul
ortodox» I. 1942 Nr. 17, p. 156; «Glasul monahilor» X V I I I . (1941) Nr. 650
p. 5 ; «Sfarmă piatră», V IU (1941) Nr. 287, p. 2 ; «Universul» X V I I I . (1941)
Nr. 330, p. 2 ; «Porunca Vremii» X . (1941), Nr. 2027, p. 2 ; «Curentul», X I V
(1941), Nr. 4953, p. 2; «Tim pul», V . (1941), Nr. 1638, p. 2;
Scrisori de apreciere: I. P. S. Mitropolit Nicolae, al Ardealului, cu adresa
oficială Nr. 16.233 (1941); P. S. Episcop Nicolae,al Oradiei (29. X I . 1941);
Profesor I. Simionescu, Preşedintele Academiei române (11. X I . 1941); Profesor
univ. C. Rădulescu-Motru (9. X I . 1941); Profesor Dr. Vasile Loichiţă, Decanul
Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (21. III. 1942); Prof. uuiv. Const. N.
Tomescu (30. I. 1942); Profesor de Teologie Dr. Grigore T. Marcu (13. X I.
1941) ş. a.
Mitropolia Ardealului

Prea Cucernice Părinte Profesor, Intru cei care se ocupă de problemele

catehetice şi de educaţie religioasă creştină în general, P. C. T. a ocupi un loc bine
meritat. Aceasta o dovedeşte şi voluminoasa: «Conştiinţa creştină», pe cari ai
publicat-o recent şi ne-ai trimis-o. Mnlţumindu-ţi pentru ea, odată cu arhiereşti
bine cuvântări, îţi trimitem şi din partea Noastă lucrarea: «Ortodoxie şi româ­
nism» de Dr. D. Stăniloae, apărută în tiparniţa Arhiepiscopiei noastre. Sibiu,
la 14 Noemvrie 1941. Arhiepiscop şi Mitropolit, (ss) Ţ Nicolae.
Nr. 16.233/941.

Recenzii. Revista teologică. Sibiu. Academia teologică andreiană. Anul

X X X I I . N r. 3 —4. Martie—Aprilie 1942. Mişcarea literară p. 215—217.

Preotul Mihail Bulacu, conferenţiar la Facultatea de Teologie

din Bucureşti: Conştiinţa Creştină. Studiu catehelic, după catehe­
zele Sf. Ciril Arhiepiscopul Ierusalimului. Bucureşti. 1941 (p. 367).
«Problema educaţiei este veşnic actuală in viaţa unui neam, căci de re-
zolvirea eî depinde progresul şi viitorul său. Fără o bună educaţie inspirată
 39

din duhul Creştinismului şi alimentată din forţele lui inepuizabile, nu se va

putea instaura o lume nouă, ori câte jertfe de sânge s’ar aduce pe altarele pa­
triei. De aceea, orice lucrare serioasă în acest domeniu este binevenită. O atare
lucrare a dat de curând publicităţii harnicul părinte Prof. Mihail Bulacu.
Lucrarea propriu zisă e precedată de o potrivită şi amplă introducere,
în care subliniază importanţa şi actualitatea problemei învăţământului religios
în Biserica ortodoxă, constatând totodată în sânul acestei Biserici dorinţa de
a reveni la cercetarea, studierea şi valorificarea îndrumărilor Sf. Părinţi pentru
formarea unei conştiinţe creştine ortodoxe. Importanţa ecumenică a Sf. Ciril de
Ierusalim pentru Catehetieă şi folosul catehezelor sale pentru pregătirea conş-
ştiinţei ortodoxe ecumenice, motivează din plin întreprinderea autorului.
De natură introductivă — şi tocmai de aceea erau mai bine încadrate în
«Introducere» — sunt şi primele două capitole, care tratează despre conştiinţa
creştină ca imperativ al Evangheliei şi educaţia conştiinţei ca practică apostolică.
Cap. I I I din partea I («Problem a conştiinţei creştine după catehezele Sf. Ciril
al Ierusalimului»), serveşte de introducere în problema conştiinţei creştine la
Sf. Ciril al Ierusalimului. Cu Cap. I din partea II, autorul trece la tratarea
propriu zisă a temei alese. Materialul e orânduit astfel: Partea II. Conversi­
unea conştiinţei creştine ca fenomen psihologic religios; III. Examinarea con­
ştiinţei penitente a catehumenului; IV . Sinergismul conştiinţei creştine orto­
d oxe; V . Etapele de pregătire ale conştiinţei în cadrul catehumenatului; V I. în ­
drumarea morală a conştiinţei; V II. Credinţa şi evlavia conştiinţei sub îndru­
marea catehumenatulni; V III. Contribuţia Sfintei Scripturi întru luminarea
conştiinţei creştine; IX . Orientarea mistică a conştiinţei creştine. Rezumată
foarte succint, această parte este un studiu general asupra conştiinţei creştine,
precum şi unul special cu privire la modul în care se pregătea conştiinţa cre­
ştină, după vederile şi principiile Sf. Ciril al Ierusalimului.
Lucrarea părintelui Bulacu este tot atât de importantă şi necesară, ca
şi problema educaţiei însăşi pe care o serveşte. Izvorită din studierea migă­
loasă şi atentă a catehezelor Sf. Ciril al Ierusalimului şi sprijinită pe o bogată
şi selectă bibliografie modernă, ea are meritul de a pune în lumină clară va­
loarea excepţională a catehezelor Sf. Ciril al Ierusalimului şi actualitatea lor
pentru educaţie; «Catehetica propriu zisă, sub influenţa temporară a anumitor
curente din apus, a privit catehezele Sf. Ciril... mai mult sub importanţa isto­
rică a unei etape în desfăşurarea catehumenatului în primele veacuri creştine,
decât ca un ghid metodic pentru continuarea metodei catehetice. Deci nici o
importanţă pentru actualitate. Simple documente ale catehumenatului patristic»
(p. 66). Autorul înlocueşte o atare apreciere cu una justă şi com plectă: «D e
fapt catehezele Sf. Ciril al Ierusalimului constituiesc una din operele, de cea
mai mare actualitate pentru Catehetica ortodoxă» (p. 67). «Găsim în cuprinsul
catehezelor sf. Ciril al Ierusalimului, pusă în toată amploarea şi adâncimea
ei, problema conştiinţei creştine, în etapele, condiţiunile şi capitoleie ei de for­
mare» (p. 68). «Catehezele Sf. Ciril al Ierusalimului.,, ne oferă preţioase ele-
m ente'în cadrul pregătirii conştiinţei religioase pentru om ul adult, dându-ne
sugestii, tot aşa de importante şi pentru catehizarea adolescenţilor şi a copiilor.
Căci în expunerea lor, aceste cateheze ne înfăţişează descrierea psihologică a
vastei experienţe religioase, de a trece sufletul omenesc prin diferitele etape,
dela starea de păgânătate prin procesul psihologic religios al convertirii creţ-
40

