Cesiunea de creanţă este legal definită de art.

15661, conform căruia ,,cesiunea

de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o
creanţă împotriva unui terţ.”
Cesiunea unei creanțe se referă la transferul dreptului de a primi o sumă de bani
sau orice alt beneficiu dintr-un contract sau dintr-o relație juridică către o altă
persoană. Persoana care efectuează cesiunea este cedentul, iar cea care primește
creanța devine cesionarul.
Prin cesiune, cedentul transmite dreptul său de a primi creanța cesionarului, iar
cesionarul devine noul creditor al debitorului inițial. Acest transfer se realizează
prin intermediul unui contract de cesiune, în care sunt stabilite condițiile și
termenii transferului creanței.
Cesiunea poate fi realizată cu titlu oneros (prin plată sau compensare financiară)
sau cu titlu gratuit (fără a se percepe o contraprestație). De asemenea, poate fi
realizată prin cesiune de drept (transferul dreptului de creanță în sine) sau prin
cesiune de contract (transferul întregului contract, inclusiv drepturile și obligațiile
ce decurg din el).
Un aspect important în cazul cesiunii unei creanțe este notificarea debitorului
inițial (deținătorul obligației) despre transferul creanței către cesionar. Debitorul
trebuie să fie informat cu privire la schimbarea creditorului și să efectueze plățile
către noul creditor după notificare.
Cesiunea unei creanțe este un instrument juridic utilizat pentru a permite transferul
și circulația creanțelor între părți interesate.
 Există mai multe tipuri de cesiuni de creanță, în funcție de natura
transferului și de condițiile specific cum ar fi:
1.Cesiunea de creanță cu titlu oneros: Transferul dreptului de creanță se face în
schimbul unei contraprestații financiare sau a altor beneficii materiale. Creditorul
cedent primește o compensație în schimbul transferului său de creanță către
cesionar.

2.Cesiunea de creanță cu titlu gratuit: Transferul dreptului de creanță se face fără a

plăti vreo contraprestație sau compensație în schimbul acestuia. Cesiunea se
realizează în mod gratuit și poate fi bazată pe un acord sau pe un scop specific.

3.Cesiunea de creanță în scop de garanție: Dreptul de creanță este oferit ca și

garanție pentru un împrumut sau o datorie a creditorului cedent. În cazul în care
creditorul nu-și îndeplinește obligația, cesionarul devine beneficiarul creanței și are
dreptul să recupereze suma datorată.

1
alin. (1) Cod civil
4.Cesiunea de creanță parțială: Creditorul cedent transferă doar o parte din dreptul
său de creanță către cesionar. Cedentul menține un interes în creanță și poate
continua să o gestioneze într-o anumită măsură.

5.Cesiunea de creanță fiduciară: Transferul dreptului de creanță este realizat în

scopul administrării și gestionării creanței în numele și în favoarea beneficiarului
fiduciar. Cedentul acționează ca și custode al creanței și își îndeplinește obligațiile
în conformitate cu instrucțiunile beneficiarului fiduciar.

6.Cesiunea de creanță legală: Transferul dreptului de creanță se realizează în

conformitate cu prevederile legale și regulamentare specifice unei jurisdicții.

7.Cesiunea de creanță notarială: Transferul dreptului de creanță este autentificat de

un notar public pentru a-i conferi autenticitate și valabilitate legală.

8.Cesiunea de creanță printr-un contract de cesiune: Transferul dreptului de creanță

este realizat prin intermediul unui contract de cesiune încheiat între creditorul
cedent și cesionar.

 Cesiunile de creanță mai pot fi clasificate în funcție de mai mulți factori

precum:
-Cesiuni de creanță voluntare și forțate: Cesiunile de creanță voluntare sunt
realizate cu acordul părților implicate, în timp ce cesiunile de creanță forțate sunt
impuse prin lege sau prin hotărâri judecătorești.

-Cesiuni de creanță cu titlu oneros și gratuit: Cesiunile de creanță cu titlu oneros

implică un schimb de valori între cedent și cesionar, în timp ce cesiunile de creanță
cu titlu gratuit nu presupun o contraprestație financiară sau materială.

-Cesiuni de creanță absolute și relative: Cesiunile de creanță absolute transferă

toate drepturile și obligațiile legate de creanță de la cedent la cesionar, în timp ce
cesiunile de creanță relative transferă doar anumite drepturi sau aspecte ale
creanței.

-Cesiuni de creanță cu notificare și fără notificare: Cesiunile de creanță cu

notificare implică notificarea debitorului că drepturile de creanță au fost transferate
către un cesionar. În cazul cesiunilor de creanță fără notificare, cesionarul poate să
nu notifice debitorul cu privire la transferul dreptului de creanță.
-Cesiuni de creanță individuale și în masă: Cesiunile de creanță individuale implică
transferul unei singure creanțe de la cedent la cesionar, în timp ce cesiunile de
creanță în masă presupun transferul unui grup sau a mai multor creanțe simultan.

-Cesiuni de creanță cu caracter temporar sau permanent: Cesiunile de creanță

temporară sunt valabile pe o perioadă limitată de timp, în timp ce cesiunile de
creanță permanentă sunt definitive și irevocabile.

