1

"Cât un fir de neghină" de Emil Garleanu ( rezumat)

O gânganie primii un sfat de viață de la o furnică, dar îl ignoră pentru că era
născută doar de câteva zile și nu îl înțelesese. Când zbură pentru prima
dată, gângania obosi foarte tare și se așeză pe o frunză. Realiză ce este
greul și se gândi la furnica, pe care încercă apois-o găsească, însă fără
succes. În timp ce o căuta, o prinse un șuvoi de apă din care scăpă cu greu
agățându-se de un pai, iar apoi fu prinsă sub cizma grădinarului și abia
scăpă cu viață. Gângania realiză atunci cât de grea este viața și cum atârnă
de un fir de păr.
Ea se gândi la rolul ei pe această lume, comparându-se cu furnicile care
sunt muncitoare și trăiesc câte o mie la un loc. Gângania văzu un fluture și
se găndi și la rolul lui pe acest pământ. La toate vietățile le găsi un rost,
însă numai pe al ei nu reușea să-l vadă.
La un moment dat, gângania văzu o surată de-a ei și plecă în zbor către ea,
însă din senin veni o rândunică care o înșfăcă și o duse puilor ei ca hrană.
Atunci ea realiză că rolul ei este să hrănească alte vietăți. Ea zbură din nou,
dar rândunica apăru iar și puii ei primiră încă o dată hrană.
2
Povestirea "Cât un fir de neghiniță" reflectă un sentiment pentru micile
creaturi.
În începutul povestirii autorul explică de ce mărimea nu contează pronind
de la aspectul unei "gânganii".
Se afla sub o frunzulița care o adăpostea. Vremea nu îi priia și era
singurică. Viața ei scurtă a fost foarte grea. Într-o zi văzuse o rândunică
care aducea hrană puilor.
Gângania își vedea de treabă fără a preveni pericolul. Își continuase viața
continuând să privească mergând.
În câteva momente gândăcelul pieri. Rândunica de adineauri le aducea
acum altă mâncare puilor ei.
3