tine, până la vrednicia harului Sf. Botez şi apoi al Sf. Euharistii, spre a deveni
cu adevărat hristofor» (p. 68).
Caracterul şi valoarea catehezelor Sf. Ciril al Ierusalimului nu-s privite
ţi apreciate izolat, ci în perspectiva ultimelor rezultate ale psihologiei şi peda­
gogiei profane şi religioase. Din confruntarea lor cu principiiie filosofice
moderne, răsare valoarea şi actualitatea principiilor catehetice ale lui Ciril.
Probleme noui, ce se impun a fi rezolvate în Catehetica modernă, pot găsi
orientări sigure în opera catehetică a Sf. Ciril. Din catehezele Sf. Ciril autorul
deduce corectivele ce se impun învăţământului de astăzi. Şi câtă nevoie se simte
mai ales în vremea noastră, de a se catehiza poporul explicându-se cu Sf. Srip-
tură în mână, cum dogmele adevăratei credinţe, pe care o mărturisim, îşi au
temeiul vădit în cuprinsul Sf. Scripturi. De asemenea, câtă atenţiune ar căpăta
studiul Dogmaticii în şcoala secundară, dacă concepţia programei analitice ar
reveni la tradiţia catehezei biblice a învăţământului dogmatic. «Şi cât de
temeinic ar fi acest studiu, când în loc să preceadă Apologeticii in şcoală, cum
se face astăzi, ar succede Apologeticii, având alături Sf. Scriptură» primul
izvor al credinţei noastre strămoşeşti (p. 281).
Studiul părintelui Bulacu prezintă şi un real folos practic pentru edu­
catori, mai ales pentru cei însărcinaţi cu educaţia religioasă, întrucât cuprinde
observaţii, principii şi sugestii foarte juste şi sănătoase. Aşa la p. 209, «Catehu-
menatul patristic ne apare ca cea mai metodică şcoală creştină a vieţii, şcoala
creştină activă cu adevărat, ce trece la însăşi practicarea lor» (Vezi şi p. 237,
239, 250, 276, 280, 281, 282). Cum ţinta educaţiei noastre trebue să fie for­
marea conştiinţei creştine ortodoxe şi cum Sf. Ciril al Ierusalimului ne arată
căile şi mijloacele, cari duc la realizarea acesteia, însemnează că studiul părin­
telui Bulacu prezintă într’adevăr importanţa şi folosul unui adevărat îndreptar
de educaţie creştină.
Concluzia fundamentală a studiului e următoarea: «Se impune pentru
noi Românii ortodoxi, să orientăm învăţământul religios în şcoală după metoda
Sfinţilor Părinţi. Deci cunoaşterea metodei catehetice a Sf. Ciril nu poate
rămâne un simplu capitol de istorie catehetică, ci trebuie să devină un capitol
de orientare pentru actuala catehizare, atât în şcoală, cât şi în Biserică»
(pg. 306).
Cartea aceasta e de mare folos în special preoţimii noastre, care găseşte
într’însa un valoros călăuzitor şi sprijinitor în greaua ei misiune de educatoare
a tuturor vârstelor şi stărilor sociale».
Preot Dr. Corneliu Sărbu.

14. Educatori creştini ai Neamului Românesc. Bucureşt 1944

Editura Cassei Şcoalelor. (211 pag.)

I. Oheorghe Lazăr şi Catehismul ortodox.

Personalitatea lui Gheorghe Lazâr în viaţa românească. 2.
Gheorghe Lazăr ca educator creştin în amvonul Bisericii şi dela
catedra şcoalei teologice. 3. Preocupările lui Gheorghe Lazăr, ca
student la Yiena, de a traduce în româneşte un important Catehism
ortodox, aflat tradus în limba germană. 4. Importanţa şi renumele
 41

mondial al Catehismului Mitropolitului Platon. 5. Principiile lui

Gheorghe Lazăr despre rolul preotului ca educator al sufletului
românesc. 6. Gheoghe Lazăr, un convertitor de ucenici în ogorul
Naţionalismului şi al Creştinismului. 7. Traducerea Catehismului
n’a găsit aprobarea forurilor bisericeşti ortodoxe. 8. Popularizarea
ulterioară a Catehismului lui Platon, tipărit în româneşte. 9. Cu­
prinsul Catehismului ortodox. 10. Ecoul operii educative a lui
Gheorghe Lazăr în cultura românească.

II. Eliade Rădulescu şi Biblia.

1. Eliade Rădulescu ucenic, colaborator şi admirator o viaţă
întreagă al operii educative a lui Gheorghe Lazăr. 2. Creştinismul
ca ideologie de viaţă a sufletului românesc. 3. Judaismul o pri­
mejdie naţională. 4. Ortodoxia păstrătoare a principiilor educative
fundamentale ale Creştinismului primar, faţă de celelalte confesiuni.
5. Biblia ca prim izvor pentru luminarea sufletească a poporului
român. 6. Prin Biblie unitatea sufletească a poporului român poate
fi întărită. 7. Strădania lui Eliade Rădulescu de a traduce şi tipări
Biblia la Paris. 8. Greutăţile întâmpinate în realizarea acestei opere
mari. 9. Scrierile lui Eliade Rădulescu dovedesc profunda sa con­
vingere creştină. 10. Actualitatea principiilor lui Eliade pentru
Biblie în şcoala românească.

