Broasca și Vulturul

Odată, într-o pădure adâncă, trăia o broască într-un iaz mic și liniștit. În vecinătate, un vultur mândru și
puternic își construise cuiburul în vârful unui copac înalt. Deși locuiau în aceeași pădure, cele două
creaturi erau atât de diferite, atât în aspect cât și în modul lor de a privi lumea.

Broasca era modestă și bucuroasă să înoate în iazul ei, hrănindu-se cu insecte și privind la lumea din jur.
Pe de altă parte, vulturul se simțea superior, zburând sus pe cer și privind în jos la pădure cu aroganță.

Într-o zi, o furtună puternică s-a abătut asupra pădurii. Vulturul, încrezător în aripi, s-a urcat mai sus în
cer pentru a evita furtuna, uitând de cei din jur. Însă, în timpul furtunii, un fulger a lovit vârful copacului
în care își făcuse cuibul, distrugând cuibul și lăsând vulturul prăbușit la pământ.

Broasca, deși protejată în iaz, a observat nenorocirea și a sărit în ajutor. Cu răbdare și îndemânare, i-a
oferit vulturului o frunză mare pentru a-l acoperi și a împărțit adăpostul ei mic cu el. Deși inițial surprins
de gestul ei, vulturul a înțeles că aroganța și superioritatea nu îl ajutaseră în momentele dificile.

În timp ce așteptau să treacă furtuna, broasca și vulturul au împărtășit povești și au învățat unul de la
celălalt. Vulturul a descoperit frumusețea modestiei și a simplității, în timp ce broasca a înțeles că uneori
puterea nu stă doar în aripi, ci și în inimă.

După ce furtuna s-a potolit, vulturul a zburat înalțându-se din nou pe cer, dar de data aceasta cu un
respect mai mare față de cei din jur. Broasca și vulturul au rămas prieteni și au învățat că diferențele pot
fi depășite atunci când inimile sunt deschise spre învățare și înțelegere.