SR 11388 - 2000 - Incercari Cablu

ICS 29.060.
20
ASRO
STANDARD ROMAN SR 11388
August 2000
Indice de clasificare F 32
METODE DE ÎNCERCĂRI COMUNE PENTRU

CABLURI ŞI CONDUCTOARE ELECTRICE
Common test methods for electric cables and conductors
Méthodes d'essais communes pour câbles et conducteurs

électriques
APROBARE Aprobat de Preşedintele ASRO la 27 iunie 2000

Înlocuieşte STAS 11388/1-89, STAS 11388/3-82,
Asociația de Standardizare din România, PET COMMUNICATIONS SRL, 18/2/2021
STAS 11388/4-88, STAS 11388/5-83,

STAS 11388/9-85, STAS 11388/11-86 şi STAS 11388/13-85.
CORESPONDENŢĂ La data aprobării prezentului standard nu există nici un standard

internaţional sau european care să se refere la acelaşi subiect
On the date of this standard approval, there is no European or

International Standard dealing with the same subject
Á la date d' aprobation de la présente norme il n' existe pas

aucune Norme Européenne ou internationale traitant de même
sujet.
DESCRIPTORI TIT Încercare, cablu electric, conductor
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Adresa poştală: str. Mendeleev 21-25, 70168, Bucureşti 1
TP: Direcţia generală; (401) 650.20.80/212; 650.20.80/284; TF (401) 315.58.70;
Direcţia de standardizare: (401) 310.43.08; (401) 310.43.09
 ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice procedeu
(electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ASRO.
Ref.: SR 11388: 2000 Ediţia 1

PREAMBUL NAŢIONAL
Prezentul standard român constituie o revizuire tehnică a seriei de standarde STAS 11388, referitor la
metodele de încercări şi de verificări comune pentru cabluri electrice şi conductoare electrice în general şi
înlocuieşte STAS 11388/1-89, STAS 11388/3-82, STAS 11388/4-88, STAS 11388/5-83, STAS 11388/9-85,
STAS 11388/11-86, STAS 11388/13-85.
Prin preluarea ca standarde române identice a seriilor de standarde internaţionale şi europene CEI 608111,
CEI 60885, EN 60811 s-au înlocuit parţial sau total standardele din seria STAS 11388.
Prezentul standard cuprinde unele metode de încercări şi de verificări ale cablurilor electrice şi
conductoarelor care nu se regăsesc în seriile SR CEI 60811, SR EN 60811 şi SR CEI 60885, sau
completează metodele de încercări din standardele menţionate mai sus, aşa cum rezultă din textul
prezentului standard.
SR 11388
CUPRINS
Pagina
Articolul
1 Generalităţi............................................................................................................................. 2
2 Verificarea dimensiunilor şi caracteristicilor constructive....................................................... 2

2.1 Verificarea dimensiunilor................................................................................................ 2
2.2 Verificarea caracteristicilor constructive......................................................................... 8
3 Încercări şi verificări electrice.................................................................................................11

3.1 Verificarea rezistenţei electrice a conductoarelor şi
ecranelor.........................................................................................................................11
3.2 Determinarea rezistenţei de izolaţie...............................................................................12
3.3 Determinarea capacităţii şi a factorului de pierderi dielectrice( tgδ)...............................16
3.4 Încercare la tensiune de frecvenţă industrială şi continuă..............................................18
3.5 Încercare la tensiune a cablurilor de telecomunicaţii......................................................20
3.6 Verificarea factorului reductor........................................................................................24
4 Încercări mecanice.................................................................................................................25
4.1 Încercare la sfâşiere a mantalelor...................................................................................25
4.2 Verificarea neaderenţei izolaţiei......................................................................................26
4.3 Verificarea la îndoiri alternante.......................................................................................28
4.4 Încercare la şoc de temperatură.....................................................................................28
1
SR 11388
1 GENERALITĂŢI
1.1 Obiect şi domeniu de aplicare

Prezentul standard se referă la metodele de încercare şi de verificare ale cablurilor electrice şi
conductoarelor cu izolaţie şi/sau manta de materiale termoplastice, elastomeri, cauciuc natural şi/sau
metalice şi stabileşte prescripţiile generale privind aceste metode.
Prezentul standard nu se referă la metodele de încercare privind caracteristicile cablurilor electrice şi

conductoarelor izolate cu destinaţie specială şi condiţii specifice de calitate.
Felul încercărilor la care trebuie supus fiecare tip de cablu sau conductor izolat, precum şi valorile
parametrilor de încercare nespecificate în prezentul standard se stabilesc în standardele de produs.
Încercările asupra cablurilor electrice şi conductoarelor izolate se efectuează la cel puţin 16 h de la fabricarea
lor.
1.2 Terminologie
Conform SR CEI 50 (461):1995
1.3 Eşantionare
Dacă nu se fac alte precizări în standardele de produs, pentru cablurile electrice şi conductoarele izolate
rigide sau flexibile, încercările se efectuează pe maximum trei eşantioane (de culori diferite dacă este cazul).
1.4 Temperatura de încercare

Dacă nu se fac alte precizări în standardele de produs, încercările se efectuează la temperatura ambiantă
o
de (20 ± 5) C.
1.5 Tensiuni de încercare

Dacă nu se fac alte precizări în standardele de produs, tensiunile de încercare sunt tensiuni alternative, la
50 Hz, de formă practic sinusoidală. Valorile tensiunilor de încercare specificate în standardele de produs
sunt valori efective.
1.6 Valoare mediană a unui şir de măsurări

La utilizarea termenului de valoare mediană se ia în considerare:
- pentru un număr impar de valori dispuse în ordine crescătoare, valoarea centrală;
- pentru un număr par de valori dispuse în ordine crescătoare, media aritmetică a celor două valori ce ocupă
poziţia centrală.
2 VERIFICAREA DIMENSIUNILOR ŞI CARACTERISTICILOR CONSTRUCTIVE

Dacă nu se prevede altfel în standardele de produs, verificarea dimensiunilor se execută astfel:
- pe fiecare conductor izolat în cazul cablurilor cu până la patru conductoare izolate;
- pe 10 % din numărul de conductoare izolate, dar nu mai puţin de patru, în cazul cablurilor cu peste patru
conductoare izolate.
2.1 Verificarea dimensiunilor

2.1.1 Verificarea grosimii izolaţiei din materiale plastice şi de elastomeri
2.1.1.1 Mijloace de măsurare
Se utilizează un microscop cu reticul gradat cu precizia de 0,01 mm, pentru grosimi de izolaţie peste 0,5 mm
şi respectiv de 0,001 mm, pentru grosimi de izolaţie sub 0,5 mm.
NOTĂ - Se poate utiliza şi un proiector de profile, care măreşte de minimum 10 ori, dar în caz de dubiu se utilizează microscopul.
2
SR 11388
2.1.1.2 Pregătirea epruvetelor
Dacă nu se prevede altfel în standardele de produs, se ia câte un eşantion cu lungimea de aproximativ