III. Mihail Eminescu şi credinţa strămoşească.

1. Mihail Eminescu educator de generaţii. 2. Dumnezeu creator
al lumii, al omului şi permanenta providenţă divină. 3. Puterea
binefăcătoare a Creştinismului pentru poporul român. Primejdia
iudaismului. 4. Moralizarea sufletească a tineretului român prin
Creştinism. Cultul Sfintei Fecioare Maria. 5. Biserica ortodoxă-
română, Maica Nesmului Românesc. Misiunea culturală educativă
şi naţională a Bisericii strămoşeşti. 6. Generaţia nouă chemată la
spiritul credinţei ttrămoşeşti. 7. Conştiinţa creştină a unui suflet
mare. 8. Cultul pentru mamă, dascăl şi educatori în genere. 9. Ne­
murirea sufletului şi judecata din urmă. 10. Apologia minunii în ­
vierii Domnului Hrisos, 11. Opera lui Mihail Eminescu, un catehism
al credinţei strămoşeşti. 12. Datoria criticilor literari, a educatorilor
şi a tineretului nouii generaţii, faţă de opera lui Mihail Eminescu.
III. Alexandru Vlahuţă ca evanghelist al sufletului românesc.
1. Seninătatea evanghelică şi optimismul cultural naţional al
lui Alexandru Vlahuţă. Gândirea ca dar al lui Dumnezeu. 3. Pu­
terea şi menirea cuvântului. Cuvântul preotului din amvon. 4. Ones­
titatea în artă a scrisului. 5. Evanghelia şi cărţi pentru sufletul
poporului român. 6. Domnul Iisus Hristos şi binefacerile aduso
omenirii. Frumuseţea învăţăturii şi vieţii plină de exemple educative
pentru viaţa noastră. 7. Armonia claselor sociale pentru duhul do
viaţă al Evangheliei creştine. Sclavia, munca şi socialismul tu luminii
Evangheliei. Biserica strămoşească şi puterea ei educativă iiHupru
42

sufletului românesc. 9. Puterea convertitoare a credinţii şi iubirii

creştine în viaţa individuală şi colectivă. 10. Credinţa creştină în
faţa valurilor de durere ale vieţii omeneşti. Măreaţa operă a crea-
ţiunii divine ne întăreşte credinţa în existenţa şi providenţa divină.
11. Viaţa muncitorului şi durerile proletariatului înseninate de duhul
Evangheliei creştine. Sfânta muncă şi puterea ei printr’o nouă con­
cepţie de viaţă. 13. Omagiul cuvenit marilor educatori ai Neamului.
14. Puterea educativă a sufletului de mamă creştină. 15. Confe­
siunea unei profunde convertiri creştine. 16. Noua generaţie de
tineri şi scriitori creştini, sub influenţa convertitoare a cuvântului
şi vieţii creştine a lui Alexandru Vlahuţă. Un evanghelist al su­
fletului românesc.

IV . Spiritualitatea creştină şi naţională in operile

lui Oheorghe Coşbuc.
1. Structura sufletească şi ambianţa creştină românească, cu
care a venit Gheorghe Coşbuc dincoace de Carpaţi, pe linia spiri­
tuală şi de colaborare cu Alexandru Vlăhuţă. 2. Educaţia creştină
primită dela mama sa. 3. Gheorghe Coşbuc educator al copiilor.
4. Educator al tineretului român. 5. Educator al ostaşului român.
7. Femeia română, în educaţia eroică a tineretului pe câmpul de
onoare. 8. Ecoul sufletesc al unei bune educaţii a tineretului român.
9. Frumuseţea naturii la ţară, ca operă educativă dăruită nouă de
Dumnezeu, creatorul şi susţinătorul a toate. 10. Pacea în sufletele
ţăranilor muncitori, în mijlocul naţiunii. 11. înviorarea sufletească
sub vraja cântecului românesc. 12. Durerea umană în faţa morţii
şi resmnarea creştină prin credinţa în nemurirea sufletului şi în­
vierea morţilor. 13. Frumuseţea şi adâncimea trăirii sufleteşti a
marei minuni a învierii Domnului Hristos în sufletul românesc.
14. Gheorghe Coşbuc un apostol educator al sufletului românesc.

15. Cuvinte din Evanghelie pentru suflet românesc. Bucureşti

1 9 4 4 (p . 2 9 6 ) .

Prefaţă.
I. Evanghelia. Evanghelia. Şcoala sfântă a Evangheliei. Pu­
terea convertitoare a Evangheliei. Folosul cercetării Sfintei Scrip­
turi. Unitatea sufletească prin ascultarea Evangheliei. înţelepciunea
şi prudenţa, cu care trebue cercetată Sfânta Scriptură. Primejdia
rătăcirii, în cercetarea Sfintei Scripturi.
II. Renaşterea spirituală. Renaşterea din apă şi din Duh. Un
suflet convertit la Creştinism. Dorinţa unui suflet împlinită. Iertarea
rătăcirii şi înfierea spirituală.
III. Naşterea Domnului. Zorile Creştinismului în profeţiile
mesianice. Cuvântul era lumina. Gânduri smerite la Naşterea Dom­
nului Hristos. întâmpinarea Domnului şi a Evangheliei sale.
 43

IV . Domnul Hristos şi copiii. Copilul floare a sufletulni ome­

nesc. Sensul creştin al colindelor româneşti. Din psihologia reli­
gioasă a micilor colindători. Catiheţii de odinioară şi colindele re­
ligioase. Biserica şi copiii.
V. Domnul Hristos şi tinerii. Zidirea lumii de mâine, pe te­
melia Evangheliei. Tineri cu viaţa după Evanghelie, înălţaţi la sfin­
ţenie. Tămăduirea tânărului demonizat. învierea unui tânăr de către
Domnul Hristos. învierea ficei lui Iair. Fiul văduvei din Nain.
Binecuvântarea începutului de an şcolar.
V I. Drumul Crucii. Drumul Crucii. învăţătura Crucii. Lu­
crarea Crucii. Crucea deasupra Bisericii.
V II. învierea Domnului• Eu sunt învierea şi viaţa. învierea
Domnului. Lumina Sfintei învieri. Paştile şi sufetul românesc.
Sfânta Liturghie.
V III. Sfinţirea sufletului omenesc. Puterea Sfântului Duh.
Sfinţii îngeri. Sfinţii. Intrarea în Biserică a Sfintei Fecioare Maria.
Adormirea Maicii Domnului. Sfântul Ioan Gură de Aur. Sfântul
Nicolae. Un Părinte al Ortodoxiei. Icoanele.

