Pilda vameșului și fariseului

Luca 18:9-14

Cuvântul lui Dumnezeu relatează un episod din viața a doi oameni: așa începe
textul „doi oameni”.
Când Biblia vorbește despre oameni fără să le dea numele, o mai face și cu
următorul scop: să pot pune numele meu acolo: „doi oameni” (pot fi eu sau oricare
altul).
Din mulțimea oamenilor de pe fața pământului, ochii Domnului se opresc în
dreptul a doi oameni. O zi din viața lor când s-au hotărât să meargă la Templu.
Când Biblia ne vorbește despre Templu, o altă denumire pentru Templu este Casa
Domnului, iar când Dumnezeu ne vorbește despre Casa Lui, ne spune așa:
„Casa Mea se va cheama Casă de Rugăciune”
- Nu casă de modă;
- Nu casă de concert;
- Nu casă de distracții;
- Nu casă de întâlniri;
- Nu casă unde să-mi omor plictiseala;
„Casa Mea” spune Domnul „se va chema casă de rugăciune”. Atunci când
venim la Casa Domnului venim la casa de rugăciune. De aceea apostolul Pavel
spune: „Vă îndemn dar fraților, înainte de toate, de orice altceva, rugați-vă”.

Doi oameni, fără nume, se hotăresc să meargă la Templu, ca să se roage.

Interesant că Domnul din cere vede motivul lor, în cer este notat motivul pentru
care merg la Templu.
• Care este motivul meu, care este motivul tău?
• De ce ai venit la casa Domnului?
Mentalitatea din ultimele decenii este: „mă duc la casa Domnului dacă îmi place
ce e acolo: unii mai întreabă și cine predică.
E casa de rugăciune; timpul de rugăciune și Dumnezeu se uită la cei doi care sunt
în casa Lui:
➢ Vede și știe motivul pentru care au venit (știe dacă am venit să mă rog sau
dacă am venit pentru altceva);
➢ Vede scaunul pe care stai; „vameșul stătea departe”
 ➢ Vede poziția; „sta în picioare”
➢ Vede gândurile: „să se roage în sine”
Doi oameni, unul era fariseu iar celălalt era vameș.
Fariseii
Elita societății: era categoria cea mai respectată. Erau oameni renumiți pentru strictețea
religiozității lor. Preocuparea lor primordială era să respecte legea V.T. în cele mai mici detalii
inimaginabile. Nu făceau nimic altceva decât să fie atenți la ei și să se uite la alții dacă respectă
sau nu.
Când Domnul vorbește de ei spune: „le place să facă rugăciuni lungi” – de ce? – să vadă
oamenii că ei se roagă nu se joacă.

Vameșii
Era categoria cea mai disprețuită, din partea cea mai de jos a societății. Vameții era oameni
care și-au vândut sufletul romanilor; s-au pus în slujba lor ca să ia taxe și impozite de pe urma
fraților lor. Corupți, din cale apară de stricați, lacomi de bani, fără milă. Erau atât de urâți încât
erau puți alări de altă categorie, prostituatele.

Dar, și el vine la Templu să se roage. Și Dumnezeu, observă din cer și notează...

Și acum Biblia aduce lumina cerului peste rugăciunile lor: în cer se consemnează
rugăciunea fiecăruia (și a mea dar și a ta).
1. Rugăciunea fariseului
v.11 „Fariseul sta în picioare” cu ochii și mâinile ridicate spre cer
1 Timotei 2:8 „să ridice mâini curate”
„Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni” = omul acesta vine să se roage
și îi spune lui Dumnezeu cât de diferit este el, față de toți ceilalți. Înainte de a se
uita către Dumnezeu, s-a uitat la ceilalți, le-a făcut fișa, i-a judecat. S-a uitat la
toți și a stabilit: niciunul nu se ridică la nivelul lui.
„nimeni nu este așa ca mine, îți mulțumesc Doamen” – și dă câteva exemple
(v.12).
Dar Domnul consemnează în dreptul lui = este un mincinos!!!

2. Rugăciunea vameșului
v.13 „dar vameșul sta deoparte și nu îndrăznea”
- e copleșit de starea lui; de lucrurile pe care le-a făcut și când ajunge la Templu
stă deoparte.
- și nu reușește nici ochii să și ridice – de ce?
E copleșit de o stare sfântă;
E copleșit de faptul că Dumnezeu e Sfânt; că e Drept;
E copleșit că vine la casa Domnului cu așa ceva în suflet;
E conștient de cine este el și cine este Dumnezeu
Se lovește cu pumnul în piept = un semn de disperare!
Cu toate acestea, dă drumul unei rugăciuni – 6 cuvinte:
„Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul”
Păcătosul = articulat: nu unul oarecare ci ăla cel mai mare.
„Dumnezeule, singurul lucru pe care îl cer de la Tine este să ai milă, că nimic
altceva nu mă poate scoate de unde sunt eu”
Ce înseamnă mila lui Dumezeu?
„Doamne, dă-mi ceea ce nu merit” = mila
„Doamne nu-mi da ceea ce merit” = harul
Prin aceasta:
- Își recunoaște stare
- Recunoaște că este vinovat
- Recunoaște sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu
Și în dreptul lui Domnul a consemnat: și este incredibil ce spune Domnul:
- Iertat și îndreptățit
A apelat la harul lui Dumnezeu și l-a primit – de ce? – pentru că a fost sincer!
Îi cere lui Dumnezeu îndurare și primește îndurarea.
Cineva spunea: „biserica nu este o adunare unde se întâlnesc elitele, sfinții ci mai
degrabă biserica este un spital de bolnavi. Vin oameni cu fel și fel de boli, cu
probleme, cu necazuri. Atâta timp când suntem pe pământ păcatul este în
mădularele noastre. Cine spune că nu are păcat e un mincinos! Avem în noi păcate
și porniri cu care e luptăm ne ani...
Nu știu cum e viața dvs. dar a mea este când sus când jos. N-am cu ce mă lăuda
înaintea Lui... potrivit dreptății Lui aș fi mort... dar harul Lui este cel care ne ține.
Cu harul Lui mă pot lăuda.. în schimb cu altceva.. nu!!!
 Matei 11:28
Psalmul 34:6
Așa e, că este șocant? – să învățăm de la un vameș cum să ne raportăm la
Dumnezeu!!!