100 mm de la fiecare capăt al lungimii de livrare (sau de la unul din capete, la distanţa de 1 m unul de altul).
Se îndepărtează eventualele învelişuri de protecţie şi se scoate conductorul fără a deteriora izolaţia. Nu se
îndepărtează straturile interne şi/sau externe, dacă sunt aderente la izolaţie.
Epruvetele se obţin tăind din fiecare eşantion câte o rondelă subţire. Tăierea se execută cu un dispozitiv de
tăiere (cuţit bine ascuţit, lamă de ras etc.), în plan perpendicular pe axa conductorului.
Dacă izolaţia este marcată prin presare existând astfel locuri cu grosimi reduse, epruvetele trebuie să
includă şi astfel de zone.
2.1.1.3 Mod de lucru
Epruveta este introdusă sub microscop cu secţiunea perpendiculară pe axa optică a aparatului, după care se
procedează astfel:
a) În cazul unei epruvete cu profil interior circular, măsurarea grosimii se execută radial (figura 1), în şase
locuri repartizate egal pe circumferinţă (la 60 °).
În cazul izolaţiei unui conductor sectorial, măsurarea grosimii se execută în cele trei vârfuri ale sectorului şi în
trei puncte situate la jumătatea distanţei dintre vârfuri (figura 2).
b) În cazul izolaţiei unui conductor multifilar, cablat, măsurarea grosimii se execută radial, în şase locuri, unde
grosimea izolaţiei este minimă, adică în amprentele formate de toroanele conductorului (figura 3).
c) Dacă profilul exterior prezintă neregularităţi, firul transversal al reticulului se reglează conform figurii 4.
Figura - 1 Figura - 2
Figura - 3 Figura - 4
d) Dacă straturile semiconductoare interioare şi/sau exterioare nu pot fi îndepărtate de pe izolaţie, măsurările
se execută excluzând grosimea acestor straturi.
3
SR 11388
e) În cazul conductoarelor flexibile plate, se execută măsurări conform figura 5, două în lungul axei mari şi
două în lungul axei mici.
Figura - 5
Prima măsurare se efectuează în locul în care grosimea izolaţiei este minimă.
2.1.1.4 Evaluarea rezultatelor
Citirile se fac în milimetri, cu două zecimale, pentru grosimi de 0,5 mm şi mai mari de 0,5 mm şi respectiv,
cu trei zecimale pentru grosimi mai mici de 0,5 mm.
Grosimea izolaţiei este valoarea medie a tuturor valorilor măsurate rotunjită la două zecimale.
În cazul valorilor cu trei zecimale, dacă a treia zecimală este cifra 5 sau o cifră mai mare de 5, rotunjirea se
face în plus (a doua zecimală se majorează cu 1). Dacă a treia zecimală este o cifră mai mică decât 5, se
elimină.
Cea mai mică valoare, din totalul celor măsurate, este considerată ca fiind grosimea minimă în orice punct al
izolaţiei.
2.1.2 Verificarea grosimii mantalelor şi învelişurilor nemetalice (interioare şi exterioare) din

materiale plastice şi elastomeri
Conform 2.1.1.1
Dacă nu se prevede altfel în standardele de produs, se ia câte un eşantion cu lungimea de aproximativ

100 mm, din locurile din care s-au prelevat eşantioanele pentru determinarea grosimii izolaţiei (eventual
aceleaşi eşantioane). Se îndepărtează materialele din interiorul şi exteriorul mantalei sau învelişului a cărui
grosime este măsurată. Epruvetele se obţin tăind din fiecare eşantion câte o rondelă subţire. Tăierea se
execută cu un dispozitiv de tăiere (cuţit bine ascuţit, lamă de ras etc.) în plan perpendicular pe axa cablului.
Dacă este necesar, secţiunile se nivelează cu grijă.
Dacă mantaua este marcată prin presare, existând astfel locuri cu grosime redusă, epruvetele trebuie să
includă şi astfel de zone.
Epruveta este introdusă sub microscop, cu secţiunea perpendiculară pe axa optică a aparatului, după care
se procedează astfel:
a) În cazul unei epruvete cu profil interior circular, măsurarea grosimii se execută radial, în şase locuri
repartizate uniform pe circumferinţă, la 60 ° (a se vedea figura 1).
b) Dacă profilul interior, practic circular, prezintă neregularităţi, se măsoară grosimea radial, în şase locuri
unde grosimea mantalei este minimă, firul transversal al reticulului fiind amplasat ca în exemplul din figura 6.
4
SR 11388
Figura - 6
c) Dacă profilul interior nu este circular, se execută un număr de măsurări radiale (până la şase), în locurile
unde grosimea mantalei este minimă, adică în amprentele formate de conductoarele izolate, ca în figura 7.
Figura - 7
d) În cazul cablurilor plate, se măsoară grosimile e2 şi e3 (figura 8), după cum urmează:
- pentru grosimea e2, măsurarea se efectuează la un conductor izolat din fiecare grup de conductoare de
fiecare parte. Locurile de măsurare se repartizează în lungul părţii plate, dar în toate cazurile se ia grosimea
cea mai mică. Pentru mai multe grupuri de conductoare izolate, se efectuează cel puţin patru măsurări.
- pentru grosimea e3 se efectuează două măsurări la fiecare secţiune.
Figura - 8
NOTE
1 - Grosimea e1 se măsoară doar în cazul în care există două sau mai multe grupe de conductoare (e1 = 2 e3).
2 - Raza de curbură R nu se măsoară (R = e2).
Prima măsurare se efectuează în locul în care grosimea mantalei este minimă.
Citirile se fac în milimetri, cu două zecimale.
Grosimea mantalei şi învelişurilor nemetalice este valoarea medie a tuturor valorilor măsurate
conform 2.1. 1. 4.
5
SR 11388
2.1.3 Verificarea grosimii învelişurilor de fire şi de benzi textile
Se utilizează un mijloc de măsurare adecvat ca de exemplu o panglică de măsurat cu precizia de minimum

0,5 mm sau un şubler cu precizia de minimum 0,1 mm.
Grosimea învelişurilor de fire şi de benzi textile se determină pe o epruvetă de aproximativ 500 mm lungime,
prelevată de la o extremitate a lungimii de livrare, eliminând 150 mm de la capătul cablului.
Se măsoară cu un mijloc de măsurare adecvat diametre sub şi peste înveliş, la distanţa de aproximativ
50 mm de la capătul epruvetei.
În cazul conductoarelor izolate şi cablurilor cu diametrul sub 10 mm, măsurarea se efectuează în trei locuri
repartizate uniform pe circumferinţă.
Grosimea medie a învelişului este jumătate din valoarea medie a diferenţelor dintre diametrele măsurate sub
şi peste înveliş.
2.1.4 Verificarea grosimii mantalelor metalice

Se utilizează un micrometru cu precizia de minimum 0,01 mm.
Se ia câte un eşantion cu lungimea de aproximativ 50 mm, de la fiecare extremitate a unei lungimi de livrare.
Din acest eşantion se separă cu atenţie mantaua metalică, astfel încât să nu se modifice grosimea. Se taie
pe generatoare şi apoi se întinde pentru a se obţine o bandă plană.
Epruveta astfel obţinută se curăţă cu solvenţi organici adecvaţi.
Se măsoară grosimea în cinci puncte cu micrometrul pe fiecare epruvetă, la distanţe aproximativ egale
(în locuri aşezate pe conturul mantalei), la distanţa de minimum 10 mm de la marginile epruvetei.
Citirile se fac în milimetri, cu două zecimale. Grosimea mantalei metalice este valoarea medie a măsurărilor
efectuate.
2.1.5 Verificarea grosimii sârmelor şi benzilor de armare şi ecranare
Se utilizează un micrometru cu precizia de minimum 0,01 mm.
Se ia câte un eşantion de la fiecare capăt al unei lungimi de livrare cu lungimea de aproximativ 50 mm, de pe
care se desfăşoară sârmele şi/sau benzile, care sunt apoi curăţate cu solvenţi organici adecvaţi.
6
SR 11388
În cazul sârmelor, se execută două măsurări ale grosimii sârmelor late şi respectiv ale diametrului sârmelor
rotunde pe cel puţin 5 % din numărul total al sârmelor dar nu mai puţin de cinci.
În cazul benzilor cu lăţimea mai mică de 40 mm, măsurările se efectuează pe linia mediană a benzii, iar în
cazul benzilor cu lăţimea mai mare de 40 mm, măsurările se efectuează la 20 mm de fiecare margine a
benzii, în minimum trei locuri repartizate uniform, pe lungimea fiecărei epruvete.
Rezultatul se exprimă ca medie aritmetică a măsurărilor efectuate.
2.1.6 Verificarea diametrelor conductoarelor
Se utilizează un micrometru cu precizia de minimum 0,01 mm, un comparator cu cadran cu precizia de