16. Lucrări în pregătire, pentru tipar.

1. Opera educativă a Sfântului Ioan Gură de Aur, privitoare
la copii, tineret şi adulţi. Ideologie, metodă şi mijloace. Studiu ca-
tehetic şi omiletic.
2. Omilia exegetică biblică. Partea specială. V oi. II.
3. Cuvinte din Evanghelie pentru suflet românesc. V oi. II.
Predici, omilii şi pareneze.
4. Catehism pentru tineret. De ce suntem creştini ortodoxi.
Documentare biblică, patristică şi istorică naţională.
5. Primul Catehism la Români. Textul latin şi fondul ortodox
al Sfinţilor Părinţi din Răsărit. Justificarea Ortodoxismului românesc.
 IV . A C T I V I T A T E CULTURALĂ

A . C O N F E R IN Ţ E

I. Universitatea Ateneului Român. 1. Gheorghe Lazar şi

Catehismul ortodox. Joi 13 Martie 1941. 2. Eliade Rădulescu şi
traducerea Bibliei. Joi 20 Martie 1941. 3. Mihail Emnescu şi cre­
dinţa strămoşească. Joi 27 Martie 1941. 4. Spiritualismul creştin
în literatura românească. Joi 5 Februarie 1942. 5. Alexandru Vla-
huţă evanghelist al sufletului românesc. Joi 12 Februarie 1942.
6. Naţionalismul creştin în operile lui Gheorghe Coşbuc. Joi
6 Aprilie şi Joi 13 Aprilie 1943. 7. Creştinismul factor educativ
social pertru civilizaţie. Vinei 28 Ianuarie şi Vineri 4 Februarie 1944.
Conferinţele au fost publicate de Casa Şcoalelor, în volu m u l: «Educatori
creştini ai Neamului românesc».
II. Universitatea Radio. Stâlpi ai puterii sufleteşti: Practicile
religioase, 21 Aprilie 1943. Mari cuvântători bisericeşti: Sfântul
Ioan Gură de Aur. 8 Octombrie 1943.
R ecenzii : Revista Radio Universul No. 468,15 Octombrie 1943. Conferinţe.
Sfântul Ioan Oură de Aur, ea mare cuvântător bisericesc
«Universitatea radio a transmis în aceeaşi seară conferinţa părintelui
Mihail Bulacu, conferenţiar universitar, despre 8f. Ioan Gură de Aur, ca mare
cuvântător bisericesc. Uriaşa personalitate morală creştină a marelui părinte bi­
sericesc, patriarh ecumenic de Constantinopol, în veacul al patrulea creştin, a
radiat din sufletul său cuvântări creştine celebre, pe care nu le-a putut egala
până astăzi nici un alt predicator. De aceea, atât teologii apuseni, cât şi cei
răsăriteni l-au consacrat ca magistru al elocinţei sacre. Intre Sf. Scriptură, su­
prema carte pe care a tălmăcit-o pe înţelesul tuturor şi între sufletul omenesc,
a stabilit acordul sublim, pe care numai un suflet superior, dotat nu numai
cu calităţi retorice, cât şi cu cunoştinţe filosofice, de drept şi cu calităţi de o rară
bunătate sufletească, ca al Sf. Ioan Gură de Aur, îl putea face. Creştinismul
psihologic, profund convertitor şi creştinismul social, moralizator al factorilor
vieţii sociale, reese cu putere din vasta sa operă omiletică. Viaţa şi sfârşitul ei
pe calea exilului, confirmă sufletul complect dăruit învăţăturilor lui Hristos.
sufletul românesc, profund vibrant la tot ce este nobil şi dumnezeiesc
impresionat de cuvântările Sf. Ioan Gură de Aur, pe care le-a gustat din tra­
ducerile şi tipăriturile făcute de ierarhii şi credincioşii mireni, cu cultură deo­
sebită, le-a catacterizat că vin în adevăr dela un suflet de aur. D e aceea, odatft
cu Biblia tipărită în întregime în limba românească s’a simţit nevoia b& se po­
46

pularizeze .ni din cuvântările Sf. Ioan Gură de Aur, cari au fost cinstite cu nu­
mele de «Mărgăritare». Universitatea din Capitala ţării l-a luat ca patron, ală­
turi de figurile mari ale Sf. Vasile eel Mare şi Grigorie Teologul. Iar preoţimea
noastră ortodoxă română îl are ca model ideal, vrednic de urmat în frumuseţea
prcdicării Evangheliei. Poporul român aşteaptă cu însetare traducerea complectă
ţi tipărirea pentru popularizare a tuturor operilor sale de cuvântări biseericeşti».
(ss) D orin Iliescu