 Obiectul cesiunii: Cesiunea poate avea ca obiect creanțe de natură

financiară, cum ar fi împrumuturi, datorii, facturi neplătite, creanțe
comerciale etc. De asemenea, poate include și creanțe de natură non-
financiară, cum ar fi drepturile de proprietate intelectuală sau drepturile de
autor.
 Contractul de cesiune: Cesiunea creanțelor este reglementată în general de
Codul civil sau legislația specifică fiecărei jurisdicții. Contractul de cesiune
trebuie să conțină informații esențiale, cum ar fi identitatea părților
implicate, descrierea creanței cesionate, valoarea creanței și termenii
transferului.
 Efectele cesiunii: Odată ce cesiunea este valabilă și notificarea este
efectuată, dreptul de a primi creanța se transferă de la cedent la cesionar.
Cesionarul devine noul creditor și are dreptul de a primi plata sau beneficiul
prevăzut în creanță. Debitorul este obligat să efectueze plățile către cesionar
conform termenilor cesiunii.
 Cesiunea parțială sau integrală: Cesiunea creanțelor poate fi parțială sau
integrală. Cesiunea parțială se referă la transferul unei părți din creanță, în
timp ce cesiunea integrală implică transferul întregii creanțe. Aceasta poate
fi importantă în cazul în care cedentul dorește să păstreze o parte din creanță
sau să o împartă între mai mulți cesionari.
 Existența creanței: Cesiunea unei creanțe poate avea loc doar dacă creanța
există și este valabilă. Acest lucru înseamnă că dreptul de a primi suma de
bani sau beneficiul trebuie să fie deja constituit în momentul cesiunii.
Creanțele viitoare sau condiționale nu pot fi cesionate.
 Validitatea cesiunii: Pentru ca cesiunea să fie valabilă, trebuie să
îndeplinească anumite condiții legale, cum ar fi consimțământul valid al
părților implicate, existența unui scop licit și conformitatea cu cerințele
legale specifice din jurisdicție.

 Cesiunea de creanță îndeplinește mai multe funcții și aduce beneficii pentru

părțile implicate în transferul dreptului de creanță . Cateva din functiile
cesiunii de creanta sunt:
 Transferul dreptului de creanță: Prima și cea mai evidentă funcție a cesiunii
de creanță este transferul dreptului de creanță de la creditorul cedent către
cesionar. Creditorul cedent cedează în mod legal și definitiv drepturile sale
asupra creanței către cesionar, care devine noul creditor al debitorului.

Realizarea lichidității financiare: Cesiunea de creanță oferă creditorului

cedent posibilitatea de a obține lichidități imediate prin vânzarea dreptului
său de creanță. Cedentul poate beneficia de resurse financiare înainte de
scadența creanței, ceea ce poate fi util în situații de nevoie sau pentru a
investi în alte proiecte.

Diversificarea portofoliului: Prin cesiunea de creanță, creditorul cedent poate

diversifica portofoliul său de investiții și riscuri. În loc să păstreze toate
creanțele și riscurile asociate cu acestea, cedentul poate transfera unele
creanțe către cesionar, reducând astfel expunerea sa la un singur debitor sau
la un anumit tip de creanță.

Asigurarea încasării creanței: Cesiunea de creanță poate oferi creditorului

cedent o formă de asigurare împotriva riscului de neîncasare. Dacă creditorul
are îndoieli cu privire la capacitatea debitorului de a plăti, poate transfera
creanța către un cesionar specializat sau către o companie de recuperare a
creanțelor, care să se ocupe de colectarea sumei datorate.

Optimizarea gestionării creanțelor: Prin cesiunea de creanță, creditorul

cedent poate externaliza gestionarea creanțelor către un cesionar specializat.
Acesta se ocupă de administrarea și colectarea creanțelor, reducând astfel
sarcinile administrative și costurile asociate cu urmărirea și colectarea
datoriilor.

 Cesiunea de creanță are mai multe efecte atât pentru cedent (creditorul care
transferă dreptul de creanță), cât și pentru cesionar (noul creditor care
primește dreptul de creanță). Efecte importante ale cesiunii de creanță:

-Transferul drepturilor și obligațiilor: Prin cesiunea de creanță, drepturile și

obligațiile legate de creanță sunt transferate de la cedent la cesionar. Astfel,
cesionarul devine noul creditor al debitorului și are dreptul de a solicita plata sumei
datorate și de a exercita alte drepturi asociate cu creanța.

-Schimbarea titularului creanței: Cesiunea de creanță modifică titularul dreptului

de creanță. Cedentul nu mai este creditorul și nu mai are dreptul de a colecta suma
datorată. Această responsabilitate revine cesionarului, care devine beneficiarul
creanței și responsabil pentru recuperarea sumei datorate.

-Notificarea debitorului: De obicei, cesiunea de creanță implică notificarea

debitorului de către cedent sau cesionar cu privire la transferul dreptului de creanță.
Debitorul este informat că trebuie să facă plățile și să își îndeplinească obligațiile
către cesionar și nu către cedent.

-Dreptul de a exercita acțiuni legale: Cesia de creanță conferă cesionarului dreptul

de a exercita acțiuni legale împotriva debitorului în cazul în care acesta nu își
îndeplinește obligațiile. Cesionarul poate acționa în instanță, înregistra ipotecă sau
alte măsuri legale pentru a recupera suma datorată.

-Exonerarea cedentului de obligații: Odată cu cesiunea de creanță, cedentul este

eliberat de obligațiile legate de creanță. El nu mai este responsabil pentru
colectarea sumei datorate sau pentru alte aspecte legate de creanță. Toate aceste
responsabilități trec la cesionar.

-Continuitatea contractelor asociate: Cesiunea de creanță nu afectează în mod

direct contractele sau acordurile asociate cu creanța. De obicei, cesionarul preia
toate drepturile și obligațiile asumate de cedent în contractele inițiale. Astfel,
relația contractuală cu debitorul poate continua în mare parte nemodificată.