minimum 0,006 mm sau un şubler cu precizia de minimum 0,1 mm, după caz.
Măsurarea se efectuează la capetele lungimii de livrare.
În cazul conductoarelor multifilare, pentru măsurarea diametrului se îndepărtează izolaţia sub forma unei
benzi inelare înguste. În aceste locuri se execută măsurarea, avându-se în vedere menţinerea tuturor
sârmelor în fascicul compact; se are grijă ca în timpul măsurării conductorul să nu fie deformat.
Diametrele până la 5 mm inclusiv se măsoară cu micrometrul sau cu comparatorul cu cadran.
Diametrele conductoarelor peste 5 mm se măsoară cu şublerul.
Se măsoară diametrele conductoarelor pe două direcţii perpendiculare între ele, în aceeaşi secţiune.
Diametrul conductorului este media aritmetică a măsurărilor efectuate.
2.1.7 Verificarea diametrelor exterioare peste izolaţii sau mantale
Se utilizează un microscop cu reticul sau un proiector de profile (conform 2.1.1.1), un comparator cu cadran
cu precizia de minimum 0,006 mm sau o panglică de măsurat cu precizia de minimum 0.5 mm, sau un şubler
cu precizia de minimum 0,1 mm.
Se utilizează epruvete sub formă de rondele subţiri (conform 2.1.1.2 şi 2.1.2.2) sau lungimi de livrare.
Pentru diametrele până la 15 mm inclusiv, se utilizează microscopul cu reticul sau proiectorul de profile,
verificările fiind executate pe epruvetele de la 2.1.1.2, respectiv 2.1.2.2; epruvetele nu trebuie să fie
deformate.
În cazul încercărilor de lot sau individuale, măsurările se efectuează pe lungimi de livrare, ca şi în cazul
diametrelor de peste 15 mm, utilizând însă un micrometru sau un şubler.
7
SR 11388
În cazul diametrelor peste 15 mm se utilizează o panglică de măsurat. Verificarea se execută pe cablul sau
conductorul izolat în stare de livrare (respectiv pe conductoarele izolate constitutive) în cel puţin trei locuri
diferite, la distanţă de minimum 1 m. Se măsoară diametrul pe două direcţii perpendiculare între ele, în
aceeaşi secţiune.
Dacă nu se specifică altfel în standardele de produs, citirile se fac cu două zecimale până la 15 mm inclusiv
şi cu o zecimală pentru diametre peste 15 mm.
Rezultatul se exprimă ca medie aritmetică a măsurărilor efectuate şi reprezintă valoarea diametrului mediu al
cablului sau conductorului izolat (respectiv conductoarelor izolate constitutive).
2.1.8 Verificarea ovalităţii
Se determină diferenţa între două valori oarecare ale diametrului exterior (măsurat conform 2.1.7) în aceeaşi
secţiune perpendiculară pe axa cablului sau conductorului izolat folosind mijloace de măsurare adecvate.
Rezultatul se exprimă în milimetri, cu două zecimale.
2.1.9 Verificarea dimensiunilor exterioare ale cablurilor plate
În cazul cablurilor plate se măsoară dimensiunile exterioare e4 (lăţime) şi e5 (înălţime), conform figurii 8, după
cum urmează:

Se utilizează un microscop cu reticul sau un proiector de profile (conform 2.1.1.1), un şubler cu precizia de
minimum 0,1 mm sau un micrometru cu precizia de minimum 0,01 mm.
Se utilizează epruvete conform 2.1.1.2 şi 2.1.2.2 sau lungimi de livrare.
Pentru dimensiuni până la 15 mm inclusiv se utilizează microscopul cu reticul sau proiectorul de profile,
verificările fiind executate pe epruvetele de la 2.1.1.2 respectiv 2.1.2.2.
În cazul verificărilor de lot sau individuale, măsurările se efectuează pe lungimi de livrare, ca şi în cazul
dimensiunilor peste 15 mm, utilizând însă un micrometru sau un şubler.
În cazul dimensiunilor peste 15 mm, se utilizează un şubler. Verificarea se execută pe cablul sau conductorul
izolat în stare de livrare (respectiv pe conductoarele izolate constitutive), în două locuri diferite, la distanţa de
minimum 1 m. Se măsoară lăţimea (e4) şi înălţimea (e5) pe cele două feţe, în aceeaşi secţiune.
Dacă nu se specifică altfel în standardele de produs, citirile se fac cu două zecimale pentru dimensiuni până
la 15 mm inclusiv şi cu o zecimală pentru dimensiuni peste 15 mm.
Rezultatul se exprimă ca medie aritmetică a valorilor măsurate şi reprezintă valoarea medie pentru lăţimea şi
înălţimea cablului (conductorului izolat).
2.2 Verificarea caracteristicilor constructive

2.2.1 Verificarea pasului de cablare
Verificarea pasului de cablare se efectuează pe conductoare cablate şi pe conductoare izolate asamblate,

sau pe eşantioane prelevate din acestea.
8
SR 11388
Se prelevează din cablu un eşantion cu lungimea de minimum 1 m, îndepărtându-se cu grijă învelişurile

exterioare, dacă există. Capetele eşantionului se înfăşoară pentru a asigura integritatea eşantionului.
Se măsoară cu un mijloc de măsurare adecvat, distanţa pe aceeaşi generatoare între cel puţin două spire
consecutive şi se împarte valoarea obţinută la numărul de spire ales.
2.2.2 Verificarea pasului tresei şi înfăşurărilor
Pasul tresei şi înfăşurărilor se determină prin măsurarea cu mijloace de măsurare adecvate în direcţie
longitudinală a lungimii de cablu corespunzătoare unei înfăşurări complete a unui fascicul din tresa de sârmă
sau de fire textile, a unei sârme sau benzi metalice, textile sau de materiale plastice.
2.2.3 Determinarea distanţei dintre conductoarele cablurilor plate
Pentru determinarea distanţei (b) dintre axele conductoarelor (a se vedea figura 9) se utilizează trei epruvete
prelevate din trei locuri la distanţă de minimum 300 mm între ele.
La fiecare epruvetă se măsoară distanţa dintre axele conductoarelor şi diametrul conductoarelor, cu ajutorul
unui mijloc de măsurare adecvat.
Figura - 9
Se calculează apoi distanţa dintre axele conductoarelor cu relaţia:
b=a+d (mm)
unde:
a = valoarea medie a distanţei dintre conductoare, în milimetri;
d = valoarea medie a diametrelor conductoarelor, în milimetri.
2.2.4 Determinarea coeficientului de suprapunere a benzilor înfăşurate
Pentru determinarea coeficientului de suprapunere (Ks) se măsoară lăţimea benzii cu un mijloc de măsurare
adecvat, conform 2.2.1 iar grosimea benzii, diametrul cablului sub înfăşurare şi pasul înfăşurării se determină
conform 2.1.5 şi respectiv 2.1.7 şi 2.2.2.
Se calculează apoi coeficientul de suprapunere a benzilor înfăşurate cu relaţia:

 Hcosα 
Ks =  − 1 ⋅ 100 (%)
 b 
unde:
H = pasul înfăşurării, în milimetri;
b = lăţimea benzii, în milimetri;
α = unghiul de înfăşurare, în grade, determinat cu relaţia:
H
tgα = ;
π(D + δ )
δ = grosimea benzii, în milimetri;
D = diametrul cablului sub înfăşurare, în milimetri.
NOTĂ - Valoarea negativă a coeficientului Ks indică suprapunere, iar valoarea pozitivă indică faptul că nu există suprapunere.
9
SR 11388
2.2.5 Determinarea coeficientului de excentricitate a izolaţiei
Pentru determinarea coeficientului de excentricitate (K) a izolaţiei se măsoară grosimea maximă şi minimă a
izolaţiei şi diametrul conductorului, conform 2.1.1, cu ajutorul unui mijloc de măsurare adecvat.
Se calculează apoi excentricitatea ( a se vedea figura 10) cu relaţia:

δmax − δmin
e= (mm)
2
unde:
δmax = grosimea maximă a izolaţiei, în milimetri;
δmin = grosimea minimă a izolaţiei, în milimetri.
Figura - 10
Coeficientul de excentricitate se calculează cu relaţia:

e
K= ⋅ 100 (%)
R
unde:
e = excentricitatea izolaţiei, în milimetri;
R = raza conductorului izolat, în milimetri;
2.2.6 Verificarea gradului de acoperire a treselor
Pentru verificarea gradului de acoperire al treselor de fire textile sau de sârmă se determină diametrul
sârmelor conform standardelor de produs; numărul de fascicule din tresă, numărul de sârme din fascicul şi
numărul punctelor de intersecţie a fasciculelor pe unitatea de lungime se determină prin numărare, pe o
epruvetă cu lungimea de aproximativ 10 cm.
Gradul de acoperire al tresei se calculează cu relaţia:
( )
k a = 2k f − k 2f ⋅ 100 [%]
unde:
kf = factorul de umplere.
Factorul de umplere se calculează cu relaţia:
m⋅b m⋅n⋅d
kf = =
2hsinβ 2hsinβ
unde:
m = numărul fasciculelor;
b = n·d = lăţimea fasciculului, în milimetri;
β = unghiul de împletire, în grade, determinat cu relaţia:
πD
tgβ =
h
D = diametrul cablului sau conductorului izolat sub tresă, în milimetri;
m
h= = pasul înfăşurării, în milimetri;
2P
n = numărul de sârme/fire din fascicul;
d = diametrul sârmelor/firelor din fascicul, în milimetri;
P = numărul de puncte de intersecţie a fasciculelor, pe unitatea de lungime.
10
SR 11388
3 ÎNCERCĂRI ŞI VERIFICĂRI ELECTRICE