III. Oficiul educaţiei tineretului. Cursurile de vară organizate

de Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor la Râmnicul-Vâlcea.
Seria I. Pentru elevi: Creştinismul şi educaţia. Luni 26 Iulie 1943,
ora 1.30. Seria II. Pentru eleve: Creştinismul şi educaţia tinere­
tului (fete). Luni 9 August, ora 18.
IV . Universitatea populară «Nicolae lorga» din Vălenii-ăe-
Munte. 1. Gheorghe Lazăr ca educator. Luni 31 Iulie 1939. 2. Ca­
tehismul creştin ca mijloc de legătură spirituală pentru popoarele
din sud-estul european. 3. Elementul creştin în structura sufletului
românesc. Iulie 1943. 4. Unitatea sufletului românesc prin Orto­
doxie. Iulie 1943. 5. Mihail Eminescu şi credinţa strămoşească.
R ecen zii: Neamul românesc. Foaie culturală, economică, socială şi naţio­
nală. Anul X X X V , Nr. 188, Marţi 27 August 1940.
Credinţa străbună după ideologia poetului Mihail Eminescu.
Conferinţa Părintelui conferenţiar universitar, Mihail Bulacu la Univer­
sitatea populară dela Vălenii de Munte.
«Una din conferinţele cu caracter religios-naţional, ce a interesat în chip
deosebit asistenţa Universităţii populare dela Vălenii de Munte, a tratat despre:
«Credinţa străbună după ideologia poetului Mihail Eminescu». Subiectul acesta
a fost cu atât mai interesant, cu cât s’a observat acum un an la comemorarea
semi-centenarului morţii poetului Eminescu, că Biserica a fost absentă la elogierea
meritelor marelui român şi bunului creştin.
Conferenţiarul a socotit o datorie misionară din partea Bisericii, nu numai
de a omagia pe cel ce a venerat-o cu toată comoara spirituală a binefacerilor
sale pentru Neam, dar mai ales o datorie de a îndruma tineretul să vadă în
operile lui Eminescu şi frumuseţea credinţei străbune. Fiindcă acel ce meditează
mai mult asupra anumitor poezii ale marelui poet, ca şi asupra diferitelor articole
scrise în chestiuni generale şi mai ales în chestiuni speciale, o află cu prisosinţă.
In mod documentat, citând pasagii din versurile şi proza marelui poet,
conferenţiarul a prezentat publicului, sufletul ales în ceea ce priveşte aprecierea
binefăcătoare pentru Neam a credinţei noastre strămoşeşti. In primul rând ma­
rele poet în operele sale pleca dela ideea fundamentală a existenţei lui D um ­
nezeu. Ideea creaţiunei şi a providenţei divine reese clar din versurile sale la
♦Rugăciunea unui Dac», ori «Doina». In celebra sa poezie «Luceafărul» se vede
afirmându-se cu putere argumentul cosmologic, în ceea ce priveşte existenţa crea-
ţiunei divine şi a purtării de grije pentru întregul univers din partea lui Dum­
nezeu. Rugăciunea «Luceafărului» evidenţiază fondul sufletesc de credinţă al
poetului Eminescu.
Mai departe în opera marelui poet se poate vedea rolul creator şi con­
 47

structiv al Creştinismului, pentru întreaga omenire şi în mod special pentru

Neamul românesc. Nu lipseşte din versurile lui Eminescu, nici preamărirea
Sfintei Fecioare Maria, pe care o vede nu numai ca un «Luceafăr al mărilor»,
dar şi ca icoană ideală a neprihănire! în versurile sale: «Atât de fragedă». Iar
când este vorba despre Biserica noastră strămoşească, marele poet o apreciază
cu adevărat, ca pe o maică adevărată a Neamului românesc, care i-a, deschis
nu numai Sfânta Scriptură a blândului Nazarinean, dar l’a făcut să grăiască
în frumoasa şi scumpa limbă a strămoşilor noştri, pe calea cazaniilor sfinte, a
rugăciunilor şi a tuturor preilejurilor de a sta de vorbă cu Dumnezeu.
Intre Biserica strămoşească şi Naţionalism, marele poet vedea o legătură
atât de strânsă, încât pe acel ce-1 vedea că împilează misiunea Bisericii, îl vedea
împotriva Neamului. Pe Ruşi nu-i putea suporta să-i vadă că se încearcă să
înlocuiască limba românească din cărţile de rugăciuni din Basarabia, cu limba
rusă. Ori de câte ori avea prilejul, protesta cu putere împotriva acelora cari
încălcau misiunea Mănăstirilor, făcându-le, fie centre de deţinuţi, fie dându-le
altă destinaţie. Se împotrivea cu putere faţă de acei ce căutau să încalce au­
tonomia Bisericii, sub orice pretext s’ar fî incercat s’o facă. Cunoscător al isto­
riei Bisericii române, al dreptului canonic tradiţional, ca şi al pravililor locale,
Eminescu apără în ziarele «Timpul» şi «Curierul» dela Iaşi, cu toată puterea
sa, Biserica strămoşească. Iar când plângea cu amărăciune soarta tristă a Ba­
sarabiei şi a Bucovinei, privirile sale se îndreptau în primul rând către sfintele
altare, încălcate de duşmani, începând cu altarul Mănăstirii Putna, sub lespe­
zile căreia se afla mormântul lui Ştefan cel Mare.
Conferenţiarul a încheiat cu îndemnul către tineret, de a pătrunde adânc
cu privirile sufleteşti în operile poetului Eminescu, în al cărui geniu se poate
vedea strălucind deopotrivă, dragostea de Neam, ca şi dragostea pentru cre­
dinţa strămoşească. Aceste lumini, din sclipirile geniului marelui-poet Eminescu,
ne arată viziunea sa profetică, nu numai pentru aceea ce s’a putut realiza până
în prezent, ci mai ales pentru viitorul Neamului nostru românesc».
V . Universitatea populară « Solidaritatea», 1. Ortodoxismul
şi educaţia creştină. Sf. Mănăstire Neamţu. 2. Părinţii bisericeşti
ca mari educatori creştini ai omenirii. Sf. Mănăstire Neamţu.
3. Influenţe creştine în pedagogie şi educaţia tineretului. Sf. Mă­
năstire Cozia (Vâlcea). 4. Modele de tineri creştini după aghiografia
ortodoxă. Râmnicu Vâlcea. 5. Biserica şi tinerimea română. Râm-
nicu-Vâlcea. 6. Un catehet din veacul al IV -lea creştin, în părţile
Olteniei. Râmnicu-Vâlcea.
V I. Sala Dales. Creştinismul precursorilor Naţionalismului.
25 Octombrie 1940. (Ciclul de toamnă. Grupare de artă şi cultură).
Publicată în revista «Conferenţa», Anul I V (1940) Nr. 11, p. 11— 25.
V II. Congresul pedagogic religios al preoţilor profesori de re­
ligie din ţară la Mănăstirea Dealul. (Liceul Militar «N. Filipescu»):
«M etoda de predarea învăţământului religios». 18— 21 Iunie 1934.
Aprecierile Sf. Patriarhii cu adresa Nr. 72181/934:
P atriarhia Română.
Prea Cucernice Părinte, Congresul pedagogic religios al P. C. Preoţi
profesori de religie, ce a avut loc la Mănăstirea Dealul, pe care am avut deo­
sebita plăcere să-l deschidem Noi, ne-a umplut sufletul de bucurie, atât prin
46