Dacă nu se prevede altfel în standardele de produs, acestea se execută astfel:
- pe fiecare conductor izolat în cazul cablurilor cu până la patru conductoare izolate;

- pe 10 % din numărul de conductoare izolate, dar nu mai puţin de patru, în cazul cablurilor cu peste patru
conductoare izolate.
3.1 Verificarea rezistenţei electrice a conductoarelor şi ecranelor

3.1.1 Mijloace de măsurare
- Sursă de curent continuu;

- Punte de măsurare a rezistenţei electrice cu o precizie de ± (2 % din valoarea de măsurat + 5 mΩ), de
exemplu punte Wheatstone;
0
- Punte de măsurare a rezistenţei electrice cu o precizie de ± (2 /00 din valoarea de măsurat + 0,01 mΩ ), de
exemplu punte Thomson;
- Dispozitiv de racordare, prevăzut cu borne de curent şi de tensiune separate.
NOTĂ - La încercările efectuate pe cabluri şi conductoare izolate se admite şi utilizarea metodei voltmetrului şi ampermetrului.
3.1.2 Epruvete
Rezistenţa electrică a conductoarelor şi ecranelor se măsoară fie pe epruvete, fie pe lungimi de livrare, după
cum se precizează în standardele de produs.
În cazul utilizării epruvetelor, dacă nu se prevede altfel în standardele de produs, ele trebuie să aibă lungimea
de cel puţin 1 m.
3.1.3 Mod de lucru
Determinarea rezistenţei electrice a conductoarelor şi ecranelor se execută după cel puţin 12 h de depozitare
a epruvetelor prelevate în încăperea unde se efectuează încercarea. În caz de litigiu, măsurarea se face
după 24 h de depozitare. Se pot face măsurări şi pe epruvete condiţionate timp de 1 h într-o baie de ulei cu
temperatura reglată la valoarea respectivă.
3.1.4 Evaluarea rezultatelor
3.1.4.1 Rezistenţa electrică a conductorului, respectiv ecranului, se raportează la temperatura de referinţă de

20 °C şi la 1 km de cablu (conductor izolat) cu ajutorul relaţiilor:
- pentru cupru
254,5 1000 -1
R20 = Rt ⋅ (Ω·km )
234,5 + t l
- pentru aluminiu
248 1000 -1
R20 = R t ⋅ (Ω·km )
228 + t l
unde :
l = lungimea epruvetei, respectiv lungimea de livrare, în metri ;

t = temperatura mediului ambiant în imediata apropiere a epruvetei, în °C;
Rt = rezistenţa electrică a lungimii ( l ) de cablu (conductor izolat) măsurată la
temperatura t, în ohmi.
11
SR 11388
3.1.4.2 Pentru simplificare se poate calcula valoarea rezistenţei electrice, cu o precizie, în general,
suficientă, cu ajutorul relaţiei:
1000 -1
R20 = Rt k (Ω·km )
l
unde
k este factor de corecţie obţinut din relaţia :
1
k=
1 + 0,00393(t − 20 )
La temperaturi cuprinse între 1 ºC şi 40 ºC, valorile lui k pentru cupru şi pentru aluminiu sunt indicate în
tabelul 1.
Tabel 1
Temperatura la care se Factorul de corecţie Temperatura la care se Factorul de corecţie
efectuează măsurarea k efectuează măsurarea k
°C °C
1 1.081 21 0,996
2 1.076 22 0,992
3 1,072 23 0,989
4 1,067 24 0,985
5 1,063 25 0,981
6 1,058 26 0,977
7 1,054 27 0,973
8 1,049 28 0,970
9 1,045 29 0,966
10 1,041 30 0,962
11 1,037 31 0,959
12 1,032 32 0,955
13 1,028 33 0,951
14 1,024 34 0,948
15 1,020 35 0,944
16 1,016 36 0,941
17 1,012 37 0,937
18 1,008 38 0,934
19 1,004 39 0,931
20 1,000 40 0,927
3.1.4.3 Rezistenţa electrică raportată la temperatura de referinţă şi la lungimea de 1 km trebuie să

corespundă valorii prevăzute în standardul de produs.
NOTĂ - În cazul determinării rezistenţei electrice pe epruvete, se face media valorilor obţinute.
3.2 Determinarea rezistenţei de izolaţie

- Instalaţie sau aparat de măsurat rezistenţa de izolaţie în curent continuu, având domeniul de măsurare de
5
cel puţin 2·10 MΩ şi eroarea de măsurare maximă ± (10 + 0,0002·Riz(t)) % din valoarea nominală, unde Riz(t)
reprezintă valoarea numerică, în megaohmi, a rezistenţei de izolaţie măsurate.
- Sursă de tensiune continuă de la 100 V până la 500 V, dacă nu se specifică altfel în standardul de produs;
- Baie de apă;
- Dornuri metalice cu diametrul de 100 mm;
- Etuvă cu temperatură reglabilă.
3.2.2 Epruvete
Rezistenţa de izolaţie a cablurilor şi conductoarelor izolate se determină pe epruvete sau pe lungimi de

livrare, după cum se precizează în standardele de produs.
În cazul utilizării epruvetelor, ele trebuie să aibă lungimea de cel puţin 5 m. Epruveta se prelevează de la unul
din capetele cablului sau conductorului izolat supus verificării.
12
SR 11388
3.2.3 Mod de lucru
Încercarea se execută fie în apă, fie pe dorn metalic, sau pe lungimi de livrare, după cum se precizează în
standardele de produs.
Citirea rezistenţei de izolaţie se efectuează după 1 min de la aplicarea tensiunii de încercare.
În cazul măsurării unor rezistenţe de izolaţie foarte mari sunt necesare uneori inele (ecrane) de gardă, pentru
evitarea curenţilor de scurgere pe suprafaţa izolaţiei.
3.2.3.1 Încercare în baia de apă
Epruveta, de pe care s-au îndepărtat toate învelişurile până la izolaţia conductorului, se introduce într-o baie
de apă, astfel încât capetele ei să rămână cu aproximativ 20 cm în afara apei ( a se vedea figura 11 ).
Figura - 11
Dacă nu se precizează altfel în standardele de produs, temperatura apei trebuie să fie de (20 ± 5) °C şi
durata de menţinere a epruvetei în apă trebuie să fie de cel puţin 60 min pentru cabluri şi conductoare izolate
2
având secţiunea până la 10 mm şi de cel puţin (60 + Q) min pentru secţiunile mai mari. Q reprezintă
secţiunea nominală a conductorului epruvetei, exprimată în milimetri pătraţi
Tensiunea se aplică între fiecare conductor şi apă.
3.2.3.2 Încercare pe dorn
Încercarea se aplică cablurilor şi conductoarelor izolate neecranate.
Epruveta de cablu sau conductor izolat neecranat, în stare de livrare, se înfăşoară pe un dorn metalic având
diametrul de aproximativ 100 mm, legat la masă.
2
Epruveta se înfăşoară strâns, spiră lângă spiră, aplicând conductorului izolat o sarcină de cel mult 20 N/mm .
Dornul metalic, cu spirele înfăşurate pe el (a se vedea figura 12), se condiţionează în etuvă la temperatura şi
pe durata precizate în standardele de produs.
Figura - 12
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se efectuează după cel mult 5 min de la terminarea condiţionării.
Tensiunea se aplică între conductor şi dorn, respectiv între fiecare conductor şi celelalte conductoare
conectate împreună la dornul metalic.
3.2.3.3 Încercare pe lungimi de livrare
Pentru încercare, capetele conductoarelor izolate sunt dezizolate pe o lungime de cel puţin 5 cm.
Extremitatea ecranului se îndepărtează de capetele dezizolate şi se menţine în această poziţie cu ajutorul
unei benzi izolante.
13
SR 11388
Pentru măsurarea rezistenţelor de izolaţie a cablurilor cu mai multe conductoare izolate se aplică tensiunea
de încercare conform grupărilor din figurile 13 şi 14.
Figura - 13 a
Figura - 13 b
Figura - 14
Rezistenţa de izolaţie se măsoară prin aplicarea tensiunii între conductoarele sau grupele de conductoare
legate între ele şi conductoarele (grupele de conductoare) legate la masă.
14
SR 11388
În cazul existenţei unui înveliş metalic (manta, ecran etc.) acesta trebuie să fie legat la masă.
3.2.3.4 Corectarea valorii rezistenţelor de izolaţie la condiţiile de referinţă şi evaluarea rezultatelor
Rezistenţa de izolaţie se raportează la temperatura de 20 °C cu ajutorul relaţiei
Riz = Riz(t) ⋅ eα(t −20 ) (Ω)

unde:
Riz(t) = rezistenţa de izolaţie la temperatura t, în ohmi;

α = coeficientul de temperatură al rezistivităţii izolaţiei specific fiecărui material, exprimat în grade
-1
Celsius la puterea minus unu (de exemplu, pentru izolaţia de hârtie uscată, α = 0,06·°C );
e = baza logaritmului natural;
t = temperatura la care s-a măsurat rezistenţa de izolaţie, în grade Celsius.
Cu ajutorul rezistenţei de izolaţie măsurate conform 3.2.3.1 sau 3.2.3.3 se calculează unul din următorii
parametri de referinţă:
- rezistenţa de izolaţie a unui kilometru de cablu sau conductor izolat (Rizkm);

- constanta rezistenţei de izolaţie (kR);
- rezistivitatea transversală a izolaţiei (ρiz).
Relaţiile de calcul sunt următoarele:

Rizkm = l ⋅ Riz ⋅ 10 −11 (MΩ·km)
a) pentru conductoarele izolate având secţiunea rotundă :
l ⋅ Riz ⋅ 10−11 -11

kR = = 10 x 0,367 x ρiz (MΩ·km)
D
lg
d
2π ⋅ l ⋅ Riz
ρiz = (Ω·cm)
D
ln
d
b) pentru conductoarele izolate având secţiunea sector :
l ⋅ Riz ⋅ 10−11 -11

kR = = 10 x 0,367 x ρiz (MΩ·km)
H
lg
h
2π ⋅ l ⋅ Riz
ρiz = (Ω·cm)
H
ln
h
unde :
Riz = rezistenţa de izolaţie, raportată la temperatura de referinţă, în ohmi;

l = lungimea epruvetei sau lungimea de livrare pe care s-a măsurat rezistenţa de izolaţie, în
centimetri;
NOTĂ - În cazul legării în paralel a mai multor conductoare, lungimea epruvetei se consideră egală cu suma lungimilor conductoarelor
legate în paralel.
15
SR 11388
D, d = diametrul exterior, respectiv interior a conductorului izolat rotund (a se vedea figura 15 a), în milimetri;
H, h = înălţimea exterioară, respectiv interioară a conductorului izolat sector ( a se vedea figura 15 b), în
milimetri.
Figura - 15 a
Figura - 15 b
Valorile parametrilor, calculate cu relaţiile de mai sus, nu trebuie să fie mai mici decât valorile specificate în
standardele de produs.
3.3 Determinarea capacităţii şi a factorului de pierderi dielectrice (tgδ)
- Instalaţie pentru determinarea capacităţii şi a tgδ la frecvenţe de la 800 Hz până la 1000 Hz cu eroare
-3
maximă admisibilă de ± (5 % din valoarea nominală + 0,5 · 10 ) la determinarea tgδ;
- Punte pentru măsurarea capacităţii şi a tgδ la 50 Hz, cu eroarea maximă admisibilă de ± (1 % din valoarea
-3
nominală + 0,1·10 ) la determinarea tgδ;
- Etuvă cu temperatură reglabilă;
- Baie de lichid termostatată;
- Dornuri metalice cu diametrul de 100 mm.
16
SR 11388
3.3.2 Epruvete
Capacitatea şi tgδ se determină pe epruvete sau lungimi de livrare, după cum se precizează în standardele
de produs, în care se indică numărul de epruvete şi lungimea acestora.
NOTĂ - La determinarea variaţiei tgδ cu temperatura se utilizează numai epruvete.
3.3.3 Mod de lucru
3.3.3.1 Prescripţii generale de încercare
Determinarea tgδ se execută simultan cu determinarea capacităţii. Valoarea tgδ se determină direct sau se
calculează folosind relaţiile corespunzătoare mijloacelor de măsurare utilizate.
Tensiunile, frecvenţele şi temperaturile de încercare se indică în standardele de produs.
Încercarea se execută fie pe epruvete înfăşurate pe dorn metalic, fie pe lungimi de livrare după cum se
indică în standardele de produs. De asemenea, se poate măsura variaţia tgδ cu temperatura sau cu
tensiunea.
3.3.3.2 Încercare pe dorn
La determinarea capacităţii şi factorului de pierderi dielectrice tgδ pe dorn, încercarea se efectuează pe

epruvete înfăşurate pe un dorn metalic cu diametrul de aproximativ 100 mm, conform 3.2.3.2. Tensiunea se
aplică între conductor şi dorn, respectiv între fiecare conductor şi celelalte conductoare conectate împreună
cu dornul metalic.
3.3.3.3 Încercare pe lungimi de livrare
La determinarea capacităţii şi a tgδ între conductoarele cablului, tensiunea de încercare se aplică simetric,
măsurarea efectuându-se între două conductoare ale cablului, mantaua metalică şi ecranele concentrice cu
axul cablului fiind conectate împreună şi la masă.
La determinarea capacităţii şi a tgδ între un conductor şi ecran, tensiunea de încercare se aplică asimetric,
măsurarea efectuându-se între un conductor şi ecran.
3.3.3.4 Determinarea variaţiei tgδ cu temperatura
Dacă nu se prevede altfel în standardele de produs, epruveta trebuie să aibă lungimea de la 200 mm până
la 400 mm, dezizolată la ambele capete, unde se aplică inele de gardă conform figurii 16.
1 - conductor izolat; 2- electrod de măsurare; 3- inel de gardă; 4- conductoare de legătură la instalaţia de măsurare; 5- ecran.
Figura - 16
17
SR 11388
Epruveta cu dispozitivul respectiv de măsurare se introduce într-o etuvă cu temperatura reglabilă şi după
atingerea temperaturii prescrise se aplică tensiunea de încercare de maximum 2 kV.
În cazul epruvetelor cu lungimi mai mari, încălzirea se poate realiza şi prin introducerea epruvetei într-o baie
de lichid termostatată sau cu ajutorul curentului electric ce trece prin ecranul metalic sau prin conductoarele
cablului.
Temperatura conductorului se determină fie prin măsurarea rezistenţei electrice a acestuia conform 3.1, fie
cu ajutorul unui termometru aşezat în baie, în etuvă sau la suprafaţa conductorului (ecranului).
Prima măsurare a tgδ se efectuează la temperatura camerei. După aceea se creşte temperatura în trepte,
din 10 °C în 10 °C, şi se măsoară tgδ şi capacitatea (C) la fiecare treaptă de temperatură, după atingerea
echilibrului termic (marcat prin stabilizarea valorilor măsurate). Temperatura maximă până la care se face
măsurarea se precizează în standardele de produs.
3.3.3.5 Determinarea variaţiei tgδ cu tensiunea
La determinarea variaţiei tgδ, care este funcţie de tensiune, şi a creşterii maxime ∆tgδ se aplică epruvetei
sau lungimii de livrare o condiţionare mecanică prealabilă conform standardelor de produs.
Încercarea se efectuează la temperatura ambiantă şi la frecvenţa industrială.
Tensiunea de încercare se aplică între fiecare conductor şi ecran, cu o viteză de creştere de cel mult 1 kV/s.
Tensiunea maximă până la care se efectuează încercarea este de cel puţin 2U (U fiind tensiunea nominală
între conductorul de fază şi masă).
Evaluarea rezultatelor se face pe baza valorii măsurate a factorului de pierderi dielectrice (tgδ), a variaţiei
acestuia în funcţie de tensiune (∆tgδ = f(U)), funcţie de temperatură (∆tgδ = f(T)), a permitivităţii relative (εr)
şi/sau a constantei pierderilor dielectrice (kD), conform standardelor de produs.
Permitivitatea relativă şi constanta pierderilor dielectrice se determină cu ajutorul relaţiilor:
D
εr = 18 ⋅ C ⋅ ln
d
kD = εr ⋅ tgδ
unde:
C = capacitatea măsurată, în picofarazi, raportată la lungimea de 1 mm;