problemele pedugogino croştinc, pe care ţi-au propus Bă le trateze, cât şi prin

nivelul academic cu care au lucrat în genere la desvoltarea lor. L a reuşita
lucrărilor acestui congres, am luat cunoştinţă că aţi luat parte şi Prea Cucer­
nicia Voastră, atât la referate, cât şi la discuţiuni în genere. Cu prilejul acesta
N oi f i binecuvântăm devoţiunea pe care aţi arătat-o preocupărilor de educaţie
religioasă morală pentru tineretul şcoalei noastre româneşti, dorind ca această
preocupare să vă fie continuă, ca împreună cu ceilalţi colegi animaţi de acelaşi
ideal, Bă ajungeţi la fericita rezolvare a acestei probleme, tot aşa de vitală, ca
ţi do urgentă pentru Biserică şi Neam. Cu patriarhiceşti binecuvântări. Arhie­
piscop. şi Mitropolit (ss) Miron Patriarh.
Nr. 7218. 28 Iunie 1943.

V i l i . Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române. Pro­

blema zidirii de mâine pe temelia Evangheliei: Tineretul.
IX . Congresul misionarilor ortodoxi români din Chişinău. 29
Octomvrie — 1 Noemvrie 1933: îndrumarea tineretului către Hristos.
30 Octombrie 1933. Aprecierile Sf. Mitropolii a Basarabiei, Arhie­
piscopia Chişinăului cu adresa Nr. 10737 1933. Referatul s’a pu­
blicat în revista «Misionarul» din Ianuarie 1934.
X . Societatea ştiinţifică-literară « Tinerimea Română». Des­
pre datinele strămoşeşti. Decemvrie 1938. Conferinţă rostită la o
serbare festiva a «Tinerimii» pentru Crăciun. S’a publicat textul în
revista «Tinerimea română» Nr. 3 — 4. Noembrie — Decembrie 1934.
X I . Seminarul pedagogic universitar « Titu Maiorescu* din
Bucureşti. Sensul creştin al colindelor româneşti (Decembrie 1943).
X I I . La prexidarea conferinţelor preoţeşti: Câmpu-Lung, Târgo-
vişte, Turnu-Măgurele, Ploeşti, Giurgiu, Buşteni, etc. La şcolile
militare. La Ateneul parohial « Sf. Elefterie», care se află în al
X lV -le a an de funcţionare, pentru credincioşii din parohie. La spi­
talele de răniţi. In centre muncitoreşti, etc.

B. PR E D IC I.
1. Ca preot la Catedrala Sf. Episcopii din Râmnicu-Vâlcei.
2. Ca preot la Catedrala Sf. Episcopii din Oradea.
3. Consilier referent cultural, la Catedrala Sf. Patriarhii şi la
diferentele delegaţiuni, în Biserici de sate şi oraşe.
4:. Prin invitaţie, predici de 15 minute, în faţa microfonului,
la societatea română de radiodifuziune (cinei zeci de predici).

C. P U B L IC IS T IC A
Reviste.
1. Conducerea redacţiei şi publicare de articole, în revista
*Duminica copiilor», revistă ortodoxă de educaţie religioasă-morală
pentru copii, în anii de apariţie 1934— 1938.
2. Conducerea redacţiei, în colaborare cu Părintele Profesor
Haralambie Rovenţa şi publicare de articole în revista « Tinerimea
creştină9, revistă ortodoxă de educaţie religioasă morală pentru
tineret, în anii de apariţie 1931— 1938.
 49

« Tinerimea creştină» de Prof. univ. N iehifor Crainic, (foileton) Ziarul

«Universul» 1931.
«D oi clerici tineri şi învăţaţi, profesorul universitar Haralambie Eovenţa
şi docentul Mihail Bulacu, au întemeiat o «revistă ortodoxă de educaţie religioasă
morală», intitulată Tinerimea creştină. Iată o faptă, în sfârşit o faptă a cărei
însemnătate cere un popas de gând.
Pentru ce? Pentru că opera de reală încreştinare a unei societăţi nu e posibilă,
decât începând dela copil şi dela adolescent. Şi pentru că la noi acest principiu
a fost aproape cu totul neglijat. Astfel truda atâtor preoţi înflăcăraţi, cu care
se poate mândri mai mult ca oricând biserica noastră, dă rezultate vagi şi ne-
precise: ii lipseşte punctul de plecare solid. Cea mai mişcătoare chemare a Mân­
tuitorului e aceea adresată copiilor şi, poate, inima lui n’a tresăltat de o mai
adâncă bucurie, decât atunci când pruncii şi adolescenţii ii cântau osanale la
poarta Ierusalimului: în ei creştea umanitatea ce avea să vină. Ceva mai m ult:
copilul e unitatea de măsură a credinciosului matur. D e nu veţi fi asemenea
pruncilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Norma credinţei aceasta e. Se­
cretul oricărei propagande aci trebue căutat. Dacă nu-1 cunoaştem, construim
adesea pe nisip...
...Numai o educaţie morală susţinută, poate să repună în funcţie normală
energiile pozitive şi construcţia ce zac, ofensate la fiecare pas de un mediu brutal
în sufletul tineretului. O publicaţie, cum e cea semnalată în fruntea acestui foileton,
e numai un început. Dar un început de drum adevărat.»