D = diametrul exterior al izolaţiei, în milimetri;
d = diametrul interior al izolaţiei, în milimetri.
Valorile tgδ, ∆tgδ, şi/sau kD determinate nu trebuie să fie mai mari decât cele indicate în standardele de
produs
3.4 Încercarea la tensiune de frecvenţă industrială şi continuă

- Sursă de tensiune alternativă practic sinusoidală, de frecvenţă 50 ± 1 Hz monofazată sau trifazată (raportul
dintre valoarea maximă şi valoarea efectivă a tensiunii alternative trebuie să fie 2 ± 7 % );
- Sursă de tensiune continuă (cu coeficient de pulsaţie de maximum 5%);
- Dispozitive de măsurat tensiunile cu o eroare maximă admisibilă de ± 3%;
- Baie de apă termostatată.
18
SR 11388
3.4.2 Epruvete
Încercarea la tensiune se execută pe epruvete sau pe lungimi de livrare, după cum se precizează în
standardul de produs, în care se indică numărul de epruvete şi lungimea acestora.
3.4.3 Mod de lucru
3.4.3.1 Prescripţii generale privind încercarea la tensiune
Încercarea se execută în apă pe lungimi de livrare sau pe epruvete, după cum se precizează în standardele
de produs conform schemelor din figurile 11, 13, 14 şi 17.
Tensiunea de încercare se aplică progresiv pornind de la zero sau cel mult 50 % din valoarea de încercare,
astfel încât valoarea finală să fie atinsă în 2 s până la 10 s.
Mărimea şi felul tensiunii de încercare, precum şi durata ei de aplicare se precizează în standardele de

produs.
Figura - 17
3.4.3.2 Încercare în baie de apă
Încercarea conductoarelor izolate şi a cablurilor fără ecran metalic se efectuează aplicând tensiunea de
încercare între conductor şi apă. Încercarea cablurilor şi conductoarelor izolate se execută aplicând
tensiunea de încercare între fiecare conductor luat în parte şi restul conductoarelor legate împreună şi la apă.
Epruvetele se introduc în baia de apă, astfel încât capetele lor să rămână cu aproximativ 20 cm în afara apei.
Temperatura apei şi durata de menţinere în apă se precizează în standardul de produs. Dacă nu se

precizează altfel, temperatura este de (20 ± 10 ) °C, iar durata de 16 h până la 24 h.
Tensiunea de încercare se aplică între conductor şi apă sau între fiecare conductor şi celelalte conductoare
conectate împreună şi la apă, respectiv între toate conductoarele conectate împreună şi la apă.
Polul legat la pământ al sursei de tensiune trebuie conectat la apă.
19
SR 11388
3.4.3.3 Încercare pe lungimi de livrare sau pe epruvete
Încercarea pe lungimi de livrare sau pe epruvete se efectuează fie în curent alternativ monofazat sau în
curent continuu, fie în curent alternativ trifazat.
NOTĂ - În cazul epruvetelor, diametrul colacilor sau tamburelor pentru înfăşurare este stabilit pentru livrare.
Pentru încercare, capetele conductorului izolat sau cablului sunt dezizolate pe o lungime de cel puţin 5 cm.
Extremităţile ecranului se îndepărtează de capetele dezizolate şi se menţin în această poziţie cu ajutorul unei
benzi electroizolante. Cablul, respectiv conductorul izolat, se menţine timp de 24 h la temperatura de
(20 ± 10) °C.
În cazul încercării în curent alternativ monofazat sau în curent continuu, tensiunea de încercare se aplică
între un conductor sau o grupă de conductoare şi celelalte conductoare sau grupe de conductoare conectate
împreună la învelişul metalic, dacă există (a se vedea exemplele din figurile 13a şi 14).
NOTE
1 - La cablurile şi conductoarele izolate cu înveliş metalic, încercarea se poate executa şi conform schemei din figura 13b, în care caz
timpul de încercare se reduce la jumătate faţă de timpul prevăzut pentru încercare conform schemelor din figurile 13a şi 14.
2 - Dacă există învelişuri metalice pe fiecare conductor izolat, acestea sunt conectate între ele şi la învelişul metalic comun.
În cazul încercării în curent alternativ trifazat, tensiunea de încercare se aplică după cum urmează:
- la cabluri cu trei conductoare izolate sursa de tensiune se conectează la cele trei conductoare ale cablului;
- la cabluri cu peste trei conductoare izolate se conectează sursa de tensiune la trei grupe de conductoare
formate în ordine numerică conform figurii 14 (prima grupă din conductoarele 1, 4, 7..., a doua grupă din
conductoarele 2, 5, 8,..., iar a treia grupă din conductoarele 3, 6, 9...).
În timpul încercării nu trebuie să se producă străpungerea izolaţiei.
3.5 Încercare la tensiune a cablurilor de telecomunicaţii

Încercarea la tensiune a cablurilor şi a conductoarelor izolate se execută conform 3.4, cu următoarele
precizări referitoare la modul de aplicare a tensiunii în cazul cablurilor cu mai multe elemente constitutive
(unice, perechi, terţe, cuarte, chinte).
3.5.1 Încercarea cablurilor fără înveliş metalic
3.5.1.1 Încercare între conductoare izolate
Pentru încercarea la tensiune a unui conductor izolat faţă de celelalte, tensiunea de încercare se aplică
succesiv la câte un conductor, restul conductoarelor fiind conectate împreună şi la pământ, conform
figurii 18.
a
~
b
Figura - 18
3.5.1.2 Încercarea pe grupe de conductoare
La cabluri cu mai multe elemente constitutive, determinarea se poate face şi pe grupe de conductoare, după
cum urmează:
20
SR 11388
3.5.1.2.1 Cabluri cu elemente unice
La cabluri cu elemente unice se formează două grupe de conductoare prin împărţirea conductoarelor în pare
şi impare, conform figurii 19.
Tensiunea de încercare se aplică între cele două grupuri de conductoare.
a
Prima grupă
de conductoare
A doua grupă
de conductoare
b
Figura - 19
3.5.1.2.2 Cabluri cu elemente perechi
La cablurile constituite din elemente perechi se formează două grupe de conductoare: una din toate
conductoarele a şi a doua din toate conductoarele b ale perechilor, conform figurii 20.
Tensiunea de încercare se aplică între cele două grupe de conductoare.
a b a b a b
Prima grupă de conductoare

a
b
A doua grupă de conductoare
Figura - 20
3.5.1.2.3 Cabluri cu elemente terţe
La cablurile constituite din elemente terţe se formează trei grupe de conductoare: una din conductoarele a, a
doua din conductoarele b şi a treia din conductoarele c ale terţelor, conform figurii 21.
Tensiunea de încercare se aplică la câte două grupe de conductoare formate astfel:
- grupa a faţă de grupele b şi c;

- grupa b faţă de grupa c.
a b c a b c a b c
a Prima grupă de conductoare

b A doua grupă de conductoare
c A treia grupă de conductoare
Figura - 21
21
SR 11388
3.5.1.2.4 Cabluri cu elemente cuarte
La cablurile constituite din elemente cuarte se formează patru grupe de conductoare, câte una din
conductoarele a, b, c şi d ale tuturor cuartelor, conform figurii 22.
Tensiunea de încercare se aplică la câte două grupe de conductoare, formate astfel:
- grupele a şi b faţă de grupele c şi d;

- grupele a şi c faţă de grupele b şi d.
a b c d a b c d a b c d

d A patra grupă de conductoare
Figura - 22
3.6.1.2.5 Cabluri cu elemente chintă

La cablurile constituite din elemente chintă se formează cinci grupe de conductoare, câte una din
conductoarele a, b, c, d şi e ale tuturor chintelor, conform figurii 23.
Tensiunea de încercare se aplică la câte două grupe de conductoare, formate astfel:
- grupele a şi b faţă de grupele c, d şi e;