3. Conducerea redacţiei şi publicare de articole în revista

* Apostolul», curierul Arhiepiscopiei Bucureştilor, în anii 1934-1939.
4. întemeierea, conducerea şi redactarea « Buletinului paro­
hiei Sf■ Elefterie'» din Capitală, din anul 1929, până astăzi.

Biblioteci.
1. întemeierea bibliotecii pentru şcolari, « Tinerimea creştină»,
din care s’au publicat primele două numere: Nr. 1 Rugăciunile
tinerimii creştine. (Două ediţii); Nr. 2 Rugăciuni şi cântări la
prohodirea şi învierea Domnului Hristos.
2. întemeierea bibliotecii «Apostolul.» dela Sf. Arhiepiscopie
a Bucureştilor, care a trecut de 20 de numere, având caracter
popular, pentru lămurirea credinţei ortodoxe şi combaterea sectelor.

Colaborări la reviste.
1. Biserica ortodoxă română. Revista Sf. Sinod. 2. Studii teo­
logice. Revista Facultăţii de Teologie din Bucureşti. 3. Misiunea
creştină. Revistă de cultură spirituală şi socială. Bucureşti. 4. Revista
teologică, dela Academia Andreiană, din Sibiu. 5. Revista de peda­
gogie din Bucureşti. 6. Revista generală a învăţământului din Bu­
cureşti. 7. Tinerimea română din Bucureşti. 8. Legea românească.
Oradea. 9. Conferenţa Bucureşti, 10. Revista cursurilor şi confe­
rinţelor universitare. 11. Cele trei Crişuri. Oradea şi Bucureşti.

4
50

12. Universul literar. 13. Buciumul ortodox. 14. Satul. 15. Revista
tineretului, dela oficiul de educaţie al tineretului.

Colaborări la presa ziaristică.

1. In colaborare cu alţi doi colegi, la redactarea « Pagin ii

B isericii şi Şcoala,*, dela ziarul Universul, in anii 3934— 1939.
2. Colaborare săptămânală duminicală, la ziarul «Universul»,
cu articole, la *Religioase-culturale*.
 V . A C T I V I T A T E B IS E R IC E S C A -M 1 8 I0 N A R Ă

1. şi con il 1 '’ h ' t

R â n im c u h i! ;'? c ,î! S- v e r • ‘ ■
H. D'rc:'!;or ai c-\ .c.-J ' i . Râmnicului
N onl S Hr"?ri;ţ şi preot Ia < : ' ^ ^ . Certificatul
Nr. 105a S /i 9 28.
Sfânta Episcopie a Râmnicului Noul Severin.

Pe baza cererii înregistraiI la această sfânt'-Episcopie snb Nr. 10559/926

Noi, Episcopul Râmnicului Noul Severi n dăm arhiereasca noastrăbii>r>mv£ntare
Prea Caca -moulai preot Mihail Bulacu, fost director şi freot la Gf-.tedrula Sfintei
Episcopii şi demisionat pe 15 Ianuarie 1925, pentru con ttm w ea studiilor în
străinătate, de a eşi definitiv din cuprinsul acestei eparhii. Eliberăm cu deose­
bită bucurie adastă carte canonică, întrucât, vedem în Prea Cucernicia Sa o
osebită străduinţa pentru a-şi sup^riori^a sufletul în scusul S f’s tei. Evanghelii
şi în acelaşi timp suntem încredinţaţi că prin calităţile de fond şi prin voinţa
sa cieiatoare, pe care i le-am cunoscut noi personal, va fi în stare să devină
unul din factorii cei mai de seamă ai Bisericii noestre. Tot odată facem cunoscut
că Prea Cucernicia Sa nu are nici o oprire dela cele ale preoţiei. Drept care
am eliberat prezenta carte canonică în anul dela Hristos 1926, iar al P ss’ oriei
Noastre al VI-lea. Episcop ss. Vartolomei.
Carte Canonică Nr. 10559/925 Octombrie 6.

3. Preot la catedrala Sfintei Episcopii din Oradea. Adresa

Nr. 1734/9^9.
Episcopia ortodoxă română din Oradea
In ziua de şease Decembrie a. c. ziua Sfântului Jerarli Nicolae, împlinind
Noi, după darul lui Dumnezeu, şaptezeci şi cinci ani de viaţa, şi cincizeci ani
de activitate publică în sentimentul de recunoaşterea muncii depuse de preoţii
noştrii prin zelul lor, între cari cu plăcere te număr şi pe Sfinţia Ta, în semn
de cinste şi distincţie îţi dăm binecuvântarea Nousfră de a purta brâu roşu.
Deodată cu aceasta împărtăşim binecuvântarea Noastră arhierească şi asupra
familiei Sfinţiei Tale. Oradea, la Sf. Nicolae (6 Decmvrie) 1927. Episcop
(ss) t Roman.
Nr. 51/1927 Pres.

4. Consilier cultural al eparhiei Oradea, cu delegaţie de con­

trol al învăţământului religios la şeoalele secundare din eparhie.
62

Episcopia ortodoxă din Oradea

Carte canonică. In urma cererii ce ni s’a înaintat şi înregistrat sub Nr.
1784/1929, prin aceasta, dăm binecuvântarea noastră arhierească Prea Cucerni­
cului Preot D r. Mihail Bulacu, fost preot la catedrala Sfintei Episcopii şi de­
misionat pe ziua de 1 Iulie a. c. de a ieşi definitiv din cuprinsul eparhiei noa­
stre. Menţionăm că Prea Cucrnicia Sa tot timpul cât a fost în serviciul eparhiei
noastre prin felul de a munci a dat dovezi de multă străduinţă şi împlinirea
conştiincioasă a datorinţelor. Totodată facem cunoscut că P. C. Sa nu are Dici-o
oprire dela săvârşirea celor sfinte, ca preot şi duhovnic. Episcop, (ss) Roman.
Nr. 1734/1929
Oradea 18 Iunie 1929