- grupele a şi c faţă de grupele b, d şi e;
- grupa d faţă de grupa e.
a b c d e a b c d e a b c d e

d A patra grupă de conductoare
e A cincea grupă deconductoare
Figura - 23
3.5.2 Încercare a cablurilor cu înveliş metalic
3.5.2.1 Încercare între conductoare
Pentru încercarea la tensiune a unui conductor izolat faţă de celelalte, tensiunea de încercare se aplică
succesiv la câte un conductor, restul conductoarelor fiind conectate împreună cu învelişul metalic şi la
pământ, conform figurii 24.
22
SR 11388
La cablurile cu mai multe elemente constitutive, încercarea se poate face şi pe grupe de conductoare,
conform 3.5.1.2, grupa de conductoare care se leagă la pământ fiind conectată în acelaşi timp şi la învelişul
metalic al cablului.
Figura - 24
3.5.2.2 Încercare între conductoare şi învelişul metalic
Pentru încercarea la tensiune a elementelor constitutive faţă de învelişul metalic al cablului, tensiunea se
aplică între toate conductoarele conectate împreună şi învelişul metalic al cablului legat la pământ, conform
figurii 25.
a
Figura - 25
3.5.2.3 Încercare a cablurilor cu mai multe învelişuri
Pentru încercarea la tensiune a cablurilor cu mai multe învelişuri metalice, de exemplu la cablurile cu mai
multe ecrane interioare şi înveliş metalic exterior (figura 26), tensiunea de încercare se aplică astfel:
- între conductoare conform 3.5.2.1.;

- între toate conductoarele şi învelişul metalic exterior, conform 3.5.2.2;
- între fiecare conductor şi ecranul interior, conform 3.5.2;
- între fiecare ecran interior şi celelalte ecrane interioare, conform 3.5.1, când ecranele sunt izolate.
1 - înveliş metalic exterior; 2 - ecrane interioare; 3 - conductoare izolate neecranate; 4 - conductoare izolate ecranate.
Figura - 26
23
SR 11388
În timpul încercării nu trebuie să se producă străpungerea izolaţiei.
3.6 Verificarea factorului reductor

- Sursă de curent alternativ practic sinusoidal (raportul dintre valoarea maximă şi valoarea efectivă a tensiunii
alternative trebuie să fie ( 2 ± 5 %);
- Transformator;
- Milivoltmetru, respectiv ampermetru pentru măsurarea valorilor efective ale tensiunii, respectiv intensităţii
curentului.
Sursa de curent şi/sau transformatorul trebuie să poată fi astfel reglate încât tensiunile induse în circuitul
manta-conductor de întoarcere să fie cele prescrise în standardul de produs. De asemenea trebuie să se
asigure între bornele 1 şi 2 din figura 27 o tensiune practic sinusoidală, în orice condiţii de sarcină.
Instalaţia de încercare trebuie să permită determinarea factorului reductor cu o eroare de ± (5 % din

valoarea de măsurat + 0,01).
1...5 - borne de conexiune; 6 - armătură metalică de protecţie contra inducţiei electromagnetice; 7- conductorul care se încearcă; 8 -
celelalte conductoare izolate între ele; 9 - manta metalică; 10 - electrozi inelari lipiţi; M - conductorul de măsurare; S - conductorul de
întoarcere a curentului; a - distanţa axială, în milimetri, dintre cablul de încercat şi conductorul de întoarcere a curentului.
Figura - 27
3.6.2 Mod de lucru
Schema de principiu a instalaţiei de încercare este indicată în figura 27.
Pentru încercare se foloseşte o epruvetă cu lungimea de aproximativ 4500 mm.
Legătura dintre cablu şi conductorul de întoarcere a curentului se face prin intermediul unor electrozi inelari
realizaţi din conductor de cupru cu diametrul de minimum 0,5 mm (câteva spire), lipiţi cu staniu de mantaua
metalică precum şi de armătura metalică. Distanţa între mijloacele ambelor inele trebuie să fie de aproximativ
4000 mm.
NOTĂ - În cazul când, pentru îmbunătăţirea factorului reductor, se introduc sub mantaua metalică sârme sau benzi conductoare,
acestea trebuie să fie legate la inele.
Conductorul S de întoarcere a curentului şi conductorul M pentru măsurare trebuie să fie cât mai apropiate,
astfel încât împreună cu cablul să formeze un dreptunghi aproape închis a cărui inductanţă să fie egală cu
inductanţa medie obişnuită a legăturii la pământ a mantalei (aproximativ 2 mH/km).
24
SR 11388
La intensităţi de curent de până la 250 A se recomandă, pentru conductorul S, utilizarea unui conductor de
2
cupru multifilar cu secţiunea nominală de 50 mm la care, în stratul exterior, se înlocuieşte o sârmă printr-un
conductor de cupru izolat, care constituie conductorul M. La o distanţă între axe de 400 mm (figura 27)
rezultă o inductanţă a dispozitivului de măsurare de aproximativ 2 mH/km.
La intensităţi de curent de peste 250 A se recomandă pentru conductorul S, utilizarea a două bare de cupru
plate, paralele, între care se aşează un conductor de cupru izolat care constituie conductorul M. Distanţa
între axe trebuie astfel aleasă încât să rezulte pentru dispozitivul de măsurare o inductanţă de aproximativ
2 mH/km.
Pentru executarea măsurării se conectează un conductor oarecare al cablului cu un capăt la borna 5 a

comutatorului K iar celălalt capăt la conductorul M.
Toate celelalte conductoare trebuie izolate între ele şi faţă de mantaua metalică.
Se reglează întâi, în poziţia 4 a comutatorului K, tensiunea Em între învelişul metalic al cablului şi conductorul
M, la valoarea prevăzută în standardul sau documentul normativ de produs. Apoi se măsoară, în poziţia 5 a
comutatorului K, tensiunea Ec dintre mantaua metalică şi conductorul care se încearcă .
Factorul reductor (r) al învelişului metalic se calculează cu următoarea relaţie:
Ec
r=
Em
Valorile determinate pentru factorul reductor la frecvenţă constantă se prezintă pe o diagramă, în funcţie de
tensiunea Em, calculată la 1 km lungime de cablu, în volţi pe kilometru (sau milivolţi pe metru).
Valorile impuse pentru factorul reductor şi frecvenţa la care se efectuează determinarea sunt specificate în
standardul de produs.
4 ÎNCERCĂRI MECANICE
4.1 Încercare la sfâşiere a mantalelor

Încercarea se aplică numai pentru cablurile cu manta din amestecuri de elastomeri.
4.1.1 Prelevarea şi pregătirea epruvetelor
Se prelevează şase epruvete de manta, care se decupează cu un cuţit ascuţit la dimensiunile şi forma din
figura 28 şi apoi se rectifică printr-o metodă adecvată.
Se execută o tăietură longitudinală cu un cuţit ascuţit, la jumătatea lăţimii epruvetei, până la distanţa de
3,8 mm de la capătul mai lat. Grosimea epruvetei trebuie să fie de la 1 mm până la 4 mm.
Înainte de încercare, epruvetele se condiţionează timp de 3 h la o temperatură de (20 ± 5) °C.
Dimensiuni în milimetri
Figura - 28
25
SR 11388
4.1.2 Mod de lucru
Jumătăţile capătului tăiat sunt prinse în bacurile maşinii de încercat la tracţiune. Viteza de îndepărtare a
bacurilor trebuie să fie de la 350 mm/min până la 500 mm/min.
Rezistenţa la sfâşiere a fiecărei epruvete este raportul dintre forţa maximă necesară sfâşierii epruvetei şi
grosimea epruvetei, în milimetri. Se consideră ca valoare a rezistenţei la sfâşiere valoarea mediană obţinută
din cele şase măsurări.
4.2 Verificarea neaderenţei izolaţiei

Verificarea se aplică în cazul conductoarelor de joasă frecvenţă cu izolaţie din PVC.
Scopul acestei verificări este de a determina în ce măsură conductorul poate fi uşor desprins de izolaţia sa.
Se utilizează două metode.
4.2.1 M et o d a 1
4.2.1.1 Prelevarea şi pregătirea epruvetelor
Se prelevează cinci epruvete de conductor izolat cu lungimea de aproximativ 300 mm, de la extremităţile
cablului sau conductorului izolat.
Verificarea se efectuează cu ajutorul unui cleşte conform figurii 29, cu ajutorul căruia se scoate izolaţia de pe
conductor.
1- fălcile cleştelui; 2 - tăişul care taie izolaţia fără a deteriora conductorul; 3 - şurub de ajustare care serveşte la limitarea cu precizie a
adâncimii tăieturii; 4 - conductor izolat; 5 - conductor.
Figura - 29
26
SR 11388
Examinarea epruvetelor după verificare se face cu ochiul liber. Nu trebuie să se constate deteriorări ale
izolaţiei extrase sau desprinderi ale stratului de staniu de pe conductor (dacă există).
4.2.2 M et o d a 2
4.2.2.1 Prelevarea şi pregătirea epruvetelor
Se prelevează cinci epruvete de conductor izolat cu lungimea de aproximativ 100 mm fiecare, prelevate de la
extremităţile conductorului izolat.
La fiecare epruvetă se secţionează izolaţia pe distanţa de aproximativ 25 mm faţă de unul din capete şi se
dezizolează cu grijă (lungimea A B conform figurii 30), de exemplu cu ajutorul cleştelui prezentat în figura 29.
Figura - 30
Apoi se secţionează izolaţia şi între punctele C şi D situate la distanţa de aproximativ 75 mm respectiv

aproximativ 85 mm de extremitatea dezizolată, porţiune de pe care se înlătură de asemenea izolaţia.
Se introduce epruveta într-un dispozitiv ca cel reprezentat în figura 31, prevăzut cu o placă metalică având o
gaură calibrată cu secţiunea circulară şi al cărei diametru este cu 10% mai mare decât diametrul nominal al
conductorului neizolat.
Se aplică o sarcină de tracţiune asupra conductorului. Viteza de tragere trebuie să fie de la 250 mm/min până
la 350 mm/min. Se măsoară forţa necesară pentru a produce alunecarea conductorului de pe izolaţie.
Figura - 31
Ca rezultat al verificărilor, se ia media valorilor forţelor măsurate. Se efectuează de asemenea o examinare

cu ochiul liber a conductorului ca la 4.2.1.3.
27
SR 11388
4.3 Verificarea rezistenţei la îndoiri alternante

Verificarea se aplică în cazul cablurilor şi conductoarelor izolate, flexibile cu izolaţie şi manta din materiale
plastice şi amestecuri de elastomeri, în stare de livrare.
Verificarea nu se aplică la cablurile flexibile cu fire leonice şi nici cablurilor flexibile cu un conductor izolat
pentru instalaţii fixe.
Verificarea se efectuează conform SR CEI 60227 - 2 + A1+ A2 : 1996 şi SR CEI 60245 - 2:1996.
4.4 Încercare la şoc la temperatură joasă pentru izolaţii şi mantale din cauciuc
Încercarea se efectuează conform 8.5 din SR EN 60811 - 1 - 4:1995.
_________________
28
29
(Pagină albă)
SR 11388
Membrii Comitetului Tehnic CT 298, “159 " Cabluri electrice " care au participat la elaborarea
prezentului standard:
Preşedinte: dl Teodor Stan
Secretar: dna Carmen Pavlov ICME Bucureşti
Expert ASRO: dna Eugenia Aghinii
Membri : dna Lenuţa Popa ICPE Bucureşti

dl Ovidiu Avramescu ICME Bucureşti
dl Augustin Rusu IPROEB Bistriţa
dl Florin Petcu ICME Bucureşti
dna Laura Sandu ICPE Bucureşti
dna Aneta Marghioala Camera de Comerţ şi Industrie a
României
dl Eremia Roman INSEMEX Petroşani
dl Alfons Ifrim UPB – Facultatea Electrotehnică
dna Dorina Corneanu ELECTROPLAST Bistriţa
dna Carmela Alexandru ICME Bucureşti
Anteproiectul standardului a fost elaborat de dna Lenuţa Popa de la ICPE - Bucureşti
Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare. Utilizatorii
standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor
modificărilor. Informaţiile referitoare la standardele române şi la modificările acestora sunt publicate în
Catalogul standardelor române şi în Buletinul Standardizării.
Modificări după publicare
Indicativul modificării Buletinul Standardizării Punctele modificate

nr. /an
LEI 54400

SR 11388 - 2000 - Incercari Cablu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR 11388 - 2000 - Incercari Cablu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICS 29.060.

METODE DE ÎNCERCĂRI COMUNE PENTRU

Common test methods for electric cables and conductors

Méthodes d'essais communes pour câbles et conducteurs

APROBARE Aprobat de Preşedintele ASRO la 27 iunie 2000

STAS 11388/4-88, STAS 11388/5-83,

CORESPONDENŢĂ La data aprobării prezentului standard nu există nici un standard

On the date of this standard approval, there is no European or

Á la date d' aprobation de la présente norme il n' existe pas

DESCRIPTORI TIT Încercare, cablu electric, conductor

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Ref.: SR 11388: 2000 Ediţia 1

2 Verificarea dimensiunilor şi caracteristicilor constructive....................................................... 2

3 Încercări şi verificări electrice.................................................................................................11

1.1 Obiect şi domeniu de aplicare

Prezentul standard nu se referă la metodele de încercare privind caracteristicile cablurilor electrice şi

1.4 Temperatura de încercare

1.5 Tensiuni de încercare

1.6 Valoare mediană a unui şir de măsurări

2 VERIFICAREA DIMENSIUNILOR ŞI CARACTERISTICILOR CONSTRUCTIVE

2.1 Verificarea dimensiunilor

2.1.1.1 Mijloace de măsurare

2.1.1.2 Pregătirea epruvetelor

Dacă nu se prevede altfel în standardele de produs, se ia câte un eşantion cu lungimea de aproximativ

2.1.1.3 Mod de lucru

Prima măsurare se efectuează în locul în care grosimea izolaţiei este minimă.

2.1.1.4 Evaluarea rezultatelor

2.1.2 Verificarea grosimii mantalelor şi învelişurilor nemetalice (interioare şi exterioare) din

2.1.2.1 Mijloace de măsurare

2.1.2.2 Pregătirea epruvetelor

Dacă nu se prevede altfel în standardele de produs, se ia câte un eşantion cu lungimea de aproximativ

Dacă este necesar, secţiunile se nivelează cu grijă.

2.1.2.3 Mod de lucru

Prima măsurare se efectuează în locul în care grosimea mantalei este minimă.

2.1.2.4 Evaluarea rezultatelor

Citirile se fac în milimetri, cu două zecimale.

2.1.3 Verificarea grosimii învelişurilor de fire şi de benzi textile

2.1.3.1 Mijloace de măsurare

Se utilizează un mijloc de măsurare adecvat ca de exemplu o panglică de măsurat cu precizia de minimum

2.1.3.2 Pregătirea epruvetelor

2.1.3.3 Mod de lucru

2.1.3.4 Evaluarea rezultatelor

2.1.4 Verificarea grosimii mantalelor metalice

2.1.4.1 Mijloace de măsurare

Se utilizează un micrometru cu precizia de minimum 0,01 mm.

2.1.4.2 Pregătirea epruvetelor

Epruveta astfel obţinută se curăţă cu solvenţi organici adecvaţi.

2.1.4.3 Mod de lucru

2.1.4.4 Evaluarea rezultatelor

2.1.5 Verificarea grosimii sârmelor şi benzilor de armare şi ecranare

2.1.5.1 Mijloace de măsurare

Se utilizează un micrometru cu precizia de minimum 0,01 mm.

2.1.5.2 Pregătirea epruvetelor

2.1.5.3 Mod de lucru

2.1.5.4 Evaluarea rezultatelor

Rezultatul se exprimă ca medie aritmetică a măsurărilor efectuate.

2.1.6 Verificarea diametrelor conductoarelor

2.1.6.1 Mijloace de măsurare

Se utilizează un micrometru cu precizia de minimum 0,01 mm, un comparator cu cadran cu precizia de

2.1.6.2 Pregătirea epruvetelor

Măsurarea se efectuează la capetele lungimii de livrare.

2.1.6.3 Mod de lucru

Diametrele până la 5 mm inclusiv se măsoară cu micrometrul sau cu comparatorul cu cadran.