5. Preot paroh la biserica Sf. Elefterie din Capitală.

6. Consilier cultural al Sf. Arhiepiscopii a Bucureştilor, timp
de cinci ani: 1 Decembrie 1933 — 1 Martie 1939. Numirea prin
invitarea Nr. 12401 din 24 Noembrie 1933.
Patriarhia ortodoxă română.
Miron, din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al eparhiei Bucureştilor, Mi­
tropolit al Ungrovlahiei, Patriarh al României, locţiitor al scaunului din Cezareea-
Capadociei şi fost înalt regent. Facem prin aceasta cunoscut tuturor celor ce se
cuvine, că deşi toţi clericii avem datorinţa a ne împlini pe deaîntregul slujba
încredinţată în via Domnului, fără a aştepta recunoştinţa lumii, având numai
conştiinţa noastră împăcată de a nu fi trăit în zadar; — totuşi Noi — îndemnat
de sfatul Sf. Apostol Pavel către Timotei, când zice: «Preoţii ce-şi caută bine
de diregătorie, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc
în cuvânt şi învăţătură»,— am aflat de bine pe temeiul rapoartelor amănunţit moti­
vate ale organelor noastre bisericeşti, a da patriarhiceasca noastră binecuvântare
preotului Dr. Mihail Bulacu, din parohia Sf. Elefterie din Bucureşti, ea să poarte
«crucea patriarhală», ca semn de cinste pentru roadele muncii sale pastorale
Aducându-vă aceasta cu plăcere la cunoştinţă, nădăjduim că bunăvoinţă noastră
să fie pentru alţii un îndemn de bună purtare şi de îndoită muncă pastorală ; iar
pentru Sfinţia Sa o încurajare de-o bună purtare şi pe viitor cu zel apostolesc şi
cu cinste neprihănită în ogorul Bisericii, spre mângâierea şi mântuirea credin­
cioşilor şi mulţumirea mai marilor. Bucureşti, 1935 luna Iunie 21. Arhiepiscop
şi Mitropolit, (ss) Miron, Patriarh al României.

7. Delegat de Sf. Mitropolie pentru controlul învăţământului

religios la şcoalele secundare din cele şase judeţe ale Arhiepis­
copiei Bucureştilor. Adresa Nr. 3859 din 21 Iunie 1935.
Prea Cucernice Părinte, Cu onoare V ă încunoştiinţăm, că Ministerul In ­
strucţiunii cu ordinul No. 55882/1935, a aprobat propunerea Noastră, ca P. C-
Voastră împreună cu alti P. C. Profesori delegaţi de Noi, să faceţi controlul
învăţământului religios la şcolile secundare din cuprinsul Arhiepiscopiei B u ­
cureştilor. Din lipsă de mijloace materiale, aceasta însărcinare se îndeplineşte
în chip onorific. Motivaţi de această hotărîre luată de Noi şi aprobată şi în
Consiliul Eparhial, V ă rugăm ca potrivit art. 33 din legea pentru organizarea
Bisericii Ortodoxe Române, să binevoiţi ca la începutul noului an şcolar ce vine,
 58

să vă adunaţi în conferinţă specială, spre a vă repartiza lucrul, în legătură cu

diferitele centre de inspectat şi cu nouile probleme ale educaţiei creştine pentru
tineret în şcoalele secundare. Pentru fiecare inspecţie, ne veţi înainta procesul
verbal în dubla exemplar, împreună cu raportul P. C. Voastre. In cazul că
şcoalele nu sunt înştiinţate de această dispoziţie luată cu aprobarea Onor. Mi­
nister de Instrucţiune, V ă rugăm a Ne încunoştiinţa spre a se interveni locului
în drept. Cu arhiereşti binecuvântări. (ss) Miron Arhiepiscop şi Mitropolit.
No. 3859. 21 Iunie 1935.

8. Membru supleant în Sinodul permanent, secţia de învăţă­

mânt teologic şi religios. 18 Noembrie 1931.
9. Preot duhovnic al legiunii de cercetaşi «Păstoru Bucur»
din Capitală. Adresa Sf. Mitropolii Nr. 4550 din 2 Mai 1934.
10. Membru în comisia pentru modificarea programei analitice
a învăţământului primar normal. Adresa Ministerului cu Nr.
206122/938.
11. Delegat al Ministerului Culturii Naţionale pentru revi­
zuirea întregii materii de Religie la cursul inferior primar, în
vederea retipăririi manualelor şcolare. Decizia Ministerului Culturii
Naţionale Nr. 94466/1942.
12. Preşedinte al comisiunii examenului de diplomă dela
Seminarul teologic din Roman, în Iunie 1943.
13. Preşedintele comitetului parohial pentru construcţia nouii
biserici «Sf. Elefterie» din Capitală, dela punerea temeliei.
14. întemeierea unei cantine cu masă gratuită pentru săraci,
«pâinea zilnică», a parohiei Sf. Elefterie, în şoseaua Cotroceni.
 V I. D IS T IN C Ţ IU N I

M ilitare.
1. Crucea com em orativă a războiului pentru reîntregirea Nea­
mului 1 9 1 6 - 1 9 1 8 .
Bisericeşti.
2. Dreptul şi biaecuvâatarea de a purta «brâu roşu», de
către Sf. Episcopie ortodoxă română din Oradea. Decretul pre-
zidial Nr. 51/1927.
8. « Crucea 'patriarhală», cu decretul Nr. 4761/9c5 al Patri­
arhiei ortodoxe române.

Civile.
4. « Virtutea cerceiâşeascâ de argint», ca duhovnic cercetăşesc
pentru activitate cercetăşească deosebită. Decretul Nr. 57 din
8 Iunie 1937.
5. « Coroana Rom âniei» în gradul de cavaler. Decretul Regal
Nr. 1855 din 21 Mai 1932.
6. « M eritul cultural», în gradul de cavaler, clasa II. Decretul
regal Nr. 2471/1943.